5.

ANALIZA UTILIZĂRII MIJLOACELOR FIXE

5.1. Conţinutul şi sarcinile utilizării mijloacelor fixe

5.2. Analiza structurii, mişcării şi stării funcţionale a mijloacelor fixe
5.3. Analiza eficienţei utilizării mijloacelor fixe
5.4. Calculul şi aprecierea factorilor ce ţin de asigurarea şi utilizarea mijloacelor fixe la
devierea volumului producţiei fabricate (VPF şi VA

5.1. Conţinutul şi sarcinile utilizării mijloacelor fixe

Orice întreprindere, indiferent de dimensiune şi spaţiul socioeconomic în care activează,
trebuie să ţină cont permanent de componenţa, structura, eficienţa şi reînnoirea mijloacelor fixe.
Astfel, folosirea mai eficientă a mijloacelor fixe dă posibilitatea intreprinderii a efectua
un volum mai mare de prestări servicii, aceasta reflectîndu-se pozitiv asupra rezultatelor finale
ale activităţii economico–financiare şi anume, asupra profitului.
Din acest punct de vedere, analiza economică serveşte drept instrument efectiv de
evidenţiere a căilor de îmbunătăţire a calităţii mijloacelor fixe în cadrul întreprinderii.
Mijloacele fixe ocupă un rol predominant printre factorii de producţie, deoarece este
unul din cel mai mobil element al lor. E ştiut faptul că asigurarea și utilizarea eficientă a
mijloacelor fixe atît existente, cît şi a celor noi procurate influenţează direct asupra indicatorilor
economico-financiari cum ar fi:
1. Volumul activităţii de bază (VPV; VV; VPF; VA).
2. Consumurile şi cheltuielile.
3. Rezultatele financiare şi rentabilitatea producţiei (vînzărilor; economică; financiară
etc.).
În acest context, analiza asigurării şi utilizării mijloacelor fixe la orice unitate economică
ocupă un rol semnificativ.
Concomitent, în legătură cu aceasta, s-a redus esenţial randamentul mijloacelor fixe, care
după conţinutul său valoric atinge nivelul subunitar.

Sarcinile analizei:

 Studierea dinamicii, structurii mişcării şi stării funcţionale a mijloacelor fixe.

 Aprecierea eficenţei utilizării mijloacelor fixe pe baza indicatorilor generalizatori sintetici.
 Calculul şi aprecierea factorilor ce ţin de asigurarea şi utilizarea mijloacelor fixe la devierea
volumului activităţii de bază (VPV; VV; VPF; VA etc).
 Evidenţierea rezervelor interne şi elaborarea măsurilor concrete pentru mobilizarea lor pe
viitor.

5.2. Analiza structurii, mişcării şi stării funcţionale a mijloacelor fixe

Dotarea agenţilor economici cu mijloace fixe necesare este premisa dinamizării

activităţii, modernizării şi facilitării condiţiilor de muncă, a majorării calităţii serviciilor.
În practica analitică, analiza mijloacelor fixe, de regulă, începe cu studierea dinamicii,
structurii, mişcării şi stării funcţionale a acestora.
Acest studiu se efectuează atît în total pe întreprindere, cît şi pe categoriile de bază ale
mijloacelor fixe. Analiza începe cu studierea structurii mijloacelor fixe în total pe întreprindere
şi schimbările parvenite pe parcursul anului de gestiune.
Pentru aceasta se foloseşte tabelul analitic 5.1.
Tabelul 5.1. Analiza dinamicii şi structurii mijloacelor fixe
La finele anului La finele Abaterea
Tipuri de mijloace fixe precedent anului de gestiune (+/-)
pe categorii
mii lei % mii lei % mii lei %
 A 1 2 3 4 5 6
1. Clădiri 25344.80 29.29 25344.80 29.30 - +0.05

