Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În condițiile economiei de piață mijloacele fixe ocupă un rol predominant între factorii de
producție. Aceasta se datorează faptului că numai utilizarea eficientă a mijloacelor fixe
productive poate să asigure rezultatele financiare scontate pentru activitatea curentă, cât și pentru
cea de perspectivă. Mijloacele fixe, prin conținutul său, asigură concordanța justificată dintre
resursele materiale consumate și forța de muncă angajată în procesul de producție.
Mijloacele fixe (MF) conform legislației în vigoare cuprind acele mijloace de lucru care
întrunesc cumulativ următoarele condiții:
La prima etapă de analiză se apreciază mijloacele fixe din punct de vedere al dinamicii,
structurii și stării funcționale.
Mijloacele fixe active (MFA) sunt acele mijloace fixe care participă nemijlocit în procesul
de producție. Acestea includ:
trebuie să depășească ritmul de creștere a valorii mijloacelor fixe active (IMFA) și respectiv a celor
totale (IMF).
În baza datelor din anexa la bilanțul contabil „Existența și mișcarea activelor pe termen
lung” compartimentul 1.2 “Active materiale” vom aprecia dinamica și structura mijloacelor fixe.
(tabelul 1).
Tabelul 1. Aprecierea dinamicii și structurii mijloacelor fixe.
Analizând datele din tabelul 1, putem constata că la întreprinderea analizată valoarea totală
a mijloacelor fixe s-a micșorat comparativ cu 1140115 mii lei sau 1.23%. Această abatere a fost
determinată de modificările pozitive a mașinelor, utilajelor, instalațiilor de transmisie dar și de
alte mijloace fixe. Ca rezervă internă se consideră creșterea mijloacelor de transport, însă
clădirile și construcțiile speciale rămân constante.
Dacă examinăm partea activă a mijloacelor fixe (mașini, utilaje și instalații de transmisie),
atunci observăm că valoarea lor s-a majorat pe parcursul anului de gestiune de la 28290895 la
28598693 mii lei, ceea ce se apreciază pozitiv în activitatea întreprinderii date. Totodată, dacă
examinăm structura mijloacelor fixe, atunci observăm că ponderea principală îi revine părții
active, care pe parcursul anului de gestiune, deși s-a mărit cu 0.71 puncte procentuale la finele
anului respectiv ocupă 31.27%. Cu cât e mai mare ponderea părții active, cu atât capacitatea de
producție a întreprinderii e mai favorabilă și totuși, dacă examinăm modificările survenite
observăm că concordanța necesară dintre indicatorii menționați nu s-a respectat.
În cursul perioadei de exploatare, mijloacele fixe se uzează, se reînoiesc și lichidează. De
aceea apare necesitatea de a studia mișcarea și starea funcțională a acestora. Analiza stării
funcționale a mijloacelor fixe se efectueză după următorii indicatori: coeficientul uzurii
acumulate, coeficientul de utilitate, coeficientul de reînnoire, coeficientul de ieșire (scoaterii din
uz). În continuare vom demonstra calculul și aprecierea acestor coeficienți.
1. Coeficientul uzurii acumulate:
Eficiența utilizării mijloacelor fixe se determină ca raportul dintre mărimea efectului obținut
și mărimea efortului depus.
1. Randametul mijloacelor fixe calculat după formula:
𝑉𝑃𝐹
Rmf = (8)
𝑀𝐹
unde: MF – valoarea medie a mijloacelor fixe.
Acest indicator reflectă volumul producției în unități valorice ce revine la fiecare leu de
mijloace fixe productive.
2. Capacitatea mijloacelor fixe – indicator indirect de eficiență:
𝑀𝐹
Cmf = (9)
𝑉𝑃𝐹
Capacitatea mijloacelor fixe caracterizează volumul mijloacelor fixe care este necesar
întreprinderii pentru a asigura creșterea volumului producției fabricate.
La prima etapă de analiză indicatorii eficienții economice a mijloacelor fixe se analizează
în dinamică, calculându-se abaterea absolută și ritmul de creștere.
Calculul și estimarea indicatorilor eficienței mijloacelor fixe va fi demonstrat în tabelul 3 în
baza Anexa 3 și Anexa 4.