Istoria gardinilor utilitare

Penchev Ivaylo Petrov

Peisagistica Anul IV
Introducere
Istoria și evoluția gradinilor utilitare este strâns legată de istoria și
dezvoltarea horticulturii si a agriculturii. Ca atare, horticultura face
parte din povestea omenirii si se refera la dorința de a câștiga
controlul asupra naturii.
In acest referat voi incerca sa analizez, in principal, progresele
realizate de horticultura si mai ales de ramura sa-legumicultura,
progrese care au evoluat ajungand in zilele noastre la nivel de
disciplina bazata pe stiinta. Aceste progrese s-au produs incet si diferit
in fiecare parte a lumii.
Denumirea de horticultura provine din limba latina : “hortus” ce
insemana gradina si “cultura” care inseamna a cultiva. Principalele
ramuri ale horticulturii sunt pomicultura, viticultura, oenologia,
legumicultura, floricultura, arhitectura peisagistica si dendrologia.

Inceputurile : Epoca Neolitica

Primele date oficiale asupra evolutiei horticulturii dateaza din

Epoca neolitica, atunci cand oamenii preistorici au fost initial vanatori
care urmeareau migratia animalelor si coacerea fructelor si legumelor,
pentru a se hrani singuri. Aceasta epoca a fost foarte importanta
pentru dezvoltarea horticulturii. Savantii au descoperit dovezi care
atesta faptul ca oamenii preistorici incercau sa domesticeasca
animalele salbatice si sa faca primele demersuri pentru crearea
gradinilor utilitare, aducand astfel o schimbare a stilului de viata din
nomazi colectori de mancare in asezari stabile ca si producatori de
alimente.
Agricultura in sine dateaza incepand cu aroximativ 10 000 de
ani in urma, dezvoltandu-se in principal in sapte centre majore, in
vaile raurilor Tigru-Eufrat, Indus si Nil si in China, Mesoamerica,
Africa de Est si de Vest. Mai mult de jumatate din culturile alimentare
din lume, inclusiv napi, ceapa, morcov, salata, mere, pere, gutui,
banana, piersici, citrice si migdale sunt originare din centrele de
dezvoltare din Asia. De la centrele mediteraneene au venit varza,
broccoli si conopida. Din Mesoamerica au venit porumb, fasole, rosii,
cacao, dovlecei, cartof dulce, avocado si cartofi. Conform lui Huxley
(1978) prima planta manipulata de om a fost vita de vie si acel vin a
fost probabil realizat pentru prima in anii 6000-4000 i.Hr.
Una dintre cele mai vechi scrieri despre proprietatile
vindecatoare ale anumitor plante a fost descoperita pe un artefact creat
in jurul anului 2100 i.Hr. in timpul civilizatiei Smeriene. De
asemenea, una dintre primele liste scrise despre legume si ierburi se
gaseste in artefactul lui Marduk-shumaiddin, datand probabil din
secolul al VII-lea i.Hr. in Babilon, inainte de Gradinile suspendate ale
Babilonului. Pe artefact se presupune ca gradinile suspendate ale
Babilonului su fost de fapt gradini utilitare. Conform datelor traduse,
apare o lista cu aproximativ 80 plante cultivate, printre care : usturoi,
ceapa, praz, salata, sfecla, castravete, ridiche, ierburi si condiment,
marar, menta, sofran, coriandru, cimbru, hisop si asafetida.
 La inceput gradinile utilitare au fost amplasate pe terenurile
apropiate locuintelor, apoi treptat s-au raspandit in mediul rural. Nu
este precizata o data concreta pentru cand casele au inceput sa aiba
curti inchise unde se cultivau fructele si legumele. Cu toate acestea,
pana in mileniul III i.Hr., sunt dovezi arheologice care arata ca
gradinile utilitare din Sumeria erau ingradite, iar legumele erau
cultivate in randuri si udate prin irigatii.

Egiptul si nasterea horticulturii

Unii istorici horticultori considera ca inceputul gradinilor

utilitare a avut loc in gradinile templelor egiptene unde erau amplasati
pomi fructiferi, palmieri, legume si vita de vie. Tehnicile horticole au
fost imprumutate de la predecesorii acestora din Orientul Mijlociu si
au fost imbunatatite. Egiptului i se atribuie introducerea primei
inginerii hidraulice si irigatiile sistemice. Sistemul egiptean de irigatie
a incorporat o retea de canale, diguri, ecluze, bazine, etc. Egiptenii au
cultivat o gama larga de produse alimentare : usturoi, ceapa, ridiche,
salata, patrunjel, fasole si linte, pepeni si tartacute, curmale,
smochine, struguri, si mai tarziu rodie, masline, mar, piersica si pere
si o mare varietate de ierburi aromatice, condimente si plante
medicinale. Gradina utilitara egipteana era formala, adesea simetrica,
dreptunghiulara, un aspect care este inca recunoscut ca fiind cel mai
efficient mod de irigare si care ofera acces usor pentru plivitul si
recoltarea plantelor.
 Horticultura in perioada precolumbiana in America Centrala
si de Sud

Centrele de dezvoltare horticola gasite in America au puternice

traditii horticole intre 8000 si 2000 i.Hr. si au fost documentate in
timpul erelor celor trei mari civilizatii sud-americane : azteci, maiasi
si incasi si a popoarelor anterioare, olmecii (800 i.Hr.pana la 600
d.Hr.). Arheologii au gasit ramasitele a trei canale de irigatii datand
din mileniul IV i.Hr. Terasarea si irigarea au fost perfectionate de
incasi, care au crescut o gama larga de legume si fructe pe ele. Se
spune ca incasii erau horticultori de mare success, mai degraba decat
agricultori la scara larga, care au cultivat si plante folosite pentru
contraceptie, medicamente, coloranti si otravuri.
Ca si in alte societati emergente, gradinile utilitare din America
precolmbiana erau conduse de ritual religioase si sacrificiu. De
exemplu, gradinile aztece precolmbiene erau locuri sacre, pline de
plante ornamentale, aromatice si medicinale care simbolizau diverse
mituri si zei, mai degraba decat plante alimentare. Plantele
comestibile au fost cultivate doar in gradinile utilitare ale claselor
inferioare, ajungand la clasele superioare sub forma de tribut.
Populatia maiasa se concentra pe cultivarea porumbului,
legumelor radacinoase cum ar fi cartofii si fructele locale. Maiasii
sunt recunoscuti prin faptul ca au conceput practice unice de recoltare
multipla, care este inca utilizata de gradinari din lumea occidentala :
acesti vechi horticultori au plantat fasole, porumb si seminte de
dovleac in acceasi gaura. Pe masura ce porumbul crestea, planta de
fasole a urcat pentru a ajunge la soare si dovleacul a crescut pe sol,
sufocand cresterea buruienilor. Putem sa multumim, de asemenea,
maiasilor pentru raspandirea cultivarii si utilizarii plantei de cacao.