MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Facultatea Calculatoare, Informatică şi Microelectronică

REFERAT

Tema: „Notiuni de mijloace fixe

si clasificarea lor”
Disciplina: „FER”

A elaborat st. gr. C-181 F/R, Tomuz Daniel

A verificat Svetlana Gorobievschi

Chisinău 2020
 Tema 18

Notiune de mijloace fixe si clasificarea lor. Evaluarea mijloacelor fixe. Uzura

mijloacelor fixe si metodele de reflectare in costul de productie. Eficienta
folosirii mijloacelor fixe si dinamica indicatiilor.

CUPRINS:

1. Introducere.....................................................................................................3
2. Notiune de mijloace fixe si clasificarea lor....................................................4
3. Evaluarea mijloacelor fixe..............................................................................7
4. Uzura mijloacelor fixe: felurile de uzură, metodele de calcul........................8
5. Eficienta folosirii mijlocelor fixe ..................................................................11
6. Foremele de reparație la mijloacele fixe ale întreprinderii.............................12
7. Indicatorii particulari ai utilizării mijloacelor fixe.........................................13
8. Concluzie........................................................................................................15
9. Bibliografie.....................................................................................................15

2
 INTRODUCERE

Actualmente activitatea economică este concentrată în veriga de bază a economiei –

întreprinderile – unde se creează bunurile materiale şi serviciile necesare societăţii. În
condiţiile contemporane întreprinderea este un organism foarte complex, care se confruntă cu
o mulţime de obiective contradictorii ce ţin de tactica şi strategia dezvoltării şi de
satisfacerea intereselor proprietarilor şi ale managerilor. Astăzi tot mai mulţi adepţi au
afirmaţiile lui Alexis Jacquemin precum că firma, fiind un organism complex, nu-şi poate
limita obiectivul doar la maximizarea profitului. Un obiectiv tot mai răspândit al firmei
devine identificarea surselor optime de finanțare a mijloacelor fixe și utilizarea eficientă
acestora, astfel încît întreprinderea să devină una competitivă atît pe piața internă cît și pe
piața internațională.
Asigurarea unei dezvoltări economice rapide presupune desfăşurarea unei continui
activităţi productive, care la rîndul său, impune folosirea în condiţii de eficienţă economică
a factorilor de producţie (munca, natura, capitalul). Deci, eficienţa şi viabilitatea unei firme
într-o economie concurenţială sunt asigurate şi de măsura în care aceasta dispune de un
potenţial material ai cărei parametrii tehnici şi funcţionali corespund noilor exigenţe ale
economiei de piaţă.
Aceasta presupune existenţa unui potenţial tehnic corespunzător ca volum, structură,
calitate, care să ofere firmei posibilitatea realizării unei producţii corespunzătoare
exigenţelor pieţei interne şi internaţionale.
Gradul de utilizare și reînnoire a mijloacelor fixe determină eficiența unității
patrimoniale. Fără de investiții în mijloacele fixe ale întreprinderii este imposibilă
dezvoltarea activității oricărei întreprinderi.
Astfel găsirea surselor optime de finanțare a activelor fixe este unul dintre dezideratele
întreprinderii moderne, cu atît mai mult în condițiile în care piața financiară oferă diverse
servicii de finanțare la costuri minime.

3
 2. Notiune de mijloace fixe si clasificarea lor

Desfăşurarea activităţii întreprinderii reclamă existenţa unor instrumente sau unelte de

muncă drept parte integrată a aparatului de producţie şi a patrimoniului cunoscute sub
denumirea de active fixe, mijloace, capitaluri sau fonduri fixe şi imobilizari.
Mijloacele fixe reprezintă o parte componentă a activelor materiale pe termen lung, care
au durata de viaţă mai mare de un an şi sunt utilizate în activitatea întreprinderii pentru
obţinerea unor avantaje economice şi financiare.
Structura internă a mijloacelor fixe depinde de profitul întreprinderii, iar volumul total
al acestora este dependent de amploarea capacităţii de productie pe care o solicită piaţa
produselor ce se fabrică cu ajutorul acestora.
Structura mijloacelor fixe reflectă compoziţia acestora, care, conform bilanţului
contabil, include: clădiri, construcţii speciale, maşini, utilaje, instalaţii de transmisie,
mijloace de transport, plantaţii perene, animale de muncă şi de producţie, inventarul de
producţie, mijloace fixe arendate pe termen lung.
Factorul determinat în problema includerii obiectului respectiv în componenţa
mijloacelor fixe îl constituie rolul lui în activitatea întreprinderii sau procesul de producţie.
De exemplu, un utilaj care necesită montaj nu va fi considerat ca obiect de mijloace fixe
până când nu va fi pus în funcţiune din cauză că el nu corespunde definiţiei activului. Deci
activul care este procurat de întreprindere însă nu aduce nici un avantaj economic se numeşte
activ material în curs de execuţie.
Mijloacele fixe sunt bunuri materiale, al căror preţ unitar depăşeşte plafonul
stabilit de legislaţie, aflate în sfera producţiei, cormercializării şi prestaţiilor de servicii
o perioadă mai mare de un an1.
În prezent, sunt considerate mijloace fixe bunurile care îndeplinesc două condiţii:
1) au o durată de serviciu mai mare de un an;
2) au o valoare de inventar de cel puţin 3000 lei.

