FUNDATIA INVATAMANTULUI PREUNIVERSITAR AL COOPERATIVEI

MESTESUGARESTI "SPIRU HARET "

COLEGIUL UCECOM " SPIRU HARET " BUCURESTI

PROIECT DE ABSOLVIRE

SCOALA POSTLICEALA
SPECIALIZAREA "COSMETICIAN"

COORDONATOR:
IONITA RAMONA
ABSOLVENT:
PARASCHIV TEODORA ANDREEA

BUCURESTI
2015

Cuprins

Argument

Capitolul I - Managementul cabinetului de cosmetica

Capitolul II - Istoria cosmeticii

a) Istoria cosmeticii in antichitate
b) Istoria cosmeticii pe diferite continente

Capitolul III - Ambientul cabinetului cosmetic

a) Estetica , echipamentul de protectie al cosmeticienei si norme de igiena generala
b) Dotarea si organizarea cabinetului cosmetic din punct de vedere igienico sanitar
c) Norme de igiena a muncii pentru cabinetul de estetica
d) Norme de protectie a muncii si prevenirea incendiilor in cabinetul de estetica
e) Cromoterapia
f) Meloterapia

Capitolul IV - Notiuni despre piele

a) Structura pielii
b) Biochimia pielii
c) Functiile pielii

Capitolul V- Studiu de caz . Mastile cosmetice

Argument

Mastile cometice constituie un tratament activ, cu efecte imediate asupra stimularii circulatiei in
vasele sanguine, dand tesuturilor aspectul de prospetime pe care il dorim de fiecare data. In urma
aplicarii lor se produce o marire a secretiei glandelor sudoripare si sebacee, se inchid porii, se
indeparteaza celulule moarte si in general se repauzeaza pielea, atenuindu-se ridurile. Dar pentru
atingerea scopului urmarit trebuie sa alegem masca care se potriveste tenului respectiv si o vom
intinde pe fata perfect curatita si vom ramane intr-o stare de relaxare timp de 20-30 minute,
deoarece fiecare miscare a pielii poate avea ca urmare o atenuare a efectului urmarit. Mastile pot
fi de 2 feluri: calde sau reci si se vor plica cu ajutorul unei pensule.

Capitolul I

Managementul cabinetului de cosmetica

I. Un minimum de dotari necesare pentru deschiderea unui salon de cosmetica faciala include:
Mobilier:
- Pat - fotoliu pentru tratamente - 700 lei
- Taburet pentru cosmeticiana - 200 lei
- Dulapior "ucenic" cu polite de sticla - 400 lei
Aparatura:
- Combina cu doua functii ( electroderm si ultrasunet ) -900 lei
- Combina cu cinci functii - 2100 lei
- Vapozon A30 - 550 lei
- Lupa fara suport , pe role - 350 lei
Produse cosmetice:
- In valoare de 2000 lei , include produse de demachiere si curatare a tenului , creme , masti, si
materii prime pentru prelucrarea mastilor.
Produse de unica folosinta:
-Cearsaf in rola de 100m - 50 lei
-Bentite ( set 100 buc ) - 30 lei

Total investitie: 7280 lei

Costurile initiale

In primul rand, pentru a deschide un cabinet cosmetic aveti nevoie de un spatiu iar costurile
legate de acesta ajung la cateva sute de euro in functie de suprafata si perioada de achitare in
avans a chiriei .
Iata cateva costuri estimative:
Chiria pe 3 luni in avans : 1000-3500 euro
Amenajarea spatiului: 500-4000 euro
Aparatura: 5000-13.000 euro
Stocul de produse cosmetice si consumabile: 1000-2500 euro
Utilitati ( apa , electricitate, telefoane ) : 200-600 euro
Personal ( 2-6 persoane ) : 1500-1800 euro

4
Total : 16.900 - 25.400 euro

Luam un calcul un salon cu o suprafata totala de 100 m2 , care are in dotare 3 sali de
tratament .In primul an al afacerii , salonul este frecventat zilnic de minim 10 clienti , in al doilea
an de minim 15 clienti iar in urmatorii ani numarul clientilor se poate dubla. Fiecare client poate
beneficia de un tratament de 2 ore , plateste pentru aceasta in jur de 40 de euro. Pentru calcularea
cifrei de afaceri , vom considera 240 de zile lucratoare pe an.
Primul an :
Venituri
Numar clienti / zi x 40 euro x 240 zile = 96000 euro
Cheltuieli

Chiria: 3500 euro

Salarii personal : 2500 euro
Produse pentru tratamente : 5000 euro
Curent /apa /incalzire : 4000 euro

Total cheltuieli : 15000 euro

Profit inainte de impozitare: 20000 euro

Capitolul II
1. Istoria cosmeticii in antichitate

Omul foloseste cosmetice de vreo 12.000 de ani. Uleiurile si gomajul erau folosite pentru
infrumusetare, dar si pentru igiena si sanatate. De exemplu, egiptenii foloseau sapunul, uleiurile
si cremele ca sa-si protejeze pielea de soare si praf. Omul foloseste cosmetice de vreo 12.000 de
ani. Uleiurile si gomajul erau folosite pentru infrumusetare, dar si pentru igiena si sanatate. De
exemplu, egiptenii foloseau sapunul, uleiurile si cremele ca sa-si protejeze pielea de soare si praf.
Machiajul ochilor era folosit din motive religioase, atat la barbati, cat si la femei.

Principalele ingrediente pentru amestecuri cosmeticale erau carbunii, plantele sau chiar
excremente de animale care erau folosite pentru baie. Levantica, liliacul, trandafirul, rozmarinul,
mirtul, musetelul, menta, aloe, uleiul de masline sau susanul erau folosite pentru prepararea

parfumurilor. Cele mai folosite culori pentru machiaj erau verdele si negrul pentru conturul
ochilor si rosu pentru buze si obraji.
Conceptul de machiaj era abordat cu totul diferit fata de zilele noastre. Cuvantul egiptean pentru
"trusa de machiaj" deriva din verbul "a proteja". Ochii nemachiati, adica neprotejati, erau
vulnerabili. Machiajul era ca o amuleta. Se foloseau doua tipuri de machiaj. Unul facut cu
pulbere verde de cupru si unul din galena. De asemenea, galena era prescrisa pentru tratarea
bolilor oftalmologice si inca se mai foloseste in Egipt ca fard de ochi.

In Iran, vechea Mesopotamie, oamenii isi ingrijeau corpul ca sa faca pe plac zeilor. S-au pastrat
din acea vreme papirusuri care contin liste lungi de comenzi de mirt, cedru si chiparos, care erau
folosite pentru uleiuri si parfumuri. Uleiul de masline s-a raspandit tot din Mesopotamia. Henna
era folosita pentru vopsirea parului si a unghiilor, dar si pentru pictarea pielii. In zilele noastre
sunt la moda desenele pe piele cu henna mai ales de catre americance.

Pentru aranjarea parului, in coafuri foarte elaborate, anticii foloseau rasina de pin. Se faceau
chiar extensii de par. Egiptenii, in schimb, isi purtau mai degraba parul tuns, iar parul facial nu
era admis. In jurul Marii Mediterane, uleiurile si parfumurile erau folosite in special de atleti, in
timpul competiilor.

Anul trecut, arheologii au descoperit pe teritoriul Angliei, intr-un templu roman, o cutie de
crema, de acum aproximativ 2.000 de ani. Specialistii au fost socati de compozitia chimica
complicata a cremei, care continea grasime animala, oxid fin si amidon. Crema ar putea sa
concureze cu cosmeticele existente pe piata la ora actuala.

Industria cosmetica s-a modificat radical in anii `90, cand au aparut fabricile, dar femeile au
preferat aceleasi culori si aproximativ acelasi stil de machiaj, ca in antichitate. In Iran, formulele
antice sunt in continuare folosite.

2. Istoria cosmeticii pe diferite continente

Europa
Intr-un orasel din Pirinei, numit Cauterets, exista un izvor termal renumit datorita rezultatelor
uimitoare in tratamentele dermice. Apa acestui izvor este bogata in sulf, saruri minerale, siliciu si
magneziu, elemente cu excelente proprietati antimicrobiene. Aceata purifica epiderma, vindeca
acneea si echilibreaza functiile celulelor cutanate. Firme prestigioase din industria cosmetica au
dezvoltat linii de produse pentru tenurile grase care contin apa de Cauterets.

