MOLDCOOP

Colegiul Cooperatist din Moldova

PORTOFOLIU
LA
TEHNICI DE CALCUL ÎN
ALIMENTAȚIA PUBLICĂ

Al elevei din grupa 1TAP-31: Băjireanu Diana

A controlat: Mitiolchina Jana

Chișinău- 2018
TEMA 1: Contabilitatea financiară și cea de gestiune
Contabilitatea financiara se ocupa cu inregistrarea tranzactiilor si operatiilor
ce afecteaza patrimoniul agentilor economici, masoara variatiile la care acesta
se supune, explica si calculeaza rezultatele financiare, intocmeste sinteza
situatiilor financiare iar toate aceste documente vor asigura realizarea unei
imagini fidela cu realitatea pentru mediul exterior–
Contabilitatea financiara trebuie sa fie organizata pe baza unor norma unitare
pentru a se asigura ca informatiile necesare utilizatorilor sunt conforme cu
realitatea in relatiile de schimb ale intreprinderii cu mediul extern, si trebuie sa
permita comparabilitatea indicatorilor gestiunii financiare si economice intre
diverse unitati. Contabilitatea financiara este, in relatia cu statul, un suport pe
baza caruia se stabilesc si se evalueaza sarcinile sociale siobligatiile financiare.

Caracteristicile contabilitatii financiare sunt:

- evidentierea patrimoniului unitatilor si a rezultatelor financiare, prin care se
urmareste ca obiectiv stabilirea conturilor necesare pentru realizarea
documentelor de sinteza
- prezentarea patrimoniului in structuri globale
- are loc pe baza unor norme obligatorii si unitare pentru fiecare unitate
patrimoniala ce are la baza planul general de conturi

Desigur, contabilitatea financiara, reprezentand o structura foarte importanta a

contabilitatii generale are si diferite limitari:
- rezultatele globale ale unei entitati fata de alta pot fi comparate in timp si
spatiu
- nu se asigura evidentierea contributiei fiecarui produs, sector, lucrare sau
serviciu

Functiile principale ale contabilitatii financiare sunt:

- inregistreaza toate tranzactiile organizatiei pentru a determina periodic
situatia patrimoniala si rezultatele globale
- comunicarea cu mediul extern in relatiile cu terte unitati, utilizatori sau
institutii
- instrument de gestiune
- informeaza sau furnizeaza informatii necesare pentru realizarea analizelor
financiare si economice si a sintezelor macro-economice.
Contabilitatea de gestiune ofera informatii analitice cu privire la eficienta
folosirii factorilor de productie. Cu ajutorul contabilitatii de gestiune se
stabileste costul de productie pe fiecare serviciu, produs sau lucrare, costul
diferitelor functiuni sau costul pe diferite centre de responsabilitate. Aceasta
gestiune ofera date de natura financiara exprimate atat in unitati monetare cat si
fizice.

Contabilitatea de gestiune are drept activitati:

- cunoasterea in detaliu a proceselor de alocare a resurselor in interiorul unei
organizatii pe produse si pe centre de responsabilitate
- metode de transformare in rezultate a resurselor consumate
- elaborarea previziunilor pe baza consumurilor precedente putandfi evaluate
in timp consecintele activelor din viitor
Contabilitatea de gestiune ofera informatii care completeaza datele din
contabilitatea financiara si acestea se adreseaza doar celor din conducere ca si
beneficiari interni de informatii.
Deci contabilitatea de gestiune are ca rezultat final furnizarea datelor necesare
pentru luarea de decizii de catre conducere avand 2 scopuri:
- calculul costurilor
- influentarea comportamentului celor care pot avea efecte asupra costurilor

Functiile contabilitatii de gestiune:

- functia de determinare a rezultatelor analitice pe activitati si produse si de
determinare a diferitelor marje
- functia de determinare a costurilor pe produse, sectoare de activitate si
lucrari
- functia de generare a datelor pentru masurararea performantelor la nivelul
sectoarelor si pe servicii, lucrari si produse
- functia de generare si furnizare a datelor pentru actualizarea indicatorilor de
gestiune din structura tabloului de bord al unitatii
- functia de generare si furnizare a datelor pentru elaborararea bugetelor si
costurilor previzionale
TEMA 2:Contabilitatea imobilizărilor corporale
Imobilizările corporale ocupă ponderea esențială în totalul activelor
imobilizate ale entității economice.

Imobilizările corporale sunt active care îmbracă o formă fizică naturală, au o

durată probabilă de utilizare mai mare de un an, se folosesc în activitatea
entității sau se află în procesul creării şi nu sunt destinate vînzării.
La activele date se referă: imobilizările corporale în curs de execuție,
terenurile, mijloacele fixe, resursele minerale.