4
 Mijloacele participă în mai multe cicluri de exploatare, se consumă treptat, transferînd
valoarea lor asupra produselor şi serviciilor sub formă de uzură şi se recupereaza cînd uzura
acumulată devine egală cu valoarea de intrare a mijlocului fix.
Mijloacele fixe, în funcţie de componenţa naturală şi substanţială, se subdivizează în
următoarele grupe:
- clădiri – blocuri ale secţiilor de producţie, biroul întreprinderii, depozitele şi alte
subdiviziuni (casele de odihnă, staţiunile balneare, serviciul medical);
- construcţii speciale – sonde de petrol, de gaze naturale, poduri, drumuri, terenuri
asfaltate ale întreprinderii, baraje, estocade, fântâni arteziene şi alte feluri de fântâni, lacuri,
îngrădituri etc.;
- instalaţii de transmisie – reţele electrice, transmisii, conducte cu toate dispozitivele
intermediare pentru transformarea energiei şi transmisia substanţelor lichide sau gazoase;
- maşini şi utilaje care, la rândul lor, se subîmpart în:
a) maşini şi utilaje de forţă – motoare cu abur, reactoare atomice, turbine cu abur,
gaze, hidraulice, motoare cu ardere internă, motoare electrice, maşini electrice, tractoare şi
şasiuri autopropulsate, transformatoare de forţă etc.;
b) maşini şi utilaje de lucru – maşini şi aparate, utilaje, strunguri cu ajutorul cărora se
acţionează pe cale chimică, mecanică, termică asupra materiilor prime;
c) aparate şi instalaţii de măsurare şi reglare şi utilaj de laborator – aparate şi
instalaţii destinate măsurării grosimii, diametrului, suprafeţei, masei, timpului etc.;
d) tehnică de calcul – computere, calculatoare de comandă, calculatoare şi dispozitive
analogice, calculatoare numerice;
e) alte maşini şi utilaje – maşini şi utilaje care nu se includ în grupele enunţate;
- mijloace de transport – transportul auto, feroviar, aerian, naval;

- unelte şi scule, inventar de producţie şi gospodăresc şi alte tipuri de mijloace fixe –

obiecte destinate pentru a executa unele operaţiuni de producţie (bidoane, containere) unelte
de tăiat, de lovit, de presat, de îndesat;
- animale de producţie şi reproducţie – animale de muncă (cabaline, bovine), animale de
reproducţie (vaci, tauri de prăsilă etc.);
- plantaţii perene – arii de livezi, plantaţii de viţă de vie, alte plantaţii perene fructifere
5
sau decorative fără valoarea terenurilor ocupate de acestea;
- alte mijloace fixe – fonduri de bibliotecă, investiţii, valori muzicale, exponatele faunei în
menajerii, investiţii ulterioare în mijloacele fixe arendate etc.

