Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SINTEZE CURS:
Titular disciplină:
Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
-0-
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
OPIS
-1-
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
Conducerea modernă a entităţilor patrimoniale nu poate fi concepută fără un control riguros şi flexibil.
Este de notorietate faptul că actul conducerii, presupune ca un atribut imperativ, ca o funcţie de bază a sa, controlul
permanent şi sistematic al activităţii unei entităţi patrimoniale.
Într-o economie de piaţă concurenţială, guvernul stabileşte numai anumite pârghii pentru a putea arbitra
aplicarea regulilor jocului, intervenţia statului în economie fiind limitată la exercitarea controlului de autorităţtile publice
asupra economiei. Întreprinderea, ca entitate patrimonială, aflată într-un mediu de afaceri dinamic şi agresiv, a cărei
componentă de bază o constituie schimbarea, trebuie să aibă flexibilitatea de a se adapta rapid acestor schimbări,
pentru a putea supravieţui şi pentru a putea desfăşura o activitate eficientă.
Activitatea entităţii patrimoniale este influenţată de o serie de factori endogeni şi exogeni şi o serie de riscuri, acest lucru
impunând analiza permanentă a modificărilor, pentru a putea explica fenomenele în toata complexitatea lor.
Entităţile patrimoniale îşi desfăşoară activitatea într-un climat concurential agresiv, având ca ţintă finală
obţinerea de profit și maximiziarea acestuia. Pentru a putea să-şi atingă ţinta, managerii trebuie să stăpânească şi să
controleze afacerea pentru a putea aloca eficient resursele, în vederea obţinerii de profit şi de a asigura o dezvoltare
continuă eficientă şi eficace a entităţii.
În acest context nu putem minimaliza importanţa controlului intern, ale cărui obiective sunt focalizate pe
următoarele direcţii:
asigurarea maximizării profitului;
eliminarea oricăror factori şi cauze, care ar putea duce la diminuarea profitului;
asigurarea integrităţii patrimoniului;
creşterea eficienţei activităţii operaţionale prin limitarea şi/sau excluderea operaţiunilor neeficiente;
creşterea fidelităţii şi a exactităţii informaţiilor contabile;
respectarea normelor legale şi a dispoziţiilor conducerii;
asigurarea unui climat sănătos, de disciplină, pentru desfaşurarea activităţii în condiţii de profitabilitate şi
eficientă maxime;
motivarea salariaţilor şi afirmarea lor, având ca rezultat îmbunătăţirea activităţii şi un feedback real.
Plecând de la obiectivele controlului putem afirma că, din punct de vedere conceptual, în practică se manifestă o
vizibilă necorelare între intenţiile managerilor spre o gestiune eficientă, şi mijloacele folosite pentru realizarea ei.
Această nepunere de acord priveşte instrumentele de gestiune, dar mai ales controlul financiar intern, care,nu au
evoluat pe măsura transformărilor structurale şi funcţionale ale entităţilor patrimonialei, deşi o asemenea evoluţie ar fi
fost firească.
-2-
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
-3-
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
-4-
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
-5-
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
-6-
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
Trebuie menţionat că în ceea ce priveşte funcţiile finanţelor publice, respectiv ale sistemului fiscal şi al controlui
financiar al statului, la nivel mondial, în rândul economiştilor nu există o unanimitate de păreri.
Unii economişti prezintă de fapt efectele acestora asupra economiei naţionale şi, implicit, efectele la nivel
microeconomic, iar alţii tratează rezultatele care pot fi obţinute cu ajutorul impozitelor, împrumuturilor de stat,
cheltuielilor bugetare, folosite de autorităţile publice ca instrumente de intervenţie în economie.
Impozitele pot influenţa economia pe mai multe căi, şi urmăresc obiective diferite, astfel că politica bugetară
îndeplineşte trei funcţii şi anume:
a) funcţia de alocare-în sensul că bunurile sociale nu pot fi procurate prin intermediul pieţei sunt distribuite prin
intermediul autorităţilor publice;
b) funcţia de distribuire-în sensul că în economia de piaţă, distribuirea veniturilor şi averilor între persoane fizice
şi juridice, este este influenţată de modul de repartizare a factorilor de producţie, de formele proprietăţii private,
această distribuire poate fi considerată injustă din punct de vedere al societăţii, fapt pentru care apare
necesitatea redistribuirii veniturilor respective cu ajutorul instrumentelor specifice finanţelor publice-impozite,
taxe;
c) funcţia de stabilizare-în sensul că statul urmăreşte prin politica fiscală, asigurarea unui grad înalt de ocupare
al forţei de muncă, o situaţie solidă a balanţei de plăţi externe, precum şi o rată acceptabilă a creşterii
economice.
Componenta fiscală este integrată deci în exercitarea ambelor funcţii ale finanţelor publice, fără a menţiona în mod
expres şi funcţia de control.
Un alt punct de vedere, formulează următoarelre funcţii ale finanţelor publice:
a) funcţia de asigurare cu resurse băneşti a activităţii economice la nivel micro şi macroeconomic;
b) funcţia de control prin intermediul banilor asupra formării, repartizării şi utilizării resurselor în economia
naţională;
c) funcţia de repartizare a veniturilor băneşti şi a acumulărilor.
Referitor la locul şi rolul controlului financiar al statului la nivelul agenţilor economici, conform doctrinei liberale,
activitatea economică trebuie să se desfăşoare fără intervenţia autorităţii publice, care ar putea perturba iniţiativa
privată, libera concurenţă şi acţiunea legilor economiei de piaţă. Locul controlului financiar al statului trebuie analizat în
funcţie de cultura naţională şi de etapa de dezvoltare a fiecărei ţări.
Controlul financiar al statului, va fi orientat în primul rând spre activitatea de îndrumare a agenţilor economici,
de conştientizare, lucru ce va conduce la creşterea gradului de conformare voluntară a contribuabililor, de schimbare
totală a mentalităţii acestora.
-7-
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
-8-
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
-9-
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
priorităţile strategice şi tactice de management. Sunt supuse controlului financiar preventiv toate tranzacţiile care
vizează în principal:
a) încheirea de contracte economice interne şi externe;
b) încasările şi plăţile;
c) vânzările de orice tip;
d) aprovizionarea cu materii prime şi materiale;
e) angajarea de cheltuieli;
f) imputarea pe costuri a sumelor care diminuează profitul;
g) gajarea, închirierea, cesionarea sau înstrainarea sub orice formă a activelor patrimoniale;
h) orice alt tip de tranzacţii specifice, stabilite de managemnt.
1.1.2.1. Organizarea şi exercitarea controlului financiar preventiv
Controlul financiar preventi se organizează de fiecare entitate, în funcţie de specificul activităţii economice,
financiare, bancare, precum şi complexitatea structurii organizatorice.
În practica internaţională există un controlor financiar (financial controller), care împreună cu conducerea
desemnează persoanele care au dreptul să execute acest control, pe diferite niveluri ierarhice, delegând pe anumite
niveluri de competenţă acest control. Evidenţa angajamentelor se ţine de către controlorul financiar.
Controlorul financiar stabileşte proiectele de operaţiuni supuse controlului financiar preventiv, documentele
justificative şi circuitul acestora, cu respectarea dispoziţiilor legale, pe care le supune aprobării conducerii, precum şi
procedura de efectuare a controlului. Evidenţa angajamentelor se organizează, se ţine, se actualizează şi se raportează
în conformitate cu reglementările legale şi cu procedurile proprii ale entităţii patrimoniale.
La desemnarea persoanelor care exercită controlul financiar preventiv, trebuie să se ţină cont de integritatea
acestora, competenţa profesională şi nu în ultimul rând de separarea atribuţiilor. Persoanele care exercită controlul
financiar preventiv nu pot fi implicate, prin sarcinile de servici, în efectuarea operaţiunilor supuse controlului.
Controlorul financiar în afara atribuţiilor menţionate mai sus mai îndeplineşte următoarele atribuţii:
- urmăreşte modul de exercitare al controlului financiar preventiv de către persoanele desemnate;
- verifică dacă documentele aferente operaţiunilor supuse controlului financiar preventiv, sunt vizate cu
semnătura celui care a efectuat verificarea;
- supraveghează actualizarea operaţiunilor supuse controlului financiar preventiv şi raportează modul
de realizare al acestora;
- întocmeşte rapoarte lunare către conducere, referitor la angajamentele efectuate, vizele acordate şi
situaţiile de refuz de viză, sau către controlorul şef în cazul în care entitatea are mai multe filiale sau
sucursale, sau este o firmă multinaţională;
- 10 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
- apreciază activitatea persoanelor delegate, o evaluează şi urmăreşte modul în care acestea se achită
de sarcinile de control.
1.1.3. Controlul financiar de gestiune (CFG)
Înainte de analiza elementelor care definesc controlul financiar de gestiune ca suport esenţial al întregului
sistem de control intern, trebuie menționate câteva aspecte legate de evoluţia acestuia după 1989 în România.
Strategiile de dezvoltare şi diversificare din economia de comandă, au avut ca şi consecinţă antrenarea unor
procedee de control centralizate la vârf, care concentrau responsabilităţile exprimate doar prin prisma intereselor
statului, ignorând perceperea riscurilor sau a creativitâţii financiare. Directorii de întreprinderi nu aveau interesul să
maximizeze profitul întreprinderilor care le administrau, respectând doar cifrele transmise prin planurile de la centru.
Controlul afectării resurselor era un atribut exclusiv al puterii politice şi birocratice.
Trecerea la economia de piaţă nu s-a făcut de o maniera ordonată, iar tranziţia, deşi ne e greu să recunoaştem
încă mai continuă, fiind un fenomen complex şi anevoios. Atenţia reformei nu a fost egal distribuită pentru restructurarea
conceptuală a tuturor categoriilor economice, specifice noilor condiţii de mediu concurenţial, iar în acest sens, slaba
evoluţie doctrinară a controlului de gestiune este un exemplu elocvent.
La ora actuală întreprinderile româneşti sunt încă în stare de confuzie, suprapunând fostul control financiar intern,
controlului financiar de gestiune.
În contextul relaţiilor concurenţiale, controlul financiar de gestiune are noi valenţe, disocierea acestuia de fostul
control financiar intern nemaiputând fi pusă la îndoială.
În cadrul controlului intern, controlul financiar de gestiune constituie o verigă de bază, iar din punct de vedere al
momentului în care se execută acesta este un control ulterior sau concomitent, examinând atât legalitatea cât şi
rezultatele efective obţinute dupâ efectuarea tranzacţiilor.
Controlul financiar de gestiune are o sferă de cuprindere şi de cunoaştere vastă, în care este inclus şi modul de
exercitare a controlului financiar preventiv.
1.1.3.1. Conţinutul şi modul de organizare al CFG
Organizarea controlului financiar de gestiune este făcută de fiecare entitate patrimonială ţinând cont de
legislaţia economico-financiară, structura organizatorică şi strategia aleasă. Din punct de vedere organizatoric există un
compartiment de control financiar de gestiune, subordonat din punct de vedere administrativ directorului economic şi din
punct de vedere ierarhic directorului general.
Atribuţiile acestui compartiment se stabilesc în funcţie de legislaţia din domeniul controlului, regulamentului
propriu de funcţionare al agentului economic şi se stipulează în fişa postului.
Persoanele desemnate sa efectueze controlul financiar de gestiune trebuie sa îndeplinească condiţiile
profesionale şi morale aceleaşi ca pentru un organ de control al statului.
- 11 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
- 12 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
Un sistem de control financiar de gestiune este operaţional şi eficient dacă cuprinde în detaliile conţinutului său
elemente care se refera la:
cunoaşterea exactă a situaţiei entităţii patrimoniale în momentul elaborării planului de acţiune;
definirea exactă a obiectivelor şi programarea amănunţită a modului de îndeplinire;
verificarea permanentă a rezultatelor înregistrate cu prevederile stabilite prin bugete;
constatarea abaterilor şi a decalajelor dintre evoluţia normală a realizărilor şi obiectivelor stabilite;
depistarea erorilor şi abaterilor, şi luarea de măsuri corective de înlăturare a lor.
1.1.3.2. Obiectivele controlului financiar de gestiune
Obiectivele majore ale controlului financiar de gestiune sunt asigurarea integrităţii şi securităţii patrimoniale,
administrarea lui corespunzătoare, asigurarea disciplinei profesionale şi asigurarea unui climat de muncă favorabil, care
să permită desfaşurarea activităţii în condiţii de eficienţă.
Manifestarea concretă a controlului financiar de gestiune se face prin câteva obiective care converg spre realizarea celei
mai bune performanţe.