De-a lungul coastei Bretaniei, in nordul Frantei, sunt reunite mai multe clase de alge foarte
apreciate in cosmetica. Una dintre acestea este alga roz, cunoscuta si sub denumirea de Coralline
oficinalis si care este folosita ca ingredient cosmetic pentru eliminarea semnelor de oboseala ale
pielii si pentru contracararea semnelor imbatranirii tenului. O serie de laboratoare de cercetare,
realizeaza produse cosmetice folosind in formulele lor molecule obtinute din aceste alge.
Mirtul este originar din Grecia. Macedonenii faceau din florile lui o apa aromata cunoscuta sub
denumirea de Apa Ingerilor a carei principala calitate era catifelarea pielii. In zilele noastre
laboratoare cosmetice renumite folosesc florile de mirt pentru proprietatile lor antiseptice si
dezinfectante, mai ales pentru realizarea produselor care sa inchida canalele sebacee.

Africa
De secole femeile marocane isi aplica pe piele un ulei extras din fructele copacului numit argan
(Argania spinosa), foarte bogate in acid oleic. Companiile cosmetice franceze au elaborat linii de
produse care incetinesc procesul de imbatranire a pielii, bazate pe uleiul de argan (datorita
actiunii de combatere a radicalilor liberi).
Insula Madagascar este un adevarat paradis botanic cu peste 12.000 de specii de plante. Cea care
a atras insa cel mai mult atentia este brebenacul (Vinca difformis) pentru cele peste 50 de

molecule continute care protejeaza planta de insecte, animale, sau daunatori. Populatia nativa
foloseste sucul radacinii acestei plante ca antibacterian ocular, iar laboratoarele cosmetice
folosesc semintele in produsele cosmetice pentru reinnoirea celulara.
Limba mielului (Borago officinalis) este o planta originara din Africa Centrala din a carui
radacini se faceau diferite feluri de mancare cu legume uscate dar si infuzii cu efect diuretic. Mai
mult, din florile acestei plante, a fost extras un ulei pe care l-a descoperit industria cosmetica
moderna, si care este foarte bogat in acizi grasi esentiali, indispensabili pentru organismul uman.
Acest ulei are un efect antirid, creste elasticitatea pielii si imbunatateste tonusul dermei. Acest
ulei este folosit ca ingredient principal in produsele destinate tenurilor mature.
7

America
De origine mexicana, arborele de mimoza (Mimosa tenuiflora) se aseamana foarte mult cu
salcamul. Folosit de populatia civilizatiei maya in diverse unguente, a fost o adevarata revelatie
in timpul cutremurului din 1805: pudra obtinuta din scoarta, aplicata pe arsuri, calma durerea si
accelera refacerea epidermei, fara ca in urma vindecarii sa ramana cicatrici.
In exuberanta flora amazoniana, dintr-un mic bob oleaginos, creste o planta mare si viguroasa
precum palmierul. Analizandu-i capacitatea exrtaordinara de crestere si reproducere, specialistii
unei importante firme frantuzesti au extras din aceasta planta un element cu o mare putere de
regenerare.
Industria cosmetica moderna foloseste un ulei extras din samburii unui arbust numit kerria care
creste in sudul continentului american. Acest ulei este foarte bogat in acizi grasi esentiali, cu o
mare putere antiinflamatoare si de vindecare, de aceea se gaseste in componenta multor produse
destinate tenului uscat sau sensibil.

Asia
Marea Moarta a fost intotdeauna o resursa nesecata de saruri si minerale ale caror proprietati leau recomandat cu succes atat in medicina, cat si in cosmetica. In prezent, mai multe firme din
industria cosmetica au elaborat produse a caror formule sunt bazate pe saruri si argila din Marea
Moarta, datorita proprietatilor mineralizante ale calciului, fierului, zincului si potasiului existente
in apa.
Cultura milenara chineza a dezvaluit cosmeticii moderne o rezerva inepuizabila de ingrediente.
Ginkgo biloba. Este un arbore care a supravietuit din flora preistorica. Considerat de chinezi

arborele sacru, a fost folosit de secole ca un elixir al tineretii. Pe langa efectul de intinerire,
favorizeaza circulatia sangelui, elimina toxinele din corp si protejeaza membrana celulara. Este
folosit mai ales in produsele pentru ingrijirea zonei ochilor.
Iarba de roua (Cyanotis arachnoides). Aceasta planta a fost folosita in China imperiala pentru a
trata infectiile reumatice. Laboratoare prestigioase au cercetat proprietatile acestei plante si au
descoperit calitati surprinzatoare: regleaza mecanismul hidratarii epidermei si favorizeaza
coeziunea dintre celule si stratul cornos.
Ginseng. Radacinile acestei plante au fost recunoscute inca din antichitate ca fiind "radacinile
vietii lungi". Are efecte stimulatoare, iar extractul de ginseng este folosit in cosmetica datorita
efectelor tonice si revigorante si de accelerare a procesul de restructurare celulara.
Ceaiul verde. Bogat in vitamine si minerale, are o mare putere antioxidanta si de revigorare, si de
aceea este folosit in foarte multe game de produse cosmetice.

Oceania
Civilizatiile primitive foloseau uleiul de arbore de ceai pentru a vindeca arsurile si pentru
curatarea ranilor. In industria cosmetica moderna este un ingredient esential al samponului
destinat parului sensibil.
In Polinesia, locuitorii acestei insule paradisiace sunt imuni la soare. Secretul este ca ei se ung
din cap pana in picioare cu ulei Monoi (Monoi de Tahiti), facut chiar de ei dupa o reteta simpla,
prin macerarea florilor de tiare in ulei de cocos, pana cand uleiul devine parfumat. Acest ulei este
folosit ca baza a liniilor de produse pentru protectia solara.

Istoria machiajului
Din cele mai vechi timpuri, cosmeticele au avut un rol deosebit de important in transfigurarea
femeii. Aplicarea atenta a machiajului pe fata unei femei poate deveni astfel intalnirea dintre
ceea ce este femeia si idealul ce si-l doreste in legatura cu persoana sa. Un "chip nou" poate
conferi o mare incredere in sine, si in acelasi timp poate fi o experienta stimulatoare pentru iubit.
Utilizarea machiajului a fost folosita pentru trezirea si stimularea anumitor sentimente si calitati,
atat in persoana care priveste, cat si in cea care este machiata intr-un anumit fel.

Machiajul face femeia sa se simta completa. Chiar si infatisarea cea mai naturala este cultivata
deseori cu osteneala.

Importanta cosmeticelor in zilele noastre poate fi masurata prin vanzarile enorme ale acestor
produse, chiar si in zonele globului ce sunt considerate sarace.

Traditii in arta machiajului

In toate culturile, cosmeticele au ajutat la infrumusetarea chipului si au transformat adeseori un
chip comun intr-o infatisare deosebita.

In China, femeile obisnuiau sa isi faca un semn rosu in mijlocul fruntii. O practic asemanatoare
mai exista inca in India si in Nepal, unde aceasta semnifica o angrenare in viata spirituala sau
religioasa.

In Egipt, femeile, dupa anumite bai parfumate, isi acopereau corpul cu farduri, apoi realizau
machiajul fetei, un machiaj dificil, meticulos si cu mixturi complicate, cum ar fi faimosul "kohl"
pentru inviorarea ochilor. Rujurile sub forma creioanelor, serveau la accentuarea stralucirii
buzelor. De asemenea, anumite produse pentru mestecat intretineau gingiile roze si tari. Pentru
obraji se foloseau diferite pudre si farduri pe baza de cinabru. Parul era pieptanat, impletit si
parfumat.
Nobilimea asiriana folosea cantitati foarte mari de parfumuri si produse cosmetice. Cuvantul
arab, care a supravietuit pana in zilele noastre, pentru fardul de ochi (khol sau kohol), inseamna
liniste, calm. La inceput egiptenii se serveau numai de sulfura de plumb, careia ii dadusera
denumirea de kohol (kohl), apoi, cand au inceput sa foloseasca oxigenul de magneziu, i-au dat
aceeasi denumire.
Pentru machiajul ochilor se foloseau doua culori, si anume negrul (kohl) pentru pleoapa
superioara si verdele malahit pentru cea inferioara. Femeile din antichitate aveau o stralucire
deosebita a ochilor aplicand un bastonas inmuiat in khol direct pe pupila.

Pentru a fi cat mai atragatoare si incitante, femeile isi colorau in rosu corai varful degetelor
palmelor, degetelor de la picioare, calcaiele si uneori chiar si sfarcurile. Ele realizau aceasta cu
ajutorul sucului de "kufra". Aceasta planta, cunoscuta sub numele de henna, era mult apreciata
datorita florilor sale mici si a delicate si a unui parfum deosebit. Florile aveau forma de stele si
cresteau in buchete, avand un suc rosu-inchis, provenind din frunze si tulpina. Timp de secole,
femeile din intregul Orient au purtat aceste flori in par, au strivit frunzele, le-au pulverizat si leau amestecat cu cateshu (vopsea extrasa dintr-un copac indian) pentru obtinerea colorantului
necesar. Chiar si in zilele noastre, henna este folosit de multe femei, in special pentru vopsirea
parului.