MIJLOACE DE MAȘINI ȘI INSTALAȚII DE

TRANSPORT UTILAJE TRANSMISIE

CONSTRUCȚII PLANTAȚII
SPECIALE PERENE

MIJLOACE ALTE
CLĂDIRI MIJLOACE
FIXE FIXE

Fig.1 Structura mijloacelor fixe în cadrul întreprinderii

În raport cu criteriul ramural se disting mijloace fixe ale ramurilor economiei naţionale:
industrie, agricultură, sivicultură, piscicultură, transport şi comunicaţii, construcţii, comerţ şi
alimentaţie publică.
În funcţie de participarea directă sau indirectă a mijloacelor fixe la fabricarea
produselor finite, prestarea serviciilor, se disting mijloace fixe productive şi neproductive.
După domeniul de utilizare :
1. mijloace fixe de producție care participă direct sau indirect la procesul de producție sau
activitatea curentă
2. mijloace fixe de comercializare
3. mijloace fixe utilizate în scopuri sociale
După apartenența lor :
1. mijloace fixe proprietate a unității patrimoniale înscrise în inventarul acesteia, valoarea lor
reală fiind evidentiată în bilanț
2. mijloace fixe luate cu chirie, locație de gestiune, concesiune, pentru care evidenta este
realizata prin intermediul conturilor speciale, nefiind cuprinse în bilanțul patrimonial.

6
 Mijloacele fixe se consumă şi transmit valoarea asupra produselor şi serviciilor nu
dintr-o dată ci treptat în decursul mai multor cicluri de exploatare, îşi păstrează forma fizică
specifică şi are o durată lungă de funcţionare.
Transmiterea treptată a valorii este determinată de faptul că uzura fizică şi morală a
activelor fixe, acţionează tot în mod treptat.
Înlocuirea activelor fixe, menţinerea în stare de funcţiune şi expansiunea lor reclamă
acumularea sistematică de resurse financiare şi se efectuează prin investiţii.
În economia de piaţă activele fixe sunt formate din diferite imobilizări în care se includ
bunuri şi valori destinate să rămână multă vreme în întreprindere sub aceeaşi formă. Prin
urmare durata mai mare sau mai mică de serviciu este criteriu după care un bun poate fi
considerat sau nu imobil.
Necesarul de active fixe depinde de volumul activităţii. Este necesar de avut în vedere
că mărimea activelor fixe influenţează asupra rentabilităţii generale, deoarece ele sunt
purtătoare de cheltuieli de amortizare, întreţinere, chirii, uzură. Astfel că la stabilirea
volumului imobilizărilor este necesar să ţină cont de criteriul rentabilităţii. Din momentul în
care s-a produs şi mai ales în procesul de folosire a activelor fixe, acestea se uzează fizic şi
moral. Din aceste considerente se poate concluziona că atît uzura fizică cât şi cea morală
reprezintă baza obiectivă a amortizării. Prin faptul că activele fixe sunt supuse unui proces
continuu de uzură / amortizare şi că ele influenţează nivelul profitului de aceea este necesară
utilizarea lor la întreaga capacitate.
3. Evaluarea mijloacelor fixe
Mijloacele fixe sunt măsurate cu ajutorul indicatorilor naturali și valorici. Deosebim
următoarele metode de evaluare a mijloacelor fixe:
1) Valoarea inițială a mijloacelor fixe – reprezintă valoarea lor la momentul înființării
sau procurării. MFi=P+Ch+Chm, P – prețul de cumpărare (achiziționare), Ch –
cheltuieli de transport, Chm – cheltuieli de montare și instalare.
2) Valoarea de bilanț a mijloacelor fixe MFb=Mfi-Uac; Uac=Um*t.
3) Valoarea reevaluată a mijloacelor fixe – are ca scop adaptarea valorii mijloacelor fixe
(în caz de necesitate) și ia în considerație acțiunea inflației. Reevaluarea mijloacelor
fixe se permite numai prin hotărîrile de guvern.
4) Valuarea uzurabilă Mfuz=MFinit-MFramasa;
7
 5) Valoarea rămasă – reprezintă suma netă de bani pe care întreprinderea prevede să o
obțină la expirarea duratei de funcționare a mijlocului fix.
6) Valoarea medie anuală a mijloacelor fixe. (Formula 1 din caiet)