2. Construcţii speciale 5450 6.30 5450 6.30 - -

3. Maşini, utilaje, instalaţii de 49320.5 57 49300 56.99 - 20.5 -0.01
transmisie
4. Mijloace de transport 5097.3 5.90 5097.3 5.90 - -
5. Alte mijloace fixe 1319.8 1.53 1311.1 1.52 -8.7 -0.01

6. Mijloace fixe total 86532.40 100 86503.2 100 29.2 x

Concluzie. Conform datelor prezentate în tabelul 5.1, putem menţiona că valoarea

absolută a mijloacelor fixe pe parcursul anului de gestiune s-a micşorat cu 29,2 mii lei. Dacă
examinăm fiecare compartiment în parte observăm că partea activă a mijloacelor fixe, adică
“maşini utilaje şi instalaţii de transmisie” pe parcursul anului de gestiune s-a redus cu 20,5 mii
lei. De asemenea, observăm compartimentul “alte mijloace fixe” a contribuit la reducerea valorii
absolute totale cu 8,7 mii lei.
Cît priveşte structura mijloacelor fixe totale, observăm că ponderea cea mai mare îi
revine compartimentului “maşini şi utilaje, instalaţii de transmisie” care pe parcursul anului de
gestiune s-a redus de la 57 la 56,99% sau cu 0,01 puncte.
Această reducere se apreciază negativ, deoarece pe parcursul anului de gestiune
mijloacele fixe ale întreprinderii se găsesc în mişcare, apare necesitatea calculului şi aprecierii
unor indicatori mişcării şi stării funcţionale a mijloacelor fixe.
E necesar de menţionat că cu cît este mai mare ponderea acestui compartiment în suma
totală a mijloacelor fixe, cu atît sînt mai favorabile condiţiile de organizare a procesului de
producţie la întreprinderea dată.
Analiza structurii mijloacelor fixe presupune o investigare a modului de organizare
internă a acestora şi o interacţiune între elementele componente.
Starea funcţională a mijloacelor fixe poate fi caracterizată cu ajutorul unui sistem de
indicatori cum ar fi:
- coeficientul de uzură a mijloacelor fixe ce se determină ca raportul dintre uzura acumulată şi
valoarea de intrare în patrimoniu a mijloacelor fixe;
- coeficientul de utilitate ce caracterizează gradul de păstrare a mijloacelor fixe şi se determină
ca raportul dintre valoarea reziduală a mijlocelor fixe şi valoarea de inventar a mijloacelor fixe la
care se calculează uzura;
- coeficientul scoaterii din uz ce se determină ca raportul dintre valoarea mijloacelor fixe scoase
din funcţiune şi valoarea mijloacelor fixe la început de an. Creşterea în dinamică se apreciază
pozitiv, ceea ce denotă faptul că are loc majorarea mijloacelor fixe care se află în stare de
exploatare;
- coeficientul de reînnoire a mijloacelor fixe ce exprimă raportul dintre valoarea mijloacelor
fixe intrate ca urmare a relizării programului de investiţii şi valoarea mijloacelor fixe existente la
sfîrşitul anului. Analiza poate fi efectuată pe total mijloace fixe, cît şi pe categorii de mijloace
fixe.
Pentru efectuarea analizei stării funcţionale a mijloacelor fixe trebuie selectate datele
iniţiale din tabelul 5.2.
Tabelul 5.2. Date iniţiale pentru determinarea stării funcţionale a MF
Indicatorii Anul precedent Anul de
gestiune
1. Valoarea mijloacelor fixe la început de an 89700 81600
2. Valoarea mijloacelor fixe la sfîrşit de an 81600 85300
3. Uzura mijloacelor fixe la sfîrşit de an 36560 33200
4. Valoarea reziduală a mijloacelor fixe la sfîrşit de an 36635 38420
5. Valoarea mijloacelor fixe scoase din funcţiune 9700 6800
6. Valoarea mijloacelor fixe incluse în funcţiune 6020 9950
 Concluzie. În baza datelor din tabelul 5.2 se determină indicatorii stării funcţionale a
mijloacelor fixe. Rezultatele vor fi incluse în tabelul 5.3.

