Ministerul Educaţiei Naţionale

PROIECT
PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICARE A
CALIFICĂRII PROFESIONALE
NIVEL 4

TEMA: ,,Stiluri vestimentare contemporane,

stilul romantic“

Domeniul: Industrie textilă şi pielărie

Calificarea: Tehnician designer vestimentar

Îndrumător:                                                                            Absolvent:
                        

1
TEMA: ,,Stiluri vestimentare contemporane,
stilul romantic“

2
SCHIȚA PRODUSULUI

3
 CUPRINS

ARGUMENT

CAPITOLUL I. ROMANTISMUL, TRASATURI GENERALE

CAPITOLUL II. COSTUMUL ÎN PERIOADA ROMANTICĂ

II.1.CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI

II.2 COSTUMUL FEMININ

II. 3 COSTUMUL MASCULIN

CAPITOLUL III. INTERPRETARE ROMANTISMULUI PE SCENA MODEI

CONTEMPORANE

CAPITOLUL I. GAMA CROMATICĂ

CAPITOLUL V. CONCLUZII FINALE

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

ARGUMENT
4
 Îmbrăcămintea actuală exprimă nivelul tehnic în vestimentația omului.
Îndeplinind funcțiile estetice și utile, îmbracamintea exprimă nevoile materiale și
spirituale ale societății.
În afară de nevoia de protejare a corpului împotriva intemperiilor vremii,crearea
vestimentației a avut și scopul de modificare și înfrumusețare a corpului omenesc.
În diferite etape istorice ale societății îmbrăcămintea s-a deosebit prin stil,acesta
devenind expresia artistică unitară a unei anumite epoci.
Spre deosebire de stil care definește fie o schemă formală,fie un curent artistic și se
modificălent,moda reprezintă succesiunea rapidă deseori unilaterală a unor forme
artistice,a căror principala calitate este noutatea.
În general,viața modei cunoaște două etape:
-crearea unui nou prototip,care aduce o notă nouă de fantezie
-patrunderea prototipului pe scara largă cu tendința de egalizare socială
Schimbarea modei intervine în momentul în care apare o generalizare în timp și
spatiu,ceea ce duce la pierderea prospețimii și a individualității.
Încadrarea în modă a unui produs trebuie să țină seama de o anumită masură,
punând în evidență personalitatea,fără a se exagera.Deci,fiecare ne alegem
îmbracamintea ținând cont de silueta, varsta,sex,stil personal.
Moda este elaborată de mari creatori de modă și este specifică fiecărei națiuni
ținand cont de specificul,temperamentul și gustul populației respective.
Pe lângă crearea de modele cât mai variate, se impune crearea de noi
sortimente,diversificate pe sex și vârstă , insistându-se pe o varietate mai îndrăzneață
pentru tineret.
Produsele de îmbracaminte se deosebesc și prin linia de croială,prin culoare,prin
diversificarea accesoriilor și modalitatea de execuție.
Rolul îmbrăcămintei de a înfrumuseța corpul omenesc se realizează prin
corectarea anumitor asimetrii ale acestuia,alegerea materialului, a desenului și a
modelului celui mai avantajos siluetei respective.

5
 Moda este expresia simbolică a statusului social şi parte a unei culturi. În lucrările
de sociologie mai vechi, moda era tratată ca o formă de reglare, ca un mecanism al
schimbării sociale, ca o expresie a stratificării sociale.
Gabriel de Tarde (1843-1904) în lucrarea „Legile imitaţiei" (Les Lois de
l'imitation, 1890) vedea moda ca o formă a imitaţiei, a imitaţiei contemporanilor, spre
deosebire de cutume care semnifică imitarea predecesorilor.
Herbert Spencer (1820-1903) şi Georg Simmel (1858-1918) au subliniat funcţia
dublă a modei: tendinţa de uniformizare şi tendinţa de diferenţiere. Semnele distinctive
adoptate de clasele sociale superioare sunt preluate de clasele sociale de la baza
societăţii. Pentru ase diferenţia, clasele superioare sunt constrânse să inventeze noi
semne de demarcaţie.
Astfel moda este un fenomen social dinamic, dar nu efemer, un capriciu iraţional şi
arbitrar.
J. C. Fluger (1939) a încercat să sintetizeze cele două funcţii ale modei,
acceptându-se în prezent că moda reprezintă o instituţie socială ce realizează un
echilibru între tendinţa oamenilor de conformare, acceptare, supunere şi tendinţa de
anticonformare,nonacceptare, independenţă.
Am ales aceasta tema:,,Stiluri vestimentare contemporane, stilul romantic
“pentru a-mi demonstra competenţele tehnice practice şi teoretice pe care le-am
dobândit în anii de studiu în domeniul confecţiilor textile.
În timpul orelor de specialitate, prin succesiunea modulelor studiate mi-am însuşit
cunostinţele care să mă ajute să confecţionez şi să ornamentez diferite produse de
îmbrăcăminte.