4. Uzura mijloacelor fixe: felurile de uzură, metodele de calcul

Uzura mijloacelor fixe este pierderea parțială sau totală a proprietății de consum și a valorii
mijloacelor fixe în procesul exploatării sub influența factorilor naturali, progresului tehnico-
științific și creșterii productivității muncii în ramurile în care se produc. Expresia valorică a
uzurii se numește fondul de amortizare. Fondurile fixe își transferă treptat valoarea (se
recuperează) în costul de producție prin calculul fondului de amortizare. Deosebim 2 tipuri
de uzură a mijloacelor fixe:
Uzura fizică – are loc în procesul exploatării MF sub influența factorilor naturali și
mecanici.
Uzura morală – ieftinirea valorii MF și este legată de creșterea progresului tehnico-
științific și a productivității muncii în ramura în care se produc.
Valoarea uzurii unei unitati de mijloace fixe se determina prin diferenta dintre valoarea
initiala a mijloacelor fixe si valoarea ramasa
U=MFI-MFR
Uzura M F se repartizeaza systematic pe toata perioada de functionare utila a mijlocului
fix.Durata de functionare utila se determina conform:
-perioada de timp in decursul careia intreprinderea prevede utilizaarea mijlocului fix
-cantitatea de unitati de productie,volume d lucrari sau servicii pe care intreprinderea
prevede sa le obtina din utilizare mijlocului fix.
Nivelul utilizarii mijloacelor fixe reprezinta
Kut=MFb/Mfi ,unde Kut-coeficientul de utilizare
In procesul utilizarii mijloacelor fixe,valoarea de bilant se micsoreaza treptat pe masura
calcularii uzurii.
La calculul uzurii pot fi aplicate diverse metode:
1.Metoda casarii liniare,unde valoarea uzurii se repartizeaza uniform,n marimi egale pe toata
perioada de functionare
2.Metoda proportional volumului de produse sau servicii
8
3.Metoda soldului degresiv
4.Metoda degresiva cu rata descrescatoare
Ultimele 2 sunt metode accelerate de calcul al uzurii
Metodele de calculare a uzurii se stabilesc de sinestatator de catre intreprindere in dependent
de avantajul economic pe care firma planifica sa-l obtina din utilizarea M F
Corespunzator deosebim:
a) uzura regulata(metoda liniara)
b) uzura accelerata (la care se refera ultimele 2 metode de calcul)
Aceste 2 metode prevad micsorarea permanenta a uzurii odata cu trecerea timpului de
functionare si au ca scop recuperarea mai accelerate a investitiilor avind in consideratie in
primul rind influienat
Ex: Sa admitem ca inreprinderea a pus in functiune tehnica de calcul in valoare de 60000
lei,durata de functionare utila intreprinderea prevede 5 ani,valoarea ramasa este de 3000 lei
Durata MFi(val init) Uan(uzura an) Uac(acumulata MFb
La moment 60000 0 0 60000
initial
1 an 60000 11400 11400 48600
2 an 60000 11400 22800 37200
3 an 60000 11400 …….. ………
4 an 60000 11400 …………. …………….
5 an 60000 11400 ……….. 3000
MFb=MFi-Uac
Uac=Uan*t
Uan=MFuz/T=(MFi-Mfr)/T=(60000-3000)/5=11400
Nuz=(1/T)*100%
Uan=(MFuz*Nuz)/100
(ne referim la a 2 metoda)
La conditiile initiale ale problemei,adaugam ca capacitatea MF procurate este de 500000
unitati
Intreprinderea planifica sa produca in primula 70000 unitati

9
2 an -120000, 3 an-135000 ,an 4-90000,an 5 -80000

Durata MFi(val init) Uan(uzura an) Uac(acumulata MFb

La moment 60000 0 0 60000
initial
1 an 60000 8550 8550 51450
2 an 60000 13680 22230 37770
3 an 60000 15390 ………
4 an 60000 10260 …………….
5 an 60000 9120 3000

Uan=Qan*(Mfi-MFr)/Qtot
U1an=75000*(60000-3000)/500000=8550 lei
U2an=120000(60000-3000)/500000=13680lei
Uzura anula prin a 3 metoda se determina ca produsul dintre norma uzurii dublate si valoarea
de bilant la finele anului precedent,cu exceptia ultimului an
Uan=2 *Nu*MFb(n-1)
Valoarea uzurii pe ultimul an se calculeaza ca diferenta dintre valoarea de bilant a
penultimului an minus valoarea ramasa
Nu=1/t=1/5=0.2=20%
U1an=(2*20*60000)/100=24000
U2an=(2*20*36000)/100=14400

Durata MFi(val init) Uan(uzura an) Uac(acumulata MFb

La moment 60000 0 0 60000
initial
1 an 60000 24000 24000 36000
2 an 60000 14400 38400 21600
3 an 60000 8640 47040 12960

