Istoria machiajului, de la Cleopatra pana in zilele noastre

In timpurile preistorice, oamenii utilizau tatuaje si machiaje rituale, dar, cu timpul, machiajul a capatat o functie pur estetica.

Egiptul Antic
In Egipt, intalnim primele marturii inscrise pe peretii templelor, iar in diferite morminte egiptene s-au descoperit adevarate truse de machiaj. Simbolul frumusetii egiptene este legat de Cleopatra. Coafura Cleopatrei si machiajul ochilor ei in forma de peste inspira si astazi machiorii si coaforii in lansarea modei. Egiptul a avut influenta asupra popoarelor din Orientul Apropiat si din Mediterana, pana in Evul Mediu. Khol-ul negru se folosea din abundenta, la fel si fardurile verzi si albastre pentru ochi. De asemenea, utilizau un mascara primitiv care era, de fapt, khol dizolvat. Kholul era obtinut din antimoniu sau funingine. Khol-ul cu care egiptenii isi conturau ochii avea calitatea de a apara ochii oamenilor de consecintele mersului prin desert. El irita continuu glandele lacrimale. Pe langa functionalitatea de zi cu zi avea si functie simbolica ducand la ochiul lui Horus. Horus era soimul sacru a carui acuitate vizuala simbolizeaza lupta luminii impotriva tenebrelor. Frumoasele Egiptului obisnuiau sa isi prelungeasca machiajul ochilor spre tample, pentru a le da forma migdalei. Atat nobilii cat si sclavii isi pudrau fata si decolteul in culori solare, stralucitoare, cu diferite irizatii. Vechii egipteni foloseau adesea cateva grame de plumb in compozitia fardurilor pentru machiajul din zona ochilor, virtutile medicinale ale acestui element chimic fiind laudate de medicii greci si romani. Regina Cleopatra, simbolul frumusetii egiptene avea retete precise dupa care isi prepara fardurile si alifiile, iar coafura si machiajul erau executate de machiori care faceau machiajul si coafura dupa forma chipului.

Cleopatra, regina Egiptului Vechii egipteni foloseau produse cosmetice pe baza de mercur. Ingredientele cosmeticelor moderne sunt, inca, o surpriza pentru cei care le folosesc: spre exemplu, rujul contine o substanta gelatinoasa obtinuta din solzi de peste. Aceasta, denumita "esenta de perla", se obtine de la hering, fiind unul dintre multele produse derivate obtinute din pesti.

Orient
In China, femeile obisnuiau sa isi faca un semn rosu in mijlocul fruntii. O practica asemanatoare mai exista inca in India si in Nepal, unde aceasta semnifica o angrenare in viata spirituala sau religioasa.

In machiajul traditional japonez, fata alba este un semn de noblete, asa cum apare in machiajul traditional japonez (kabuki). Chiar si in ziua de azi albul este considerat pentru japonezi un semn de noblete, dovada fiind si produsele lor de ingrijire, foarte multe fiind pentru albirea fetei. Sprancenele erau epilate, forma lor fiind conturata apoi cu negru, iar rosul era nelipsit de pe buze si unghii, asortandu-se cromatic cu albul si negrul. Gheisele aveau o grija aparte pentru felul in care aratau. Tehnica o deprindeau in scolile speciale in care erau educate inca de mici, iar machiajul includea gatul si ceafa, considerate locurile cele mai frumoase ale unei femei.

Gheisele aveau o grija aparte pentru felul in care aratau

In ceea ce priveste machiajul de teatru, unul dintre cele mai vechi exemple il constituie cel din kabuki-ul japonez. Genul era jucat numai de barbati si apela la machiajul strident, in culori foarte vii, pentru ca spatiul de joc era foarte slab iluminat. Fata actorilor era vopsita in alb, parul era intotdeauna negru, aranjat in coafuri monumentale, buzele date cu rosu, iar ochii erau subliniati prin dungi negre.

Machiajul in Grecia antica

In Grecia antica, femeile isi albeau tenul cu calcar sau carbonat de plumb, genele erau vopsite cu funingine si fixate cu albus de ou, iar pentru epilare se folosea un produs pe baza de arsenic. Ingredientii folositi au dus la deteriorarea pielii si la moarte premature a utilizatorilor. Daca doamnele voiau ceva mai multa culoare, alegeau cleiul de ocru si crema de fier pe post de ruj. Femeile isi vopseau palmele cu henna rosie, pentru a parea mai tinere. Creioane din carbune si batoane de vopsea rosie erau la mare cautare in acea perioada.