Aceste obiective trebuie să răspunda la:
asigurarea întocmirii unor scenarii compatibile cu constrângerile financiare ale entităţii, astfel ca suportul
financiar să fie garantul credibilităţii şi coerenţei obiectivelor definite prin strategie;
urmărirea aplicării alegerilor strategice nu numai din punct de vedere financiar, ci pe baza indicatorilor de bord
care au o caracteristică tehnicistă, observând daca inflexiunile strategice funcţionează în ansamblul lor pe baza
factorilor cheie de succes;
măsurarea performanţelor prin utilizarea acelor indicatori care fac posibilă o cât mai corectă evaluare a
rezultatelor, în condiţiile în care inflaţia afectează rezultatele contabile şi interpretarea corectă a cifrelor;
impunerea respectării anumitor reguli şi proceduri de bună gestionare a întregului patrimoniu;
determinarea în permanenţă a luării măsurilor corective prin controlul actelor de pilotaj;
evaluarea şi informarea asupra riscurilor inerente, în funcţie de care se propune alocarea de resurse,
participând activ la gestionarea acestora;
stabilirea corectă a sistemului de delegare a autorităţii, influenţând motivarea factorului uman asupra obţinerii
rezultatelor scontate;
Sursele de date pe care se bazează conceperea unui sistem menit să faciliteze utilizarea informaţiilor în procesul
controlului de gestiune sunt:
- evidenţele operative cu caracter general ori specifice;
- contabilitatea financiară şi cea managerială (de gestiune)
- analiza financiară şi documentele de sinteză ;
- previziunile privind trezoreria şi finanţarea;
- 13 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
- tablourile de bord.
Obiectivele controlului financiar de gestiune pot fi grupate în patru mari categorii astfel:
I. evidenţa mijloacelor materiale şi băneşti deţinute cu orice titlu;
a. respectarea normelor legale cu privire la siguranţa şi integritatea patrimoniului;
II. respectarea normelor legale şi strategia entităţii cu privire la realizarea rezultatelor financiare, a drepturilor şi
obligaţiilor patrimoniale;
III. eficienţa cu care au fost utilizate resursele materiale şi băneşti.
Prin obiectivele sale, controlul financiar de gestiune îndeplineşte o funcţie de legătură între strategie şi operaţiuni, ceea
ce facilitează luarea deciziilor în cunoştinţă de cauză.
1.1.3.3. Poziţia centrală a controlului financiar de gestiune în cadrul controlului intern
Controlul financiar de gestiune deţine poziţia de bază în cadrul controlului intern al agentului economic, deşi
sesizăm unele întrepătrunderi cu celelalte tipuri de control care ar putea pune sub semnul întrebării precizia delimitărilor
dintre ele.
Controlul financiar de gestiune nu este rupt de restul funcţiilor de conducere, planificare şi coordonare,
integrarea fiind impusă de modul în care se acţionează, strategic sau curent.
Având în vedere cele menţionate mai sus, putem considera că, distincţia între formele de control intern este
mai mult schematică, iar barierele au natura convenţională şi nu sunt precise, întrucât, caracterul activ şi de vigilenţă se
manifesta plenar la toate nivelele ierarhice. O problemă care trebuie menţionată este că activitatea de control intern
trebuie să fie flexibilă, să urmeze schimbările strategice ale entităţii, să se poată plia rapid la aceste modificări, şi
bineînţeles să nu fie excesivă.
Concluziile se pot rezuma astfel:
controlul intern al unei entităţi patrimoniale este un sistem complex şi unitar de vigilenţă, construit cu scopul de
a contribui la garantarea eficienţei şi eficacităţii managementului;
existenţa diferitelor tipuri de gestiune pot determina anumite particularităţi în organizarea controlului intern, fără
să fie afectat conţinutul lui, în sensul că în entităţile mici şi mijlocii, organizarea responsabilităţilor şi structura
decizională sunt mai puţin complexe decât în cele mari;
sistemul de control intern pune în cauză orizonturi diferite, care se referă la obiective, instrumente, norme şi
reguli, ce permit entităţii patrimoniale să-şi atingă scopurile;
componentele controlului intern nu au o raţionalitate unică, ele având atât caracteristici financiar-contabile cât
şi de ordin tehnic, economic şi administrativ;
procesul de control intern nu poate fi privit în afara structurii informaţionale globale a entităţii;
misiunea controlului intern de a participa la actul de conducere se realizează prin dispozitive care constituie
forme de control ale aceluiaşi sistem;
- 14 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
controlul intern al contabilităţii asigură furnizarea către conducere a unei informaţii contabile corecte şi fidele,
pe baza căreia se pot lua decizii pertinente şi se pot creiona strategiile viitoare.
Revenind la abordarea structurală a controlului intern, cred că studierea procesului în mod sistematic, evidenţiază
faptul că acesta are drept scop prevenirea şi înlăturarea erorilor şi a anomaliilor apărute, asigurarea integrităţii
patrimoniului şi măsurarea performanţelor obţinute.
În atingerea obiectivelor generale ale controlului intern, fiecare dintre componentele sale îşi are rolul şi locul bine stabilit,
în raport cu modul în care contribuie la urmărirea modului de rezolvare al problemelor apărute.
- 15 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
În ultima definiţie, dată în anul 1990, Institutul Auditorilor Interni precizează: „Auditul intern este o funcţie de
evaluare independentă a organizaţiei, care furnizează un serviciu de examinare şi evaluare a activităţilor acesteia”.
În urmă cu patru decenii, cabinetele anglo-saxone de expertiză contabilă au popularizat pe continentul
european termenul de audit, iar etimologia cuvântului audit îşi are originea în latinescul „audire” – a asculta şi a
transmite mai departe.
Odată cu trecerea la economia de piață liberală, din dorinţa de a alinia reglementările contabile româneşti la
cele internaţionale, a fost elaborată O.G. nr. 65/1994, aprobată prin Legea nr. 42/1996, privind organizarea activităţii de
expertiză contabilă şi ulterior în anul 1999, O.U.G. nr.75 privind auditului financiar, ca formă externă de control
independent. Auditul financiar a constat în verificarea şi avizarea din punct de vedere al realităţii şi corectei întocmiri, de
către experţi independenţi, obiectivi şi imparţiali, a bilanțului contabil al agenților economici, ca obligaţie prevăzută de
art.29 din Legea contabilităţii nr. 82/1991. Ulterior reglementării legislative ale auditului financiar a fost extins şi conturat
în anul 1999 şi la instituţiile publice prin elaborarea O.G. nr.119/1999 auditul intern.
Pentru delimitarea mai exactă a acestuia de auditul financiar, în anul 2000, prin O.G. nr. 72/2001 se
completează această denumire cu termenul de „public”, devenind astfel audit public intern.
Pentru aplicarea O.G. nr.119/1999, Ministerul Finanțelor Publice a elaborat Normele metodologice generale pentru
organizarea şi funcţionarea auditului intern şi a controlul financiar preventiv, iar în anul 2002 se aprobă O.G. nr.
119/1999 prin Legea nr. 301/2002 cu modificările şi completările ulterioare.
In decembrie 2002, Parlamentul României, adopta Legea nr. 672 care reglementează auditul public intern la
entităţile publice, cu privire la formarea şi utilizarea fondurilor publice şi administraţia patrimoniului public.
Aceasta lege abroga articole şi dispoziţii referitoare la auditul public intern din Ordonanţa Guvernului
nr.119/1999, aprobata cu modificări şi completări prin legea 301/2002.
În 15 ianuarie 2003, se aproba Normele generale privind exercitarea activităţii de audit public intern, prin
Ordinul Ministrului nr.38 .
Necesitatea introducerii şi legiferării activităţii de audit public intern la instituţiile publice a fost determinată de
necesitatea utilizării cu maximă eficienţă a fondurilor publice administrate şi stopării cheltuielilor fără bază legală.
2.1. Auditul intern – concept și obiective
Auditul intern reprezintă o verificare de tip endogen şi ex post a unui ansamblu de activități şi acţiuni corelate
desfăşurate de o structură specializată, constituită la nivelul entității patrimoniale care, pe baza unui plan şi a unei
metodologii prestabilite, este destinat să realizeze un diagnostic general al sistemului, sub aspect tehnic, managerial şi
financiar- contabil.
În legătură cu caracterul ex post al auditului intern al entitatăților patrimoniale trebuie menţionat că acest caracter
se referă la o operaţiune sau la o decizie, în timp ce, cu referire la activitatea globală desfășurată de sistemul auditat la
nivelul unui an calendaristic, auditul intern are caracter cocomitent. Acest caracter rezultă din trăsătura auditului intern
- 16 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
de a urmări o operaţiune sau o tranzacție sub aspectul obiectivelor specifice de verificare pe tot lanţul său de
desfăşurare, de la inițializarea acesteia până la finalizare.
Auditul intern se organizează în mod obligatoriu la societățile comerciale pe acțiuni, responsabilitatea pentru
aceasta revenind administratorului.
Administratorii vor analiza oportunitatea înfiinţării unei structuri proprii de audit intern sau pot externaliza această
activitate, către o firmă autorizată în acest sens. Această analiză de oportunitate se va efectua având în vedere
următoarele criterii :
- volumul anual al fondurilor utilizate ;
- numărul structurilor subordonate şi gradul de dispersie teritorială al acestora ;
- numărul de personal al entității patrimoniale în ansamblu, precum şi ponderea numărului de personal
repartizat pe structuri subordonate ;
- în cazul în care conducerea decide să nu organizeze compartiment propriu de audit intern la nivelul
structurilor subordonate, auditul acestor structuri va fi asigurat de compartimentul de audit intern de la
centru.
Obiectivele pe care trebie să le urmărească auditorul la o entitate patrimonială sunt următoarele :
1. Definirea obiectului de activitate şi a structurii organizatorice a entității patrimoniale ;
2. Existenta şi structura bugetului de venituri şi cheltuieli aprobat ;
3. Stabilirea principalelor destinaţii ale cheltuielilor, pe centre de cost și gruparea acestora în funcţie de sursa
de finanţare folosită ;
4. Stabilirea naturii veniturilor realizate si destinaţia dată acestora ;
5. Stabilirea gradului de acoperire a cheltuielilor din surse proprii şi natura acestora :
6. Urmărirea corelaţiei dintre gradul de realizare a principalilor indicatori specifici activităţii entității şi gradul de
utilizare a creditelor bancare ;
7. Modul de organizare a controlului financiar preventiv si al circuitului documentelor primare ( respectarea
normelor în vigoare) ;
8. Organizarea şi ţinerea evidenţei contabile şi tehnic-operative a patrimoniului ( mijloace fixe, obiecte de
inventar, resurse materiale şi băneşti, etc.);
9. Stabilirea şi delimitarea răspunderii materiale pe locuri de depozitare si de folosinţă ;
10. Respectarea legalităţii în achiziţionarea bunurilor matriale si a investiţiilor ;
11. Respectarea legalităţii în acordarea drepturilor de orice fel;
12. Respectarea legalităţii şi a principiului economicităţii în efectuarea celorlalte cheltuieli (servicii, reparaţii,
protocol, etc.)
13. Cunoaşterea legislaţiei financiar- contabile de către aparatul de conducere şi executiv ;
- 17 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
14. Colaborarea dintre conducerea economică şi cea tehnică şi natura raporturilor (de consultare şi luare în
considerare, de subordonare a aparatului economic sau de ignorare etc.) ;
15. Calitatea profesională a managerilor și influenţa lor asupra activităţii entității patrimoniale ;
16. Concluziile organelor de control specializate (minister, direcţia de control teritorială, Ministerul Finanţelor,
Curta de Conturi), asupra activităţii financiar-contabile si de gestiune a entității patrimoniale ;
17. Valoarea, frecvenţa şi natura pagubelor materiale evidenţiate în anexa la bilanţ şi ritmul de recuperare ;
18. Dinamica şi structura debitorilor, creditorilor şi furnizorilor, de la începutul anului până la sfârşitul anului,
conform bilanţurilor anuale şi trimestriale ;
19. Efectuarea inventarierii anuale a patrimoniului şi a controlului financiar propriu, precum şi controlul lunar al
operaţiunilor băneşti efectuate prin casă ;
20. Imobilizările de fonduri în debitori şi clienţi neîncasaţi, avansuri acordate furnizorilor pentru prestări de
servicii sau livrări de bunuri materiale neexectuate sau nelivrate la termenul convenit prin contract, stocuri
de materiale sau de mijloace fixe mari, fără mişcare, fără utilizare eficientă sau lucrări de investiţii
neaprobate sau cu ritm lent de execuţie ;
21. Corecta incadrare în conturile contabile a operaţiunilor patrimoniale, conform funcţiunii acestora din planul
de conturi aprobat de Ministerul de Finanţe ;
22. Respectarea principiilor de inregistrare cronologică şi sistematică a operaţiunilor şi a concordanţei dintre
evidenţa contabilă analitică şi evidenţa contabilă sintetică, bilanţul contabil şi anexele la bilanţ ;
23. Respectarea corelaţiilor dintre formularele de bilanţ şi anexele la bilanţ şi calitaea raportului explicativ la
bilanţ ;
24. Organizarea şi ţinerea evidenţei formularelor cu regim special şi a altor valori ;
25. Existenţa unor cheltuieli neeconomicoase , neimputate şi nerecuperate;
26. Existenţa unor debitori insolvabili , neurmăriţi şi nereactivaţi;
27. Existenţa unor bunuri materiale aflate pe teren fără a fi prinse în evidenţa patrimoniului unităţii, din lipsa de
documente sau datorită primirii lor gratuite (donaţii externe) si neevaluării acestora în vederea evidenţierii
în contabilitate ;
28. Existenţa pe teren a unor mijloace fixe, obiecte de inventar, ambalaje, mărfuri nefolosibile, deteriorate,
greu vandabile şi nevalorificate, neîncasate, nedeclasate sau imputate, conform legii, si valorificării
rezultatelor inventarierii.