In Grecia, femeile au folosit carbonatul bazic de plumb pentru a-si albi fata. Aceasta substanta a
ramas populara timp de secole. Datorita actiunii sale toxice, aceasta substanta putea provoca
chiar moartea celor care o foloseau.

In Italia si mai ales in Roma, folosirea alifiilor si a fardurilor a fost foarte raspandita. In
numeroase pravalii de specialitate se vindeau diferite produse de parfumerie. Ovidiu, in "Ars
amandi" ("Arta iubirii"), a descris folosirea unor preparate cosmetice. El a publicat si un cod al
cochetariei - "Cosmeticele lui Ovidiu", acesta fiind un vechi formular de retete cosmetice.
Medicul imparatului Traian a publicat si el un formular de cosmetica, reproducand in parte
retetele reginei Cleopatra. Aceasta lucrare s-a pierdut in timp, dar partile ei principale au fost
reproduse de catre medicul roman Galenus, intemeiatorul galenicei, arta si stiinta prepararii
medicamentelor. Parfumurile si produsele cosmetice s-au bucurat in tot imperiul roman de o
mare cautare.
Cruciatii au fost cei care au adus din Rasarit, printre altele, si diferite produse cosmetice,
generalizandu-se astfel folosirea lor in toata crestinatatea.
Din 1600, stiinta cosmetica a fost raspandita intre diferite grupuri: alchimisti, barbieri, farmacisti,
coafori, cameristi si chiar doamne nobile.
In zilele noastre datorita marilor descoperiri ale chimiei moderne, industria parfumurilor si apoi
cea a produselor cosmetice au fost revolutionate.

10

Capitolul III

Ambientul cabinetului cosmetic

a) Estetica , echipamentul de protectie al cosmeticienei si norme de igiena generala

Cosmeticiana profesionista, bine pregatita cu cunostinte teoretice si practice, va putea face un

tratament de calitate si eficient pacientei sale daca va tine seama de anumite conditii si anume:
1. Pentru un tratament folositor si de calitate, grija primordiala este de a sili calitatea tenului, ce
are de tratat.
2. Succesiunea diferitelor miscari de masaj ce se fac intr-un cabinet cosmetic depinde de natura
tenului, iar tehnica de lucru este strans legata de varsta si starea psihica a pacientului.
3. Pentru masajul facial, se vor folosi, dupa caz, creme grase sau uscate, pudre alunecoase, iar
aburii calzi pot fi folositi atat pentru tenul gras, cat si pentru tenul uscat sau deshidratat.
4. Miscarile de masaj sa fie legate intre ele, executate de jos in sus, iar mainile sa nu paraseasca
fata pacientului.
5. De asemenea, calitatea miscarilor cosmetice variaza si ele cu natura tenului, fiind nevoie dupa
caz, fie de masti astringente sau emoiiente, fie de masti grase, sau cu substante biologice sau
medicamentoase.
6. Mainile sa fie fara podoabe, dezinfectate si unghiile taiate scurt iar cosmeticianul sa posede
cunostinte de anatomie si fiziologia muschilor pielosi.
7. Desigur, amanuntele, finetea lucrului, ca si rapiditatea gradata a miscarilor se insusesc pe
parcurs din practica, dar de o practica bazata pe cunostinte teoretice si stiintifice, iar mainile si
degetele trebuie sa fie extrem de mobile, masajul si gimnastica lor fiind absolut necesare din
cand in cand.
8. Fiind vorba de o meserie eminamente curata, atat prin scopul, cat si prin mijloacele folosite,
cosmeticianul autorizat este obligat sa respecte regulile de igiena personala, acordand o grija
primordiala tinutei sale exterioare: fata, maini, pieptanatura si mai ales unghiilor (scurte si foarte
curate), iar halatul si restul imbracamintei sa fie de o curatenie exemplara.

9. Mai are nevoie de o mana usoara, cu o piele moale si fina, pentru a nu leza si impresiona
neplacut pielea clientei cu care ne in contact. Daca natura nu a fost suficient de darnica, va cauta
sa le ingrijeasca in mod deosebit, folosind creme emoliente, masaj si gimnastica.
10. Pentru a-si atrage clientela, cosmeticianul trebuie sa fie: politicos, manierat, calm, prevenitor,
afabil, oi, sa nu intretina conversatii inutile cu pacientul care sa-l oboseasca sau sa-l plictiseasca
si sa se concentreze permanent asupra lucrului pe care il are de facut.
11. Trebuie sa aiba insusiri psihice si intelectuale fiind si o meserie de constiinta si care necesita
cunostinte multiple.
12. inainte de inceperea masajului propriu-zis este necesar sa se inceapa cu cateva miscari de
masaj pentru relaxare: cercal, pe umeri, brate ca si pe o parte si alta a coloanei vertebrale (pe
muschii spatelui) atat pentru faza de pregatire si incalzire a pacientei, cat si pentru ca energiile
tale sa circule armonios, alungand oboseala, indispozitia si chiar unele dureri de moment.
Un masaj facial bine executat, o masca proaspata si bine preparata, redau fragezimea, mentin
tonusul muscular si elasticitatea pielii. De asemenea, tehnica fardarii constituie o arta, care
edentiaza trasaturile frumoase, sau corecteaza anumite imperfectiuni ale fetei.
Preintampinarea ridurilor timpurii sau intarzierea celor ineile varstei, ca si a altor aspecte
neplacute ale batranetii, sunt factori primordiali, care ridica moralul, redau buna dispozitie si
increderea in noi.
De asemenea, un par ingrijit, sanatos si matasos si o coafura adecvata completeaza infatisarea,
marcand o eleganta in plus.
Pentru femeia moderna a zilelor noastre, educatia in ingrijirea igieno-cosmetica a devenit un
imperativ categoric, insemnand o infatisare mai placuta, sanatate si farmec - ingrijire ce trebuie
inceputa de la pubertate (daca este cazul) si continuata constient si cu regularitate in tot timpul
etii.

b) Dotarea si organizarea cabinetului cosmetic din punct de vedere igienico sanitar

Cabinetul trebuie sa aiba incinte separate pentru fiecare dintre urmatoarele activitati:
a) accesul, inregistrarea si asteptarea clientilor;
b) desfasurarea procedurilor;
c) pastrarea echipamentului, instrumentarului si a articolelor curate, dezinfectate si sterile, in
dulapuri separate si inchise, in spatii lipsite de praf si umiditate, la care au acces numai

persoanele autorizate;
d) depozitarea echipamentelor si materialelor utilizate pentru curatenie.
Se accepta amenajarea cel putin a unui spatiu pentru curatarea, dezinfectia, sterilizarea
instrumentarului si a materialelor refolosibile, in camera de desfasurare a procedurilor.
Peretii, podelele si tavanele din fiecare camera trebuie sa fie bine intretinute, netede, lavabile,
confectionate din materiale neabsorbante, care sa poata fi usor spalate si curatate, iar culorile
acestor suprafete trebuie sa fie deschise; in cazul finisajelor nelavabile, curatarea se face prin
aspirare.
Incintele trebuie sa fie adecvat luminate cu lumina artificiala si naturala.
Incintele trebuie sa fie bine ventilate, pentru a se elimina fumul, praful sau vaporii.
Cabinetul trebuie sa fie dotat cu grup sanitar, intretinut corespunzator din punct de vedere
igienico-sanitar si bine ventilat.
Este obligatoriu sa existe chiuveta pentru spalarea materialelor rezultate ca urmare a efectuarii
procedurilor, precum si chiuveta separata pentru spalarea si dezinfectia mainilor, situata in
camera de desfasurare a procedurii. Se asigura obligatoriu apa potabila curenta rece si calda, in
cantitati suficiente, sapun antibacterian, periuta de unghii si prosop de hartie de unica folosinta
sau dispozitive pentru uscarea mainilor.
Numarul optim de dotari sanitare se va stabili conform normelor de proiectare, in functie de
numarul de operatori si clienti ai unitatii.
Toate suprafetele trebuie mentinute in perfecta stare de curatenie si intretinere. Suprafetele pe
care se desfasoara tratamentele sau cele aflate in zona de sterilizare trebuie sa fie confectionate
din materiale neporoase, neabsorbante.
Cabinetul trebuie sa fie dotat cu mijloace pentru precolectarea si colectarea deseurilor
periculoase, precum si a celor menajere: recipient cu capac, pubela, containere si saci colectori
de unica folosinta; colectarea, depozitarea, transportul si neutralizarea deseurilor se fac conform
prevederilor legale in vigoare.
Incaperile sau platformele impermeabilizate amenajate pentru depozitarea recipientelor de
colectare a reziduurilor solide sunt racordate la un hidrant si la reteaua de canalizare, pentru a fi
curatate cand este necesar, cat si pentru spalarea si dezinfectia recipientelor.
Dezinsectia periodica se va face la 3 luni, iar deratizarea periodica se va face la intervale de
maximum 6 luni sau ori de cate ori este nevoie; intre operatiunile periodice se vor aplica
proceduri de dezinsectie si deratizare curente, de intretinere, in functie de prezenta vectorilor.

