Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
A. MÂRFURI DIN PIELE ŞI ÎNLOCUITORI
ARTICOLE DE ÎNCÂLŢĂMINTE
1. CARACTERISTICILE ÎNCÂLŢÂMINTEI
Standardul de viaţă actual al populaţiei, precum şi cerinţele mereu crescânde ale acesteia,
necesită o atenţie deosebită asupra producerii încălţămintei. Pentru a satisface cât mai mult
cerinţele cumpărătorilor şi pentru a creşte mereu volumul desfacerilor în comerţ, este necesar să se
tină cont de următoarele cerinţele ale consumatorilor faţă de caracteristicile încălţămintei:
Comportarea la purtare se referă la asigurarea unor proprietăţi de igienă şi protecţie a
piciorului la un mers normal. Încălţămintea trebuie să fie impermeabilă, dar să permită totodată
,,respiraţia piciorului", să-1 apere de frig, să nu-i producă prea multă căldură, să-i menţină
umiditatea şi temperatura corespunzătoare.
Comoditatea. şi confortul sunt cerinţe influenţate de proprietăţile materialelor din care este
confecţionată încălţămintea de greutatea şi dimensiunile încălţămintei, de adaptarea încălţămintei
la forma piciorului.
Creşterea duratei de exploatare a încălţămintei necesită folosirea unor materiale
corespunzătoare calitativ, a unui proces tehnologic bine executat, a posibilităţilor de reparare
uşoară a încălţămintei.
Aspectul estetic exterior conform liniei moderne, pentru a satisface pe deplin cerinţele
cumpărătorilor.
Toate aceste cerinţe se vor putea realiza prin folosirea unor materii prime şi auxiliare
corespunzătoare fiecărui sortiment de încălţăminte, prin folosirea unor sisteme de confecţionare şi
finisare adecvate, prin alegerea unor modele şi calapoade corespunzătoare.
2
Derma — cea mai importantă parte structurală a pielii, care
rămâne în urma procesului de tăbăcire şi care are ca ţesut principal
ţesutul conjunctiv format din fibrele: fibreb şi fascicule de colagen.
a Derma este constituită din două straturi: papilar (care împreună cu
membrana hialină alcătuiesc desenul sau floarea pielii) şi reticular
Fig. 1 — abaza
care formează — Structura pieliiAcest
pielii tăbăcite. văzută la microscop:
strat determină rezistenţa, 1
grosimea, flexibilitatea şi moliciunea pielii tăbăcite.
— epiderma; 2 — derma; 3 — hipoderma; 4 — fir de păr; b—
Hipoderma — stratul subcutanat constituit
Desenul natural al diferitelor tipuri de piele. în special din celule
a grase şi care se îndepărtează în procesul de tăbăcire.
Calitatea pieilor finite depinde de grosimea şi de adâncimea firului de pâr în piele (la
porcine şi caprine pătrunde foliculul pilos până la hipodermă, făcând pielea permeabilă după
tăbăcire) precum şi de numărul, mărimea şi adâncimea glandelor sudoripare şi sebacee care, în
general, influenţează negativ calitatea pielii.
b. Topologia pielii. Datorită diferenţei de grosime a structurii neuniforme a pielii,
regiunile topografice ale acesteia se vor folosi variat pentru detaliile încălţămintei, în scopul
obţinerii unor produse de calitate.
În funcţie de proprietăţile fizico-chimice, pieile se împart în următoarele zone topografice cu
caracter omogen:
La pieile de bovine (fig. 2):
- (cruponul (a) corespunde spatelui animalului; are grosimea aproape uniformă pe
toată suprafaţa, structura densă şi rezistentă. Este partea cea mai valoroasă a pielii;
- pielea de pe gât (b) este mai afânata mai rară, mai slabă;
- poalele (d), pielea de pe cap (c), pielea de pe picioare (g), coada (f), iile (e) sunt
regiuni topografice de calitate inferioară, folosindu-se mai puţin pentru articolele de
încălţăminte.
La pieile de cabaline (fig. 3):
- gâtul (1) cuprinde pielea din regiunea spatelui şi gâtului, fiind neomogenă;
- crupa (2) este mai compactă, mai densă, dar cu două zone mai tari, mai dense, care
se numesc oglinzi (3).
Pieile animalelor mari se tăbăcesc întregi (fig. 4, a), sub formă de jumătăţi denumite
canate (fig. 4, b), sub formă de hecht (fig. 4, c) respectiv cruponul împreună cu
gâtul; sau cu regiuni topografice separate (crupon, gât, poale).
3
1
4
Fig. 2 — Structura Fig. 3 — Structura topografică a
topografică şi pielii de pielii de cabaline.
bovine.
