ISTORIA MACHIAJULUI

Pentru a ajunge sa intelegem schimbarile care s-au produs de-a lungul

timpului in arta machiajului este important sa cunoastem istoria acestei practici
foarte vechi.
Studiile arată că, încă din perioada preistorică oamenii se machiau și
se tatuau pe corp, acestea având anumite semnificații în ritualuri.
Primele produse de machiaj au fost descoperite încă din antichitate în
Egiptul Antic. Aici avem ca simbol al frumuseții pe regina Cleopatra.
Cea mai veche aparitie dateaza din prima dinastie a Egiptului (3100 - 2907
i.Hr.) cand din mormintele faraonilor, locuitorii au extras borcane cu crema pe care
mai tarziu le-au parfumat si le-au folosit pentru a-si hidrata corpul si fata. Femeile
foloseau in machiajul ochilor doua culori si anume verdele malahit pentru pleoapa
inferioara si negru (kohl care era facut din substante chimice sau funingine) pentru
pleoapa superioara, asa se machia faimosul ochi egiptean. Egiptenii acordau mare
atentie aspectului lor, iar cand o persoana deceda i se puneau alaturi fardurile si
ustensilele pe care le-a folosit in timpul vietii.
In loc de ruj, foloseau creioane pentru a-si colora buzele, iar pentru colorarea
obrajilor aplicau diverse farduri si pudre pe baza de cinabru.
Cel mai vechi parfum a fost al Cleopatrei si era facut dintr-un amestec de
trestie parfumata, smirna, miere, trandafir si vin si se numea Kiphe.
In Egiptul Antic se invata inca din scoala cum sa-si acopere fata prin
machiaj, acest lucru se facea personal deoarece fata era considerata o zona intima.
In Grecia antica, se practica albirea fetei cu ajutorul carbonatului de plumb si
a calcarului. Datorita ingredientelor pe baza de arsenic folosite pentru epilare,
pielea era afectata si persoanele sufereau răni severe care de multe ori duceau la
moartea acestora. Pentru o privire intensa se vopseau genele cu funingine si se
fixau cu ajutorul albusului de ou sau cu picaturi fierbinti de ceara.
In Roma antica, cel mai complex si mai celebru machiaj apartinea sotiei
imparatului Nero, Poppaea, care avea nevoie de peste 100 de sclave pentru
realizarea acestuia. In ciuda faptului ca machiajul era atat de complex, el purta
denumirea de "machiaj casnic" deoarece era purtat doar in prezenta sotului.

În China, India și Nepal, în anul 1500 i.e.n., se folosea făina albă de orez
pentru albirea tenului. Femeile obișnuiau să poarte un semn roșu în mijlocul
frunții. Acesta avea semnificație de participare la viața spirituală și religioasă.
  În Japonia, femeile aveau tenul alb, ca simbol al nobleței, sprâncenele erau
epilate și apoi desenate cu negru, unghiile și buzele roșii.
Cleopatra este posesoarea celui mai vechi manual de cosmetologie, care a fost
distrus intr-un incendiu produs in biblioteca din Alexandria si rescris multi ani mai
tarziu de Criton. Cu ajutorul sucului de "kufra", de culoare rosu inchis femeile isi
colorau varful degetelor de la maini si picioare .