Tabelul 5.3. Calculul şi aprecierea coeficienţilor caracteristici mişcării şi stării funcţionale

a mijloacelor fixe
Indicatorii Anul precedent Anul de Abateri
gestiune (+, -)
Coeficientul de uzură (3/1) 0,407 0,406 -0,01
Coeficientul de utilitate (4/1) 0,408 0,470 + 0,62
Coeficientul scoaterii din funcţiune (5/1) 0,108 0,083 -0,025
Coeficientul de reоnnoire (6/2) 0,073 0,117 +0,044

Concluzie. Conform rezultatelor obţinute în tabelul 5.3 putem menţiona că situaţia utilizării
mijloacelor fixe este satisfăcătoare.
Reducerea coeficientului de uzură a mijloacelor fixe cu 0,01 se apreciază pozitiv, ceea ce
denotă faptul că are loc majorarea părţii utile a mijloacelor fixe în cadrul întreprinderii. Totodată,
s-a majorat şi coeficientul de utilitate cu 0,062, ceea ce demonstrează că are loc majorarea
mijloacelor fixe care se află în stare de exploatare, aceasta apreciindu-se pozitiv.
Majorarea coeficientului de reînnoire în anul curent comparativ cu anul precedent cu
0,044 se apreciază pozitiv, exprimînd criteriul de reînnoire a mijloacelor fixe.

5.3. Analiza eficienţei utilizării mijloacelor fixe

Eficienţa economică reprezintă cerinţa fundamentală care se impune în toate activităţile
economice şi în acţiunea oricărei întreprinderi. În acest context, scopul producătorului este nu
numai de a obţine rezultate maximale, dar şi de a determina cu ce preţ vor fi obţinute acestea şi
care-i eficienţa economică de producere a lor.
Noţiunea de „eficienţă” este o concepţie modernă de evaluare a activităţii şi serveşte la
fundamentarea deciziilor, astfel încît resursele disponibile să fie consumate cît mai eficient și
inofensiv pentru societate. Criteriul eficienţei economice, ca şi alt criteriu are două părţi
componente: calitativă şi cantitativă.
Partea calitativă a criteriului eficienţei economice constă în aceea că ea reflectă esenţa
relaţiilor de producere, apropiindu-se la maximum de scopul producerii. În ceea ce priveşte
partea cantitativă, ea trebuie să-şi găsească exprimarea sa în indicatorul general sau într-un
sistem de indicatori ai eficienţei, ce caracterizează părţile ei aparte.
Eficienţa economică a utilizării mijloacelor fixe exprimă gradul de influenţă a acestora la
sporirea volumului de producţie, productivităţii muncii şi a veniturilor întreprinderii. Odată cu
creşterea eficienţei gestionării mijloacelor fixe, se creează premise reale pentru creşterea
eficienţei activităţii în ansamblu a întreprinderii, a competitivităţii acesteia.
Asupra eficienţei utilizării mijloacelor fixe influenţează o serie de factori cum ar fi:
- dezvoltarea progresului tehnico–ştiinţific;
- îmbunătăţirea întrebuinţării investiţiilor şi a mijloacelor fixe;
- îmbunătăţirea întrebuinţării resurselor de muncă.

5.4. Calculul şi aprecierea factorilor ce ţin de asigurarea şi utilizarea mijloacelor fixe la

devierea volumului producţiei fabricate (VPF şi VA)
În practica analitică se utilizează mai multe sisteme de analiză factorială care aderă la
asigurarea şi utilizarea mijloacelor fixe ale întreprinderii şi influenţa lor asupra modificării
indicatorului rezultativ pe viitor (VV; VPV; VPF; VA etc.).
Totuşi, în cele mai dese cazuri se recomandă respectarea următoarelor etape de analiză,
care se bazează pe calcularea şi aprecierea factorilor generali şi detaliaţi la devierea indicatorului
rezultativ, ţinînd cont de următoarea formulă factorială:
VPF = MF · RMF. (5.1)