Atributele legale ale auditului intern stipulate de Ordonanţa Guvernului nr.119/1999 privind auditul intern şi controlul
financiar preventiv sunt următoarele :
- 18 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
- certificarea trimestrială şi anuală, însoţita de raport de audit, a raportărilor preliminare, prin verificarea
legalităţii, realităţii şi exactităţii evidenţelor contabile şi ale actelor financiare şi de gestiune ; certificarea se
face înaintea aprobării de către conducătorul entității patrimoniale;
- examinarea legalităţii, regularităţii ,şi conformităţii operaţiunilor, identificarea erorilor, risipei, gestiunii
defectuoase şi fraudelor şi, pe aceste baze, propunerea de măsuri şi soluţii pentru recuperarea pagubelor
şi sancţionarea celor vinovaţi, după caz;
- supravegherea regularităţii sistemelor de fundamentare a deciziei, planificare , programare, organizare,
urmărire şi control al îndeplinirii deciziilor;
- evaluarea economicităţii, eficienţei si eficacităţii cu care sistemele de conducere şi de execuţie existente in
cadrul entității patrimoniale ori la nivelul unui program/proiect finanţat din fonduri europene, utilizează
resurse financiare, umane si materiale pentru îndeplinirea obiectivelor şi obţinerea rezultatelor stabilite ;
- identificarea slăbiciunilor sistemelor de conducere şi de control, precum şi a riscurilor asociate unor astfel
de sisteme, unor programe/proiecte sau unor operaţiuni si propunerea de măsuri pentru corectarea
acestora şi pentru diminuarea riscurilor, după caz.
Un obiectiv important al auditului intern îl constituie legalitatea și oportunitatea efectuării cheltuielilor de personal,
materiale şi de capital şi încadrarea acestora în limita bugetului de venituri și cheltuieli stabilit de conducere pentru
fiecare exercițiu financiar.
2.2. Etapele de realizare ale unei misiuni de audit interen
Unicitatea unei misiuni de audit intern constă in faptul că poate fi împărţită în perioade precise şi identificabile
mereu aceleaşi, pentru a se putea asigura comparabilitatea datelor.
Auditul intern se realizeaza in trei etape fundeamentale. Cifra trei nu este numărul de aur al auditului intern, ci
corespunde foarte exact situaţiei geografice a auditorului în cursul intervenţiei sale :
1) în prima parte a misiunii sale, auditorul se află în primul rând în biroul şi serviciul din care face parte.
Deplasările sale sunt scurte şi concise ; în cel mai rău caz, ele pot să nu aibă loc ;
2) în partea a doua, dimpotrivă, auditorul se află în cea mai mare parte a timpului pe teren, aşadar lipseşte
din serviciu ; întoarcerile la birou sunt rare uneori inexistente ;
3) în partea a treia, întoarcerea la sedentarism, întrerupt pe alocuri - ca şi în prima etapă – de unele deplasări
posibile, scurte şi rapide. Acest sedentarism poate să însemne şi muncă la domiciliu.
Dispunem de un criteriu geografic precis care permite identificarea celor trei momente particulare ale unei
misiunii de audit intern.
Aceste trei momente sunt denumite tradiţional :
1) etapa de pregătire (de studiu)
2) etapa de realizare ( de verificare)
- 19 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
3) etape de încheiere
Fiecare dintre ele se împarte într-un anumit număr de perioade, şi putem spune că fiecare va necesita auditori
cu competenţe specifice, care nu pot fi neapărat deţinute de un singur auditor şi care ne permit să afirmăm că cea mai
reusită misiune va fi întotdeauna cea efectuată de către mai mulţi auditori.
Etapa de pregătire care deschide misiunea de audit, necesită din partea auditorilor o capacitate serioasă de
lectură, de atenţie şi de ucenicie. Dincolo de orice rutină, ea necesită capacitatea de a învăta şi de a înţelege, precum şi
o bună cunoaştere a entității, deoarce trebuie ştiut unde poate fi gasită informaţia potrivită şi de la cine trebuie cerută. În
cursul acestei etape auditorul trebuie să dovedească dacă are calităţi de sinteză şi de imaginaţie. Această etapă se
poate defini ca perioada în timpul căreia se vor efectua toate lucrările pregătitoare înainte de a trece la acţiune. Adică
defrişarea, aratul şi semănatul misiunii de audit.
Etapa de realizare apelează mai mult la capacităţile de observaţie, dialog şi comunicare. Prima obligaţie a
auditorului este să se facă acceptat, iar criteriul unei integrări reuşite constă în a se face cerut. În acest stadiu se
apeleazăcel mai mult la capacităţile de analiză şi la simţul de deducţie al auditorului. Într-adevăr, în acest moment
auditorul va incepe să formuleze observaţiile şi constatările care îi vor permite să elaboreze măsuri terapeutice.
Continuând tabloul nostru bucolic, putem spune că acum se culeg roadele misiunii de audit.
Etapa de încheiere necesită şi ea mai mult decât orice o mare capacitate de sinteză şi o anumită aptitudine
de redactare, chiar dacă dialogul nu lipseşte din această ultimă etapă. De această dată, auditorul îşi va elabora şi
prezenta produsul după ce a strâns elementele recoltei sale : este momentul depozitării si prelucrării.
Aşa cum am menţionat mai sus fiecare dintre aceste etape se împart în mai multe perioade după cum vom
vedea în analiza detaliată care urmează.
2.2.1. Etapa de pregătire a misiunii
Această etapă are patru perioade :
A. Ordinul de misiune fiind actul de naştere a misiunii de audit nu se confundă cu diferite componente ale
aceteia constituind el însuşi o etepă iniţială, o ‘ etapă zero’ într-o oarecare măsură.
Ordinul de misiune formalizează mandatul dat de Departamentul (serviciul) de Audit Intern.
Are doua funcţii esenţiale :
funcţie de mandat,
funcţie de informare.
Pentru ca aceste funcţii să fie îndeplinite , ordinul de misiune trebuie să conţină un anumit număr de menţiuni
esenţiale cum ar fi :
desemnarea precisă a mandatului si a semnăturii aplicate pe acesta ;
indicarea cu precizie a numelui destinatarilor şi în primul rând acela al mandatarului, adică responsabilul
auditului intern.
- 20 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
- 21 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
C. Identificarea riscurilor
Spunem de asemenea “identificarea zonelor de risc”, subliniind astfel că este vorba mai degrabă de
identificarea locurilor în care riscurile cele mai semnificative s-ar putea produce, decât de analizarea riscurilor
propriu-zise.
Această etapă de identificare va permite auditorului să-şi creeze programul şi să-l creeze de o manieră
”modulată” î funcţie u numai de ameninţări ci şi de ceea ce s-a implementat deja pentru a le face faţă. Trebuie
considerat din acest moment că auditorul intern însărcinat cu o misiune va lua la cunoştinţă de noţiunea de risc
care nu va înceta să-l însoţească pe tot parcursul demersului său.
Conform lucrării ”Les mots de l’audit” riscul este un ansamblu de împrejurări care ar putea avea consecinţe
negative asupra unei entităţi şi ale căror control intern şi audit au ca misiune tocmai asigurarea unui bun control
asupra acestora pe cât posibil.
Metoda preconizată pentru identificarea riscurilor trebuie să ia în considerare cei trei factori susceptibili să
genereze riscuri de orice natură:
1) expunerea: sunt riscurile care ameninţă bunurile( deturnări, incendii, pagube de orice fel)
2) mediul: nu bunul însuşi, ci ceea ce este în jurul lui devine factor de risc (riscuri legate de
operaţiuni)
3) ameninţarea: cel mai adesea imprevizibilă, chiar invizibilă. Este cea care impune maximul de
imaginaţie pentru a elabora strategia de elaborare ( fraude, catastrofe naturale sau sociale)
Pentru fiecare sarcină şi obiectiv care-i sunt atribuite, auditorul intern va evalua riscurile la care acestea se supun.
După aceasta se solicită auditorului intern să efectueze o evaluare sumară a riscului legat de această sarcină.
De obicei este suficientă o evaluare la trei niveluri:
a) risc grav (G)
b) risc mediu (M)
c) risc scăzut (S)
Pentru fiecare din aceste riscuri trebuie să se menționeze care este dispozitivul de control intern pe care ar trebui să-l
găsim în mod normal, în mod logic, pentru a evita riscul identificat. Auditorul intern se mulţumeşte să indice dacă
dispozitivul identificat ca fiind importat există sau nu există, deci plecând de la această metodă, auditorul va preciza
obiectivele misiunii sale.
D. Definirea obiectivelor
Această perioadă din etapa de pregătire o mai numim şi ”Raport de orientare ” sau ”Plan de misiune” care este
un document simplu de dimensiune relativ redusă (câteva pagini)
”Raportul de orientare ” sau ”Planul de misiune” este ca un contract încheiat cu entitatea auditată şi care va
preciza obiectivele şi domeniul de acţiune al misiunii de Audit. Este elaborat de Auditul Intern şi este adus la cunoştinţă
- 22 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
entităţii de auditat şi este supus aprobării acesteia cu ocazia întâlnirii de deschidere și doar în acest moment capătă un
caracter contractual.
În mod tradiţional Raportul de orientare defineşte obiectivele misiunii în trei rubrici:
- obiective generale – este vorba despre obiectivele permanente ale controlului intern de care auditul trebuie
să se asigure că sunt luate în considerare şi aplicate într-un mod eficace şi pertinent ( securitatea
obiectivelor, fiabilitatea informaţiilor, respectarea regulilor şi a directivelor, optimizarea resurselor).
Acestora adăugâdu-li-se şi monitorizarea auditului precedent.
- obiective specifice – acestea precizează în mod concret dispozitive de control care vor fi testate de către
auditori, toate contribuind la realizarea obiectivelor generale şi raportându-se la zone de risc identificate
anterior.
- domeniu de acţiune – termen utilizat în dublu sens: - domeniu de acţiune funcţional (ce servicii, ce diviziuni
vor fi auditate cu ocazia acestei misiuni, domeniu de acţiune geografic: în ce locuri)
Această dublă precizare va stabili şi va viza logistica misiunii.
2.2.2. Etapa de realizare
Ca şi etapa de pregătire, această etapă se realizează în mai multe perioade.
De această dată auditorul intern va ieşi din biroul său, nu în mod episodic, ci pentru activităţi care îl vor ţine timp
îndelungat în cadrul unităţii auditate.
Totul începe cu o întâlnire oficială denumită ”reuniune de deschidere”.
A. Reuniunea de deschidere
Această întâlnire marchează începutul operaţiunilor de realizare şi trebuie în mod obligatoriu şi simbolic să
aibă loc la sediul entității auditate, chiar în locurile în care trebuie să se desfăşoare misiunea de audit.
Întotdeauna auditorul este cel care merge la structura auditată şi nu invers, aceasta marcând că pregătirile au
luat sfârşit şi că misiunea a început.
Participanţii la această întâlnire sunt auditorii însoţiţi de supervizorul lor (şeful misiunii) care nu va fi decât
uneori prezent la operaţiunile de audit şi structurile auditate adică responsabilii serviciului auditat. Pe parcursul întâlnirii,
un raportor desemnat va redacta procesul –verbal al întâlnirii care va fi disponibil imediat după sfârşitul întâlnirii.