Se interzic fumatul, consumul de bauturi alcoolice, de substante stupefiante, precum si accesul

animalelor in cabinet; este obligatorie afisarea acestor interdictii la loc vizibil.
La amenajarea cabinetului este obligatoriu sa se ia masuri de protectie a locatiei impotriva
insectelor si rozatoarelor.
Cabinetul trebuie sa fie dotat cu trusa sanitara de prim ajutor, usor accesibila, conform
prevederilor legale in vigoare.
Cabinetelor in care se desfasoara activitati de infrumusetare li se aplica dispozitiile Ordinului
ministrului sanatatii publice nr. 261/2007 pentru aprobarea Normelor tehnice privind curatarea,
dezinfectia si sterilizarea in unitatile sanitare, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 128 din 21 februarie 2007, cu modificarile ulterioare.
Suprafetele, instrumentele, echipamentele si accesoriile utilizate trebuie curatate, dezinfectate
si/sau sterilizate, conform prevederilor legale in vigoare, respectandu-se recomandarile
producatorului.
Materialele, instrumentele, accesoriile si echipamentele de unica folosinta se folosesc pentru un
singur client.
Toate echipamentele, instrumentele si materialele de unica folosinta trebuie indepartate imediat
dupa ce au fost folosite la un client.
Procedurile pentru operatiile de sterilizare, recomandate de catre producatorul aparatului utilizat
in acest scop, trebuie sa fie disponibile in cursul actiunilor de inspectie.
Se admite posibilitatea sterilizarii instrumentarului intr-o unitate sanitara specializata. Daca
sterilizarea se efectueaza in alta parte decat locatia cabinetului, trebuie sa se faca dovada
sterilizarii prin urmatoarele documente:
a) contractul incheiat intre cele doua parti;
b) data sterilizarii si numele persoanei care a executat sterilizarea;
c) cantitatea si tipul de instrumentar sterilizat;
d) tipul de sterilizare folosit, parametrii de sterilizare, tipul de aparat folosit;
e) conditiile de transport al instrumentarului sterilizat.
Se utilizeaza doar produse biocide, autorizate conform prevederilor Hotararii Guvernului nr.
956/2005 privind plasarea pe piata a produselor biocide, cu modificarile ulterioare.
Solutiile de lucru din produse biocide, utilizate pentru dezinfectie, se prepara, se pastreaza si se
utilizeaza conform instructiunilor producatorului.

Toate recipientele si containerele, altele decat ambalajul original al producatorului, folosite

pentru dezinfectie, trebuie etichetate adecvat in privinta continutului, concentratiei si datei la care
solutiile de lucru au fost preparate.
Echipamentul electric, care nu poate fi imersat in lichid, trebuie curatat prin stergere si pulverizat
cu un produs biocid.
Instrumentarul care necesita sterilizare trebuie sa fie impachetat individual in ambalaje aprobate
pentru sterilizare sau in seturi care sunt folosite pentru o singura procedura. Ambalajele trebuie
inscriptionate cu data sterilizarii si numele persoanei care a efectuat sterilizarea. Ambalajele cu
instrumentele sterilizate trebuie mentinute in conditii corespunzatoare de asigurare a sterilizarii si
depozitate intr-un loc inchis, lipsit de umiditate si praf, la care exista acces controlat. Este
obligatorie afisarea interdictiei de acces al persoanelor straine in locul/camera de pastrare a
obiectelor si echipamentelor curate, sterile sau dezinfectate.
Fiecare pachet cu instrumentar sterilizat trebuie monitorizat in privinta sterilizarii, utilizandu-se
indicatorii chimici sau biologici.
Procedurile de sterilizare efectuate conform recomandarilor producatorului aparatului se
inregistreaza si trebuie sa fie disponibile in cursul actiunilor de inspectie.
Inregistrarile scrise cu privire la procedurile zilnice de sterilizare si dezinfectare, efectuate
conform prevederilor Ordinului ministrului sanatatii publice nr. 261/2007, cu modificarile
ulterioare, se pastreaza de catre persoana responsabila.
Inregistrarile procedurii sterilizarii trebuie sa cuprinda urmatoarele:
a) metoda si parametrii de sterilizare;
b) data sterilizarii;
c) cantitatea si tipul de instrumentar sterilizat;
d) numele sau initiala persoanei care a sterilizat instrumentarul;
e) monitorizarea sterilizarii prin indicatorii chimici sau biologici.
Instrumentarul sterilizat si depozitat conform prevederilor legale in vigoare, care nu a fost
folosit in decurs de 24 de ore de la data sterilizarii, trebuie resterilizat inainte de folosire,
exceptie facandu-se pentru instrumentarul presterilizat.
Persoana responsabila cu sterilizarea instrumentarului trebuie sa demonstreze in cadrul
inspectiei ca procedurile de sterilizare au fost executate corect si optim.
Daca se folosesc instrumente presterilizate, trebuie sa existe documentatia furnizata de
producator in care sa fie descrisa metoda de sterilizare si precizate recomandarile de depozitare si

mentinere a sterilitatii. Aceasta documentatie trebuie furnizata in cursul actiunilor de inspectie.

Persoanele responsabile cu depozitarea si manipularea instrumentarului sterilizat trebuie sa
respecte instructiunile producatorului de mentinere a sterilitatii.
Fiecare cabinet sau locatie temporara trebuie sa mentina inregistrarile privind dezinfectia si
sterilizarea disponibile in timpul actiunilor de inspectie si acestea trebuie sa cuprinda
urmatoarele:
a) date despre produsul biocid folosit (denumire comerciala, aviz sanitar, fisa de securitate);
b) domeniul pentru care produsul biocid este folosit;
c) data, frecventa dezinfectiei;
d) numele persoanelor care sunt responsabile cu dezinfectia.
Curatenia trebuie efectuata la sfarsitul sau la inceputul programului de lucru, precum si ori de
cate ori este necesar, de catre personal calificat.
Deseurile periculoase rezultate in urma activitatilor se colecteaza separat, se depoziteaza, se
transporta si se neutralizeaza, in conformitate cu prevederile Ordinului ministrului sanatatii si
familiei nr. 219/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deseurilor rezultate
din activitatile medicale si a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza nationala de date
privind deseurile rezultate din activitatile medicale, cu modificarile ulterioare.

c) Norme de igiena a muncii pentru cabinetul de estetica

Vom prezenta in acest subcapitol cteva norme cu privire la:

Igienizarea locului de munca:

Chiuveta si masa de lucru se spala si se dezinfecteaza dupa terminarea fiecarei lucrari, cu

materiale adecvate de curatare .

Oglinda se curata ori de cte ori este necesar.Scaunul se curata dupa fiecare lucrare in parte.
Pardoseala se matura dupa fiecare lucrare. Hrtia de pe tetiera se schimba la fiecare client.
Igienizarea instrumentelor:

Instrumentele se dezinfecteaza dupa executarea fiecarei lucrari, sau periodic, cu solutii specifice.
In timpul neefectuarii lucrarilor instrumentele se pastreaza n spatii nchise, n conditii igienice.
Igienizarea lenjeriei:
Lenjeria de protectie se schimba la fiecare client.
Lenjeria se sterilizeaza periodic prin metode specifice. In timpul neefectuarii lucrarilor lenjeria
se pastreaza n spatii nchise n conditii igienice.

Cosmeticianul va cunoaste si va solicita materiale necesare pentru curatenie si dezinfectare

( detergenti, sapun, substante clorosodice , lavete bumbac, mopuri, maturi, bureti, hrtie, etc).
Cosmeticianul va cunoaste si aplica metode de sterilizare ( termice, chimice) si va dezinfecta
instrumentele dupa executarea fiecarei lucrari.

Spatiul de lucru se curata dupa fiecare lucrare.

Lenjeria de protectie va fi in permanenta curata si steriliyata (calcata).
Lucratorul va avea cunostinte de dermatologie (de recunoastere a dermatozelor, negilor,
alunitelor, pediculozelor, etc)
Utilizarea echipamentelor cosmetice n salonul de cosmetica
Se va face cu atentie verificarea starii tehnice si functionalitatii echipamentului specific
cabinetului de cosmetica, nainte de nceperea lucrului.
Se vor identifica disfunctionalitatile echipamentelor prin observarea permanenta a parametrilor
calitativi.
Echipamentele si aparatura din dotare se vor mentinerea in conditii de buna functionare.
Aceasta se realizeaza prin solicitarea interventiei echipelor de interventie
Aparatele utilizate in tratamentul cosmetic se vor manevra cu respectarea normelor de protectia
muncii specifice.
Reglarea parametrilor echipamentului cosmetic se face functie de dorintele clientului si de tipul
de procedura ce umeaza a se efectua.