10
4 an 60000 5184 52224 7776
5 an 60000 4776 57000 3000
Uzura anulala prin ultima metoda se calculeaza ca produsul unui coefficient si valorii
uzurabile
Uan=K*MFuz, (MFuz=MFi-MFr)
Coeficientul K se calc ca raportul dintre nr de ani in ordine descrescatoare catre suma
cumulative a anilor de functionare
Durata MFi(val init) Uan(uzura an) Uac(acumulata MFb
La moment 60000 0 0 60000
initial
1 an 60000 19000 19000 41000
2 an 60000 15200 34200 25800
3 an 60000 11400 45000 14400
4 an 60000 7600 53200 6800
5 an 60000 3800 57000 3000
U1an=5/(1+2+3+4+5)*57000=19000
U2an=4/(1+2+3+4+5)*57000=15200
U3an=3/(1+2+3+4+5)*57000= 11400
U4an=2/(1+2+3+4+5)*57000=7600
U5an=1/(1+2+3+4+5)*57000=3800
Ex U2ac=U1an+U2an=19000+15200=34200
MFb=MFi-MFr

5. Eficienta folosirii mijlocelor fixe

Gradul de utilizare eficienta a MF se determina in baza anumitor indicatori prin metoda

comparatiei.
Deosebim citeva grupe de indicatori:
1)indicatorii utilizarii MF
- Coef extesiv,caracterizeaza folosirea mijloacelor in timp

11
Kex=Treal/Tplanif->1
Rex=1-Kex
-coeficientul intensive,caracterizeaza folosirea MF dupa productivitate
Kint=Preal/Pplanif->1
Rint=1-Kint
2)Coeficientii starii mijloacelor fixe:
-coeficientul de innoire
Cin=MFnoi/MFsfan
Cex=MFexcl/MFsfan
3)Indicatorii generalizatori
-randamentul mijloacelor fixe,se calc:
Rmf=PG(PC,VA,PM)/MF
Acets indicator ne arata ce valoare de rezultat al productiei se obtine la utilizarea unui leu
valoarea de MF
De ex Rmf=PG(PC,VA,PM)/MF=2,5 lei;1leuMF->2.5lei
-capacitatea MF,este marimea inversa a randamentului
Rmf= MF/ PG(PC,VA,PM)
-coeficientul inzestrarii muncii cu fonduri fixe,si se calc
Kz=MF/Ns
MF-val medie anula a MF
Ns-numarul scriptic al angajatilor

6. Forme de reparații
Pentru a obține MF în condiții normei de funcționare, personalul firmelor deserveste aceste
mijloace fixe și în caz de necessitate de reparare. Obiectele MF supuse reparațiilor sunt
identificate de o comisie special de specialiști care și stabilesc forma și periodicitatea
efectuării reparațiilor mijloacelor fixe.
În dependență de complexitatea executării lucrărilor de reparații deosebim:

1. Reparația capitală
2. Reparația medie

12
 3. Reparație curentă

Bugetul maxim de reparație îi revine celei capitale, acest tip de reparație se efectuezaă în
mod planificat, de regulă odată pe an, și reprezintă descompletarea totală a utilajului,
mijloacelor de transport, în scopul îmbunătățirii proprietăților de exploatare a mijloacelor
fixe. Reparația medie și curentă se efectuează de regulă în cazul de deteriorare sau defectare
nesemnată a mijloacelor fixe, de regulă mai mult în cazul de urgență. Costul acetor tipuri de
reparații se referă la costul subdiviziunii în care are loc procesul de reparație concret.
Lucrările de reparație pot fi efectuate în regie și prin antrepriză. Prin regie reparația se
efectuează cu sursele proprii ale întreprinderii (subdiviziunile, subsecțiile respective). Prin
metoda de antrepriză de efectuare a reparațiilor are loc încheierea unui contract între client și
agentul economic respectiv, care stipulează tipul lucrărilor, termenii de executare, condițiile
de plată și respectiv valoarea contractuală a lucrării.

7. Indicatorii particulari ai utilizării mijloacelor fixe

Creşterea fabricării producţiei, micşorarea costului şi creşterea rentabilităţii firmei, în

mare parte, depinde de potenţialul ei tehnic şi gradul ei de utilizare. Indicatorii
utilizării tipurilor separate de utilaj sunt numiţi particulari, acestea pot fi unite în trei
grupe:
 Indicatorii utilizării extensive a mijloacelor fixe, care reflectă nivelul lor de
utilizare conform timpului;
 Indicatorii utilizării intensive a mijloacelor fixe, care reflectă nivelul lor de
utilizare conform capacităţii (productivitate);
 Indicii utilizării integrale a mijloacelor fixe, care iau în consideraţie influenţa
totală a tuturor factorilor – atât extensivi cît şi intensivi.