Tabelul 1
6
Nr. Sistemul de tăbăcire Caracteristici Întrebuinţări
crt. a pieilor
Finisarea pieilor cuprinde operaţiuni în urma cărora pieile tăbăcite se transformă în piei finite.
Scopul operaţiunilor de finisare este de a scoate în evidenţă proprietăţile primite de piei în procesul
de prelucrare, de a li se corecta unele defecte apărute în timpul tăbăcirii şi de a li se conferi un
aspect plăcut.
b. Proprietăţile generale ale pieilor finite. Cele mai importante calităţi ale pieilor
finite care le fac utilizabile la fabricarea articolelor de încălţăminte sunt:
Grosimea determină destinaţia pieilor tăbăcite. Se apreciază în special cruponul care este mai
omogen, mai gros şi, în general, cu însuşiri superioare celorlalte regiuni topografice ale pieli. Se
exprimă în milimetri.
Suprafaţa influenţează randamentul la croire a pieilor încălţămintei şi depinde de mărimea
animalului, de prezenţa unor defecte din timpul vieţii animalului sau de procesul tehnologic de
tăbăcire a pieilor. Se măsoară in metri şi decimetri pătraţi.
Masa specifică. Dacă este mai mica permite obţinerea unor articole mai uşoare conform
cerinţelor actuale ale consumatorilor. Această proprietate depinde de tipul animalului, de modul de
tăbăcire. Se exprimă în g/cm3.
Elasticitatea este determinată în special de metodele de finisare aplicate pieilor tăbăcite şi
contribuie la păstrarea formei încălţămintei în timpul purtării. Cea mai elastică parte topografică a
pielii este cruponul.
Plasticitatea reprezintă importanţă în cazul articolelor de încălţăminte, deoarece încălţămintea
trebuie să-şi păstreze forma. Pieile tăbăcite vegetal sunt mai plastice decât cele tăbăcite mineral.
Rezistenţa la compresiune determină destinaţia pieilor. Cea mai rezistentă este cruponul, fapt
pentru care se întrebuinţează în special la confecţionarea tălpilor pentru încălţăminte.
Rezistenţa la abraziune reprezintă rezistenţa la frecare uscată şi umedă a tălpii, la contactul cu
asperităţile solului. Pielea cea mai rezistentă este cruponul tăbăcit cu tanaţi vegetali.
Rezistenţa vopsirii se referă la rezistenţa faţă de diferiţi agenţi care intervin în timpul
confecţionării şi purtării încălţămintei. Se verifică în stare uscată, umedă, la îndoire, la transpiraţie.
Absorbţia de apă este foarte importantă mai ales pentru pielea folosită la talpa
încălţămintei. Această proprietate se datorează porozităţii şi depinde de felul tăbăcirii
şi al finisării.
Impermeabilitatea la, apă şi permeabilitatea la vapori de aer sunt proprietăţi care
influenţează gradul de utilizare a pieilor tăbăcite, determinând proprietăţile igienice
ale pielii.
Rezistenţa la tracţiune este necesară pentru solicitările mecanice din timpul
confecţionării şi purtării încălţămintei. Se exprimă în kgf/mm 2. Cea mai rezistentă
8
este pielea de bovine.
Alungirea la rupere este o proprietate a pieilor finite de care trebuie să se ţină
cont în special la croirea articolelor din piele pentru a se evita deformarea lor. În
general, au o alungire mare pieile de ovine şi de porcine.
Rezistenţa la sfâşiere ne indică modul de comportare al pielii în timpul prelucrării
şi purtării încălţămintei. Cea mai rezistentă este pielea de bovine obţinută din crupon.
Flexibilitatea determină în mare măsură calitatea pieilor, datorită îndoirilor
repetate la care acestea sunt supuse în timpul confecţionării şi purtării articolelor din
piele. Pieile de ovine având un ţesut rar rezistă la îndoiri repetate.