In salonul de cosmetica intlnim urmatoarele echipamente in dotare:

- aparate speciale de tratament cosmetic (ex.: vapofor, ionoderm, electroderm)

- echipament specific (ex.: fotoliu cosmetic, masuta cosmetica)

- echipament auxiliar (ex.: storcator fructe, frigider)

Normele de igiena trebuie respectate cu strictete, astfel materialele folosite la o clienta (dischete,
pansamente, buretei, cearceaf de unica folosinta, halat, bonetica etc.) sa nu fie refolosite , iar
ustensilele folosite pentru realizarea proceselor de cosmetica se vor dezinfecta si piesele
aparatelor cu care se lucreaza de asemenea cu spirt sau n sterilizator.
Tot ceea ce realizeaza cosmeticiana se bazeaza pe cunostinte teoretice si practice, care se refera
la anatomia si fiziologia pielii, a muschilor pielosi si chiar pe cunostinte de anatomie a ntregului
organism, acestea fiind un tot unitar.
Sala de asteptare trebuie sa fie in permanenta curata si dezinfectata, dotata cu cel putin doua
fotolii, reviste de specialitate, televizor, apa, racoritoare, cafea pentru ca ambianta placuta sa te
ntmpine nca de la nceput. Totodata, existenta unei toalete este indispensabila.
Salonul de cosmetica este recomandat sa aiba peste 15 mp si sa cuprinda urmatoarele utilitati:
gresie, ghiuveta, sistem de ventilatie, pereti luminosi, doua paturi (unul petru tratament
cosmetical, altul pentru epilat), dulapuri suspendate (cu materiale necesare pastrate n deplina
igiena), frigider pentru pastrarea cremelor si fructelor, prosoape, cearceafuri, papuci si halate
pentru cliente, toate de unica folosinta si un ambient placut datorat aromoterapiei si muzicii
ambientale.

d) Norme de protectie a muncii si prevenirea incendiilor in cabinetul de estetica

PREVENIREA INCENDIILOR
Noiuni generale de chimie i fizic. ( arderea, aprinderea, autoaprinderea, inflamarea, explozia,

vaporizarea i fierberea)
Arderea ( combustia) este reacia de combinare a unui material cu oxigenul, nsoit de degajare
de
cldur i n general, de emisie de flcri i/sau incandescen i/sau emisie de fum. Arderea este
posibil
numai n condiiile existenei a trei factori : prezena combustibilului, prezena comburantului i
amorsarea
reaciei prin realizarea energiei de aprindere sau prin surs de foc. Arderea are loc , de regul, n
faz
gazoas. Dup viteza de reacie dintre oxigen i combustibil , arderea se clasific n: ardere lent,
normal
sau uniform i ardere rapid , ultrarapid.
Dup tipul de reacie se deosebesc arderi complete ( combustibilul reacioneaz total, dezvoltnd
ca
produi de ardere CO2, SO2 , vapori de ap, azot i n cantiti mici alte substane) i arderi
incomplete
(cantitatea de oxigen este mai mic dect valoarea teoretic, substana combustibil nu arde n
ntregime,
rezultnd ca produse de ardere: CO, alcoli, cetone, aldehide, cocs, copui organici compleci);
arderea
incomplet are loc i atunci cnd exist un amestec neomogen al aerului cu gazul combustibil.
Arderea cu incandescen sau jarul, este o combustie fr flacr a unui material combustibil
solid
nsoit de emisie de lumin.n cazul n care procesul de ardere se manifest n ntreaga mas a
materialului
combustibil avem de-a face cu ardere generalizat.
Incendiul este o ardere autontreinut, care se desfoar fr control n timp i spaiu, care
produce
pierderi de viei omeneti i/sau pagube materiale i care necesit o intervenie organizat n
scopul

ntreruperii procesului de ardere.(L.307) Incendiul mai poate fi definit i ca un proces complex,

cu evoluie
nedeterminat (aleatorie) definit de urmtoarele elemente:
- existena materialului combustibil i aciunea unei surse de iniiere a incendiului ( de
aprindere):
- iniierea i dezvoltarea n spaiu i timp a unei arderi i scparea ei de sub control;
- producerea de pierderi materiale n urma arderii;
- necesitatea interveniei printr-o aciune de stingere, cu scopul ntreruperii i lichidrii
procesului de
ardere.

Aprinderea este iniierea arderii unui material combustibil ca urmare aproceselor de accelerare a
reaciei de oxidare pn la declanarea arderii. Aprinderea poate fi: inductiv, n cazul aprinderii
unei
substane (material, amestec) sub aciunea radiaiei calorice, sau spontan n cazul autoaprinderii.
Autoaprinderea, este fenomenul de declanare a procesului de ardere prin nclzirea sau
autonclzirea unei
substane combustibile pn la valoarea temperaturii de autoaprindere, specific, fr a veni n
contact
direct cu o surs exterioar de aprindere. Dup natura proceselor sau reaciilor ce produc
autonclzirea se
definesc:
- autoaprindere de natur chimic aprindere spontan a unor substane n contact cu oxigenul
din
aer, ap sau compui organici, cu care majoritatea substanelor nu reacioneaz n condiii
normale;
- autoaprindere de natur fizico-chimic - aprindere de substane combustibile stimulat att de
procese chimice ct i de factori de natur fizic;

- autoaprindere biologic aprinderea unor produse vegetale ( furaj, borhot, rumegu de lemn,
tutun etc.) sau aunor produse de origine animal ( ln, pr, pene etc.), care sub influiena
aciunii
microorganismelor genereaz reacii chimice i/sau fiziologice care produc cantitatea de cldur
necesar declanrii procesului de ardere.
Inflamarea este aprinderea unui amestec de aer cu vapori sau gaze (provenite inclusiv dintr-un
solid
sau lichid combustibil) la contactul cu o flacr.
Explozia este un proces fizico chimic foarte rapid de oxidare sau de descompunere a
substanelor
explozive i de transformare a lor , de regul, n compui gazoi, antrennd o cretere mare de
temperatur
i/sau de presiune. Pulberile, vaporii i gazele combustibile pot forma cu aerul amestecuri
explozive dac au
concentraia cuprins n ntervalul dintre limitele minim i maxim de explozie specifice
fiecrei substane.
Vaporizarea este procesul prin care un lichid trece n stare de vapori. Pentru ca un corp solid s
treac
n stare de vapori, trebuie mai nti s treac n stare lichid. Vaporizarea se poate face prin
evaporare sau
prin fierbere. Evaporarea se produce numai la suprafaa lichidului i are loc la orice temperatur.
Ea se
produce cu att mai intens cu ct suprafaa lichidului este mai mare, temperatura lichidului mai
mare i
vaporii emanai de lichid sunt nlturai mai repede.
Fierberea este procesul prin care se face trecerea unui lichid n stare gazoas prin formare de
vapori n tot cuprinsul su.Cu ct un lichid se fierbe la altitudini mai mari cu att temperatura lui
de fierbere
este mai mic.

La presiune constant un lichid fierbe ntotdeauna la aceeai temperatur care rmne

neschimbat att timp ct are loc fierberea. Aceast temperatur se numete temperatura de
fierbere sau
punct de fierbere.

Stingtoare i alte aparate de stins incendii, care conin substane de stingere ce pot fi dirijate
asupra unui focar de ardere, prin acionare manual sau automat, sub efectul presiunii create n
interiorul acestora sau datorit efectelor produse n zona supravegheat de fenomenele
fizicochimice
asociate incendiului
Stingtoarele, sunt principalele mijloace de prim intervenie preferate pentru dotarea majoritii
firmelor mici i mijlocii, care nu-i pot permite constituirea unor formaii de pompieri
specializate, sau
echiparea construciilor cu instalaii automate de semnalizare i stingere a incendiilor. Alegerea
corect a
tipurilor de stingtoare funcie de natura substanelor i materialelor care se utilizeaz n procesul
de
producie, de suprafeele sau cantitile ce trebuie protejate precum i de nivelul riscului de
incendiu,
coroborat cu instruirea temeinic a personalului privind cunoaterea i mnuirea eficient a
stingtoarelor
pot duce la stingerea operativ n faz incipient a unor incendii care, scpate de sub control pot
produce
victime i pagube materiale foarte mari.
Stingtoarele sunt dispozitive de stingere acionate manual, care conin o substan de stingere
care
poate fi refulat i dirijat asupra unui focar de ardere, sub efectul presiunii create n interiorul
lor. Dup
substana de stingere utilizat se disting cinci categorii de stingtoare:

