Istoria machiajului

Egiptul Antic
• În Egipt, întâlnim primele marturii înscrise pe pereții templelor, iar in diferite
morminte egiptene s-au descoperit adevărate truse de machiaj. Simbolul
frumuseții egiptene este legat de Cleopatra.
• Egiptul a avut influența asupra popoarelor din Orientul Apropiat și din
Mediterana, pana in Evul Mediu.
• Kohl-ul negru se folosea din abundenta, la fel și fardurile verzi și albastre
pentru ochi. De asemenea, utilizau un mascara primitiv care era, de fapt, khol
dizolvat. Khol-ul cu care egiptenii își conturau ochii avea calitatea de a apara
ochii oamenilor de consecințele mersului prin desert. El irita continuu glandele
lacrimale. Pe lângă funcționalitatea de zi cu zi avea și funcție simbolica
ducand la ochiul lui Horus.
• Frumoasele Egiptului obișnuiau sa își prelungească machiajul ochilor spre
tâmple, pentru a le da forma migdalei.
• Regina Cleopatra, simbolul frumuseții egiptene avea rețete precise după care își
prepara fardurile și alifiile, iar coafura și machiajul erau executate de machiori
care făceau machiajul si coafura dupa forma chipului.
 Orient
• În China, femeile obișnuiau sa își facă un semn roșu jn mijlocul frunții. O
practica asemănătoare mai exista încă in India și in Nepal.
• În machiajul tradițional japonez, fata alba este un semn de noblete, așa
cum apare in machiajul tradițional japonez (kabuki).
• Sprâncenele erau epilate, forma lor fiind conturata apoi cu negru, iar rosul
era nelipsit de pe buze și unghii, asortându-se cromatic cu albul și negrul.
• Gheișele aveau o grija aparte pentru felul in care arătau. Machiajul includea
gâtul și ceafa, considerate locurile cele mai frumoase ale unei femei.
• În ceea ce privește machiajul de teatru, unul dintre cele mai vechi exemple
constiuie cel din kabuki-ul japonez. Genul era jucat numai de bărbați și
apela la machiajul strident, in culori foarte vii, pentru ca spațiul de joc era
foarte slab iluminat.
• Fata actorilor era vopsita in alb, parul era întotdeauna negru, aranjat in
coafuri monumentale, buzele date cu roșu, iar ochii subliniați prin dungi
negre.
 Evul Mediu
• În Evul Mediu European culoarea alba a tenului diferenția clasele
sociale. Astfel, nobilimea se diferenția de clasele inferioare prin
faptul ca nu munceau, iar tenul lor nu era afectat de razele
soarelui, așa cum era a celor care munceau la camp. Fețele erau in
continuare albite cu extras de plumb, toxic și dăunător organismului,
iar pentru a obținute tenul alb recurgeau la metode foarte dure, își
tăiau venele sau consumau oțet.
• În Franța se purtau alunițe false, marcate pe fata cu ajutorul
bețelor de chibrite arse. Pentru vopsirea sprancenolor se folosea
funingine de pe fundul oaselor sau resturi de dopuri arse.
• În sec. XV și XVI in Europa, cosmeticele erau folosite doar de catre
aristocrați. Italia și Franța au devenit centrele industriei cosmetice.
• În sec. XVII și XVIII fardul și rujul roșu erau folosite ca simbol al
tinereții, averii și bunăstării.