9
-bovine Faţă netedă plină, aspect mat, unsuros,
3 Iuft
impermeabil, rezistent
-bovine Moale, plin, vopsit, aspect satinat, faţă netedă sau
4 Satin
presată
-caprine Faţă netedă, uneori presată, desen caracteristic,
5 Şevro
-cabaline; -canine fină, subţire, tuşeu moale
-ovine Faţă netedă , naturală sau corectată, desen
6 Şervetă caracteristic, subţire, suplă, tuşeu mai mare ca la
şevro, proprietăţi mecanice reduse
-taurine;-bubaline Faţă netedă, presată sau şifonată, acoperită cu un
-cabaline;-caprine luciu intens, cele mai bune pelicule sunt de lacuri
7 Lac
-porcine polieuretanice, lacul fin, aderent, elastic, rezistent la
varietăţi de temperatură, flexibil lucios
Piele -ovine; -caprine Vopsită, moale, suplă, faţă şifonată
8
şifonată -cămine; -porcine
-porcine; -bovine Faţă velurată cu spic mic, regulat, suplu, moale,
Velur(antil
9 -cabaline;-caprine aspect catifelat
opă)
-porcine
Spalt – -bovine Velur pe ambele părţi, rezistenţă mică, moale
10
velur -porcine
-bovine Aspect mai catifelat, alb sau vopsit în culori
11 Năbuc
-caprine deschise, moale
-bovine; -porcine Faţă netedă, culoare naturală galben – cafeniu,
12 Taval -cabaline plin suplu
-bovine; -cabaline Moale, subţire, netăbăcită cu adelină formică,
-caprine împiedică transpiraţia piciorului
13 Meşină
-ovine; -canine
-porcine
Tabel 4
Nr. Denumirea Animalul de la Caracteristicile principale ale
Crit. pieilor finite care provine pieli
1 Talpă Culoare naturală, flexibilă, groasă,
din piei taurine
caracter plin, rezistentă, impermeabilă
din piei bubaline Inferioară tălpii de bovine, grăsime
variabilă, absoarbe uşor apa, tuşeul mai
rar şi mai spongios
10
Obţinute prin părţile de la crupon,
din piei de
grăsime uniformă, ţesut compact, tare
cabaline
elastic bună rezistenţă la purtare
Structură păroasă specifică datorită
faliculilor piloşi, adânci şi prezenţei
din piei de
glandelor sebacee, proprietăţi fizico-
porcine
mecanice inferioare, absorbţie mare de
apă
Structură compactă, densă, bună
2 Talpă oglindă din crupon de cal rezistentă la uzură, bună rezistentă la
apă
Obţinute prin tăbăcirea vegetală a
din spalt de
3 Talpă velurată spaltului de bovine, finisat, velurat,
bovine
flexibil, ţesut puţin compact
12
- din PVC; sub formă de folii, folii expandate, tălpi, tocuri, glencuri etc.;
- din polietilenă: tălpi, sandale de plajă, papuci de casă, capace de tocuri;
- din polipropilenă, copolimer ABS (acril-butadien-stiren) şi poliuretan sub formă de
tălpi, tocuri, glencuri.
2) Înlocuitorii cu suport textil:
- cu strat de acoperire. Se mai numesc şi piei sintetice, datorită faptului că se
aseamănă mult cu pielea. Ca suport textil se folosesc ţesături, tricoturi, textile
neţesute. Dacă suportul este dublat cu alte materiale se obţin produsele caşerate.
Înlocuitorii din această grupă se întrebuinţează la încălţăminte, marochinărie,
confecţii, tapiţerie, articole tehnice. De exemplu: „silur” obţinut prin depunerea
unei pelicule de poliuretan pe suport de tricot: ,,difur” pe suport de ţesătură;
- tip MML (Man Made Leather — piele fabricată de om). Se numesc astfel, deoarece
se aseamănă foarte mult cu pielea naturală.
Articolele de încălţăminte se comercializează într-un sortiment variat: după materia primă, după
destinaţie, după finisare etc. (schema 2). Principalele sortimente ale articolelor de încălţăminte sunt:
Cizmele - încălţăminte cu carâmbi înalţi, în general, până la jumătatea pulpei. Se confecţionează
cu feţe din piele sau înlocuitori din piele, pentru bărbaţi, femei, copii. Talpa poate fi de bovine sau
din piele antiderapant şi are izolaţii mai bune.
Bocancii se aseamănă ghetelor din punctul de vedere al înălţimii carâmburilor, diferă însă de
ele prin faptul ca pielea utilizată este mai groasă, calapodul este mai lat, iar în loc de limbă au
burduf, se încheie cu şiret sau cu o cataramă. Pieile pentru feţe sunt rezistente, impermeabile (iuft,
bizon uns, box uns), iar talpa este de bovine sau din înlocuitori, de obicei pe bază de cauciuc. Au
17
calapodul mai lat.
Fig, 9
19
Fig. 10
20
Poziţia 5 (tălpile spre examinator, fig. 11), urmărindu-se:
— modul de prindere a tălpii;
— fixarea tocului;
— netezirea tălpii;
— distanţa de la şanţul de îngropare a cusăturii sau la şirul de cuie până la marginea tălpii.
Fig. 11
21
22
Poziţia 7 (introducând mâna în interior, fig. 13),
urmărindu-se:
- aplicarea corectă a căptuşelilor;
- netezimea branţului, a acoperişului de branţ, talonetului;
- absenţa cuielor;
- aşezarea ştaifului, bombeului;
- netezimea părţilor suprapuse, a cusăturilor.
Fig. 13.
Poziţia 8 (se aşază pe o suprafaţă plană, fig. 14) urmărindu-
se:
— dacă tocul se sprijină pe întreaga lui suprafaţă;
— dacă ridicarea vârfurilor faţă de orizontală
estela fel la ambele bucăţi ale perechii.