Roma antica
Romanii foloseau cosmeticele din plin: khol pentru ochi, creta pentru albirea tenului, ruj pentru obraji, depilatoare, spuma de mare pentru albirea dintilor. Ovidiu a scris o lucrare care se numeste "Arta infrumusetarii", in care dadea tot felul de sfaturi si retete femeilor interesate. Horatiu descrie trei tipuri de farduri colorate: oxid rosu de plumb, carmin si un extract de fecale de crocodil. Tenul alb era foarte la moda printre femeile nobile si desi se cunostea toxicitatea carbonatului de plumb, folosit la albirea fetei, femeile totusi il foloseau. Produsele de frumusete au atins apogeul in perioada Imperiului Roman, cand doamnele deja aveau sclavi special pregatiti pentru aplicarea diverselor machiaje, odata cu aparitia carbunelui pentru fata si a fondului de ten denumit fucus.

Evul Mediu
Multe dintre cosmeticele amintite mai sus au trecut si de perioada medievala, cruciatii aducand din Orient uleiuri si parfumuri. In timpul Renasterii, cosmeticele pe baza de plumb erau folosite in mod exagerat. - Secolul al 14-lea:In aceasta perioada cosmeticele erau vazute ca un adevarat pericol pentru sanatate, fiind considerate vinovate pentru blocarea circulatiei sangvine.

In Anglia elisabethana era la moda parul rosu, iar femeile cu pozitie sociala inalta isi dadeau cu albus de ou pe fata, in timpul zilei, iar noaptea dormeau cu cotlete de vitel pe ochi, pentru a intineri tenul.

Epoca Elisabetana - Secolele 15-16:In Europa, cosmeticele erau folosite numai de catre aristocrati. Italia si Franta au devenit centrele industriei cosmetice. Franta a perfectionat arta parfumeriei, dar a condus si la crearea unei arme mortale: daca inlocuiai plumbul cu arsenic in pudra de fata, cel care o folosea murea in scurt timp.

- Secolele 17-18:In aceasta perioada, cosmeticele sunt folosite pe scara larga, exceptie facand doar clasa foarte saraca. Fardul si rujul rosu erau folosite ca simbol al tineretii, averii si bunastarii. Acesta este momentul cand apar cosmeticienii profesionisti, iar retetele luxoase de cosmetica includeau si bai in vin sau lapte. Dupa ce a cunoscut un avant extraordinar in anul 1760, folosirea produselor de frumusete a incetat brusc in perioada Revolutiei Franceze. - Secolul al 19-lea:In Franta se dezvolta procesele chimice de inlocuire a aromelor obtinute prin metode naturale cu produse de frumusete bazate pe cercetarea stiintifica. Oxidul de zinc incepe a fi folosit in pudra faciala, inlocuind in mare parte mortalele mixturi de plumb si cupru, utilizate anterior.

Anii '20
In aceasta perioada, se produce adevarata evolutie a machiajului. Mabel realizeaza primul rimel care are vaselina in compozitie, care astazi este cunoscut sub numele de Maybelline. In timpul acestei decade, a aparut prima pudra compacta cu oglinda si aplicator, urmata de fardul de obraji compact. Ambalajul de metal pentru ruj invantat de Maurice Levy a devenit foarte popular si tot atunci George Burchett a inventat tatuarea buzelor, stramosul machiajului permanent, dar nu cu rezultate fericite de fiecare data. Tot in acea perioada, ochii erau fardati in nuante inchise, in special in nuante de negru, iar pentru un efect mai intens se folosea un tus negru, iar la sfarsit se folosea un rimel de aceeasi culoare. Un alt lucru nou, introdus atunci, erau sprancenele care erau vopsite in negru, fiind preferate cele arcuite, descendente spre coada ochiului. Rujul se aplica urmand un prototip al vremii, denumit "Arcul lui Cupidon". Buzele aveau volum, conturul depasind limita buzelor. Incepe sa fie utilizata varianta initiala a peeling-ului chimic. Se folosea o combinatie de acid si curent electric, iar cu un ac se introducea parafina in zona ochilor si a obrajilor, insa nu cu foarte mare succes. Apare crema Nivea in Germania si linia se dezvolta prin diversificarea gamei cu creme pe baza de vaselina si parfum. La sfarsitul anilor '20, machiajul devine o necesitate pentru femeile din mediul urban. Max Factor inventeaza luciul de buze si mai multe nuante de rosu pentru ruj.