Şase probleme, trebuie abordate pe parcursul acestei întâlniri; acestea au fost trecute pe ordinea de zi care a
fost trimisă participanţilor odată cu convocarea şi cu Raportul de orientare, cu suficient timp înainte ( 8 zile…) pentru a
permite citirea şi analiza acestuia.
1. Prezentarea. Reuniunea începe cu prezentarea echipei de auditori însărcinaţi cu misiunea şi realizările
profesionale ale fiecăruia, competenţele sale specifice şi relaţiile ierarhice din cadrul misiunii.
- 23 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
2. Prezentarea Auditului Intern. Se impune o prezentare aprofundată a obiectivelor generale ale auditului
intern, a căror cunoaştere este obligatorie în vederea realizării unei colaborări perfecte între auditori şi
entităţile auditate.
3. Raportul de orientare. Examinarea Raportului de orientare, de care fiecare a luat la cunoştinţă,
reprezintă elementul esenţial al ordinii de zi a reuniunii. Această prezentare se face în funcţie de
identificarea zonelor de risc realizate pe parcursul etapei de pregătire.
4. Întâlniri şi contacte. Această reuniune reprezintă ocazia de a defini cu precizie persoanele cu care
auditorii trebuie să se întâlnească, fie pentru a efectua teste asupra muncii lor, fie pentru a lua interviuri şi
a aduna informaţii.
5. Logistica misiunii. Profităm de faptul că toţi auditorii sunt reuniţi pentru a definii condiţiile materiale ale
misiunii de audit ( transportul auditorilor la locul de desfăşurare a auditului; birou cu telefon, conectare cu
microcalculatoare; permis de liberă trecere pentru a intra în locurile vizate; reguli de securitate ce trebuie
respectate la fata locului).
6. Prezentarea procedurii de audit. Este important să se menţioneze ce se va întâmpla etapa de
intervenţie pe teren. La sfârşitul acestei Prezentări, entităţile auditate ştiu sigur că nimic nu va fi spus, nici
scris, fără a li se fi comunicat în prealabil.
La sfârşitul acestei reuniuni, vom aduce Raportului de orientare modificările şi retuşurile decise de comun
acord (dacă acestea există), documentul contractual dintre entităţile auditate şi auditori va fi definitivat.
B. Programul de audit
Este denumit şi ”Program de verificare”sau chiar ”Planificare de realizare” şi este document intern al serviciului în
care se vor stabili şi repartiza sarcinile, este stabilit de echipa însărcinată cu misiunea, cu supervizarea șefului misiunii
cu ocazia unei întoarceri în birourile serviciului.
Acest document îndeplineşte 6 obiective, iar conţinutul său este în principal tehnic.
1. Este un document ”contractual” – face legătura între echipa de audit şi superiorii acesteia. Reprezintă
referinţa utilizată pentru evaluare muncii depuse.
2. Este o planificare a muncii. În cadrul acestui document se distribuie sarcinile între membrii.
3. Principiul călăuzitor. ”Principiul călăuzitor” al auditorului face ca acesta să nu acţioneze ” la întâmplare
”căutând piste în mod intuitiv, ci să acţioneze în mod logic, urmărind diferitele etape ale Programului său.
4. Punctul de plecare al C.C.I. Este un document care va indica în detaliu ceea ce trebuie făcut pentru
cercetarea diferitelor zone de risc identificate în cursul etapei de pregătire. Plecând de la acest document
se construieşte în detaliu, CHESTIONARUL de CONTROL INTERN. Chestionarul elaborat în toate
documentele sale va permite auditorilor să definească şi să precizeze sarcinile ce trebuie îndeplinite în
vederea atingerii obiectivelor definite în Raportul de orientare.
- 24 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
5. Monitorizarea activităţii. Programul permite de asemenea responsabilului misiunii să urmărească mai bine
activitatea auditorilor şi deci să dispună de mijloacele de evaluare a acesteia.
6. Documentaţia. Existenţa unui Program de lucru precis pentru fiecare temă sau subiect de audit constituie
în cadrul serviciului de Audit intern o documentaţie deosebit de preţioasă şi care serveşte ca model pentru
auditurile ce vor urma.
Cele 6 obiective definite mai sus se vor regăsi în conţinutul documentului.
Conţinutul documentului trebuie să enunţe precis şi detaliat 2 elemente esenţiale:
indicarea activităţilor preliminarii ce trebuie îndeplinite pentru a pune în aplicare tehnicile şi
instrumentele ( inventare, procurarea documentelor, selecţii diverse )
indicarea tehnicii, a instrumentelor ce trebuie utilizate.
Astfel auditorul nu ştie numai ce sarcini trebuie să îndeplinească, conform cărei planificări, dar şi cu ce mijloace.
Etapa de lucru pe teren va fi pusă în aplicare prin utilizarea unui instrument indispensabil: chestionarul de control
intern (C.C.I. ).
C. Chestionarul de control intern ( C.C.I.)
Este un document ce se elaborează odată cu divizarea în sarcini elementare. Vor fi tot atâtea C.C.I. câte
misiuni de audit sunt de realizat.
Chestionarul trebuie să fie format din toate întrebările relevante ce trebuie formulate pentru a efectua o analiză
completă. Acest chestionar va reprezenta ghidul auditorului în demersul său de realizare a acestui program: este un
element călăuzitor, de unde importanţa sa ca instrument metodologic.
Chestionarul trebuie să cuprindă cinci întrebări fundamentale:
Cine? – întrebări referitoare la personalul operativ dacă el există, care este competenţa lui şi în
ce măsură există o corespondenţă între realitate şi sistemul de referinţă.
Ce? – ne permite să aflăm despre ce este vorba, care este nu subiectul ci obiectul operaţiunii.
Unde? – pentru a nu omite verificarea tuturor locurilor în care se desfăşoară operaţiunea.
Când? – permite regruparea întrebărilor referitoare la timp: început, sfârşit, durată, sezon,
planificare…?
Cum? – întrebări referitoare la descrierea modului de operare.
Chestionarul de control intern, îmbunătăţit prin indicarea mijloacelor ce trebuie utilizate pentru a răspunde la
întrebări şi prin analiza riscurilor antrenate de fiecare element devine ghid de Audit.
Fiecare sarcină identificată dă astfel loc unui anumit număr de observaţii. Cu cât divizarea este mai detaliată,
cu atât întrebările vor fi mai numeroase şi observaţiile mai aprofundate. Deci, dacă vrem să trecem mai rapid peste o
operaţiune, este suficientă o divizare mai simplă; dimpotrivă dacă dorim o analiză mai detaliată, trebuie să reducem
numărul sarcinilor de observat.
- 25 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
În funcţie de tabelul său de riscuri, auditorul intern îşi va reduce detalierea pentru sarcinile catalogate ”cu
riscuri”. Pentru a obţine mai multe observaţii, acesta va analiza mai puţine operaţiuni.
Avantajul acestei pregătiri detaliate a activităţilor de realizat prezintă două riscuri:
primul este acela de a-l transforma pe auditor într-un executant lipsit de imaginaţie şi de curaj,
care urmează drumul trasat fără să se abată de la el, lăsând deoparte problemele esenţiale pe
care ar fi putut sau ar fi trebuit să le descopere şi pe care nu le-a văzut din lipsă de iniţiativă sau
de curiozitate. Un C.C.I. bine conceput îl va ajuta pe auditor în acest demers: „întrebările bune”
ale chestionarului sunt cele care-l conduc pe auditor spre descoperiri şi-l determină să meargă la
faţa locului. În demersul său şi în activitatea sa, auditorul rămâne deci un observator atent şi plin
de imaginaţie.
dar tocmai imaginaţia reprezintă cel de-al doilea risc. Se constată adesea că detaliile din cadrul
etapei de studiu şi de pregătire dau naştere în mintea auditorului la judecăţi şi opinii
preconcepute, de care-i va fi foarte greu să se debaraseze. Observaţiile, analizele chiar
întrebările sale, tind să demonstreze ideea pe care şi-o face asupra situaţiei, aparent îşi
demonstrează ideea, dar demonstraţiile sale se vor dovedi inconsistente. Astfel, Auditul îşi va
pierde credibilitatea.
În acest caz C.C.I. trebuie să fie un mijloc de protecţie împotriva imaginarului şi care-l conduce pe auditor în
direcţia bună, stimulând căutarea observaţiilor pertinente şi a testelor eficiente.
D. Munca pe teren
1. Prezentarea demersului logic.
Auditorul efectuează o divizare secvenţială sau logică a operaţiunilor, etapă prealabilă
necesară identificării riscurilor.
Pornind de la această identificare a riscurilor, auditorul îşi defineşte obiectivele (Raportul de
orientare) şi stabileşte un Program de lucru.
Pentru fiecare problemă a acestui Program de lucru, el elaborează un chestionar de Control
Intern.
Pentru fiecare problemă de control, acesta îşi pune, dacă este cazul, întrebările cine, ce, unde,
când, cum?
El trece eventual la o detaliere a chestionarului său.
El răspunde la întrebări – în special în activitatea de teren – prin efectuarea de teste cu ajutorul
instrumentelor aflate la dispoziţia sa.
- 26 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
Fiecare disfuncţie, fiecare anomalie va duce la întocmirea unei FIAP (foaie de identificare şi de
analiză a problemelor )
2. Observările
Observarea imediată.
Primul test pe care-l va efectua auditorul este observarea imediată. Este un test sistematic pe care
auditorul îl efectuează ”în mod automat”, fiind o activitate normală pentru un auditor cu experienţă.
Această observare imediată (”imediată”, neînsemnând neapărat scurtă ) ne permite eventual să completăm
chestionarul de control intern şi gama de teste individuale pe care ne pregătim să le efectuăm, deoarece ea poate
identifica situaţii neprevăzute.
Observările specifice
Pornind de la identificarea zonelor de risc şi a chestionarului de control intern, auditorii vor efectua teste
deoarece este imposibil să se efectueze o analiză completă a tuturor operaţiunilor. În acest stadiu, observările şi
interviurile se efectuează până la nivelul de executare elementar pentru a identifica şi testa toate elementele constitutive
ale operaţiunilor.
3. Fişa de identificare şi de analiză a problemei (FIAP)
Se prezintă sub forma unui document normalizat care va orienta raţionamentul auditorului în scopul de a-l duce
la formulare recomandării.
Forma este esenţială şi trebuie respectată deoarece u face decât să reproducă diferitele etape ale
raţionamentului în ordinea lor logică şi cronologică.
Este un document împărţit în cinci părţi:
1)problema
2)constatarea
3)cauzele
4)consecinţele
5)recomandările
Acest document este completată de auditor de câte ori întâlneşte o disfuncţie, o eroare, o deturnare, o insuficienţă.
Pornind de la documentul imprimat în prealabil, aplicarea va fi riguroasă şi condusă ca şi cum ar fi un raţionament
matematic, în trei etape succesive:
prima etapă: realizarea treptată
Auditorul va strânge foile FIAP pe măsură ce înaintează în descoperirile sale, în ritmul impus de constatările
făcute şi pe măsură ce utilizează C.C.I.
etapa a doua: validarea
Termenele de bază în auditul intern unde nimic nu se afirmă fără să fi fost mai întâi validat.
- 27 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
- 28 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
- 29 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
- 30 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
- fie el nu este în măsură să ofere această dovadă şi asta din cauză că concluziile sale au fost prea pripite
sau pentru că nu a ştiut să-şi clasifice şi să-şi păstreze dovezile. În acest caz se abandonează cauza.
La sfârşitul acestei reuniuni care durează foarte mult (între 2 ore şi o zi), participanţii se vor despărţii.
Înainte de a se despărţi, entităţilor auditate li se va comunica termenul în care trebuie să trimită Auditului Intern
un răspuns scris la Recomandări, li se va aminti şi procedura de urmărire a auditului utilizată în instituţie pentru ca
fiecare să poată cunoaşte rolul pe care fiecare trebuie să îl joace.
Auditorii se vor întoarce la serviciul lor pentru a trece apoi la etapa finală a lucrărilor: redactarea Raportului de Audit.
C. Raportul de Audit Intern
Redactarea Raportului de Audit nu poate avea loc decât după ce entitatea auditată a adresat răspunsul său scris
la Recomandările din proiectul de Raport, cu excepţia cazului când aceasta şi-a comunicat răspunsul încă de la sfârşitul
reuniunii de încheiere.
Raportul de audit respectă anumite principii, o anumită formă, iar conţinutul său se supune anumitor norme.
