Tema 18

1. Notiune de mijloace fixe si clasificarea lor

2. Evaluarea mijloacelor fixe
3. Uzura mijloacelor fixe: felurile de uzură, metodele de calcul
4. Eficienta folosirii mijlocelor fixe
5. Foremele de reparație la mijloacele fixe ale întreprinderii
6. Indicatorii particulari ai utilizării mijloacelor fixe
7. Concluzie
8. Bibliografie

1. Notiune de mijloace fixe si clasificarea lor

Pentru a desfășura o activitate economică, orice firmă are nevoie de capital, care reprezintă
unul din principalii factori ai activității economice. După rolul lor în procesul de producție
deosebim: cu capitalul fix și cu capitalul circulant. De cantitatea, calitatea și structura lor
depinde în mare măsură rezultatul activității firmei. Def: Mijloacele fixe ale întreprinderii –
sunt mijloacele de muncă care participă la procesul de producție de mai multe ori, treptat își
transferă valoarea asupra produsului finit pe măsura uzurii și nu-și schimbă sau își schimbă
neesențial forma sa natural-substanțial. Deosebim următoarele criterii de clasificare a
mijloacelor fixe:
1) În dependență de modul de participare la activitatea firmei:
a) mijloace fixe productive – ele participă nemijlocit la procesul de bază (de
producție) sau crează condiții pentru desfășurarea normală a acestora.
b) mijloace fixe neproductive – ele sunt destinate pentru satisfacerea necesităților
sociale ale angajaților firmei (puncte medicale, ospătării, baze de odihne, săli de
sport).
2) În dependență de forma natural-substanțială (gradul de uzură, termenul de funcționare
utilă):
a) Clădiri, blocuri (imobil), de producere administrative, etc.
b) Construcții: sonde de petrol, drumuri construite de firmă, ș.a.
c) Instalații de transmiții (rețele electrice, telecomunicații, conducte)
d) Mașini și utilaje: de forță, de lucru (linii tehnologice), tehnica de calcul.
e) Mijloacele de transport: auto, feroviar, maritimi.
f) Inventari de producție și gospodării
3) În dependență de rolul lor la procesul de producție:
a) Mijloace fixe active – care participă la procesul de producție, transformînd obiectul
muncii în produs finit.
b) Mijloace fixe pasive – creează condiții pentru realizarea procesului de bază.
Se consideră progresivă structura mijloacelor fixe atunci cînd ponderea mijloacelor fixe
active prevalează. În practica evidenței contabile, la mijloace fixe se referă toate activele
materiale valoarea cărora depășește 1000 lei (???) și durata de funcționare utilă este mai
mare de un an.

2. Evaluarea mijloacelor fixe

Mijloacele fixe sunt măsurate cu ajutorul indicatorilor naturali și valorici. Deosebim
următoarele metode de evaluare a mijloacelor fixe:
1) Valoarea inițială a mijloacelor fixe – reprezintă valoarea lor la momentul înființării
sau procurării. MFi=P+Ch+Chm, P – prețul de cumpărare (achiziționare), Ch –
cheltuieli de transport, Chm – cheltuieli de montare și instalare.
2) Valoarea de bilanț a mijloacelor fixe MFb=Mfi-Uac; Uac=Um*t.
3) Valoarea reevaluată a mijloacelor fixe – are ca scop adaptarea valorii mijloacelor fixe
(în caz de necesitate) și ia în considerație acțiunea inflației. Reevaluarea mijloacelor
fixe se permite numai prin hotărîrile de guvern.
4) Valuarea uzurabilă Mfuz=MFinit-MFramasa;
5) Valoarea rămasă – reprezintă suma netă de bani pe care întreprinderea prevede să o
obțină la expirarea duratei de funcționare a mijlocului fix.
6) Valoarea medie anuală a mijloacelor fixe. (Formula 1 din caiet)