Fig. 14
b. Verificarea dimensiunilor
Se face cu ajutorul instrumentelor de măsură (riglă, compas, şubler, echer). Ea
constă în măsurarea dimensiunilor principale ale pieselor componente, urmărindu-se
măsura în care valorile obţinute corespund celor prevăzute în standardele şi normele
tehnice pentru produsul respectiv. Se verifică: înălţimea carâmbului, a ştaifului,
lungimea vârfului a tălpii şi a tocului, lăţimea tocului, înălţimea tocului.
c. Verificarea naturii materialului, a defectelor de confecţionare şi de
proiectare.
Aceste verificări se executa numai în cazul în care sunt incertitudini referitoare
la natura şi calitatea materialului folosit sau asupra modului de confecţionare şi a
corectitudinii de proiectare a încălţămintei.
Cele mai frecvente defecte ,care se pot constata în urma verificării calităţii
încălţămintei sunt: piese componente asimetrice, deformări datorate tragerii
defectuoase pe calapod, căptuşeli cu cute, culori care nu se asortează cu faţa
încălţămintei, piese deslipite, branţ cu denivelări sau cu cuie, cusături incorect
executate, forma tălpii şi a tocului neidentică la ambele bucăţi etc.
La încălţămintea de cauciuc verificarea se face în mod asemănător ca, şi la
încălţămintea din piele.
Se verifică în plus aspectul lacului de la suprafaţă şi etanşeitatea.
Verificarea aspectului lacului se face aşezându-se peste părţile lăcuite ale
perechii o hârtie subţire, peste ea o foaie de placaj şi deasupra greutăţi oare să
asigure o apăsare de 2000 gf/cm2. După două ore se verifică dacă hârtia se desprinde
uşor şi nu lasă urme pe suprafaţa lăcuită.
Verificarea etanşeităţii se execută la ambele bucăţi din pereche astfel: se
introduc calapoadele corespunzătoare, se cufundă încălţămintea într-un vas cu apă
astfel încât nivelul apei să fie până la maximum 5 cm de partea superioară şi se lasă
24 ore. Apoi, se scot din apă verificându-se cu mâna sau vizual, dacă încălţămintea
23
s-a umezit sau nu, în interior.
B. ARTICOLE DE MAROCHINÂRIE
5 shiver se obţine din şpalt finisat prin acoperire are faţa netedă sau
(scaivăr) presată
25
2. SORTIMENTUL ARTICOLELOR DE MAROCHINARIE
26
După destinaţie şi mod de execuţie distingem:
— articole de marochinărie grea: geamantane, serviete, genţi de voiaj, poşete, sacoşe,
ghiozdane, valize diplomat, mape;
— articole de mică marochinărie: portvizite, portochelari, portchei, portstilou, portţigări,
portpieptăne, portbriceag, borsetă, curele de ceas, penare, truse (cosmetice, de manichiură, de
bărbierit), portcasete, portcalculaitor, cordoane etc.;
— mănuşi: obişnuite, de sport, de voiaj.
În general produsele de marochinărie se obţin din materii prime şi auxiliare similare, iar
procesul tehnologic de fabricare urmează aceleaşi faze. Deosebirile esenţiale între articolele de
marochinărie se constată la formă, dimensiuni, modele, accesorii (cu sau fără căptuşeală,
accesorii metalice diferite, cu sau fără despărţituri etc.).
Mănuşile reprezintă o grupă distinctă în cadrul articolelor de marochinărie, ele executându-
se în special din piei glase, napa, velur, iar căptuşelile :sunt din tricoturi, blănuri sau imitaţii de
blănuri. Mânuşile se comercializează căptuşite sau necăptuşite, cu un deget sau cu 5 degete,
pentru copii, femei, bărbaţi.
Numărul de mărime la mănuşi reprezintă lungimea în cm a conturului mâinii măsurată într-
un plan care trece prin articulaţiile metacarpofalangiene. Mărimile pentru copii sunt cuprinse
între 13 - 19 cm, pentru femei 16 - 23 cm, pentru bărbaţi 22 - 30 cm, din 0,5 în 0,5. Numărul de
mărime este înscris în interiorul mănuşii sau pe o etichetă de pânză tot în interior.
Tabel 6
Clasele de calitate
Defectul Superioară Extra
Masa Lux
admisă
La marochinărie din
27
grosimea pielii pe partea cărnoasă la piesele admise admis admise
această clasă
— zgârieturi superficiale sau urme de boli
vindecate pe părţile secundare, ca: dos admise - -
capac, burduf, dos limbă etc.