Tot acum apare primul aparat de intors gene, care se numeste Kurlash si chiar daca era cam scump si greu de folosit, devine foarte popular.

Anii 1930-1950
In aceasta perioada se dezvolta cinematografia si odata cu ea incepe o noua era a frumusetii. Actritele de cinema devin cele mai puternice simboluri ale frumusetiii, iar femeile din intreaga lume incep sa le imite.Nu se poate sa nu ne amintim celebrul contur de ochi al lui Audrey Hepburn cu linii adanci in forma de ochi de pisica.

Anii '60
Incepand cu anii '60, miscarea hipiota aduce o libertate mai mare in folosirea machiajului, de la buze colorate cu alb pana la pictarea de imagini pe fata. Cu timpul, evolutia conceptiei despre frumos se indreapta catre natural, catre firesc.Max Factor dat lovitura in 1960, cand isi face intrarea in scena modei cugenele artificiale, primul eyeliner solid, farduri de pleoape stick si mascara waterproof.Incepe sa fie apreciat tenul bronzat, ochii accentuati, dar cu farduri mai naturale, buzele pastrandu-si conturul lor normal si colorate deschis, cat mai apropiate de natural.

Anii '70
Machiajul anilor '70 variaza de la soft si feminin pana la indraznet si puternic.Anii 1970 a fost plin de manifestatii feministe. A fost perioda cand femeile incercau sa capete drepturi egale cu cele ale barbatilor si sa suprime legile sexiste.Soft rock-ul, popul, rock-ul progresiv sunt noile stiluri de muzica ascultate in aceasta decada. Toate acestea au lasat o amprenta asupra modei, stilului si machiajului feminin din anii '70. Machiajul specific anilor '70 difera de la nuante si linii soft si feminine pana la puternic conturate.De obicei, acest tip de make-up consta in mascara neagra, fond de ten deschis la nuanta, blush roz, fard de pleoape albastru sau verde si ruj roz sau rosu.

Anii '80
Ochii, obrajii si buzele se bucura de o atentie deosebita in acest deceniu, totul este stralucitor si puternic. Doamnele epocii au sansa de a-si incerca talentul artistic pe propriile fete.Culorile de fard reprezentative pentru acei ani erau: albastrul electric, verdele, violetul sau portocaliul. Doamnele din anii '80 utilizau violet sau rosu aprins pentru rujul de buze precum si contururile grele.

Anii '90
Faimosul machiaj "nude" castiga din ce in ce mai multe adepte, in detrimentul culorilor puternice care au marcat anii '80. Carolyn Bessette Kennedy devine icon-ul sfarsitului de secol, prin machiajul sau avangardist: ten diafan, buze rosii, mate si ochi discret rimelati.