- stingtoare cu ap pulverizat utilizate pentru stingerea incendiilor de lichide combustibile cu

temperatura de inflamabilitate mai mare de 550C, unsorilor, grsimilor, cerurilor i altor
substane solide ce
se topesc uor;
- stingtoare cu spum chimic se folosesc pentru stingerea incendiilor de lichide combustibile,
unsori, grsimi, materiale celulozice, garaje;
- stingtoare cu dioxid de carbon utilizate pentru stingerea unei game foarte largi de incendii
produse
la instalaii electrice, electronice, muzee, arhive, expoziii, telecomunicaii, autovehicule etc.;
- stingtoare cu pulbere se poate utiliza cu succes la stingerea incendiilor de natur electric, la
motoare cu ardere intern, arhive, muzee, expoziii, produse petroliere, lacuri vopsele;
- stingtoare cu nlocuitori de haloni, sunt mai puin eficiente i n ultimii ani, dup interzicerea
halonilor se caut soluii eficiente de nlocuire.
Din cauza cantitii limitate de produs de stingere stingtoarele pot fi folosite numai n faza
iniial a
arderii, cnd incendiul se manifest la suprafaa materialului i nu n profunzimea lui. Eficiena
aciunii de
stingere este dat i de ndemnarea celui care folosete stingtorul, de condiiile de temperatur,
vizibilitate, cureni de aer, la care se pot aduga factorii de influen subiectiv ( frica, inhibarea )
sau de
natur tehnic ( defeciuni, substan ineficient ).
Tipul i mrimea stingtorului se aleg n funcie de mrimea posibilelor focare, astfel:
- pentru focare mici cu suprafaa sub 1m2
se utilizeaz stingtoare de pn la 10 l cu ap/spum
sau pn la 5kg cu pulberi sau CO2;
- pentru focare medii cu suprafaa de 1-3m2
se utilizeaz stingtoare de 5-10 kg. cu pulberi sau CO2;

- pentru focare mari cu suprafaa peste 3m2

se utilizeaz stingtoare de peste 10 kg. cu pulberi sau CO2 .
Pentru stingerea operativ i eficient a incendiului n faza iniial, stingtoarele se amplaseaz
la cel
mult 15m de posibilele focare din clasa B de incendiu i maxim 20m. de cele din clasele A,C i
D de
incendiu, precum i la o nlime de cel mult 1,4 m. fa de pardoseal. Fixarea stingtorului n
locurile
destinate trebuie s permit desprinderea uoar n caz de incendiu.
Cauze de incendiu i prevenirea lor. Clasificarea cauzelor de incendiu n funcie de natura lor,
sursele de aprindere, mijloacele care produc aprinderea i modul de aciune.
Incendiul este un proces complex, cu evoluie nedeterminat, care necesit 4 elemente
definitorii:
- existena combustibilului i aciunea unei surse de aprindere
- iniierea i dezvoltarea n spaiu i timp a procesului de ardere s fie necontrolate
- procesul de ardere s fie nemotivat social, necesitnd o intervenie organizat n scopul
lichidrii
- producerea de pierderi materiale n timpul arderii
Prin urmare, nu orice ardere constituie un incendiu. De exemplu nu sunt incendii:
- arderea sub control a gunoaielor, ierburilor, etc.
- arderea produselor n cuptoare sau n alte instalaii similare
- fumigaii care nu necesit intervenii de stingere
Nu se consider incendii avariile de natur electric (scurtcircuite, arcuri electrice ntreinute,
explozii,etc.), produse n instalaii i echipamente electrice (transformatoare, staii de conexiuni,
tablouri de
distribuie, etc,), n cazul n care acestea nu au provocat aprinderea i arderea instalaiilor i
echipamentelor
vecine sau a celor pe care le deservesc i la care nu s-a acionat.

Uneori incendiile sunt consecine directe ori indirecte ale altor evenimente care le-au precedat,
cum sunt
accidente tehnice, avarii, explozii, calamiti naturale, etc.. In acest caz, se ia n eviden, se
cerceteaz i
analizeaz evenimentul care a avut loc n ntreg ansamblul su, incendiul fiind o component a
evenimentului respectiv.

e) Cromoterapia
Daca am trai intr-o lume in alb si negru am fi mai agitati si mai nervosi. Este demonstrat
stiintific faptul ca lumina si culorile au efecte diferite asupra afectivitatii indivizilor. Reactiile si
atitudinile fata de anumite tonuri de culoare sunt cauzate de puterea pe care culorile o "exercita"
asupra psihicului nostru: ele ne pot calma, relaxa sau vindeca, sau ne pot face tristi, pot induce o
stare de nervozitate.
Cromoterapia sau colorterapia foloseste calitatea subtil-vibrationala a culorilor in scopuri
terapeutice. Inca din Evul Mediu, vindecatorii si vrajitorii recurgeau adesea la cromoterapie ca la
un mijloc de combatere a diverselor maladii.
In zilele noastre, cercetatorii recunosc ca intr-adevar culorile au efecte puternice asupra
psihicului uman, iar prin intermediul psihicului asupra dispozitiei si sanatatii. Unele culori
stimuleaza activitatea biologica a organismului, altele, dimpotriva, o franeaza.
Totodata, din cauza faptului ca sistemul imunitar functioneaza la jumatate din capacitatea sa, se
reduce la jumatate rezistenta organismului si se agraveaza bolile cronice.
Dar daca am putea da un colorit mai aprins toamnei triste? Pentru aceasta este nevoie sa umplem
lumea noastra cu unele culori mai deschise. Absenta luminii solare poate fi intr-o oarecare
masura completata cu lumina artificiala. Incaperea in care ne petrecem majoritatea timpului
toamna trebuie sa fie bine iluminata, nici nu trebuie sa ne treaca prin cap sa stam in
semiobscuritate. Dimpotriva, este de preferat culoarea alba, apropiata de lumina solara.
ROSU Culoarea rosie este considerata de marele vindecator al Antichitatii Avicena principalul
remediu impotriva melancoliei de toamna. In subconstientul nostru, rosul este asociat cu energia
si puterea; ca urmare, il binedispune pe om.
Desi este o culoare foarte calda, rosul este un stimulator general: excita, irita, provoaca,
mobilizeaza, incita la actiune. In acelasi timp, culoarea rosie este si un foarte bun stimulator
intelectual, insufletind, activind si facilitind asociatiile de idei. Privind rosul aprins al florilor ne
creste presiunea sanguina si ni se activeaza respiratia, avand senzatia de caldura.

PORTOCALIU Efectul inviorator al culorii rosii este completat de efectul de insanatosire a

culorii portocalii, care este extrem de util in tratarea dereglarilor aparatului digestiv, a bolilor de
inima, precum si a disfunctiilor sistemului endocrin. Oranjul are efecte asupra rinichilor si vezicii
urinare.
VERDE Culoarea verde este benefica pentru vedere, pentru sistemul nervos si epiderma. Verdele
este un minunat vindecator, care ajuta organismul sa elimine toxinele si sa scape de constipatie.
Aceasta culoare mai este considerata culoarea recoltei, contribuind la buna circulatie a limfei in
organism, eliminarea sucului gastric si a transpiratiei.
In acelasi timp, culoarea verde intareste sistemul nervos central, stimuleaza activitatea cerebrala,
perceptia informatiilor si o gandire coerenta si precisa. Cand in camera exista obiecte de culoare
verde deschis, atunci in dispozitia persoanelor aflate in acest loc se simte o nota de veselie.
Din toata gama de culori cea mai armonioasa este verdele, care contribuie la solutionarea unor
probleme destul de dificile. Totodata, actiunea sa favorabila mareste functiile inimii si
plamanilor. De aceea, oamenii se simt confortabil cand in incapere exista pete de culoare verde,
chiar daca ele nu sunt foarte mari sau foarte deschise - acestea oricum au efect odihnitor asupra
ochiului.
Verdele plantelor este relaxant si dadator de speranta, dand senzatia de prospetime si sentimentul
nutritiei asigurate. Totodata, faciliteaza deconectarea nervoasa. In plan fiziologic, scade
presiunea sanguina si dilata vasele capilare.
ALBASTRUL Extrem de puternic este efectul curativ al culorii albastre, care calmeaza stresul si
emotiile, scade tensiunea arteriala, micsoreaza durerile in cazul sciaticii si al ulcerului la stomac.
Daca un bolnav de pneumonie priveste indelung un obiect de culoare albastra, atunci acesta se
vindeca mult mai repede.

e) Meloterapia
De cele mai multe ori suntem proprii notri terapeui, chiar fr s realizm acest lucru, cnd
dup o zi obositoare ajungem acas i primul lucru pe care l facem pentru a ne relaxa este s
ascultm muzica preferat. Ne recptm imediat linitea, simim cum stresul dispare, cum
gndurile negative fac loc celor frumoase, iar depresia care pusese stpnire pe noi face loc
fericirii. Meloterapia poate trata tulburrile mentale sau afective, anumite blocri mentale,
agresiviti ascunse, dar i cteva boli psihosomatice, cum ar fi astmul sau problemele de
alimentaie. Muzica trezete spiritul de libertate, contiina, ndeprteaz pesimismul i
melancolia, mbuntete calitatea somnului i creativitatea, reducnd strile de stres i depresie.
Meloterapia poate avea un puternic efect contra durerilor i oboselii, deoarece stimuleaz
eliberarea de endorfine, aa-numiii hormoni ai fericirii.

