TEMA 6: Conflictul interpersonal și căi de soluționare

Conflictul se refera la o stare de tensiune create intr-o forma de interrelatii sau in confruntarea de
opinii diferite individuale sau de grup. In general, a fost definit dupa perceptia traditionala, adica
a fost limitat la forma sa violenta. Dar conflictul nu inseamna numai violenta. Cele mai multe
dintre problemele care ameninta viitorul omenirii provin din faptul ca diferite grupuri isi
urmaresc propriile interese si, ironic, acestea sunt in detrimentul colectivului. Astfel, alegerile
care sunt satisfacatoare din punct de vedere individual devin amenintatoare din punct de vedere
colectiv, cand ceilalti aleg la fel. Conflictul este o ciocnire, o lupta intre motive, tendinte,
interese si atitudini opuse greu de conciliat sau ireconciliabile. 

Conflictele sunt inevitabile in viata individului si multe dintre ele pot fi depasite prin optiuni in
favoarea unor tendinte cu semnificatie superioara. O parte dintre ele pot fi prevenite printr-o
serie de tehnici.
Ascultarea activa este o tehnica de conversatie folosita in trei scopuri: informare, suport
moral/consiliere/linistirea celuilalt si raspuns la atacul verbal. Cand ascultam activ, ne centram
pe celalalt, nu pe noi: ii observam emotiile si sentimentele - atenti fiind la expresivitatea
limbajului verbal si non-verbal, punem intrebari, il incurajam sa vorbeasca si ne asiguram ca am
inteles corect. Vom evita orice comportament inhibitor sau blocant pentru celalalt.
Prin exprimarea asertiva se aduce la cunostinta celuilalt, intr-un mod inofensiv, impersonal,
situatia care incomodeaza, efectele acesteia asupra propriei persoane si starea care se doreste a fi
obtinuta. 
Puterea este implicata in toate conflictele, dar numai un echilibru al puterilor, real sau perceput,
face posibil conflictul. 
Exista trei moduri de baza in care este utilizata puterea: metoda normativa de aplicare a puterii
(numita si persuasiune), metoda utilitara (recompensa) si metoda coercitiva (pedeapsa).
In conflict, puterea poate fi utlizata voluntar sau inconstient, evident sau implicit, ea nu poate fi
echilibrata, ci doar asigura anumite sanse la intrarea in conflict. Puterea partilor creste in paralel,
ea nu este o cantitate fixa care se redistribuie. 
Stima de sine poate fi stimulata prin: intaririle pozitive, crearea si/sau valorificarea sanselor de
succes, folosirea metalimbajului in evaluarile negative, complimentarea. 
Complianta este o forma a influentei sociale definita drept modificarea atitudinilor si
comportamentelor tintei ca raspuns la dorinta agentului de schimbare. Se obtine prin comunicare
persuasiva, dar si prin tehnici de manipulare a cadrului interactional.
Conflictele pot fi rezolvate prin doua metode, si anume metoda victorie-victorie si metoda
negocierii. 
Metoda victorie-victorie face parte din categoria abordarilor constructive, cooperante, conducand
la lichidarea definitiva a conflictului gratie satisfacerii integrate a nevoilor de baza a ambelor
parti. Ea este principiul universal pentru rezolvarea conflictelor. Metoda parcurge etapele:
formularea problemei, identificarea partilor implicate, cunoasterea nevoilor reale, gasirea
punctelor de intalnire a nevoilor, generarea de solutii posibile (brainstorming), cooperarea,
transformarea adversarului in partener pentru alegerea unei solutii acceptate ca definitive de
ambele parti. 
Negocierea este o discutie intre parti pentru rezolvarea unei probleme comune. Ea poate fi de trei
feluri: informala (cotidiana, procedurala), episodica (prescurtata si secventiala) si formala (se
foloseste in multe forme de rezolvare a conflictelor). 
Tipuri de negociere: conflictuala si cooperanta, personala, comerciala sau politica, intre doua
persoane sau “n” persoane, directa sau prin intermediari, deschisa-secreta, verbala-scrisa,
individuala-in echipa etc.
Conflictele interpersonale apar in special in stadiile-cheie ale relatiilor: initierea, mentinerea,
schimbarea si incheierea. Initierea desemneaza stabilirea relatiei, a regulilor si asumarea
rolurilor. 
Mentinerea se refera la procesul prin care relatia exista si se face fata presiunilor externe si
interne. 
Schimbarea apare ca reactie la presiunile interne sau externe, este cauza cea mai importanta a
conflictului, in special cand schimbarile nu sunt discutate si acceptate impreuna. 
Desi, deseori relatiile se incheie ca rezultat al conflictului, adesea conflictul este cauzat de
procesul incheierii in sine, prin “moartea naturala” a relatiei (rutina, uzura). 
Conflictul, cand este rezolvat eficient, poate sa intareasca si sa stabilizeze relatia sau poate duce
la o noua relatie, pozitiva.