CAPITOLUL I. ROMANTISMUL, TRASATURI GENERALE

6
 Romantismul este o mișcare europeană, dar în esență Nordica. Născut în Anglia,
în țările germanice și scandinave, el inventează noi mijloace de expresie picturală în
special în Marea Britanie și în Franța.
Romantismul marchează o ruptură completă de ideile trecutului. Noțiunea de romantism
este opusă celei de clasicism. Anul 1815, este anul în care Napoleon va abdica, decizie
ce marchează o cenzură semnificativă atât în artă, cât și în politică. Ideea unei unități
europene sub hegemonie franceză s-a consumat, congresul de la Viena restaurează
monarhiile conservatoare sprijinite de biserica; o burghezie interesată de afaceri, fără
mari idealuri, preia puterea reală. În anul 1789, după ce a cucerit puterea politică,
burghezia franceză a uitat idealurile în numele cărora chemase masele populare la luptă
pentru doborârea aristocrației feudale.

TRASATURI GENERALE
Romantismul se constituie ca o reacţie împotriva excesului de încredere în
raţiune, promovat de clasicism, acţionând în numele creaţiei şi a imaginaţiei.
Romantismul promovează inspiraţia din tradiţie, folclor, trecutul istoric al neamului,
ceea ce imprimă curentului un caracter naţional-patriotic. În același timp, romanticii își
îndreaptă atenția asupra geografiei ţinuturilor mai puţin cunoscute, spre moravurile
popoarelor primitive, incluzând în tematica picturală elemente aparţinând Asiei, Africii
sau celor două Americi.
C o m p a r â n d a t i t u d i n e a ar t i s t u l u i r o m a n t i c f a ţ ă d e n a t u r ă c u c e a a u n u i
a r t i s t c l a s i c c o n s t a t ă m c ă a c e a s t a e s t e m u l t diferită. Pentru un clasic,
natura este un tot armonios, iar pentru un romantic, ea este ceva haotic, fără limită
și imposibil de subordonat. Peisajului decor, specific clasicismului, îi urmează un peisaj,
emoție, specific romantismului. Peisajul romantic devine adesea oglinda unei stări de
spirit. Omul nu mai este perceput drept centru al universului ci ca o fiinţă supusă naturii.
Romantismul introduce noi categorii estetice: sublimul, grotescul, macabrul, fantasticul
și feericul. Romantismul portretizează şi omul de geniu dar şi condiţia nefericită a

7
acestuia în lume.Condiţia geniului este abordată şi din perspectiva filosofică.
Romantismul proclamă superioritatea personalității individului.

CAPITOLUL II. COSTUMUL IN PERIOADA ROMANTICĂ

II.1.CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI

Romantismul care domină artele, va influenţă şi costumul.