Principiile referitoare la Raportul de Audit Intern sunt:
nu există audit intern fără Raport de Audit Intern
acest document este ultimul act al misiunii de audit intern. Este document final.
prezentarea prealabilă în faţa entităţilor auditate.
dreptul de a răspunde entităţii auditate (verbal şi neoficial sau scris şi oficial).
Forma. Raportul de Audit Intern prezintă o structură, în general, agreată cu câteva mici nuanţe. Această
structură este imposibil de evitat deoarece ea răspunde celor doua funcţii ale Raportului, care sunt relativ contradictorii:
Raportul de Audit Intern este şi trebuie să fie document de informare pentru conducere.
Raportul de Audit Intern mai trebuie să fie din punct de vedere al entităţii auditate şi un
instrument de lucru.
Raportul de audit va trebui să răspundă acestor două exigenţe prin adaptarea unei structuri originale pe care o
putem analiza în 4 părţi:
1. Prima pagină şi scrisoarea de transmitere. În funcţie de regulile entităţii şi de cultura ei, raportul este –
sau nu –însoţit de o scurtă scrisoare de transmitere. De foarte multe ori scrisoarea lipseşte iar pe prima pagină se indică
principalele menţiuni care nu trebuie omise:
- titlul misiunii, data de trimitere a Raportului, care precizează foarte clar data de încheiere a operaţiunilor de
audit şi se aminteşte şi ordinul de misiune iniţial;
- numele auditorilor care au participat la lucrări, împreuna cu cel al şefilor de misiune;
- numele destinatarilor Raportului de Audit. O menţiune specială precizează cine este entitatea auditată,
destinatar principal şi responsabil cu aplicarea Recomandărilor.
- o menţiune obligatorie de ”confidenţialitate” mai figurează pe prima pagină.
- 31 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
- 32 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
- 33 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
Acest principiu de bază face distincţia între auditorul intern şi organizatorul sau consilierul care este însărcinat
eventual cu aplicarea recomandărilor.
Auditorul intern are dreptul să fie informat referitor la aplicarea recomandărilor sale, drept care va permite
măsurarea eficacităţii, completarea dosarelor şi, deci, să încheie auditele ulterioare.
Responsabilul auditului trebuie să pună în funcţiune un procedeu de monitorizare. Auditorul intern nu trebuie să
neglijeze această monitorizare şi trebuie să fie în permanenţă la curent cu aceasta, însă trebuie să existe o metodă, una
singură, definită de entitate şi care trebuie să figureze în carta de audit.
Responsabilitatea monitorizării trebuie definită în scris în carta de audit, o cerinţă care impune să fie precizate
responsabilităţile pentru a şti clar cine va fi tras la răspundere în cazul în care recomandările nu sunt aplicate sau se
întâmpină dificultăţi neaşteptate la punerea lor în aplicare.
Conducerea răspunde de acţiune, iar auditul intern răspunde de evaluarea acţiunii.
De aici au apărut diferite metode, pe care le putem grupa în două mari familii.
Metoda franceză. Acordă auditului intern rolul principal în monitorizarea Recomandărilor. Auditorul intern se
întoarce la locul misiunii după câteva luni, discută cu responsabilii, constată eventual insuficienţele sau întârzierile.
Această metodă fiind mare consumatoare de bani şi timp este preferat chestionarul. Se reia planul de acţiune într-un
chestionar şi se cere entităţii auditate să precizeze stadiul de aplicare al recomandărilor.
În momentul în care nu s-au respectat recomandările, auditorul intern va acţiona în două direcţii:
1. va colaţiona răspunsurile negative în dosarul de audit în vederea următoarei misiuni pe acelaşi subiect.
2. pentru recomandările considerate ca fiind importante şi care nu au fost aplicate nu vom aştepta până la
misiunea următoare. Este de datoria responsabilului să preia problema şi să o ducă la cunoştinţa
Comitetului de audit. Decizia finală va fi luată la acest nivel.
Metoda anglo-saxonă. Porneşte de la principiul că rolul auditorului se termină odată cu difuzarea Raportului.
Urmărirea acţiunilor ce trebuie întreprinse nu mai este responsabilitatea Auditului Intern, ci a conducerii care trebuie să-
şi asume responsabilităţile. După câteva săptămâni de la difuzarea Raportului, structura auditată adresează superiorului
său ierarhic o notă în care să precizeze, punct cu punct, modul de aplicare al Planului de Acţiune care figurează la
sfârşitul Raportului. Dacă Planul nu a fost aplicat într-o anumită privinţă, conducerea structurii în cauză trebuie să
menţioneze de ce: prea multe sarcini, buget insuficient, probleme legate de personal, iar superiorul ierarhic îşi asumă
responsabilităţile:
fie dând dispoziţiile necesare pentru a face posibilă aplicarea recomandărilor,
fie luând decizia de a nu aplica Recomandările în cauză.
O copie după nota trimisă de structura auditată conducerii sale este trimisă şi Auditului Intern ca să permită
serviciului de Audit Intern să se asigure de respectarea procedurii de monitorizare, ca să completeze dosarul de audit în
- 34 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
cauză şi ca să alerteze auditul intern în cazul în care problemele considerate fundamentale ar fi fost în mod intenţionat
înlăturate de conducerea structurii auditate.
PREZENTAREA SISTEMATICĂ A CONCLUZIILOR
Concluziile raportului derivate din acţiunea de audit intern precum şi a recomandărilor ori măsurilor, după
caz,care se impun pentru remedierea sau prevenirea deficienţelor constatate.
Toate documentele-anexă la raportul de audit intern se semnează pentru conformitate de cel auditat. Raportul de
audit intern este semnat pe fiecare pagină de către auditor, se întocmeşte într-un singur exemplar şi se înregistrează la
registratură, se prezintă conducătorului entității patrimoniale care a aprobat planul de audit, având rolul de a comunica
rezultatele auditării,de a face rezultatele valabile și a facilita verificarea corectitudinii privind acţiunile efectuate.
Raportul de audit intern se arhivează la compartimentul de audit intern pe perioada necesară fundamentării planului de
audit intern, după care se predă la arhiva entității patrimoniale.
URMĂRIREA RECOMANDĂRILOR
Obiectivul acestei etape este asigurarea că recomandările menţionate în Raportul de audit intern sunt aplicate şi
respectate întocmai,în termenle stabilite, în mod eficace, iar conducerea a evalut riscul de neaplicare a acestor
recomandări.
Responsabilitatea structurii auditate în aplicarea recomandărilor constă în :
elaborarea unui plan de acţiune, însoţit de un calendat privind îndeplinirea acestuia;
stabilirea responsabililor pentru fiecare recomandare;
punerea în practică a recomandărilor;
comunicarea periodică a stadiului progresului acţiunilor;
evaluarea rezultatelor obţinute.
2.3. Metode și tehnici de audit intern
Metodologia de audit intern se clasifică in trei categorii:
I. Norme generale de comportament profesional.
II. Metode profesionale de lucru;
III. Metode de raportare a opiniilor;
Situaţiile în care intervine incompatibilitatea exercitării profesiei de auditor intern în activitatea de audit al entității
patrimoniale sunt următoarele:
1. implicarea financiară, directă sau indirectă în activitatea entității auditate.
2. implicarea auditorului în activitatea entității în calitate de membru al executivului său sau ca angajat
sub controlul direcţiunii.
3. implicarea auditorului în activităţi incompatibile sau contradictorii (funcţia de consilier al conducerii
unităţii, referent cu ţinerea evidenţei contabile.)
- 35 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
- 36 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
Ca tehnică de colectare a elementelor probante, aceasta este, de regulă, utilizată pentru ca auditorul să
înţeleagă mai bine cum este organizată şi efectuată o anumită procedură a auditului intern sau un anumit tip de control
din cadrul procedurii respective. De exemplu:
auditorul poate examina modalitatea de efectuare a procedurii de recepţie a bunurilor;
auditorul poate să se încredinţeze că măsurile luate de firmă pentru protejarea fizică a bunurilor sunt
efective sau că transportul banilor, în numerar, de la bancă la întreprindere şi invers se execută cu
respectarea regulamentului operaţiilor de casă; sau că dispoziţiile întreprinderii privind modalitatea de
anulare a documentelor justificative ale trezoreriei, au fost respectate;
observarea fizică în cadrul organizării, efectuării şi valorificării rezultatului inventarierii patrimoniului
este singura tehnică ce îl poate asigura pe auditor că procedurile de inventariere au fost respectate.
Tehnica interviului
Tehnica interviului, aplicată în cadrul lucrărilor de audit intern, este definită ca fiind “o metodă de investigare
destinată cunoaşterii în profunzime a comportamentului uman în însuşirea şi aplicarea unor proceduri componente ale
auditului intern sau controlului conturilor”.Această tehnică presupune o discuţie/dialogare între cel care aplică interviul,
denumit intervient şi subiectul (subiecţii) interogat denumit intervievat.
Fiind o metodă delicată şi pretenţioasă, cere o perfecţionare personală a celor care iau interviuri, ceea ce îi duce la:
o mai bună înţelegere a ceea ce se petrece în sinea lor şi în gândurile celorlalţi în cursul interviului;
o mai bună înţelegere a poziţiei intervievatului în contextul lui psihologic;
o mai bună înţelegere a exprimării altuia;
o mai bună situare a interviului în contextul mai vast al auditului financiar, în cadrul căruia el nu este
decât un element;
o mai bună apreciere în cursul interviului a modului în care au fost înţelese şi aplicate procedurile.
În plus, intervientului i se cere a fi o persoană pricepută, instruită în acest scop şi având anumite calităţi cum ar
fi: inventivitate, onestitate, exactitate în notarea răspunsurilor, adaptabilitate, să fie nici agresiv, dar nici prea sociabil etc.
Interviul, de regulă, este axat pe o anumită temă şi cu un anumit scop, ambele dinainte stabilite, în cadrul unui program
precis elaborat, cu ajutorul unor anumite reguli adaptate domeniului investigat, denumite “ghiduri de orientare” şi
“chestionare”.
În Normele de audit intern sunt redate asemenea ghiduri orientative cu ajutorul cărora auditorii să-şi poată
elabora chestionarele necesare.
Există mai multe feluri de interviuri, dintre care menţionăm:
interviul liber, denumit şi de profunzime, nedirijat, nestandardizat, nondirecţionat, neformal, extensiv,
care constă în înregistrarea intervievatului sau intervievaţilor de către intervient cu ajutorul unei foi de
- 37 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
lucru, rolul acestuia fiind să-i facă pe cei ascultaţi să vorbeasca liber şi pe larg, fără întrerupere, fără
să-i influenţeze într-un fel în expunerea ideilor; deşi nu asigură obţinerea unor informaţii cantitative,
procedeul permite culegerea de idei din care se degajă ipoteze pentru interviuri viitoare.
interviul cu chestionar, denumit si standardizat, diercţionat, sistematizat, formal, intensiv, dirijat etc,
pe care intervientul de obicei îl angajează cu un singur intervievat şi care se desfaşoară pe baza unor
întrebări, într-o anumită ordine şi formă stabilite, de la care intervientul nu se abate.
Luarea unui interviu cere un mare efort mintal. Este o muncă anevoioasă şi nu trebuie efectuată mai mult de
două ore consecutiv. Efectuarea unui interviu cu chestionar trebuie pregătit cu grijă şi cu mai multe precauţii decât pare
necesar la prima vedere.
Verificarea
Verificarea prin care se asigură validarea, confirmarea, acurateţea înregistrărilor, documentelor, declaraţiilor,
concordanţa cu legile şi regulamentele, precum şi eficacitatea controalelor interne, tehnicile de verificarea utilizate vor fi:
comparaţia - confirmarea identităţii unei informaţii după obţinerea acesteia din două sau mai
multe surse diferite
examinarea - presupune urmărirea detectării erorilor sau a iregularităţilor
recalcularea-verificarea calculelor matematice
confirmarea-solicitarea informaţiei din două sau mai multe surse independente în scopul validării
acesteia.
Punerea de acord constă în procesul de potrivire a două categorii diferite de înregsitrări:
garantarea-verificarea realităţii tranzacţiilor înregsitrate prin examinarea documentelor,
de la articolul înregsitrat spre documente justificative;
urmărirea-reprezintă verificarea procedurilor de la documentele justificative spre articolul
înregistrat,de a verifica dacă toate tranzacţiile reale au fost înregsitrate;
observarea fizică –reprezintă modul prin care auditorii interni îşi formează o părere
proprie;
interviul - se realizeză de căpubtre auditorii interni prin intervievarea persoanelor
auditate,informaţiile primite trebuie confirmate cu documente;
analiza - constă în descompunerea unei entităţi pe elemente,care pot fi
izolate,identificate,cuantificate şi măsurate distinct.