Meloterapia era cunoscut nc din antichitate, ea fiind folosit n acele timpuri pentru a-i
ncuraja pe cei care plecau la lupt, iar n papirusurile medicale egiptene care dateaz de acum
2.600 de ani se menioneaz incantaiile ca remedii pentru sterilitate, dureri reumatice i
mucturi de insecte. n secolul I d.H., aceast modalitate de vindecare a bolilor a devenit foarte
folosit, vestitele coli din Padova i Salermo introducnd cursuri despre aceast tehnic n
programul de formare a medicilor. Marii compozitori ai lumii au creat opere care au un efect
demonstrat i incontestabil n ameliorarea strilor de panic, oboseal interioar, nervozitate i
stres. innd cont de faptul c viaa noastr de zi cu zi este caracterizat de tensiuni permanente
i stres, meloterapia acioneaz ca un tratament care ne ajut s ne meninem sntatea, mcar n
ceea ce privete aspectul psihologic al problemei. Pentru linitire sau n situaii stresante,
ascultai cel mai bine muzic clasic, melodii romantice sau cntece de inim albastr. Dac vrei
s scpai de emoiile unui examen sau ale unui interviu important, putei alege i o muzic mai
animat. ns cel mai bine este s ascultai pur i simplu discul preferat i stresul dispare imediat.
Putei alege i o combinaie de aromoterapie (cteva picturi de ulei parfumat ntr-o lamp
special) i o muzic adecvat, cu efecte linititoare, nviortoare sau pline de armonie, a
afirmat medicul psiholog tefan Barbu n cadrul unui studiu publicat de site-ul cabinetmedical.ro. nc nainte de a ne nate, din a 16-a sptmn de sarcin, anumite zgomote interne,
cum ar fi btile inimii sau curgerea sngelui, dar i cele din afar ne influeneaz puternic.
Organismul nva s reacioneze la muzic i la elementele ei - ritm, dinamic, melodie - iar
dup natere cu att mai mult. Pn n clipa cnd un copil ncepe s vorbeasc, el nva totul pe
plan nonverbal, cu ajutorul silabelor, al cntecelelor, al ipetelor - o muzic primar a crei
experien ne ghideaz o via ntreag. De aceea, preocuparea muzical nc din prima copilrie
ne stimuleaz i pe plan intelectual.

Capitolul IV - Notiuni despre piele

a) Structura pielii
Stratul hidro-lipidic
Glandele pielii produc nencetat compui care se amestec la suprafaa pielii pentru a forma un
strat natural protector denumit strat hidro-lipidic (hidro - ap, lipide - grsimi). Stratul hidrolipidic, asemenea celui cornos, are pH acid 5.5 i face parte din protecia acid a pielii la
deshidratare, leziuni sau mbolnvire.
Enzimele naturale ale pielii care formeaz stratul hidro-lipidic sunt active i funcioneaz numai
la un pH uor acid, cu valoare medie de 5.5. La valori crescute ale pH-ului, aceste enzime se
dezactiveaz. nu mai funcioneaz i sunt distruse de alte enzime care funcioneaz la valori mai

mari de 5.5 ale pH-ului, iar acest lucru creeaz premisele uscrii i deteriorrii de durat a pielii.
De aceea este important s folosim produse cosmetice cu pH=5.5, i nu neutru sau alcalin
(pH7). Numai utilizarea de produse cosmetice cu pH 5.5 asigur mediul optim de regenerare i
formare a stratului natural protector hidro-lipidic al pielii.

Pilozitatea
Toate persoanele au ntre 85 000 i 150 000 de fire de pr. Persoanele cu prul blond au cele mai
multe fire de pr, iar cele cu prul rou cele mai puine. Fiecare fir de pr are o grosime de 0,08
mm i crete n medie cu 0.1-0.2 mm pe zi. Acest lucru nseamn n total 30 de metri de pr i 6
cm2 de esut cu pilozitate.
Firul de pr are 90% cheratin. Acesta crete n sus dinspre rdcina, care se afl n foliculul
pilos. ntr-o perioad de 2 pn la 6 sptmni rdcina produce n permanen material nou,
formnd n total 80 de cm de pr. Urmeaz o perioad linitit de 2 sptmni nainte ca rdcina
s nceap s produc un nou fir de pr care mpinge firul anterior ctre suprafaa pielii pn
cnd cade.

Stratul cornos (Stratum corneum)

Stratul cornos este situat n epiderm i are o grosime de aproximativ 0,02 mm. Acesta este format
din celulele moarte ale pielii (corneocite) i grsimi (lipide epidermale) printre acestea. Are o
grosime de numai 0.02 mm. Combate pierderea de ap (deshidratarea) i ptrunderea agenilor
iritani, alergeni i patogeni care pot cauza mbolnviri.
Stratul cornos nu are pH neutru, ci uor acid cu pH 5.5. Acest strat acid este de nenlocuit ca
barier protectoare. De aceea este important s fie folosite produse cosmetice cu pH=5.5, i nu cu
pH neutru (pH=7). Folosirea de produse cosmetice cu pH 5.5 fortific funcia natural de
protecie a pielii. Factorii naturali de hidratare (NMF - Natural Moisturizing Factors) din stratul
cornos rein apa i asigur o protecie suplimentar a pielii mpotriva deshidratrii.

Derma (dermis)
Derma este stratul de mijloc al pielii. Aceasta are o grosime de aproximativ 1 mm. Conine un
esut elastic membranos de legtur, o reea de vase de snge, terminaii nervoase i esuturi
nervoase. Foliculii proi, glandele sebacee i glandele sudoripare fac parte din epiderm, ns
baza acestora se afl n derm.

Elasticitatea dermei se datoreaz esuturilor dure de colagen i celor elastice, care se pot ntinde,
dispuse ntre esuturile bogate n umezeal i molecule din baza de glucozamine. Cele trei
componente sunt formate din celule conjunctive ale esuturilor (fibroblaste).
Modificrile la aspectul pielii care apar la mbtrnire (riduri, piele obosit, lsat) sunt o
consecin a ruperii i dezlipirii esuturilor i a pierderii capacitii acestora de a absorbi
umezeala.

Glandele sudoripare
Glandele sudoripare formeaz o secreie care conine 98% ap, alturi de sruri i produse
metabolice care rcoresc suprafaa pielii, prin evaporare i de aceea joac un rol important n
termoreglarea corpului. Transpiraia proaspt are un miros natural. ns dup ce bacteriile
tegumentului descompun transpiraia, apare un miros neplcut pe corp. Secreiile formate de
ctre glandele sudoripare apocrine aflate n anumite pri ale corpului contribuie, de asemenea, la
mirosul corpului. Lichidul eliberat prin piele este uor acid i formeaz o parte din stratul
protector al pielii.

Glandele sebacee
Glandele sebacee secret o substan gras (sebum) care protejeaz i netezete suprafaa pielii i
a prului. Activitatea acestora se controleaz de ctre hormoni (androgeni). Sebumul are un pH
uor acid i reprezint, de asemenea, o parte din stratul protector al pielii.
esutul adipos (cu grosime pn la 10 cm) . esutul adipos - componenta principal a
hipodermei are o grosime de pn la 10 cm. Acesta joac rolul unui depozit n care se pstreaz
substanele nutritive nefolosite. Dup asimilarea de substane hrnitoare, dac acestea nu sunt
folosite de ctre corp, se transform n lipide care sunt pstrate n esutul adipos pn n
momentul n care acesta are nevoie de ele i le transform n energie. esutul adipos, de
asemenea, izoleaz corpul.

b) Biochimia pielii

Activitatea fiziologica normala a pielii este dependenta de structura sa chimica, de substantele

necesare activitatii celulare. In compozitia chimica a pielii intra:

- apa;
- substante anorganice;
- substante organice;
- vitamine;
- grasimi;
- enzime.
1. Apa. Este una din componentele biochimice cu rol important in metabolismul general al
organismului; continutul in apa al organismului uman este cuprins intre 58 - 66% apa. La un om
adult cu o adipozitate normala (22%), organismul cuprinde apa in proportie de circa 60% din
greutate. Cantitatea de apa din organism depinde de varsta (organismul copilului la nasterea
contine 66% apa) si apoi scade incet cu varsta intrand in limitele mentionate, ea variaza si in
raport cu sexul fiind in general mai ridicata la barbati decat la femei .
Lichidele din organism (in afara de sange), cuprind intre 96 - 99% apa, tesuturile 70 - 83%
si scheletul 22%.
Pielea este considerata ca unul dintre cele mai importante organe depozitare a apei din
organism. Pielea in totalitate (derm si epiderm) contine 7 - 11% din apa din organism.
Rothman mentioneaza ca in organismul unui adult de 65 kg, exista 7,5 kg apa in care
include si grasimea subcutanata.
Cantitatea de apa din piele creste in cazul unor afectiuni cum sunt: eczeme, psoriasis,
eritrodermii etc.
2. Substante anorganice
Sunt reprezentate de o serie de cationi si anioni cum sunt: sodiu, potasiu, calciu, magneziu,
cupru, zinc, fier, sulf, fosfor, clor, fluor.
Sodiul este prezent in tesutul conjunctiv, potasiu in epiderm si anexe. Calciul se gaseste in
cantitati mai mari in tesutul conjunctiv.
Dintre anioni, mentionam clorul, care se gaseste in cantitate mare in piele, ea fiind organul
cel mai bogat in clor (mai ales corionul constituie un rezervor important de apa si clor).
Pielea contine 32% din cantitatea totala de clor.