— îngroşări de fire la ţesături pentru căptuşeli
şi noduri în interiorul pro-duselor, la părţile
vizibile
2. La semifabricate din înlocuitori se admit - -
— defecte de presaj, pori, noduri, fire îngroşate,
neuniformităţi de presaj
se admit se admit - -
— diferenţă de nuanţă puţin vizibilă de l—2
tonuri pe scara de gri, între piesele 1 ton
componente ale produsului se admit
- -
— striaţiuni puţin vizibile pe stratul cu lac
se admit
PVC îngroşări de fire la ţesături pentru
căptuşeli şi noduri în interiorul produselor 2 tonuri
în părţile vizibile se admit se admit -
se admit
-
28
5. MARCAREA, AMBALAREA, DEPOZITAREA ŞI TRANSPORTUL
ARTICOLELOR DE MAROCHINÂRIE
Marcarea. Se execută în interiorul şi exteriorul articolelor de marochinărie. În interior se
folosesc etichete textile, din piele sau din plastic, etichete autoadezive sau benzi imprimate ori
ţesute, care se pot fixa prin lipire, coasere sau imprimare. Articolele de mică marochinărie nu vor
fi marcate în. interior în exterior, marcarea se face prin introducerea unei etichete normale în
articol sau prin prinderea cu aţă sau fir de plastic a etichetelor pe produsul respectiv. Eticheta va
cuprinde denumirea întreprinderii producătoare, denumirea produsului, numărul modelului,
denumirea materiei prime, STAS sau NT, calitatea, preţul la consumator, data fabricaţiei, ştampila
CTC.
Ambalarea. Are ca scop protejarea şi menţinerea formei produsului în timpul transportului şi
depozitării. Articolele de marochinărie grea se ambalează bucată cu bucată, în hârtie de ambalaj
rezistentă sau în pungi de polietilenă. Produsele de marochinărie se împachetează bucată cu bucată
de hârtie şi apoi 10—100 bucăţi în cutii colective de carton sigilate.
Depozitarea articolelor de marochinărie se face în magazii uscate, aerisite, la temperatură
între 10—30°C, la o umiditate a aerului de 55 la sută, la o distanţă de 0,5 m fată de sursele de
căldură. Geamantanele, valizele, trusele diplomat se depozitează pe rafturi, dar numai pe partea lor
laterală (pe cant).
Transportul se face cu mijloace de transport acoperite, curate. Fiecare lot este însoţit de
documentul de certificare a calităţii.
După formă parul poate fi: fusiform, drept, buclat, în formă de tuburi, de bob,
inelat sau desfăcut, în formă de ondulaţii.
Culoarea — constituie o caracteristică importanta a firelor de păr. Pigmentaţia diferă de la un
animal la altul şi chiar pe acelaşi animal. În general, blănurile sunt mai închise pe spate şi mai
deschise spre abdomen, de asemenea, la rădăcină părul este mai deschis. Părul ţepos nu are o
culoare uniformă pe toată lungimea lui, de obicei vârful este mai deschis sau mai închis la culoare,
în funcţie de felul animalului.
Calitatea blănurilor maî este influenţată, şi de următoarele:
Rasa animalului. Astfel, oile karakul dau blănuri cu buclaj frumos, pe când cele ţurcane dau
blănuri cu păr aspru, neondulat şi gros.
Sexul şi vârsta. Masculii dau blănuri cu fire abundente si pigmentate, mai accentuat decât
femelele; animalele de vârstă înaintată au părul gros şi mat, pe când animalele tinere au părul fin şi
lucios.
Condiţiile climatice şi geografice. Animalele din ţările cui climă caldă au părul rar şi aspru,
iar cele din zonele temperate îşi schimbă, învelişul pilos (năpârlesc) în anumite perioade ale
anului. Blana animalelor iarna este mai deasă şi mai rezistentă. Animalele din regiunile reci au
blană moale, pufoasă şi deasă faţă de animalele din ţările cu climă temperată.
Condiţiile de hrană şi viaţă. Animalele bine hrănite au par lung uniform, rezistent, sănătos,
lucios. La animalele bolnave, firele de păr au grosime neuniformă, fără luciu şi cu rezistenţă
redusă. De asemenea, animalele care trăiesc în captivitate au blană de calitate interioară.
Procesul tehnologic, de prelucrare cuprinde, în general, aceleaşi faze principale ca şi în cazul
pieilor pentru încălţăminte, cu următoarele deosebiri: nu se îndepărtează epiderma: tăbăcirea se
30
face mineral sau prin argăsire; finisarea cuprinde operaţii specifice îmbunătăţirii calităţii
învelişului pilos şi părţii cărnoase. Vopsirea picilor cu blană are o importanţă deosebită, deoarece
în cazul blănurilor mai puţin valoroase se urmăreşte o îmbunătăţire a culorii pentru a imita
blănurile scumpe (samur, jder, nurcă), pentru a îndepărta defectele naturale de culoare, petele,
culorile pestriţe, lipsa de luciu etc. Procesele de finisare au rol important în obţinerea unor blănuri
aspectuoase şi rezistente.