2.3.2. Formularele utilizate în misiunea de audit intern
Chestionarul – este formularul care cuprinde întrebările pe care le formulează auditorii interni şi care poate fi de
mai multe tipuri:
- 38 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
- 39 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
analiză cauzală nedusă la bun sfârşit, consecinţe neexprimate în cifre sau prost estimate, recomandări care nu sunt în
concordanţă cu cauzele analizate.
2.4. Materialul probant în auditul intern
Pe întreg parcursul procesului de audit intern, auditorul colectează elemente probante pentru a-şi justifica
constatările și opinia de audit. Colectarea probelor în sine reprezintă doar latura cantitativă a acestui proces, nefiind şi
suficientă, urmând astfel să fie verificată latura calitativă a probelor, adică veridicitatea declaraţiilor. Aşadar, auditorul va
trebui să colecteze nu doar probe de audit suficiente, ci şi adecvate, care să dovedească toate neconformitățile și
punctele slabe ale structurii auditate. Ca urmare, auditorul trebuie să obţină probe de audit suficiente şi adecvate ,
pentru a fi capabil să emită concluzii pertinente și rezonabile.
Suficienţa probelor semnifică faptul că probele obţinute trebuie să fie destule din punct de vedere cantitativ
pentru a permite auditorului să atingă nivelul de încredere dorit, respectiv obiectivul final al auditorului. Pentru a
satisface un nivel ridicat al gradului de încredere, auditorul intern trebuie să reducă la minim riscul de nedetectare.
Adecvarea probelor reprezintă latura calitativă a probelor de audit și prezintă două caracteristici fundamentale
de care trebuie să se ţină cont:
relevanţa constă în pertinenţa probelor de audit în privinţa probarii declaraţiilor conducerii entitaţii auditate.
credibilitatea constă în aceea că probele de audit trebuie să fie de încredere.
Anumite probe prezintă un grad de încredere mai ridicat decât altele, datorită naturii activităţii de audit. Numeroase
probe de audit colectate de auditor sunt rezultatul aplicării unor metode mai curând persuasive, decât al unor cercetari
ştiintifice cu concluzii ferme şi obiective. Din acest motiv, cei mai mulţi auditori caută să probeze aceeaşi afirmaţie a
managementului întreprinderii auditate, fie prin aplicarea mai multor metode diferite, fie prin obţinerea de informaţii din
mai multe surse independente unele de altele, fie printr-o combinaţie a celor două proceduri menţionate.
În literatura de specialitate şi în normele internaţionale de audit regăsim principalii factori care pot influenţa
credibilitatea unei probe de audit:
o gradul de independenţă a sursei. O sursa independentă poate asigura eliminarea erorilor intenţionate sau a
fraudelor. Probele de audit obţinute din surse externe (confirmări primite de le terţi) sunt mai credibile decât
probele de audit obţinute din interiorul structurii auditate.
o nivelul de competenţă profesională a sursei. O sursă competentă elimină erorile neintenţionate. Pentru că o
proba de audit să fie credibilă, aceasta trebuie să provină de la presoane competente, care au pregatirea
profesioanală necesara pentru a elimina erorile. În situaţia în care auditorul nu poate evalua el însuşi anumite
probe de audit, trebuie să apeleze la experţi care au competenţa necesară.
o structura de control intern. Datele care sunt obţinute în condiţiile existenţei unei structuri de control intern
funcţionale şi eficiente, sunt mai credibile decât cele obţinute în condiţiile în care controlul intern este slab sau
inexistent.
- 40 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
o gradul de obiectivitate a probelor de audit. O probă de audit este cu atât mai obiectivă cu cât necesită un grad
mai mic de raţionament profesional în evaluarea să. Se consideră că probele de audit sunt cu atât mai
obiective (deci şi mai credibile) cu cât acestea sunt obţinute de auditor în mod direct.
o forma probelor de audit. Probele de audit sub forma de documente şi declaraţii scrise sunt mai credibile decât
cele verbale.
Atunci când probele obţinute din surse şi prin metode diferite converg către acelaşi rezultat, probele de audit au o
forţa de persuasiune mai mare. În aceste condiţii, auditorul poate obţine un grad cumulat de încredere mai ridicat decât
cel pe care l-ar fi obtinut din probele de audit considerate în mod individual.
De regulă, auditorul urmareşte să se sprijine pe probe de audit care sunt de natură diferită sau care provin din
surse multiple, urmărind argumentarea opiniei de audit, şi nu neaparat conducerea utilizatorului către concluzii, acesta
nefiind scopul unui auditor. El caută să obţina un grad de persuasiune ridicat, mai ales datorită faptului că în activitatea
sau structura auditată, pot exista puncte delicate sau controversate şi, drept consecinţă, auditorul va cauta să probeze
cu dovezi suficiente şi adecvate.
Auditorul trebuie să întrunească elemente probante suficiente şi adecvate pentru a ajunge la concluzii rezonabile,
pe care sa işi întemeieze opinia, iar obiectul Normei de audit care concorda cu Norma internationala de audit (ISA) este
de a stabili proceduri şi principii fundamentale şi de a preciza modalitatile lor de aplicare cu privire la cantitatea şi
calitatea elementelor probante care trebuie întrunite şi procedurile care permit obtinerea lor.
Adjectivele “suficiente” şi “juste” sunt indisociabile şi se aplica elementelor probante obținute ca urmare a testelor de
proceduri şi controale substantive. Primul se raporteaza la calitatea de elemente probante, iar al doilea la calitatea lor şi
la pertinenta lor, aplicata la o anume aserțiune şi la validitatea lor.
Elemente probante sunt mai convingătoare atunci când informațiile provenind din diferite surse sau de natura
diferită se coroborează. În acest caz, auditorul poate să ajungă la un nivel global de încredere mai ridicat decât plecând
de la elementele probante luate separat. Vice versa, aunci cand elementele probante provenind de la o sursă care nu se
coroborează cu cele de la altă sursă, auditorul intern va determina procedurile suplimentare necesare pentru a remedia
această incoerență.
În cazul în care, în urma procedurilor folosite, se obţin documente cu valoare probatorie, auditorul trebuie să
ţină cont de necesitatea şi caracterul adecvat al acestora şi să le alăture celorlalte materiale obţinute din testele de
control, de natură să fundamenteze aprecierile pozitive sau negative referitoare la calitatea situaţiilor financiare.
În selectarea elementelor probante, auditorul trebuie să reziste oricăror influenţe externe şi să-şi păstreze
neabătut independenţa în gândire şi acţiune pentru a selecta nu numai documente care confirma validitatea informaţiilor
ci şi pe acelea care sesizează prezenţa eventualelor erori sau neregularităţi.
- 41 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
Colectarea şi
Pregătirea
prelucrarea informațiilor
misiunii de audit
Programul de audit
Elaborarea programului de audit P05
intern
Programul intervenției la fața locului
P06
- 42 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
Colectarea dovezilor
Teste
Fisa de identificare şi analiza a problemelor
P09
Interventia la fața locului permite echipei de auditori parcurgerea unor etape logice în activitatea de audit. Mai
întâi auditorii işi stabililesc logica efectuarii operațiilor în vederea identificării riscurilor, după care aceștia îşi stabillesc
obiectivele şi un program de lucru.Pentru fiecare probleme cuprinsă în programul de lucru aceștia elaborează un
chestionar de control interzis. Raspunsul la aceste întrebari il primesc prin testele efectuate. În cazul în care se
constatată anomalii sau disfunctii se va întocmi câte o Fișă de identificare şi analiză a problemelor.
B. Raportul de audit intern
A treia etapă a misiunii de audit intern o costituie elaborarea raportului de audit pintern, care este o etapă
necesară şi importantă în acelaşi timp, deoarece constatările culese de auditori în etapele anterioare trebuie
materializate, astfel încât activitatea acestora să aiba o finalitate şi să-şi îndeplinească obiectivul de informare în
legătură cu activitatea auditată. În această etapă se urmăresc respectarea următoarelor proceduri:
elaborarea proiectului de raport intern;
transmiterea proiectului de raport;
- 43 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
reuniunea de conciliere;
raportul final;
supervizarea.
Schematic, etapa de elaborare a raportului de audit intern poate fi prezentată astfel:
Etapa Proceduri Documente
Transmiterea proiectului de --
raport P13
C. Urmarirea recomandarilor
Urmărirea recomandărilor este cea de-a patra etapă a desfășurării unei misiuni de audit, care are ca obiectiv
urmărirea modului în care recomandările cuprinse în raportul de audit intern sunt puse în practică la termenele stabilite
în planul de acțiune. În această etapă auditorul intern riscă să încalce propriile principii, deoarece uneori este tentant să
aplice chiar el recomandările propuse. Astfel, auditorul nu poate lua parte la aplicarea propriilor sale recomandari, iar
nerespectarea acestui principiu duce la încalcarea de catre auditor a atribuțiilor ce-i revin şi poate produce disfuncții
majore în activitatea entității deoarece:
s-ar produce confuzii legate de funcțiile activitatii de audit;
se produce o confuzie între atribuțiile auditorului şi atributiile persoanelor care trebuie să pună în practică
recomandarile acestuia (auditorul şi-ar pune în practica propriile recomandări).
Urmărirea recomandărilor are la baza un principiu fundamental cuprins în Norma 2500 A1, în care se stipulează că:
“responsabilul auditului trebuie să pună în funcțiune un procedeu de monitorizare”. Cu toate acestea, normele nu prevăd
clar persoanele desemnate să monitorizeze modul în care se pun în practică recomandările şi nici metoda de
monitorizare. Aceste doua elemente trebuie stabilite în Carta auditului intern.
- 44 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
Procedura de urmărire a recomandărilor prevazută de normele romanești arată ca auditorii întocmesc Fișa de
Urmărire a Recomandărilor (FUR) în care se găsesc trei niveluri de apreciere, şi anume: implementat, parțial
implementat şi neimplementat. La termenele stabilite în planul de acțiune aceștia verifică modul în care se
implementează recomandările. În legătură cu urmărirea recomandărilor, atribuții revin şi entității patrimoniale și/sau
structurii auditate, care întocmește Nota de informare cu privire la stadiul implementarii recomandarilor, pe care o
transmite auidtorilor. Conducatorul compartimentului de audit intern informează conducerea exexutivă despre stadiul
implementării recomandărilor, iar în cazul în care termenele de implementare nu sunt respectate, aceștia informează
consiliul de asdministrație sau administratorul.
2.5. Bunele practici privind auditul intern
Auditul se bazează pe o logică proprie, deoarece el examinează, verifică, compară constatările, documentele
de fundamentare a acestora, cu valori şi măsuri anticipat stabilite. Auditul exprimă imaginea gestiunii, a sistemului
managerial şi operaţional al firmei în care a fost efectuat, concluziile şi opinia pe care şi-a formulat-o auditorul în raportul
său. Auditarea oricărei societăţi comerciale sau a unei structuri nu se limitează numai la constatări, numai la priviri spre
trecut, iar misiunea auditorului nu constă numai în a examina faptele şi actele manageriale, ci această misiune se
îmbină cu detecţia dinamicii proceselor şi fenomenelor ce se derulează în prezent, de înţelegere a riscurilor latente şi de
prefigurare a perspectivei, de protecţie a acestora în viitor.
Auditorul trebuie să manifeste spirit critic, scepticism profesional şi să fie conştient că pe durata exerciţiului, se
pot produce anomalii care să afecteze semnificativ actul contabil şi să se regăsească eronat reflectat în situaţiile
financiare de sinteză. De aceea, conceptul „asigurării” pe care o exprimă auditorul prin opinia sa se raportează la
procesul de audit ca la un ansamblu, care poate să conţină anomalii semnificative şi care cuprinde limite inerente ce
împiedică detecţia şi relevarea tuturor acestor anomalii.
2.5.1. Condiţiile unei bune dezvoltări a auditului intern
Trei agenţi joacă un rol eminent în dezvoltarea globală a Funcţiei Auditului Intern, în extinderea domeniului său de
aplicare şi în ameliorarea imaginii sale:
- Institutele și/sau Asociațiile profesionale;
- Responsabilii auditului intern;
- Auditorii interni.
Institutele profesionale – nu au încetat să participe la dezvoltare şi să o asiste: unităţi de cercetare, seminare
de formare, conferinţe, colocvii, publicaţii…Aceste activităţi care au contribuit în mare măsură la propagarea funcţiei au
fost susţinute pe plan internaţional de către the Institute of Internal Auditors (I.I.A.) şi în Franţa de Institutul de Audit
Intern (I.F.A.C.I)
- 45 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
Dar pentru a merge mai departe, aceste Institute trebuie să depăşească limitele activităţii lor actuale, desigur
rămâne indispensabilă formarea unor tineri auditori, aprofundarea axelor de cercetare, dezbaterile şi publicaţiile; dar
toate acestea se referă în principal la profesioniştii Auditului şi la cei cu care lucrează ei.