Aşa cum am menţionat anterior, căderea Imperiului lui Napoleon în anul 1815 a
declanşat pe plan European o reacţie împotriva stilului imperial francez.
După congresul de la Viena, modă a fost lansată de foştii adversari ai Franţei:
Anglia şi Gernania.În consecinţă, moda fiind doar perfecţionată în atelierele pariziene.
În acest context, un nou ideal de frumuseţe îşi face simţită prezenţa.
Acest nou ideal, a fost creat şi impus de interesele burgheziei.
Tonul modei era stabilit şi transmis mai departe de către ţările cu veche tradiţie
burgheză cum ar fi Anglia. Această ţară proclamă că regulă supremă de bun gust
simplitatea, atât de necesară în ritmul vieţii active, pretinzând stofe de foarte bună
calitate şi forme purtabile.
În perioada romantismului, moda oscila între două puncte extreme: concepţia
engleză asupra eleganţei (mai conservatoare) şi creaţiile fanteziste ale artiştilor.
Pictorul Gavarni a publicat între anii 1830-1834 „Journale des gens du monde”, la
care au colaborat Alfred de Vigny şi Alexandre Dumas. Latura extravagantă a
vestimentaţiei era conturată de către artişti şi îşi găsea aplicarea mai ales în baluri
mascate sau în ţinutade interior.
Originalitatea şi creativititatea erau cuvinte cheie în peisajul modei. Fiecare
individ dorea să îşi contureze o imagine personală şi originală. Spre exemplu, Balzac
scria în halat benedictin, Lord Byron prefera haine brodate albaneze şi turbane turceşti.
Această descoperire şi manifestare a exotismului cu ample deschiderii spre noi
orizonturi, necunoscute anterior, reprezentau o adevărată încântare pentru artişti.
8
 Idealul feminin romantic era „un suflet fără trup”, iar costumaţia urmărea să
transforme fiinţa vie într-un vis fără substanţă, rod al fanteziei. Costumul încerca să
anuleze sau să depăşească legile naturii, fireşti. Costumul caută să elimine linia firească
a articulaţiilor reconstruind o silueta voit diferită faţă de cea antichizantă, în care
predomină silueta de tip coloană.

Stilul romantic. Caracteristici

-feminitate, sensibilitate, suavitate
-materiale uşoare, fluide, uni, cu imprimeuri florale, buline sau cu forme neregulate
-croieli care accentuează talia şi decolteul;
-decorarea cu volane, jabouri, dantele, voaluri
- accesorii delicate, dar extravagante

II.2 COSTUMUL FEMININ

9
 Codul lui Napoleon interzicea doamnelor costumul masculin. Doamnele care
doreau să poarte pantaloni, trebuiau sa obțină o autorizație specială a prefecturii.
Costumul epocii 1830, prin formele lui incomode, contura condiția femeii în
societate.În general, imaginea femeii contemporane romantismului, reflectă o femeie
slabă, fragilă, neajutorată si legată de cămin, la început sub tutela tatălui și mai târziu, a
soțului.
Rochiile cele mai elegante dar și cu formele cele mai exagerate, stânjenind
mișcarile firești ale corpului, nu erau accesibile decât doamnelor privilegiate din înalta
societate burgheză, scutite de eforturile fizice prin muncă.

Rochiile de seară, de cele mai multe

ori decoltate în formă de bărcuţa, sunt cel
mai adesea prevăzute cu pelerină care urcă
până la baza decolteului şi se desfăşoară
peste braţe.
Începând din 1840, pelerină tinde să
urmeze bustul şi va conduce la dispariţia
mânecilor a gigot.

Pe trup, rochia avea corsajul strâmt, decolteul oval sau o pelerina care îl acoperea
decent.
Corsetul va evidenția mult dorita talie de viespe. Volumetric, fusta era evazată,
umflată pe jupoane de muselină.

10
 În mediile mic-burgheze, mai ales in ținuturile germanice, erau abordate
atributele gospodinei mamă de familie: boneta, broboada-pelerinuță și șorțul.

11
 II.3 COSTUMUL MASCULIN

În perioada romantismului, idealul de frumuseţe masculină portretiza un individ

cu o intensă viaţă spirituală, pusă în valoare printr-o relativă fragilitate fizică.
Dacă în anii anteriori ai revoluţiei franceze, scena istoriei fusese dominată de
oameni duri cu maxilare puternice , în perioada luptelor de eliberare naţională şi socială
din 1830-1848, primele roluri par să fi fost jucate de vizionari ai viitorului sensibili şi
pasionaţi, de o înaltă ţinută morală, gata să se sacrifice în numele unui ideal de libertate.
De exemplu, drept imagine, poeţii Franţei: Victor Hugo, Lamartine, Musset; în
anii tinereţii promovau acelaşi prototip de apariţii îngereşti, cu figuri prelungi şi înguste,
ochi mari şi încercănaţi de veghe.Oglindind sensibilitatea sufletească, graţia mai mult
decât forţa fizică, silueta masculină era oarecum feminizată, urmărind acelaşi vocabular
estetic de contrast al volumelor ca şi costumul feminin: evazat / strâmt.
George Bryan Brummel