Caracteristicile generale ale obiectelor contabile enunțate se prezintă în

Imobilizări corporale în curs de execuţie

imobilizări corporale procurate sau aflate în procesul de creare şi de pregătire
pentru utilizare după destinaţie, pînă la transmiterea lor în exploatare
(construcţii în curs de execuţie, utilaj destinat instalării, utilaj şi alte obiecte pînă
la punerea în funcţiune, investiţii capitale ulterioare).
Terenuri
imobilizări corporale sub formă de teritorii funciare (de pămînt) deţinute de
entitate cu drept de proprietate sau primite în arendă financiară (leasing
financiar) pentru a fi folosite în activitatea entităţii.
Se divid în: terenuri fără construcţii, terenuri cu construcţii, terenuri cu
zăcăminte.
Mijloace fixe
imobilizări corporale transmise în exploatare, valoarea unitară a cărora
depăşeşte plafonul valoric prevăzut de legislaţia fiscală (6000 lei) sau pragul de
semnificaţie stabilit de entitate în politicile contabile.În componenţa mijloacelor
fixe sunt incluse: clădiri, construcţii speciale, maşini şi utilaje, instalaţii de
transmisie, mijloace de transport, instrumente, inventar, costuri capitale privind
ameliorarea terenurilor, alte mijloace fixe (investiţii capitale pentru mijloace
fixe primite în leasing operaţional, fonduri de bibliotecă etc.), mijloace fixe
primite în leasing financiar.Mijloacele fixe pe parcursul duratei de funcţionare
se amortizează.Amortizarea imobilizărilor - repartizarea sistematică a valorii
amortizabile a unei imobilizări pe perioade de gestiune ale duratei de utilizare.
 Resurse minerale
imobilizări corporale sub forma de costuri capitalizate ale lucrărilor de
explorare (pregătire spre extracţie), pentru care este demonstrată fezabilitatea
tehnică şi viabilitatea comercială
Resursele minerale se amortizează.
Imobilizările corporale (IC) au un ciclu funcțional de lungă durată
(Figura 5.6.) pe parcursul căruia obiectele de mijloace fixe utilizate, resursele
minerale la extracția resurselor sunt supuse amortizării.
Nu sunt supuse amortizării imobilizările corporale în curs de execuție,
nefiind obiecte date în exploatare, și terenurile – obiecte contabile specifice cu
durată nelimitată de utilizare.
Preponderent imobilizările corporale se procură de la persoane terțe, dar pot fi
primite obiecte imobilizate cu titlu gratuit, ca depunere a proprietarului în
capitalul social al entității etc., iar mijloacele fixe pot fi și create.
Pe parcursul duratei de exploatare a mijloacelor fixe se calculează amortizarea,
în care scop se recomandă aplicarea următoarelor metode:
a. liniară (conduce la defalcări uniforme pe toată durata de funcţionare utilă
a activului),
a. unităților de producție (servicii) (prevede trecerea la costuri şi cheltuieli a
sumei amortizării în funcţie de volumul produselor fabricate (serviciilor)
și mărimea planificată a amortizării pe produs, serviciu),
b. de diminuare a soldului (mărimea amortizării calculate pe toată durata de
funcţionare utilă a activului se micşorează permanent, se aplică norma
majorată a amortizării apreciate prin metoda liniară, dar nu mai mult decît
de două ori).
Exemplu

Costul de intrare a utilajului – 60000 lei.