13
 La primul grup de indicatori se referă: coeficientul de utilizare extensivă a
maşinilor, coeficientul de schimb, coeficientul de încărcare, coeficientul regimului
de schimb a mijloacelor tehnice.

Coeficientul de utilizare extensivă a mijloacelor tehnice se determină prin relaţia

cantităţii de facto a numărului de ore de muncă a utilajului şi numărul de ore de
funcţionare conform planului

Coeficientul de schimb al lucrului, care se determină ca raportul sumei

schimburilor maşinilor pe parcursul zilei la numărul total de maşini

Coeficientul de încărcare, de asemenea, se caracterizează prin utilizarea

maşinilor în timp şi se stabileşte pentru tot parcul de maşini. În practică, coeficientul
de încărcare, de obicei, este admis ca egal mărimii coeficientului de schimb, micşorat
de două ori (în cazul lucrului – în două schimburi) şi de trei ori (în regim de lucru – în
trei schimburi).
Coeficientul regimului de schimb a maşinilor se determină prin împărţirea
coeficientului de schimb obţinut în această perioadă la durata schimbului stabilit.
Totuşi, având indicatori înalţi de utilizare a maşinilor conform timpului, acesta
poate funcţiona în regim de gol şi nu poate, în acest timp, produce producţie sau
funcţionând să producă producţie necalitativă sau rebutată. După cum observăm,
indicatorii utilizării extensive a mijloacelor tehnice nu permit formarea concluziei
despre eficienţa utilizării mijloacelor fixe.
De aceea, este necesar ca indicatorii utilizării extensivă să fie completaţi de
indicatorii utilizării intensive, cel mai important dintre care este coeficientul utilizării
intensive a maşinilor. Acesta se determină prin relaţia dintre productivitatea reală a
maşinii date la productivitatea ei normativă (tehnic motivată).
La cea de a treia grupă de indicatori ai utilizării tipurilor separate de maşini se referă
coeficientul de utilizare integrală a utilajului, care se calculează ca produsul
coeficientului utilizării intensive şi extensive. Acest complex caracterizează
exploatarea utilajului conform timpului de producere (capacităţii). Este cert faptul, că
valoarea acestui indice este mereu mai mică decât coeficienţii determinanţilor,

14
 deoarece acesta ia în consideraţie, concomitent, neajunsurile atât a utilizării extensive,
cît şi a celei intensive a utilajulu

CONCLUZII

Tendinţele economiei contemporane orientează activitatea agenţilor economici spre

dezvoltarea atît cantitativă şi mai ales calitativă.
În condiţiile unei concurenţe acerbe, firmele investesc în diverse activităţi, în special
cele ce ţin de gestiunea patrimoniului întreprinderii.
Interesul faţă de gestiunea și finanțarea mijloacelor fixe se extinde în ultima vreme.
Acesta rezidă din importanţa majoră ce se atribuie patrimoniului în influenţa asupra
performanţelor întreprinderii.
Fondurile fixe constituie baza tehnico-materială a producţiei. De volumul lor depinde
capacitatea de producţie a întreprinderii şi nivelul utilării dotării tehnice a muncii, precum şi
nivelul utilizării tuturor rezervelor întreprinderii.
În procesul exploatării fondurile fixe sunt supuse uzurii fizice şi morale, ceea ce se
soldează pentru întreprindere cu pierderi considerabile. Diminuarea pierderilor de pe urma
uzurii fondurilor fixe e posibilă prin eficientizarea utilizării lor, ridicării nivelului
indicatorilor de bază - al randamentului fondurilor, coeficientului de schimburi,
coeficientului de utilizare a capacităţilor de producţie.

BIBLIOGARAFIE
1. Standardul Naţional de Contabilitate 16 “Contabilitatea activelor materiale pe termen
lung” // Monitorul Oficial al RM nr.88-91 din 30.12.1997
2. Legea Republicii Moldova cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi Nr.845-XII din
03.01.92 // Monitorul Oficial al RM nr.2 din 28.02.1994
3. Legea Republicii Moldova privind societăţile pe acţiuni Nr.1134-XIII din
02.04.97// Monitorul Oficial al R.Moldova nr.38-39/332 din 12.06.1997

15
4. www.statistica.md
5. mei.gov.md

16