(1778-1840)

Eleganța de dandy, pentru care acesta rămâne figura cea

mai distinctă, se reduce la atenţia specială pentru detalii.
Preferat al prinţului de Wales, viitorul rege George al al
IV-lea, G. Brummel supranumit „regele modei”, adopta o mare
sobrietate:
- Frac albastru întunecat;
-Vestă şi pantaloon de tonuri diferite (croit impecabil);
- Guler înalt;
-Cravată artistic înnodată, compun un stil inimitabil.
G. B. Brummel scria: „Arta este cea a stofei, principiu de bază
al veșmântului masculin. Ea trebuie să fie suplă, să cadă bine şi
să fie discretă”. Despre G. B. Brummel, William Pitt Lennox

12
 Ca urmare a exilului lui Brummel, căzut în dizgraţie, dandismul, despre care ne
vorbeşte Barbey d’Aurevilly în „Despre dandism şi despre George Brummel” (1861), se
schimbă complet şi că o reacţie la rigoarea costumului burghez capătă un caracter
exuberant:
- Haut-deforme se umflă şi se lărgeşte peste măsură;
- Umerii redingotei sunt matlasaţi;
- Talia se micşorează (graţie corsetului);
- Pantalonii se umflă pe şolduri;
- Gulerul urcă până la obraji;
- Cravata urcă până la barbie.

CAPITOLUL III. INTERPRETARE ROMANTISMULUI PE

SCENA MODEI CONTEMPORANE

Sezon după sezon, tema romantismului a fost deseori un subiect luat în

consideraţie care a servit drept sursă de inspiraţie pentru diverse case de modă de talie
internaţională, atât în producţii ready-to-wear cât şi haute-couture. Acest fapt denotă
expresia atemporală a acestui complex de gândire şi estetică, care a marcat atât de
imperativ toate aspectele culturale ale Europei în cadrul secolului al XIX-lea.
MILANO
GUCCI
(sezonul: toamnă - iarnă , ready-to-wear)
În cea mai recentă colecţie semnată de binecunoscută casă de modă italiană
Gucci, tema romantismului este puternic vizibilă prin interesul sporit pe care directorul
creativ, Alessandro Michele, l-a acordat croilui mânecilor, care urmează croiul
original:A la Gigot. În colecţia acestui sezon, se poate remarcă, interpretarea într-o

13
viziune contemporană adresate clientelor actuale, o parte din elementele cheie care
descriu idealul original de frumuseţe feminină romantică:

- interesul pentru volumetria şi linia umerilor; (Fig: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7)

- linia umerilor coborâtă; (Fig: 1, 2, 3)
- ţesături fluide, delicate; (Fig. 1,7,8)
- funde decorative; (Fig. 9)
- motivul floral, care a fost interpretat în maniere diferite:
- ca imprimeu sau volumetric, ca accent şi aplicaţie ornamentală. (Fig. 1, 8)

Fig.1 Fig.2 Fig.3

Fig.4

Fig.5 Fig.6

14
 Fig.7 Fig.8 Fig.9

DOLCE & GABBANA

(sezonul: primăvară – vară , ready-to-wear)
Pentru sezonul de vară 2009, prestigioasa casă de modă italiană D&G, oferă o
atenţie deosebită idealului de frumuseţe romantic, această temă reprezintând și sursa de
inspiraţie pentru această colecţie. Tema este interpretată într-o viziune actuală, stilizată
şi comercială, bifand cu succes aşteptările clientelor. În structura acestei colecţii, putem
remarcă destul de uşor o parte din elementele cheie care descriu idealul original de
frumuseţe feminină romantică:

- interesul deosebit pentru elementele de pasmanterie cum ar fi:

broşele sau fundele decorative aplicate cu bun gust atât pe ansamblurile vestimentare
cât şi pe cap;(Fig. 1, 2, 3, 5, 6, 7, 8, 9)
- interesul pentru volumetria şi linia umerilor;(Fig. 2, 3, 5, 6, 7, 8, 9)
- interpretarea fantezistă şi stilizată a mânecii cu croi în stil: A la Gigot; (Fig. 3, 5, 6, 7,
8, 9)
- ţesături sculpturale: brocard, tafta etc;
- motivul floral, care a fost interpretat în maniere diferite: ca imprimeu sau volumetric,
ca accent şi aplicaţie ornamentală. (Fig. 4, 6, 9)

