REFERAT LA DISCIPLINA

CHIMIE ORGANICA

PARFUMURILE

Istoric

Parfumurile sunt folosite de acum mii de ani. Egiptenii foloseau plante, cauciuc, rasini in
ritualurile religioase. O data cu trecerea timpului substantele parfumate au fost folosite pentru a
spori atractivitatea corpului si pentru a transforma locuintele si locurile publice in locuri mai
agreabile.

Apartinand zeilor si templelor, pentru inceput, apoi elitei sociale, o vreme indelungata,
parfumurilor le-au trebuit mii de ani pentru a ajunge, in epoca noastra, un articol cotidian si
popular, indispensabil omului modern. Este greu de spus cand anume omul a devenit constient de
existenta parfumurilor si a inceput sa le utilizeze.

Din documentele scrise, care acopera o perioada de sase milenii din istoria omenirii, o
imagine aproape clara asupra civilizatiilor care au coexistat sau s-au succedat in acest rastimp,
ele aparand in majoritatea cazurilor ca elemente bine structurate care presupun o intemeiere pe
acumulari mai vechi.

Numeroase obiecte si reprezentari grafice din pesteri, descoperite in ultimii ani in cadrul
sapaturilor arheologice, sunt singurele marturii pe care le avem despre viata si cultura oamenilor
preistorici.

In antichitate cea mai bogata traditie in domeniul parfumeriei si al cosmeticii a avut-o

Egiptul. Inca din timpul prime 626d37g i dinastii, cu aproximativ 5000 de ani i.e.n., exista
preocuparea pentru realizarea unor produse odorante, parfumurile fiind asociate in credinta de
atunci cu nemurirea.

Romanii importau din Grecia, India si Asia Mica, numeroase produse odorante, in primul
rand labdanum, scortisoara, mirra, tamaie si aloe.

In perioada de apogeu si de decadenta a Imperiului Roman utilizarea parfumurilor si a

cosmeticelor devine excesiva, fiind apanajul exponentilor inaltei societati.
 Dupa destramarea Imperiului Roman, interesul european pentru parfumuri si mirodenii
dispare, religia crestina interzicand, initial, utilizarea acestora in alte scopuri decat cel legat de
ritualul religios.

In primele secole ale erei noastre o insemnata contributie la obtinerea si utilizarea

odorantelor si aromatizantelor o au arabii, mostenitorii tehnicii de distilare cunoscute de asirieni.

Incepand cu sec VII, interesul alchimistilor arabi se indreapta catre perfectionarea

aparaturii pentru distilare, inventand alambicul.

Fara sa cunoasca bazele teoretice ale distilarii, arabii obtin, pe aceasta cale, din produse
aromatice naturale, numeroase uleiuri volatile. Numele lui Avicenna este puternic legat de
tehnica de obtinere a uleiurilor volatile prin antrenarea cu vapori de apa.