A merge mai departe înseamnă să ieşi din acest cerc relativ strâmt, înseamnă să porţi dialoguri şi să faci
schimburi la alte nivele cu alte persoane. Nu este uşor, dar dezvoltarea cere acest preţ.
Institutele au înţeles bine acest lucru şi se îndreaptă în această direcţie:
- Stabilirea de contracte şi participarea împreună cu alte organisme profesionale la lucrări de cercetare şi la
publicaţii: risk manageri, controlori de gestiune, experţi, trezorieri, cumpărători, jurişti…
- Extinderea formării profesionale şi a sensibilizării în privinţa auditului li a controlului intern în domenii în care
acestea încă nu există: şcoli superioare, administraţie centrală, magistratură, profesori etc.
- Introducerea altor servicii şi mai ales a acelor misiuni de asistenţă de la care se pot naşte colaborări
interesante.
Responsabilii Auditului Intern - rolul lor este capital şi se situează la un nivel dublu:
- La nivel global deoarece ei sunt şi trebuie să fie, agenţii principali în activitatea Institutelor profesionale.
Acest rol este de o importanţă capitală: fără ei Institutele nu sunt decât nişte cochilii goale care se rotesc în
cerc şi repetă aceleaşi idei, iar cu ei, perspectivele de dezvoltare sunt considerabile.
- La nivel individual, fiecare responsabil contribuie în organizaţia sa şi în ramura sa profesională la propagarea
funcţiei de audit intern.
Auditorii interni – participă la dezvoltarea funcţiei când, fără a se limita la obiectivele restrânse ale misiunilor de audit,
dau dovadă de pricepere în comunicare şi în gestionarea riscurilor.
Calitatea esenţială a unui auditor intern este comunicarea; de aceea al trebuie mereu să dea dovadă de calităţi de
pedagog, să fie tot timpul dispus să explice şi să convingă, iar această comunicare trebuie neapărat să se sprijine pe
cunoştinţe şi competenţe.
2.5.2. Analiza riscurilor
Auditorii au în comun sensibilizarea faţă de riscuri care le ghidează demersul în cadrul fiecărei misiuni, iar
fostul preşedinte al Consiliului I.I.A., d-l A. RIDLEY, a sesizat acest lucru, spunând că „auditorul intern este pe cale să
devină expert în gestiunea riscurilor şi trebuie să continue pe această cale”. Acest fapt este confirmat și de noua
definiţie a Auditului Intern, conform căreia: ”Auditul intern este o activitate independentă de asigurare obiectivă și de
consiliere, destinată să adauge valoare și să antreneze îmbunătățirea activităților firmei. Ajută firma în îndeplinirea
obiectivelor sale printr-o abordare sistematică și disciplinată în cadrul evaluării și îmbunătățirii eficacității proceselor de
management al riscurilor, control si guvernare.”
Riscul reprezinta orice eveniment, acțiune, situație sau comportament cu impact nefavorabil asupra capacității
entității patrimoniale de a realiza obiectivele.
- 46 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
- 47 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
- 48 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
pentru aprecierea cantitativa: impact financiar slab - nivel 1; impact financiar mediu - nivel 2; impact
financiar important - nivel 3;
pentru aprecierea calitativă: vulnerabilitate redusă - nivel 1; vulnerabilitate medie - nivel 2;
vulnerabilitate mare - nivel 3.
e) stabilirea punctajului total al criteriului utilizat (T).
Se atribuie un factor de greutate și un nivel de risc fiecărui criteriu. Produsul acestor doi factori dă punctajul pentru
criteriul respectiv, iar suma punctajelor pentru o anumită operație auditabilă conduce la determinarea punctajului total al
riscului operatiei/activitatii respective. Punctajul total al riscului se poate obține utilizand formulele următoare:
n
T = ∑ P(i) x N(i)
i= 1
Unde:
P(i) = ponderea riscului pentru fiecare criteriu;
N(i) = nivelul riscurilor pentru fiecare criteriu utilizat;
sau
T = N1 x N2 x....x Ni,
unde N = nivelul riscurilor pentru fiecare criteriu utilizat.
Clasarea riscurilor se face pe baza punctajelor totale obtinute anterior, in: risc mic, risc mediu, risc mare, iar
ierarhizarea/operațiunilor activităților ce urmează a fi auditate, se poate face prin elaborarea tabelului puncte tari si
puncte slabe. Tabelul poate prezenta în partea stângă rezultatele analizei riscurilor (domeniile/obiectele auditabile,
obiectivele specifice, riscuri, indicatori și indici), iar in partea dreaptă opinia și comentariile auditorului intern.
2.6. Auditul performanței manageriale
Dinamica și mutațiile fără precedent din mediul de afaceri contemporan, marcat de criza financiară și de
fenomenul globalizării, scoate în evidenţă mutarea centrului de greutate de la verificarea respectării regulilor şi
procedurilor la stabilirea măsurilor, necesare îmbunătăţirii performanţelor unei firme.
Prin introducerea auditului performanţă se reduc verificările asupra conducătorului firmei, urmărindu-se
creşterea responsabilităţii acestora asupra programelor şi resurselor pe care le administrează, prin mecanisme cum ar fi
raportarea performanţelor,a gradului în care conducerea îşi îndeplinesc responsabilităţile.
Managementul reprezintă un complex de acţiuni desfăşurate în scopul de a asigura funcţionarea
normală,eficientă a caracteristicilor umane organizate,în ansamblu lor,cât şi a fiecărei verigi structurale componente şi
are ca scop atingerea obiectivului firmei în condiţiile utilizării judiciase a resurselor umane,materiale şi financiare de care
dispune.
Eficientizarea muncii managerului se datorează dezvoltării aptitudinilor manageriale şi anume:
- 49 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
- 50 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
- 51 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
- 52 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
- 53 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
Fiecare tip de măsurare obiectivă are propriile sale părţi tari şi slabe,măsurările obiective au avantajul că nu sunt
afectate de tipurile de erori şi influenţe negative care afectează măsurile subiective.
Măsurările subiective pot fi folosite pentru a măsura comportamentul,trasăturile caracteristice,precum şi rezultatele
lor,aceste măsuri subiective pot fi grupate în :
procedee comparative de evaluare;
procedee de evaluare faţă de anumite standarde.
Procedee comparative de evaluare a performanţei pot fi:
- prin ierarhizare şi anume prin compararea performanţei managerilor de la cel mai bun pâna la cel mai slab
- prin compararea pe perechi,care constă în formarea de perechi posibile de manageri
- prin compararea prin distribuirea forţată se bazează pe observarea statică aunui număr de
manageri,încercând o distribuire oarecum voluntaristă a acestora.
Procedee de evaluare a performanţei faţă de anumite standarde
Standardele uşurează compararea, performanţa măsurându-se cu ajutorul unui număr de caracteristici specifice legate
de funcţie, post. Se folosesc mai multe tehnici şi anume:
scale de evaluare în formă grafică;
lista de control standard ponderate;
tehnica împlinirilor neaşteptate cu caracter hotărâtor;
scale de evaluare axate pe comportare ;
scale de observare a comportamentului.
În aprecierea performanţei managementului este necesară nu numai măsurarea rezultatelor, ci şi analiza
comportamentului care a condus la aceste rezultate. Managementul performanţei permite stabilirea punctelor forte şi
slabe, identificarea soluţiilor de creştere a rezultatelor în perspectivă şi oferă posibilitatea de a comunica asupra
prevederilor de muncă şi a aspiraţiilor ce animă managerul. Evoluţia managementului devine un proces continuu şi nu
un eviniment stresant, lipsit de culare şi monoton.
Evaluarea performanţelor managerului este dictată de necesităţi ca:
exprimarea şi dimensionarea corectă a obiectivelor atât în asumarea cât şi în repartizarea lor;
stabilirea abaterilor faţă de obiectivele prestabilite şi de efectuare a corecţiilor necesare;
determinarea direcţiilor şi modalităţilor de perfecţionare a personalului şi de mărire a eficienţei muncii;
micşorarea riscurilor provocate de menţinerea sau promovarea unor persoane incompetente.
Auditul intern al evaluării performanţelor manageriale poate fi împărţit în două etape:
Etapa preevaluării cerută de marea diversitate a situaţiilor în care se practică evaluarea, în cadrul acestei etape
sunt necesare precizări referitoare la:
- 54 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
o obiectivul evaluării şi a categoriilor de informaţii necesare, informaţiile colectate în evaluarea performanţelor unui
individ se împart în următoarele categorii:
o date privind trăsăturile stabile-caracter,temperament,potenţial fizic şi intelectual;
o date referitoare la trăsăturile maleabile-caracteristici de personalitate şi profesionale care pot fi modificate prin
pregătire şi experienţă;
o date privind performanţa generală cu ajutorul cărora se rezumă unele caracteristici ale comportamentului sau
rezultate obţinute într-o anumită perioadă;
o date referitoare la performanţa specifică prin care se apreciază rezultatele obţinute sau comportamentul într-o
anumită situaţie.
Stabilirea gradului de trasparenţă a informaţiilor şi de realizare a feedback-ului, gradul de deschidere, de difuzare a
informaţiilor către angajaţi este dependent atât de regulile, normele, tradiţiile existente în firmă, cât şi de obiectul
evaluării. Anterior evaluării propriu-zise trebuie precizat dacă se va stabili o relaţie între rezultatele evaluării şi plată,
specialiştii care fac evaluarea trebuie să hotărască dacă rezultatele se vor solda sau nu cu recompense materiale.
Autoevaluarea este o tendinţă recentă şi constă în obţinerea de informaţii din partea managerului înaintea interviului
de apreciere,acesta este rugat să completeze un formular în care să menţioneze:dacă şi-a atins sau nu obiectivele
anuale, care sunt punctele tari şi slabe pe care le consideră, dacă simte sau nu nevoia unei perfecţionări.
Evaluarea performanţelor se poate face cu ajutorul următoarelor tehnici:
- observarea directă;
- examinarea documentelor;
- analiza factorială.
Contribuţia managerului nu se rezumă doar la sporirea eficienţei ci şi la eficacitate, ci un managemnt de
performanţă se caracterizează prin realizarea concomitentă a eficacităţii şi eficienţei activității, bazată pe abordarea lor
corelativă. Eficacitatea managerială reprezintă realizarea obiectivelor şi sarcinilor ce revin managementului în condiţiile
temporale şi calitativ prestabilite. Nu întotdeauna eficacitatea se suprapune cu eficienţa, iar un management
performant și eficient se caracterizează prin ordine şi disciplină în abordarea şi soluţionarea problemelor, dinamismul
conceperii şi realizării acţiunilor, creativitatea individuală. Eficienţa sistemului de management este condiţionată şi de
flexibilitatea sa, în sensul că sistemul de management trebuie să-şi modifice operativ caracteristicile constructive şi
funcţionale,astfel încăt funcţionalitatea să fie maximă.
Criteriile de evaluare a performanţelor de management pot fi:
calitatea îndeplinirii sarcinilor de serviciu, constând în conformitatea dintre dispoziţiile primite de la
conducătorii ierarhici superiori şi rezultatul îndeplinirii acestora de către managerul supus auditării,
corectitudinea, acurateţea şi precizia îndeplinirii sarcinilor de serviciu, precum şi capacitatea de
anticipare a efectelor executării dispoziţiilor primite, claritatea şi concizia exprimării scrise şi orale,
- 55 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
precum şi proporţia dintre dificultatea sarcinilor de serviciu şi mijloacele utilizate de manager pentru
îndeplinirea lor. Se acordă o atenţie deosebită responsabilităţii cu care managerul supus auditării îşi
asumă îndeplinirea sarcinilor de serviciu,precum şi perseverenţa cu care acesta acţionează pentru
îndeplinirea dispoziţiilor primite de la conducătorii ierarhic superior;
promtitudinea îndeplinirii sarcinilor de serviciu de către managerul supus auditării;
reprezentativitatea care constă în ţinuta managerului supus auditării, impresia creată de
îmbrăcăminte, eleganţă, capacitatea întreprinderii şi susţinerii unor dialoguri substanţiale prin care să
se exprime poziţia instituţiei în diverse probleme, capacitatea de persuasiune a managerului supus
auditării, tactul şi comportamentul demn al acestuia în susţinerea ideilor afirmate;
relaţiile de serviciu, constau în calitatea relaţiilor profesionale şi umane pe care managerul supus
auditării le stabileşte cu conducătorii ierarhic superiori, cu colegii, cu subalternii urmărindu-se
principialitatea, corectitudinea şi disponibilitatea de colaborare cu aceştia, uşurinţa de integrare în
colectiv, calmul, echilibrul, autocontrolul, siguranţa de sine şi abilitatea de evitare a diferendelor;
lucrul în condiţii deosebite, constând în capacitatea de mobilizare în situaţii de criză,precum şi reacţia
managerului supus auditării în apariţia unor condiţii noi,calitatea îndeplinirii sarcinilor de serviciu de
rutină în condiţii de monotonie şi stereotipie;
disciplina,constând în respectarea progarmului de lucru,a regulilor de ordine interioară,promtitudinea
în informarea conducătorului ierahic superior cu privire la diferite situaţii cu relevanţă profesională;
loialitatea faţă de instituţie-fidelitatea managerului supus evaluării faţă de politica instituţiei,faţă de
ceilalţi angajaţi precum şi dorinţa de promovare a unei imagini publice favorabile instituţiei;
creativitatea-capacitatea de a oferi sugestii şi soluţii originale în diferite situaţii,capacitatea de a face
conexiuni şi sinteze,imaginaţia şi flerul managerului;
dorinţa de autoperfecţionare, abilitatea socială.