15

Fig.6
 Fig.2
Fig.1 Fig.3

Fig.6

Fig.4 Fig.5
Fig.6

Fig.7 Fig.8 Fig.9

16

Fig.6
LONDRA
ALEXANDER MQUEEN
(sezonul: primăvară – vară , ready-to-wear)
Celebra casă de modă engleză aflată la momentul respectiv sub direcţia creativă a
regretatului Alexander Mqueen, ne oferă o altă interpretare modernă şi pe alocuri mai
puţin comercială a unora din elementele cheie specifice stilului romantic.

- motivul floral, care a fost interpretat în maniere diferite: ca imprimeu, dantelă sau
volumetric, ca accent şi aplicaţie ornamentală. (Florile aplicate sunt naturale)
- interesul pentru volumetria şi linia umerilor;(Fig. 1, 2, 3)
- interpretarea fantezistă a mânecii cu croi în stil: a la Gigot; (Fig. 3)
- elemente de structura specifice crinolinei–element mânecă; (Fig. 3)
- ţesături fine, diafane;
- linia taliei marcată, ridicată şi prezenţa bretelelor de susţinere a pantalonilor; (Fig.5)
- cămaşă de inspiraţie masculină. (Fig. 3, 4, 5)
-interesul deosebit acordat volanelor care amintesc de imaginea rebelă şi eroică a
personajelor masculine din perioada revoluţiei franceze;

Fig.1 Fig.2 Fig.3

17
 Fig.4 Fig.6
Fig.5

PARIS
CHRISTIAN DIOR
(sezonul: toamnă - iarnă , haute-couture)
Prin această colecţie haute-couture, prestigioasă casă de modă pariziană, aflată la
acea vreme sub conducerea artistică a genialului John Galliano, aducea pe scenă o altă
interpretare surprinzătoare a idealului de frumuseţe romantic. El se exprimă printr-o
viziune mult mai elaborată dar şi modernă în acelaşi timp.

- interesul pentru sculpturalitate şi volumetrie realizat maiestuos prin manipularea

stofelor;
- elementele de pasmanterie cum ar fi: broşele sau fundele decorative;
- motivul floral, care a fost interpretat în maniere diferite: ca imprimeu sau dantelă
aplicată;
- interesul pentru volumetria şi linia umerilor;(Fig. 1, 2, 3)
- interpretarea fantezistă a mânecii cu croi în stil: A la Gigot; (Fig. 3)
- linia taliei marcată şi subliniată;
- ţesături fine, preţioase.

18
 Fig.1 Fig.2 Fig.3

CAPITOLUL IV GAMA CROMATICĂ

Această pictură realizată de J.M.W.Turner, reprezintă sursa de inspirație pentru

paleta cromaticăa acestei colecții.

Ploaie, abur, viteza 1844

19
 Aşa cum am menţionat anterior, începând din 1704 lucrările fizicianului Newton
încep să fie cunoscute. Eugène Delacroix (1798-1863), reprezentant de seamă al picturii
romantice franceze, completează acest studiu fizic al culorii printr-o analiză a efectelor
fiziologice şi psihologice. Goethe în cartea să „Teoria culorilor” din 1810 spunea:
„Oamenii trăiesc, în genere o mare bucurie în faţă culorilor. Ochiul are nevoie de ea aşa
cum are nevoie de lumină.”
Prin preferinţele şi alegerile noastre cromatice, conştiente sau nu, ne pot fi
identificate cu uşurinţă trăsăturile individuale ale caracterului. Culorile din
vestimentaţie au o mare responsabilitate senzitivă atât pentru purtător, cât şi pentru
privitor.
O mare parte a succesului din marketing se datorează culorii. Indiferent de
contextul şi scopul cu care culoarea este utilizată, acesta are un efect major asupra
subconştientului.
Spre exemplu, roşul este o culoare specifică mai mult restaurantelor / barurilor,
acesta stimulând apetitul clienţilor. Albastrul creează un sentiment de încredere faţă de
un anumit brand sau produs.
Cele mai recente cercetări din domeniul cromatologiei au ajuns la concluzia că
preferinţele coloristice ale unei persoane au la baza numeroşi factori psihologici şi
sociali: originea etnică, mediul cultural / religios în care persoană trăieşte, valorile
sociale pe care le respectă, anumite evenimente care au avut un impact emoţional
puternic în viaţa persoanei sau sensibilitatea cromatică înnăscută.