Durata de utilizare a utilajului - 5 ani.
Conform politicilor contabile aprobate entitatea aplică metoda de
diminuare a soldului cu majorarea normei amortizării utilajului de 1,5 ori.
Norma anuală de amortizare a utilajului prin metoda
liniară=100%/5 ani= 20%.
 La aplicarea metodei de diminuare a soldului pentru calculul amortizării
utilajului norma amortizării anuale va constitui 30% (20%x1,5).
În primul an rata de 30% se va aplica la costul de intrare a obiectului.
Mărimea amortizării obiectului în primul an de utilizare calculată prin
metoda de diminuare a soldului=60000x30/100=18000 lei.
Mărimea amortizării utilajului în anul doi de utilizare se calculează de la
mărimea valorii lui contabile la finele primului an de utilizare=(60000-
18000)x30/100=12600 lei etc.
Mărimea amortizării obiectului în ultimul an de utilizare se calculează ca
diferența dintre valoarea contabilă a obiectului la finele perioadei și valoarea lui
reziduală.
Valoare reziduală – valoarea estimată (preconizată) a unei imobilizări
amortizabile, care entitatea prevede să o obţină la expirarea duratei de utilizare a
acesteia.
Spre deosebire de amortizarea imobilizărilor necorporale, suma
amortizării obiectelor corporale este determinată după scăderea din costul de
intrare a obiectului a valorii lui reziduale.
Valoarea reziduală se determină la data achiziţionării obiectului şi ulterior
nu se majorează ca urmare a modificării preţurilor.
În scopuri fiscale amortizarea mijloacelor fixe se determină în funcție de baza
valorică a mijloacelor fixe la sfîrșitul anului și norma uzurii stabilite pe categorii
de proprietate a obiectelor.
Amortizarea resurselor minerale pregătite spre extracţie se calculează în
baza costului şi duratei de amortizare a acestora. În acest scop entitatea aplică
metoda unităţilor de producţie sau altă metodă stabilită în politicile contabile.
Sunt ieșite din gestiune (casate) obiectele de imobilizări corporale la
expirarea duratei de utilizare, la încetarea obținerii beneficiilor economice.
Activele mai pot fi vîndute, transmise altor persoane în diverse scopuri.
Perfectarea documentară a mișcării imobilizărilor corporale în
cursul ciclului funcțional, de la documentele primare pînă la registrele contabile.
Contabilitatea imobilizărilor corporale se organizează în conturile cu funcție
contabilă de activ din clasa 1 „Active imobilizate” din Planul general de conturi
contabile, grupa 12 „Imobilizări corporale:
 121 „Imobilizări corporale în curs de execuție”,
  122 „Terenuri”,
 123 „Mijloace fixe”,
 125 „Resurse minerale”.
Mijloacele fixe în curs de creare, precum și alte obiecte de mijloace fixe
pînă la punerea în funcțiune se contabilizează la contul 121 „Imobilizări
corporale în curs de execuție”.
Amortizarea mijloacelor fixe se contabilizează la contul 124
„Amortizarea mijloacelor fixe”, iar epuizarea resurselor naturale la contul 126
„Amortizarea și deprecierea resurselor minerale”, ambele cu funcție
contabilă de pasiv.
Similar imobilizărilor necorporale imobilizările corporale în curs de
execuție, terenurile, mijloacele fixe și resursele minerale pot fi supuse
deprecierii efectuate conform prevederilor SNC „Deprecierea activelor” dacă
sînt înregistrate la valoarea reevaluată (justă) în conformitate cu alte standarde
de contabilitate (de exemplu, imobilizările corporale reevaluate conform IAS 16
„Imobilizări corporale”). Identificarea faptului dacă un activ reevaluat poate fi
depreciat depinde de metodele utilizate pentru determinarea valorii reevaluate
(juste) a acestuia.
Deprecierea imobilizărilor corporale se ține la conturile cu funcție
contabilă de pasiv 126 „Amortizarea și deprecierea resurselor minerale”;
127 „Deprecierea imobilizărilor corporale în curs de execuţie”; 128
„Deprecierea terenurilor”; 129 „Deprecierea mijloacelor fixe”.
Investițiile financiare pe termen lung reprezintă elemente contabile cu
conținut economic financiar gestionate pe un termen ce depășește 12 luni în
scopul obținerii beneficiilor economice. La această categorie de active se referă:
cotele de participație, valorile mobiliare și alte investiții financiare.
Cote de participaţii
drepturi sub formă de părţi sociale sau alte participaţii deţinute de entitate în
capitalul social al altor entităţi.
Mărimea cotelor de participaţie se negociază între asociaţi şi se reflectă în
actele de constituire ale entităţii în care investitorul deţine astfel de cote.
Valori mobiliare
titluri financiare care certifică dreptul patrimonial al deţinătorului sau dreptul
împrumutătorului – posesor de document faţă de emitentul acestora. Ele pot să
existe sub formă de documente de hîrtie (materializate) sau sub formă de
înregistrări în conturi (dematerializate).
Acţiunile reprezintă titluri de capital sub formă de certificate sau înscrieri în
contul personal care confirmă dreptul deţinătorilor săi (acţionarilor) de a
participa la conducerea societăţii pe acţiuni, de a primi dividende, precum şi o
parte din patrimoniul societăţii în cazul lichidării acesteia.
Obligaţiunile sunt titluri de creanţe care acordă deţinătorilor (obligatarilor)
dreptul de a primi în termenul stabilit valoarea nominală a obligaţiunilor şi
venitul sub formă de dobîndă aferentă acestora.
Bonurile de trezorerie reprezintă valori mobiliare de stat emise cu scont şi
răscumpărate la valoarea lor nominală, avînd termenul de circulaţie pînă la un
an.
Certificatele bancare sunt titlurile de valoare confirmă dreptul deţinătorilor
de a primi, la expirarea termenului fixat, numerarul depus şi o anumită dobîndă.
Alte investiţii financiare
împrumuturile acordate, depozitele bancare etc.
Împrumuturile acordate reprezintă mijloace acordate de entitate în numerar
sau în natură altor persoane juridice sau fizice în baza contractelor de împrumut.
Depozitele bancare sunt depuneri de numerar în instituţiile financiare la termen
(pentru o perioadă fixă de timp) sau la vedere (fără fixarea termenului de
plasare) în scopul obţinerii venitului sub formă de dobînzi.
Contabilitatea investițiilor financiare pe termen lung se ține în conturile cu
funcție contabilă de activ din clasa 1 „Active imobilizate” din Planul general de
conturi contabile, grupa 14 „Investiţii financiare pe termen lung”:
 141 „Investiţii financiare pe termen lung în părţi neafiliate”,
 142 „Investiţii financiare pe termen lung în părţi afiliate”.
Caracteristica conturilor 141 „Investiţii financiare pe termen lung în părţi
neafiliate”, 142 „Investiţii financiare pe termen lung în părţi afiliate”