IN LOC DE CONCLUZII
Într-o lume în care scara valorilor este răsturnată, iar banul reprezintă factorul dominator sau, mai bine zis,
dictatorul în conduita profesională a multor practicieni, demersul pentru o valoare etică în control și/sau audit pare, cel
puţin la prima vedere, utopic. Asumându-și totuşi acest risc, credinţa auditorului este că toţi cei care aspiră către o lume
mai bună vor înţelege acest mesaj. Dincolo de normele de conduită etică profesională care guvernează profesia de
audit, percepţia publicului faţă de această profesie este strâns legată de conceptul de independenţă a auditorului.
Sintagma „auditor independent”, deşi pare o tautologie, are menirea de a spori încrederea publicului în valorile
etice şi morale la care se raportează auditorul, iar utilizarea acestei sintagme are rolul de a marca prezenţa a două
- 56 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
elemente cheie într-un proces de audit, şi anume: independenţa personală a auditorului, respectiv libertatea sa de
investigare şi raportare.
Atingerea independenţei auditorului este rezultatul combinării unor factori personali şi organizaţionali, existând
două aspecte esenţiale ale independenţei: independenţa reală, manifestată la nivelul individului (practicianului), şi
independenţa aparentă, manifestată la nivelul grupului profesional. Gradul de independenţă al auditorului poate fi
apreciat cu ajutorul a doi factori: integritatea şi obiectivitatea. Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile de integritate
profesională, independenţă şi obiectivitate, concluziile și/sau opinia formulată de un auditor nu are relevanţa aşteptată
pentru clienţii acestuia şi pentru ceilalţi utilizatori.
Independenţa aparentă sau imaginea de independenţă atacă o latură mai sensibilă a realităţii: percepţia
publicului vizavi de independenţa profesiei de auditor, ca grup profesional distinct. Adesea, publicul îşi construieşte
această percepţie pe impresiile colectate din diverse surse, inclusiv mass- media. Deşi un practician poate fi apreciat în
mod individual pentru profesionalismul său, nu de puţine ori, atunci când evaluarea este extinsă la nivelul grupului
profesional, ea se modifică radical, astfel imaginea de independenţă presupune ca profesia, la rândul său, să evite orice
atitudine care ar putea fi interpretată ca lipsă de independenţă.
Dacă lipseşte încrederea utilizatorilor rapoartelor de audit în independenţa şi integritatea profesiei,
practicianului individual nu-i rămân prea multe şanse de a-şi realiza obiectivul profesional. Cu alte cuvinte, profesia de
auditor, ca grup, joacă un rol determinant în educarea şi propagarea valorilor etice profesionale atât la nivelul membrilor
profesiei, cât şi în rândul publicului.
Sinteza cursului “Control financiar și audit intern“ urmăreşte prezentarea într-o perspectivă sistemică,
integratoare a metodelor şi tehnicilor de bază utilizate în domeniul controlului financiar și al auditului intern, într-o
perioadă în care societatea trece evident de la epoca extensivităţii a risipei de resurse, la epoca intensivităţii, a eficienţei
utilizării acestora pe principiile raţionalităţii economice, ale echităţii sociale şi ale moralei actelor, faptelor şi proceselor
economice. În acest fel, s-a dorit să se ofere decidenților instrumente şi mijloace utile pentru perfecţionarea stilului lor
managerial, prin schimbarea atitudinii faţă de control.
Întotdeauna firmele se confruntă cu incertitudinea şi riscul pe care le opun natura şi viitorul, cât şi cu exigenţele
mereu mai diversificate şi mai complicate ale mediului de afaceri contemporan, pe zi ce trece tot mai dinamic și mai
agresiv. Obiectul sintezei l-a constituit analiza unuia dintre segmentele importante care compun ansamblul sistemului
economic, respectiv ultima verigă, care constă în măsurarea efectelor economice, adică segmentul controlului. Această
activitate este obiectiv necesară, datorită limitării şi rarităţii resurselor economice, pe de o parte, şi datorită nivelului
profesionalismului economic, pe de altă parte. Aceasta face ca în domeniul controlului să se interfereze permanent
oportunităţi multiple şi provocări diverse, cu disfuncţionalităţi şi deteriorări sau deturnări de active, ceea ce înseamnă că
domeniul controlului are o dublă determinare, una obiectivă ce depinde de nivelul dezvoltării şi perfecţionării economiei
- 57 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
şi alta subiectivă ce depinde de educaţia economică, având în epicentrul ei instruirea de specialitate, de moralitate şi
justiţie la nivelul subiectului, titularului sau firmei.
Componenta profesională este una esenţială pentru existenţa, dezvoltarea şi manifestarea personalităţii
umane, la fiecare loc de activitate unde trebuie să se rezolve relaţia nevoi-resurse, mai ales când se pune pune
problema utilizării eficiente a acestora, respectându-se normele juridice stabilite de societate în mod democratic.
Controlul financiar și auditul intern au menirea să semnaleze abaterile de la normalitate şi să formuleze soluţii
pentru eliminarea neregulilor, asigurând echitatea şi etica activităţii într-o entitate patrimonială.
Depistarea la timp a neregulilor are importanţă atât pentru acționari, dar mai ales pentru conducătorii firmelor,
întrucât semnalează pericolele ce pot apărea datorită administrării defectuase a patrimoniului şi a consecinţelor deosebit
de nefavorabile pentru activitatea acesteia, putând provoca grave blocaje economico-financiare.
Prin vastul său orizont, prin arsenalul de tehnici şi metode informaţionale, prin problematica sa controlul
financiar contribuie la activitatea reală de fundamentare a deciziilor de optimizare a activităţii firmelor, de gestionare
raţională a fluxurilor financiare şi a fluxurilor de rezultate, în vederea maximizării profitului, iar așa cum afirma Louis
Pilard “auditul este managerul performanţelor; el observă, el critică, el contribuie la identificarea şi monitorizarea
riscurilor, la formarea culturii profesionale”
*****
- 58 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
REPERE BIBLIOGRAFICE
- 59 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
1) Care sunt locul, rolul și obiectivele controlului intern în mediul de afaceri contemporan?
2) Definiți controlul intern și prezentați principalele forme ale acestuia.
3) Ce este controlul financiar intern și care care sunt formele sale?
4) În ce constă importanţa controlului intern în mediul de afaceri bazat pe economia de piață liberală?
5) În ce constă rolul controlul financiar al statului și care sunt funcțiile acestuia?
6) Cum pot fi eficientizate funcțiile controlului financiar intern?
7) Care au fost factorii conjuncturali din mediul de afaceri contemporan care au determinat creșterea rolului și importanței
controlului financiar în derularea activității economice a unei entități patrimoniale?
8) Din ce puncte de vedere cercetează controlul financiar activitatea economică a firmei și care sunt obiectivele prioritare ale
acestuia?
9) Care sunt obiectivele prioritare ale controlului financiar în condiţiile economiei de piaţă liberale și ce funcție are?
10) Care este conţinutul și rolul controlului financiar preventiv într-o firmă?
11) Cum se organizează controlul financiar preventiv la nivelul unei entități patrimoniale?
12) Ce este controlul financiar preventiv și cum se exercită acesta?
13) În ce constă importanța și supremația controlului financiar de gestiune în cadrul controlului intern?
14) Prezentați conceptul de control financiar de gestiune și modul de organizare al acestuia.
15) Ce tip de control ocupă poziția centrală în cadrul controlului intern și cum se delimitează acesta față de alte forme de
control?
16) Definiți conceptul de audit intern și precizați principalele obiective ale acestuia.
17) Care sunt diferențele dintre auditul intern și auditul financiar?
18) Considerați oportună apariția auditul intern ca formă de control independent în mediul de afaceri contemporan, în condițiile
în care exista deja controlul financiar intern? Justificați răspunsul.
19) Care sunt atributele legale ale auditului intern stipulate de Ordonanţa Guvernului nr.119/1999?
20) Precizați în ce constă unicitatea unei misiuni de audit intern și prezentați etapele de derulare a acesteia.
21) Prezentați etapa de pregătire a unei misiunii de audit intern și documentația aferentă acesteia.
22) Prezentați etapa de realizare a unei misiunii de audit intern și documentația aferentă acesteia.
23) Prezentați etapa de încheiere a unei misiunii de audit intern și documentația aferentă acesteia.
24) Prezentați conținutul și forma unui raport de audit intern.
25) Care sunt principiile de bază care stau la baza întocmirii unui raport de audit intern?
26) Care este diferența dintre proiectul raportului de audit intern și raportul de audit intern?
27) Cui revine responsabilitatea legală de a da răspunsuri la recomandările auditorului intern şi de ce?
28) În ce constă importanța monitorizării răspunsurilor la recomandările auditorului intern? Are această monitorizare o
finalitate benefică pentru entitatea patrimonială?
29) Prezentați cele două metode de monitorizare a raportului de audit intern.
- 60 -
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ECONOMICE CONSTANȚA
Programul de masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZĂ ȘI AUDIT
Disciplina: CONTROL FINANCIAR ȘI AUDIT INTERN
Titular disciplină: Conf.univ.dr. LIANA ELEFTERIE
30) Argumentați care metodă de monitorizare a raportului de audit intern considerați că este mai eficientă?
31) Care sunt principalele metode și tehnici utilizate într-o misiune de audit intern?
32) Prezentați în detaliu trei tehnici de audit intern care le considerați mai relevante.
33) Care sunt formularele care trebuie întocmite într-o misiune de auditul intern și care este circuitul acestora?
34) Care din formularele care trebuie întocmite într-o misiune de audit intern considerați că sunt mai importante și care ar
trebui eliminate?
35) În ce constă importanța materialului probant în auditul intern și care sunt principalii factori care pot influenţa
credibilitatea acestuia?
36) În ce constă suficiența și relevanța materialului probant în audit?
37) Prezentați și explicați documentele şi procedurile specifice în etapa de inițiere a unei misiuni de audit intern.
38) Prezentați și explicați documentele şi procedurile specifice în etapa intervenției la fața locului.
39) Prezentați și explicați documentele şi procedurile specifice în etapa de elaborare a raportului de audit intern.
40) Care sunt cele trei principii fundamentale care trebuie avute în vedere la elaborarea răspunsurilor aferente
recomandărilor făcute de auditorul intern?
41) În ce constă analiza riscului în procesul de audit intern și ce scopuri are?
42) Definiți riscul și explicați care care sunt fazele analizei riscului în auditul intern?
43) Prezentați cum se realizează măsurarea riscurilor de către auditori și care sunt criteriile de apreciere pentru măsurarea
probabilității de apariție a acestora?
44) Definiți performanța managerială și explicați în ce constă auditul acesteia.
45) Prezentați și explicați parametrii activității sau operațiunii verificate de auditorul intern în cadrul unei misiuni de auditare a
performanţei manageriale.
46) Cum procedează auditorul când un sistem de evaluare le cere să facă judecăţi subiective despre performanţele altora?
47) Explicați în ce constă auditul evaluării bazat pe comportament?
48) Explicați în ce constă auditul evaluării bazat pe rezultate?
49) În ce constă auditarea performanţei manageriale și care sunt etapele acesteia?
50) Definiți conceptele de eficiență și eficacitate a managementului și prezentați cinci criterii de evaluare a performanţelor
manageriale.
- 61 -