20
 Iată câteva dintre semnificaţiile culorilor:
ROŞU
Captează rapid atenţia.Se recomandă ca persoanele care optează pentru o
îmbrăcăminte de această culoare să fie stăpâne pe sine şi nu prea timide.Are un efect
stimulator general, incită la acţiune, îndeosebi în plan psihomotor, stimulator
intelectual.
Este o culoare specifică tipului activ, competitiv. Simbolizează căldură, foc,
pasiune şi agresiune. El poate mări presiunea sângelui şi ritmul respiraţiei. Are efectul
de a stimula oamenii să ia decizii în mod rapid.
Trebuie precizat şi faptul că cuvintele şi obiectele care au culoarea roşie sunt
imediat observate. La haine ar trebui folosită mai mult că accent şi nu că o culoare
principală.Interioarele în care predomină culoarea roşie creează nervozitate.
Restaurantele şi barurile utilizează adesea roşu pentru a-şi atrage clienţii şi
pentru a le stimula apetitul. În campaniile de reducericreează nevoia de a cumpăra şi îi
stimulează pe cumpărătorii impulsivi.
AURIUL 
Simbolizează perfecțiuniea spirituală, culoarea sfințeniei.

VIOLET
Sugerează regalitate, bogăţie, succes, înţelepciune.Simbolizează
suferinţă,tristeţe sau melancolie. Are un efect stimulator, neliniştitor şi descurajator,
dând senzaţia de gravitate.
Folosit frecvent pentru produsele antiîmbătrânire. Sugerează un brand creativ,
ALBUL ALBUL
imaginativ şi inteligent.
Culoarea purităţii şi exprimă inocenţă, curăţenie. Utilizarea eficientă a albului în
procesul de design al paginilor pentru Internet are următoarele influenţe:
NEGRUL 
-sporeşte gradul de receptivitate, înţelegere şi asimilare a cunoştinţelor de către cei ce
Are o vibraţie negativă. Are o semnificaţie psihoafectivă de tristeţe, sfârşit,
vizualizează paginile;
singurătate, despărţire, doliu. Poate fi utilizată că element de delimitare, contrast
-creează o stare de confort psihic, înviorare şi bună dispoziţie;
sau fond pentru celelalte culori.
-sporeşte calitatea şi randamentul muncii intelectuale;
-asigura diminuarea oboselii intelectuale şi deconectarea nervoasă;
-facilitează percepţia vizuală, concentrarea21
atenţiei şi memorarea;
-influenţează pozitiv starea celor ce va lecturează paginile Web.
 CAPITOLUL V. CONCLUZII FINALE

Social, pe plan global, moda funcţionează asemenea unui barometru, dar şi ca o

oglindă a acesteia.
Este fascinant de descoperit cum sezon de sezon, acest domeniu cercetează,
înglobează şi reflectă prin intermediul vestimentaţiei şi purtătorului atât de multe mesaje
sociale, de care suntem mai mult sau mai puţin conştienţi. În acest sens, purtătorul nu
este numai un purtător al unor produse textile, gândite cu grijă în avans de cineva pe
baza personalităţii sale, ci şi o formă de participare reală, contemporană la cele mai
sonore evenimente care conturează şi dau formă societăţii în care trăim.
Cu fiecare nouă generaţie de absolvenţi, tinerii designeri vestimentari păşesc în
uriaşa industrie a modei cu responsabilităţi asumate, mai mult sau mai puţin, în ceea ce
priveşte implementarea unei educaţii estetice corecte asupra publicului.
În relaţie cu tema aleasă, aşa cum s-a putut observa, romantismul reprezintă o
innepuizabilă sursă de inspiraţie pentru fiecare nouă generaţie de designeri. Aceasta
confirmă faptul că romantismul a fost, este şi va fi o perioada istorică de o mare
însemnătate culturală, dar şi estetică, în ceea ce priveşte vestimentaţia.