Despre petrol
Petrolul, sau titeiul, cum mai este el numit,se gaseste in cantitati mari sub suprafata scoartei terestre si se foloseste ca si combustibil sau ca materie prima in industria chimica. Mai precis, petrolul si derivatii lui se folosesc la fabricarea medicamentelor si a ingrasamintelor chimice,a produselor alimentare, a maselor plastice, a materialelor de constructii, a vopselelor si la producerea de electricitate. De fapt, toata industria moderna depinde de petrol si de produsele sale; structura materiala si modul de viata in comunitatile din suburbiile care inconjoara marile orase sunt rezultatul unei ample si necostisitoare alimentare cu petrol. Restrictiile impuse politic cu privire la alimentarea cu petrol si la folosirea lui au dus la o mare crestere a preturilor in anii '70 pentru o indelungata perioada. Aceasta a adus temeri cu privire la lipsa globala de petrol si astfel la mijlocul anilor '90 preturile au scazut la jumatate. Petrolul este format in cea mai mare parte din hidrocarburi desi si citiva compusi cu oxigen si sulf intra in componenta lui.Petrolul contine elemente solide, gazoase si lichide fiind un amestec de hidrocarburi solide si gazoase dizolvate in hidrocarburi lichide.Consistenta petrolului variaza, avind stare de lichid mai fluide asa cum este benzina si pina la lichid viscos care de-abia curge.Are culoare brun-inchisa si miros caracteristic. Petrolul se formeaza sub suprafata scoartei terestre prin descompunerea organismelor. Resturile organismelor mici care traiesc in mare sunt amestecate cu nisipurile fine de la fundul apei.Aceste depozite,bogate in substante organice, devin sursa de formare a petrolului.Acest proces dureaza milioane de ani. Pentru a scoate petrolul la suprafata exista mai multe metode dar cea mai interesanta si una dintre cele mai mari realizari inginiere din ultimele decenii este constructia la marginea unei mari sau a unui ocean,a unei turle pentru sonde petroliere.Acestea sunt instalate pentru a functiona de pe o platforma petroliera pina la adincimi de citeva sute de metri; platforma poate fie sa pluteasca, fie sa stea pe picioare instalate pe fundul apei. Ea poate rezista valurilor si vinturilor puternice,sau in regiunile arctice la banchizele de gheata. Ca si in turlele traditionale, dericul(macara invirtitoare) este in principal un dispozitiv pentru suspendarea si rotirea tevilor care foreaza dupa petrol.In acest fel au fost forate cu succes mari puturi pina la adincimea de 6,5 km de la suprata oceanului. Unul dintre statele care folosesc acest procedeu este chiar S.U.A. deoarece a avut foarte mult de cistigat de-a lungul anilor din exportul de petrol. O data ce petrolul este scos,este tratat cu produse chimice si caldura pentru a se inlatura apa si alte impuritati astfel incit petrolul sa fie de cea mai buna calitate.Apoi,este transportat la o rafinarie in cisterne.Unele centre de extractie a petrolului au tevi care transporta petrolul direct la rafinarie. Principala metoda de rafinare a petrolului este distilarea.Prin incalzirea treptata a petrolului se separa componentii sai, dupa temperatura lor de fierbere. Acest mod de prelucrare a petrolului se numeste distilare fractionata. Pentru a se obtine o varietate de produse din petrol acesta este cracat prin mai multe procedee.Astfel se obtin:alcooluri, detergenti, cauciuc sintetic, glicerina,ingrasaminte chimice, sulf care dezvoltat enorm industria petrochimica mondiala o data cu descoperirea lor, deci,implicit a petrolului.Pe linga toate acestea se mai obtin:medicamente, nylon, mase plastice, vopsele, poliester si material explozibil.

Aproape peste tot pe Glob exista bazine de extractie a petrolului. Cele mai mari sunt: Golful Persic (tarile din regiune sunt cele mai mari exportatoare de petrol din lume), Alaska(Prudhoe Bay-10 miliarde de barili* de petrol se presupune ca adaposteste acest bazin) dar si unele mari cum ar fi Marea Nordului(platformele Norvegiei,in principal), Marea Neagra, Marea Ohotsk (in N Federatiei Ruse) etc.Dar cel mai bogat dintre ele este, cu siguranta Golful Persic.De-a lungul ultimelor decenii tarile din regiune au detinut si detin monopolul in ceea ce priveste exporturile de petrol.De altfel, intreaga economie a acestor tari se bazeaza pe productia de petrol. Cele mai mari exportatoare de petrol din lume au fondat o organizatie denumita OPEC(Organizatia tarilor exportatoare de petrol) care are ca domeniu de activitate politica petroliera.Tarile membre sunt: Algeria, Arabia Saudita, Ecuador, Emiratele Arabe Unite, Gabon, Indonezia, Irak, Iran, Kuweit, Libia, Nigeria, Quatar, Venezuela. Petrolul este folosit in aproape toate domeniile,pentru ca, cu siguranta este cea mai importanta resursa naturala a Terrei.Oamenii de stiinta au cautat altceva ce ar putea inlocui petrolul in viitor cind toate resursele de petrol vor epuiza.Dar, se pare ca,pentru moment petrolul poate fi cel mai bine inlocuit de carbune,dar chiar si acesta nu este la fel de folositor ca si petrolul. Nota: *Barilul reprezinta unitatea de masura a petrolului dar se mai foloseste si la bere. Este unitatea de masura pentru capacitate, pe linga galoni, in Statele Unite si Marea Britanie. 1 baril = 42 galoni = 159 litri