3. Uzura mijloacelor fixe: felurile de uzură, metodele de calcul

Uzura mijloacelor fixe este pierderea parțială sau totală a proprietății de consum și a valorii
mijloacelor fixe în procesul exploatării sub influența factorilor naturali, progresului tehnico-
științific și creșterii productivității muncii în ramurile în care se produc. Expresia valorică a
uzurii se numește fondul de amortizare. Fondurile fixe își transferă treptat valoarea (se
recuperează) în costul de producție prin calculul fondului de amortizare. Deosebim 2 tipuri
de uzură a mijloacelor fixe:
Uzura fizică – are loc în procesul exploatării MF sub influența factorilor naturali și
mecanici.
Uzura morală – ieftinirea valorii MF și este legată de creșterea progresului tehnico-
științific și a productivității muncii în ramura în care se produc.
Valoarea uzurii unei unitati de mijloace fixe se determina prin diferenta dintre valoarea
initiala a mijloacelor fixe si valoarea ramasa
U=MFI-MFR
Uzura M F se repartizeaza systematic pe toata perioada de functionare utila a mijlocului
fix.Durata de functionare utila se determina conform:
-perioada de timp in decursul careia intreprinderea prevede utilizaarea mijlocului fix
-cantitatea de unitati de productie,volume d lucrari sau servicii pe care intreprinderea
prevede sa le obtina din utilizare mijlocului fix.
Nivelul utilizarii mijloacelor fixe reprezinta
Kut=MFb/Mfi ,unde Kut-coeficientul de utilizare
In procesul utilizarii mijloacelor fixe,valoarea de bilant se micsoreaza treptat pe masura
calcularii uzurii.
La calculul uzurii pot fi aplicate diverse metode:
1.Metoda casarii liniare,unde valoarea uzurii se repartizeaza uniform,n marimi egale pe toata
perioada de functionare
2.Metoda proportional volumului de produse sau servicii
3.Metoda soldului degresiv
4.Metoda degresiva cu rata descrescatoare
Ultimele 2 sunt metode accelerate de calcul al uzurii
Metodele de calculare a uzurii se stabilesc de sinestatator de catre intreprindere in dependent
de avantajul economic pe care firma planifica sa-l obtina din utilizarea M F
Corespunzator deosebim:
a) uzura regulata(metoda liniara)
b) uzura accelerata (la care se refera ultimele 2 metode de calcul)
Aceste 2 metode prevad micsorarea permanenta a uzurii odata cu trecerea timpului de
functionare si au ca scop recuperarea mai accelerate a investitiilor avind in consideratie in
primul rind influienat
Ex: Sa admitem ca inreprinderea a pus in functiune tehnica de calcul in valoare de 60000
lei,durata de functionare utila intreprinderea prevede 5 ani,valoarea ramasa este de 3000 lei
Durata MFi(val init) Uan(uzura an) Uac(acumulata MFb
La moment 60000 0 0 60000
initial
1 an 60000 11400 11400 48600
2 an 60000 11400 22800 37200
3 an 60000 11400 …….. ………
4 an 60000 11400 …………. …………….
5 an 60000 11400 ……….. 3000
MFb=MFi-Uac
Uac=Uan*t
Uan=MFuz/T=(MFi-Mfr)/T=(60000-3000)/5=11400
Nuz=(1/T)*100%
Uan=(MFuz*Nuz)/100
(ne referim la a 2 metoda)
La conditiile initiale ale problemei,adaugam ca capacitatea MF procurate este de 500000
unitati
Intreprinderea planifica sa produca in primula 70000 unitati
2 an -120000, 3 an-135000 ,an 4-90000,an 5 -80000
Durata MFi(val init) Uan(uzura an) Uac(acumulata MFb
La moment 60000 0 0 60000
initial
1 an 60000 8550 8550 51450
2 an 60000 13680 22230 37770
3 an 60000 15390 ………
4 an 60000 10260 …………….
5 an 60000 9120 3000