Înnobilarea blănurilor şi obţinerea imitaţiilor de blănuri se aplică în special la
cele de ovine, care au cea mai mare pondere. Prin înnobilare se urmăreşte îndreptarea ireversibilă
a firelor de par, modificarea caracterului lânos, menţinerea în timp a aspectului, a luciului, şi a
altor proprietăţi artificiale (fineţe, buclaj, culoare etc.).
Buclele artificiale sunt sensibile la acţiunea apei. În ultimul timp, importanţa blănurilor
înnobilate şi a imitaţiilor a crescut.
În prezent se obţin 'următoarele tipuri de blănuri înnobilate şi imitaţii: —
din blănuri de ovine: blănuri înnobilate, nutriet: blănuri semiînnobilate; imitaţii de panteră,
leopard, tigru (cel mai bine se preteazâ pieile de rasa ţurcană); imitaţii de biber, oposum (piei din
rasa stagoşă).
din blănuri de caprine: imitaţii de leopard;
din blănuri de iepure: imitaţii de lutru;
din blănuri de vulpe: imitaţii de lutru, de vulpi argintii, negre etc.
din blănuri de pisică: imitaţi de focă şi sconcs.
3. TIPURI DE BLÂNURI
Tabelul 7
Tipuri de blănuri
Denumirea,
Nr. animalului
Modul de
Crit. de la Caracteristici
finisare
care provine
1 2 3 4
31
Merinos — lână finâ, deasă înnobilate
(nutriet)
Blănuri semiînnobilate
de ovine Ţigaie — lână mai puţin fină
prelucrat pe
partea cărnoasă
Ţurcană — lână groasâ, asprâ
1 prelucrate pe
partea cărnoasă
tip velur,
Stogoşă şi spancă înnobilate
prelucrat,
semiînnobilate,
velură
Karakul Se obţine de la mieii karakul şi metiş karakul. Părul natur
(Astrahan) este mâtâsos, lucios, ondulat
2 metiş în diferite forme sau tipuri de bucle specifice rasei,
karakul culoarea neagră, brumărie sau
alte culori (alb, auriu, argintiu)
Blană de diferite culori, provenită de la iepurii de Natur
3 crescătorie sau sălbatici, are pâr moale, fin lucios vopsită sub
însă puţin rezistent (pârul cade foarte repede) formă de
imitaţii
(nurcă,sconcs)
Vulpe Cea mai întâlnită specie, cu mai multe varietăţi: natur
roşie roşie de Kamciatka, de stepă, de câmpie etc. Blana vopsită sub
4 are culoare rosie, ruginie cu părul foarte des, puful formă de
de culoare imitaţii (nurcă
gri deschis până la gri închis) sconcs)
6 Vulpe albă Blană foarte fină, moale, deasă, de culoare albă natur
(polară)
7 Vulpe Blană cu păr fin, des, moale, de culoare gri- natur
albastră albăstrui sau brun albastru
8 Vulpe Blană moale, de culoare albastru deschis până natur
platinată la alb-gri. Pe spate are păr lung, alb cu vârfurile
negre spre albastru, iar pe flancuri părul este alb
19 Lup Blană cu pârul lung, des, de culoare gri-cenuşiu natur
cu nuanţe de maron închis. Culoarea variază după
anotimp şi după zona de vegetaţie. Se prelucrează
32
pentru covoare, huse
10 Urs Blana de culoare brun-închis, neagră, albă etc. natur
Părul este gros, aspru, des. Se foloseşte pentru
covoare
11 Blană Se caracterizează prin păr fin, mătăsos, puţin natur
de viţel ondulat, pielea de grosime uniformă, culoare vopsiită
specifică rasei
12 Blană Se caracterizează prin păr bine dezvoltat, natur
de mânz lucios, neted sau ondulat, de culoare maron
13 Nutria Blana de nutrie are puf moale, fin si fire lungi, natur
(nutrii dese de culoare brun-roşcată. În procesul de
sălbatice . şi prelucrare, blănurile de nutrie se taie pe spate
de cres- deoarece pe abdomen puful este des si mai frumos
cătorii)
14 Hamster Se caracterizează printr-o piele subţire cu puf natur
(hâroiog) fin, fire ţepoase de culoare închisă. Blana are vopsită
culoare gălbuie pe spate, maron închis spre negru
pe abdomen cu pete alb-gălbui pe flancuri. Este o
blană uşoară şi rezistentă.