22
 Din punct de vedere vestimentar mai ales, romantismul există şi se manifestă într-
o continuă legătură cu contemporanul prin gusturile, interpretările sau aşteptările care
suntcerute de piaţa contemporană.

BIBLIOGRAFIE

1. Hașegan, Miruna: „Modă și manipulare”, Editura Performantica, Iași, 2013

2. Editura Meridiane. Bucuresti, 1973: „Istoria ilustrata a picturii de la arta rupestra
la arta abstracta”, editia 3
3. Jacek Debicki, Jean – Franqois Favre, Dietrich Glunewald, Antonio Filipe
Pimentel: „Istoria artei” , Grupul editorial RAO, Enciclopedia RAO, Bucuresti.
4. Larousse: „Istoria artei”
5. Adriana Botez Crainic: „Istoria artei”, Editura didactica si pedagocica,
R.A.,Bucuresti 1998
6. Kenneth Clark: „Revolta romantica”, Editura Meridiane, Bucuresti, 1981
7. Vasile Nicolaescu: „J.M.W.Tutner”, Editura Meridiane, Bucuresti, 1974
8. Adina Nanu: „Arta, stil, costum”
9. Adina Nanu: „Arta pe om. Look-ul și înțelesul semnelor vestimentare”
10.Cornelia Brustureanu: „Reflexii ale artei în vestimentația contemporană”, 2008
11.Franqois-Marie Grau: „Istoria costumului”, Editura Meridiane, Bucuresti 2002
12.Dan Micu: „Aspecte simbolice ale culorii, Editura Artes, Iași, 2009

Pagini internet:

13.http://www.maggiemayfashions.com/romantic.html
14.www.diane.ro/2013/04/psihologia-culorilor-in-marketing.html
15.http://www.fashionmodel.it/
16.https://ro.pinterest.com/annasolo33/crinoline/
17.https://ro.pinterest.com/pin/397301998358399870/
18.https://fr.wikipedia.org/wiki/Costume_au_XVIIIe_si%C3%A8cle
19.https://ro.pinterest.com/crownedheads/1860-65-bonnets/
20.https://en.wikipedia.org/wiki/Rain,_Steam_and_Speed_
%E2%80%93_The_Great_Western_Railway
21.https://en.wikipedia.org/wiki/J._M._W._Turner

23
 ANEXE

SCHIȚA TEHNICĂ

GAMA CROMATICA MOSTRE TESATURI

24
 Ansamblu vestimentar reprezentat de o rochie elegantă dar şi sofisticată care a fost croită după
un design inedit şi original ce reuneşte într-un mod armonios ţesături cât şi broderii aplicate manual.
Materialele s-au dorit a fi de cea mai bună calitate, subliniind nota de eleganță şi flatând silueta.
Materialele necesare realizării acestei rochii au fost: catifea, şaten şi tafta. Din punct de vedere
cromatic, culoarea de bază predominantă este vişiniul, iar negrul a fost propus ca şi accent, conferind
un plus de mister şi preţiozitate clientei.
Din punct de vedere decorativ, produsul a fost frumos ornamentat (manual) cu dantelă de
culoare neagră, asupra căreia s-a intervenit cu aplicaţii de pietre. Această a urmărit simetria în partea
din spate dar şi asimetria în partea din faţă, conferind vizual un joc dinamic atent controlat.

25
 Croiul rochiei este conic şi urmează cu delicateţe conturul corpului, evidenţiind silueta într-un
mod plăcut şi seducător. Lungimea rochiei este medie.
Analizând optic această rochie, este recomandabil ca aceasta să fie purtată de o persoană
filiformă, cu volume şi proporţii corporale graţios definite. Partea de sus reuneşte elementele de
structură şi conferă produsului o notă de originalitate şi eleganță obţinută datorită formelor şi
tăieturilor suave .
Clienta căreia îi este adresată această rochie, se încadrează ca vârstă între 20-50 de ani cu
condiţia menţinerii unei siluete bine întreţinute. Aceasta va fi o persoană dornică să experimenteze
mixajul alcătuit din elemente de croitorie clasică cu detalii volumetrice şi sculpturale atent dozate.

26