Uan=Qan*(Mfi-MFr)/Qtot
U1an=75000*(60000-3000)/500000=8550 lei
U2an=120000(60000-3000)/500000=13680lei
Uzura anula prin a 3 metoda se determina ca produsul dintre norma uzurii dublate si valoarea
de bilant la finele anului precedent,cu exceptia ultimului an
Uan=2 *Nu*MFb(n-1)
Valoarea uzurii pe ultimul an se calculeaza ca diferenta dintre valoarea de bilant a
penultimului an minus valoarea ramasa
Nu=1/t=1/5=0.2=20%
U1an=(2*20*60000)/100=24000
U2an=(2*20*36000)/100=14400

Durata MFi(val init) Uan(uzura an) Uac(acumulata MFb

La moment 60000 0 0 60000
initial
1 an 60000 24000 24000 36000
2 an 60000 14400 38400 21600
3 an 60000 8640 47040 12960
4 an 60000 5184 52224 7776
5 an 60000 4776 57000 3000
Uzura anulala prin ultima metoda se calculeaza ca produsul unui coefficient si valorii
uzurabile
Uan=K*MFuz, (MFuz=MFi-MFr)
Coeficientul K se calc ca raportul dintre nr de ani in ordine descrescatoare catre suma
cumulative a anilor de functionare
Durata MFi(val init) Uan(uzura an) Uac(acumulata MFb
La moment 60000 0 0 60000
initial
1 an 60000 19000 19000 41000
2 an 60000 15200 34200 25800
3 an 60000 11400 45000 14400
4 an 60000 7600 53200 6800
5 an 60000 3800 57000 3000
U1an=5/(1+2+3+4+5)*57000=19000
U2an=4/(1+2+3+4+5)*57000=15200
U3an=3/(1+2+3+4+5)*57000= 11400
U4an=2/(1+2+3+4+5)*57000=7600
U5an=1/(1+2+3+4+5)*57000=3800
Ex U2ac=U1an+U2an=19000+15200=34200
MFb=MFi-MFr

4. Eficienta folosirii mijlocelor fixe

Gradul de utilizare eficienta a MF se determina in baza anumitor indicatori prin metoda

comparatiei.
Deosebim citeva grupe de indicatori:
1)indicatorii utilizarii MF
- Coef extesiv,caracterizeaza folosirea mijloacelor in timp
Kex=Treal/Tplanif->1
Rex=1-Kex
-coeficientul intensive,caracterizeaza folosirea MF dupa productivitate
Kint=Preal/Pplanif->1
Rint=1-Kint
2)Coeficientii starii mijloacelor fixe:
-coeficientul de innoire
Cin=MFnoi/MFsfan
Cex=MFexcl/MFsfan
3)Indicatorii generalizatori
-randamentul mijloacelor fixe,se calc:
Rmf=PG(PC,VA,PM)/MF
Acets indicator ne arata ce valoare de rezultat al productiei se obtine la utilizarea unui leu
valoarea de MF
De ex Rmf=PG(PC,VA,PM)/MF=2,5 lei;1leuMF->2.5lei
-capacitatea MF,este marimea inversa a randamentului
Rmf= MF/ PG(PC,VA,PM)
-coeficientul inzestrarii muncii cu fonduri fixe,si se calc
Kz=MF/Ns
MF-val medie anula a MF
Ns-numarul scriptic al angajatilor

5. Forme de reparații
Pentru a obține MF în condiții normei de funcționare, personalul firmelor deserveste aceste
mijloace fixe și în caz de necessitate de reparare. Obiectele MF supuse reparațiilor sunt
identificate de o comisie special de specialiști care și stabilesc forma și periodicitatea
efectuării reparațiilor mijloacelor fixe.
În dependență de complexitatea executării lucrărilor de reparații deosebim:

1. Reparația capitală
 2. Reparația medie
3. Reparație curentă

Bugetul maxim de reparație îi revine celei capitale, acest tip de reparație se efectuezaă în
mod planificat, de regulă odată pe an, și reprezintă descompletarea totală a utilajului,
mijloacelor de transport, în scopul îmbunătățirii proprietăților de exploatare a mijloacelor
fixe. Reparația medie și curentă se efectuează de regulă în cazul de deteriorare sau defectare
nesemnată a mijloacelor fixe, de regulă mai mult în cazul de urgență. Costul acetor tipuri de
reparații se referă la costul subdiviziunii în care are loc procesul de reparație concret.
Lucrările de reparație pot fi efectuate în regie și prin antrepriză. Prin regie reparația se
efectuează cu sursele proprii ale întreprinderii (subdiviziunile, subsecțiile respective). Prin
metoda de antrepriză de efectuare a reparațiilor are loc încheierea unui contract între client și
agentul economic respectiv, care stipulează tipul lucrărilor, termenii de executare, condițiile
de plată și respectiv valoarea contractuală a lucrării.

6. Indicatorii particulari ai utilizării mijloacelor fixe

Creşterea fabricării producţiei, micşorarea costului şi creşterea rentabilităţii firmei, în

mare parte, depinde de potenţialul ei tehnic şi gradul ei de utilizare. Indicatorii
utilizării tipurilor separate de utilaj sunt numiţi particulari, acestea pot fi unite în trei
grupe:
 Indicatorii utilizării extensive a mijloacelor fixe, care reflectă nivelul lor de
utilizare conform timpului;
 Indicatorii utilizării intensive a mijloacelor fixe, care reflectă nivelul lor de
utilizare conform capacităţii (productivitate);
 Indicii utilizării integrale a mijloacelor fixe, care iau în consideraţie influenţa
totală a tuturor factorilor – atât extensivi cît şi intensivi.

La primul grup de indicatori se referă: coeficientul de utilizare extensivă a

maşinilor, coeficientul de schimb, coeficientul de încărcare, coeficientul regimului
de schimb a mijloacelor tehnice.

Coeficientul de utilizare extensivă a mijloacelor tehnice se determină prin relaţia

cantităţii de facto a numărului de ore de muncă a utilajului şi numărul de ore de
funcţionare conform planului

Coeficientul de schimb al lucrului, care se determină ca raportul sumei

schimburilor maşinilor pe parcursul zilei la numărul total de maşini

Coeficientul de încărcare, de asemenea, se caracterizează prin utilizarea

maşinilor în timp şi se stabileşte pentru tot parcul de maşini. În practică, coeficientul
 de încărcare, de obicei, este admis ca egal mărimii coeficientului de schimb, micşorat
de două ori (în cazul lucrului – în două schimburi) şi de trei ori (în regim de lucru – în
trei schimburi).
Coeficientul regimului de schimb a maşinilor se determină prin împărţirea
coeficientului de schimb obţinut în această perioadă la durata schimbului stabilit.
Totuşi, având indicatori înalţi de utilizare a maşinilor conform timpului, acesta
poate funcţiona în regim de gol şi nu poate, în acest timp, produce producţie sau
funcţionând să producă producţie necalitativă sau rebutată. După cum observăm,
indicatorii utilizării extensive a mijloacelor tehnice nu permit formarea concluziei
despre eficienţa utilizării mijloacelor fixe.
De aceea, este necesar ca indicatorii utilizării extensivă să fie completaţi de
indicatorii utilizării intensive, cel mai important dintre care este coeficientul utilizării
intensive a maşinilor. Acesta se determină prin relaţia dintre productivitatea reală a
maşinii date la productivitatea ei normativă (tehnic motivată).
La cea de a treia grupă de indicatori ai utilizării tipurilor separate de maşini se referă
coeficientul de utilizare integrală a utilajului, care se calculează ca produsul
coeficientului utilizării intensive şi extensive. Acest complex caracterizează
exploatarea utilajului conform timpului de producere (capacităţii). Este cert faptul, că
valoarea acestui indice este mereu mai mică decât coeficienţii determinanţilor,
deoarece acesta ia în consideraţie, concomitent, neajunsurile atât a utilizării extensive,
cît şi a celei intensive a utilajulu

7. Concluzie

Studiind tema data am inteles multe lucruri noi despre mijloacele fixe ale unei
intreprinderi