15 Blană Blana este formată din puf fin ca mătasea, natur vopsită
de vidră moale de culoare brună. Blănurile de vidră sunt cele
mai rezistente şi durabile
16 Jderul Blană de culoare brună-castanie pe partea natur
dorsală si brun închis pe partea ventrală. Spicul este vopsită
de culoare mai închisă decât puful. Blana se
recunoaşte uşor după pete de culoare deschisă de pe
guşă. Blana de jder de molift se numeşte zibelină
americană
17 Sconcs Blana de sconcs are puful fin şi des, de culoare natur
brun-negricioasă până ia negru. Firele de păr ţepos
sunt lungi şi dese de culoarea pufului. Caracteristică
la blana de sconcs este dunga albă ce se întinde de
la nas spre frunte, apoi se lăţeşte pe creştet şi ceafă
şi se pierde spre mijlocul spatelui sau se întinde
până la coadă. Coada are păr lung si gros, de
culoare neagră. Blana de sconcs este mătăsoasă si
durabilă. Se prelucrează pentru gulere şi pentru
haine.
18 Dihor Blana este stufoasă constituită din puf de culoare natur
gălbuie si spicul de culoare brună, cu o tentă de
cafeniu închis. Culoarea nu este uniformă, părul
fiind mai închis în zona gâtului, pe spate şi pe
abdomen. Există o varietate de dihor de culoare mai
deschisă — dihorul de stepă. Blana lui este
33
rezistenţă' şi uşoară asigurând o durată mare de
viaţă confecţiilor.
19 Marmotâ Blana de marmotă are o culoare cenuşie aspră, natur
deasă, foarte rezistentă. Extremităţile blănii sunt
negre. Există varietăţi complet negre
20 Ondatra Blană cu păr lung şi lucios şi puful fin, lânos si natur vopsită
(Bizam) scurt. La partea dorsală culoarea este brună până la
galben, iar pe partea ventrală, cenuşie cu pete
roşcate
21 Blana de Are culoare galben-roşcat cu dungi caracteristice de natur
tigru culoare cafenieneagră, întrebuinţându-se pentru
jachete şi garnituri
22 Blana de Are culoare galben-roşcat cu pete caracteristice de natur
leopard culoare cafenie-neagră, întrebuinţându-se pentru
jachete şi garnituri
23 Blana de Are culoare la fel cu blana de leopard, dar în loc de natur
panteră pete are inele cafenii-negre şi se foloseşte pentru
diferite garnituri, jachete etc.
34
Mărimea reprezintă circumferinţa capului măsurat la un centimetru deasupra urechii.
Misadele — sunt confecţii din blănuri, folosite pentru căptuşirea confecţiilor din piele şi
material textil.
Articolele de blănărie sunt confecţii din blănuri fine. Ele pot fi prelucrate natural, înnobilate,
preleecrate pe dermă sau imitaţi de blănuri.
Pentru femei şi fete se confecţionează jachete, cape, şaluri, gulere, haine lungi, căciuli,
manşoane, diferite garnituri.
Se execută din blănuri de ovine şi blănuri fine (karakul, jder, nurcă, dihor, vulpe polară,
argintie, hermine etc.).
Hainele (jachetele) din karakul se execută în funcţie de modă, pe calităţi după calitatea pieilor.
folosite (Lux, Lux A; B; C; D; E). Au gu-rele din blana karakul sau din blănuri de. vânat
superioare. Tot pentru femei se mai folosesc la confecţionarea diferitelor articole imitaţiile de
blană, blănurile sintetice îşi înlocuitori (materiale textile căptuşite cu diferite' blănuri).
Pentru bărbaţi şi adolescenţi se execută: gulere, căciuli, haine lungi sau scurte.
Hainele lungi şi scurte pentru bărbaţi se execută, din blănuri de ovine, în special, lucrate pe
partea cărnoasă cu gulere astrahan (karakul), nutrie etc. Confecţiile pentru bărbaţi şi adolescenţi se
mai execută din imitaţii de blănuri şi blănuri sintetice. Pentru copii se execută: haine, căciuli,
gulere mai ales din blănuri sintetice, material textil căptuşite cu blănuri sintetice etc.
CUPRINS
Cuprins………………………………………………………………………………………………..……………………………… 1
Memoriu JUSTIFICATIV ………………………………………………………………………………………………….… 2
Producţia Pieli ……………………………………………………………………………………………………..……… 2
A. MÂRFURI DIM PIELE ŞI ÎNLOCUITORI ………………………………………………………………………………..… 3
1. CARACTERISTICILE ÎNCĂLŢĂMINTEI…………………………………………………………………….…… 3
2. FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ CALITATEA OIEILOR FINITE FOLOSITE LA OBŢINEREA
ÎNCĂLŢĂMINTEI ………………………………………………………………………………………….……… 3
a. Structura Pielii …………………………………………………………………………………………..… 3
b. Topologia Pielii …………………………………………………………………………………………… 4
c. Factori din timpul vieţii animalelor ……………………………………………………………………..… 5
d. Conservarea Pieilor …………………………………………………………………………………..…… 5
e. Metode de tăbăcire a pieilor brute ………………………………………………………………………… 5
3. COMPOZIŢIA CHIMICĂ ŞI PROPRIETĂŢILE PIEILOR FINITE ………………………………….…………… 8
a. Compoziţia chimică a pielii finite ………………………………………………………………………… 8
b. Proprietăţile generale ale pieilor finite ……………………………………………………….…………… 8
4. SORTIMENTE DE PIEI FINITE FOLOSITE LA OBŢINEREA ARTICOLELOR DE
ÎNCĂLŢĂMINTE………………………………………………………………………………………………….… 9
a. Piei pentru partea de sus a încălţămintei ……………………………………………..…………………… 9
b. Piei pentru partea de jos a încălţămintei ……………………………………………………………..…… 9
5. ÎNLOCUITORI DE PIELE ŞI MATERIALE AUXILIARE FOLOSITE LA FABRICAREA
ÎNCĂLŢĂMINTEI…………………………………………………………………………………………..……… 12
a. Impregnate pe bază de material fibros …………………………………………………………………… 12
b. Înlocuitori de bază de cauciuc…………………………………………………………………….……… 12
c. Înlocuitori de bază de materiale plastice………………………………………………….……………… 13
d. Înlocuitori de bază de materiale textile………………………………………………………………...… 14
5. FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ CALITATEA ARTICOLEOR DE ÎNCĂLŢĂMINTE …………………… 14
a. Materii prime şi auxiliare …………………………………………………………………………...…… 14
37
b. Procesul tehnologic de fabricaţie a încălţămintei …………………………………….…………..……… 15
c. Defectele articolelor de încălţăminte …………………………………………………………..………… 17
d. Marcarea, ambalarea, depozitarea şi transportul încălţămintei ……………………………………..…… 17
6. SORTIMENTUL ARTICOLELOR DE ÎNCĂLŢĂMINTE ……………………………………….……….……… 18
8. VERIFICAREA CALITĂŢII ARTICOLELOR DE ÎNCĂLŢĂMINTE ……………………………..………….… 19
a. Verificarea condiţiilor generale de calitate …………………………………………………………….… 19
b. Verificarea dimensiunilor ……………………………………………………………………..……….… 21
c. Verificarea naturii materialului, a defectelor de confecţionare şi de proiectare ……………………….… 21
B. ARTICOLE DE MAROCHINĂRIE ……………………………………………………………………………………….… 22
1. FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ CALITATEA ARTICOLELOR DE MAROCHINARIE ……………....… 22
a. Materii prime şi auxiliare ………………………………………………………………………..…….… 22
b. Procesul tehnologic …………………………………………………………………………………....… 23
2. SORTIMENTUL ARTICOLELOR DE MAROCHINARIE ………………………………………………...…..… 23
3. DEFECTELE ARTICOLELOR DE MAROCHINARIE …………………………………………………………. 23
4. VERIFICAREA CALITAŢII ARTICOLELOR DE MAROCHINARIE …………………………………………. 25
5. MARCAREA, AMBALAREA, DEPOZITAREA ŞI TRANSPORTUL ARTICOLELOR DE
MAROCHINÂRIE……………………………………………………………………………………………..…… 25
C. ARTICOLE DIN BLANÂ ŞI ÎNLOCUITORI ……………………………………………………………………….……… 26
1. PARTICULARITAŢI HISTOLOGICE ALE PIEILOR CU BLANÂ …………………………………...…..…… 26
2. FACTORII CARE INFLUENŢEAZA CALITATEA BLÂNURILOR ……………………………….……..…… 26
Înnobilarea blănurilor şi obţinerea imitaţiilor de blănuri …………………………………………..…… 27
3. TIPURI DE BLÂNURI ……………………………………………………………………………………..……... 28
4. SORTIMENTUL, COMERCIAL DE CONFECTII DIN BLANĂ ŞI ÎNLOCUITORI …………………….…..… 31
5. DEFECTELE CONFECŢIILOR DIN BLANĂ ŞI ÎNLOCUITORI ……………………………………………… 32
6. MARCAREA, AMBALAREA, DEPOZITAREA ŞI TRANSPORTUL ARTICOLELOR DIN BLANÂ ŞI
ÎNLOCUITORI ………………………………………………………………………………………………….… 32
7. VERIFICAREA CALITÂŢII CONFECŢIILOR DIN BLANÂ ……………………………………………...…… 32
a. Verificarea condiţiilor tehnice …………………………………………………………………………… 33
b. Verificarea dimensiunilor şi a desimii cusăturilor ………………………………………………..……… 33
c. Verificarea naturii materialelor şi a accesoriilor, a defectelor şi a pieselor interioare ………….……….. 33
Bibliografie ………………………………………………………………………………………………………………....……… 34
38
39