Pielea joaca un rol important in metabolismul sulfului, fiind organul cel mai bogat in sulf,
ea contine numerosi aminoacizi cu sulf.
Substante organice
Substantele organice sunt reprezentate de: proteine, hidrati de carbon si lipide.

1. Proteinele
Sunt substante macromoleculare azotate, care dupa apa reprezinta constituentul cel mai
important al organismului, datorita multiplelor si variatelor roluri pe care le indeplinesc (ele
intra in structura celulelor din tesuturi si organe, sunt constituentii principali ai hormonilor, etc.).

Dupa formarea moleculei se disting doua grupe mari: proteinele globulare (sferice sau
elipsoidale), solubile in apa, solutii apoase, acizi baze, alcooli (in aceasta grupa intra
protaminele, histonele, albuminele, globulinele) si proteinele fibrilare (cu molecula alungita): in
general insolubile in solventii mentionati, rezistente la digestia enzimatica proteolitica. Ele se
intalnesc in piele, par, unghii, tesuturi de sustinere si constituie un grup de proteine eterogene,
denumite scleroproteine; din aceasta grupa fac parte: colagenul, elatina si keratina.

Dupa compozitia chimica se impart in: proteine simple, care prin hidroliza pun in libertate
numai aminoacizi si conjugate, care in afara de aminoacizi mai contin o componenta neproteica grup prostetic (acid fosforic, glucide, lipide, acizi nucleici, hem) cum este cazul fosfoproteinelor,
glicoproteinelor din tesutul conjunctiv, lipoproteinele, nucleoproteinele, cromoproteinele.

Dintre proteinele intalnite in piele, importanta prezinta keratina, elastina.

Proteinele din epiderm. Keratina, este o proteina specifica care intra in compozitia
substantelor cornoase a epidermului, parului, unghiilor. Din punct de vedere chimic, keratina se
caracterizeaza print-un continut mare de diaminoacizi si aminoacizi cu sulf (cistina, cisteina,
histidina, triptofanul, leucina, izolecucina, tirozina, etc.), dintre care predomina cisteina, care-i
confera rigiditatea prin formarea puntilor disulfidice.

Exista unele diferentieri ale keratinei din componenta parului si a acelei din epiderm. In
primul caz se remarca predominenta cistinei (16-18%) si a sulfului (5,20%) pe cand in epiderm
cistina reprezinta numai 2,5%, iar sulful 2 - 3 %, in schimb se gaseste o cantitate mai mare de

histidina.

Keratina previne din biosinteza aminoacizilor, pe de-o parte si din keratohialina, pe de alta
parte, care este considerata ca un precursor al keratinei. Granulele de keratohialina sunt
constituite dintr-un complex de lipoproteine si mucopolizaharide.

Studiile in domeniul difractiei, cu raze X intreprinse de Swanbeck, evidentiaza participarea

lipidelor in procesul de keratinizare. S-a constat ca fibrele proteice din stratul cornos (diametrul
250 ), sunt inconjurate de o zona lipidica de circa 80 , iar orice anomalie in metabolismul
lipidic induce un proces patologic de keratinizare. Aceste argumente confirma participarea
lipidelor in acest proces complex.

Structura keratinei. Cu ajutorul difractiei razelor X de catre proteine (in stare cristalina sau
fibroasa), s-au pus in evidenta diferite structuri spatiale ale catenelor polipeptidice. S-a constatat
de Pauling si Corey, ca lanturile pot fi rasucite in spirala (helix, structura a) sau dispuse in 'foaie
plianta' (structura b) (fig. 5).

Majoritatea cercetarilor admit astazi modelul helicoidal cu caractere bine determinate.

Configuratia a-keratinei se intalneste in firul de par. Astbury denumeste aceasta configuratie,
configuratia a, iar keratina corespunzatoare a-keratina. In prezenta umezelii catenele
polipeptidice se extind complet formand o noua configuratie, configuratia b-keratinei. In epiderm
keratina prezinta configuratia a.

Keratina este o proteina greu solubila si nu este hidrolizabila de enezimele proteolitice,

proprietati datorate rezistentei legaturilor disulfidice -S -S- din keratina, alaturi de care mai
participa si alte tipuri de legaturi (N-H+O=C), forte de atractie Van der Vaals. Prin ruperea
legaturilor -S-S- din keratina se formeaza mercaptoderivati si acid sulfuric, care pot da nastere
apoi la produsi de oxidare (alcooli, aldehide, acizi). Keratina este hidrolizata de acizi si baze
concentrate.

Unii cercetatori admit trecerea a - keratinei in b - keratina, datorita scindarii puntilor de

hidrogen intralant. S-a constatat ca a - keratina din epiderm prin incalzire la 850C poate trece in
configuratia b in timp ce a - keratina din par si unghii isi pastreaza configuratia

Prin calitatea sa de a reflecta, difuza si absorbi radiatiile solare, keratina constituie un

ecran alaturi de melanina, impotriva radiatiilor luminoase si ultraviolete.

Proteinele din derm. Proteinele din derm sunt alcatuite dintr-o retea de fibre proteice, o
matrice interfibrilara si celulele dermului.

Reteaua proteica, reprezinta 15% din greutatea dermului proaspat sau 75% din cea a
dermului uscat, delipidat. Aproximativ 90% din fibrele proteice ale dermului sunt formate din
colagen, 10% din elastina si o foarte mica cantitate de reticulina (proteina fibrelor reticulate).

Colagenul. Reprezinta o proteina foarte importanta, aproximativ jumatate din totalitatea

proteinelor existente in organismul uman (derm, ligamente, tendoane, cartilaje si alte tesuturi
conjunctive) sunt reprezentate de colagen. In compozitia colagenului din derm se gasesc doua
fractiuni: colagenul solubil si colagenul insolubil.

Colagenul solubil, denumit inca tropocolagen, se poate obtine prin macerare (18 ore la
50C) sub forma unui extract vascos, cu o solutie de clorura de sodiu sau cu un tampon fosfat (pH
7,6). Tropocolagenul are molecula cu o lungime de 280 nm, diametrul 1,4 nm si alcatuieste
fibrele de colagen din tesutul conjunctiv.

Tropocolagenul care se formeaza 'in vivo' este considerat ca unitatea monomera a fibrelor
de colagen, iar precursorul tropocolagenului este procolagenul sau forma de transport a
colagenului.

Fibra de colagen este alcatuita din trei lanturi polipepptidice dispuse helicoidal (forma a).
Greutatea moleculara a tropocolagenului atinge 300.000, la 350 - 400 resturi de aminoacizi, din
care 120 sunt resturi de lizina si hidroxilizina.

Din punct de vedere chimic, colagenul contine cantitati mari de glicoli (30%), prolina si
hidroxiprolina (25%). Acesti ultimi doi aminoacizi confera rigiditate si stabilitate moleculei de
colagen.

Prin studiul difractiei cu raze X a proteinelor fibrilare (Ellis, Mc Gavin 1970), au ajuns la
concluzia ca moleculele de colagen sunt formate din helicuri inmanunchiate de polipeptide.
Fiecare manunchi contine trei lanturi polipeptidice (pauling si Corey 1951); fiecare lant se
roteste in jurul axei sau formand helixul minor (care contine 3 aminoacizi), iar cele trei lanturi
sunt usor rotite unul in jurul celorlalte, format din 10 resturi de aminoacizi)
Colagenul insolubil, rezulta din colagenul matur din 'vivo' si mai poarta denumirea de
colastromin. Acesta se deosebeste electronoptic, histologic si spectroscopic de cel solubil. El se
poate obtine din tratarea colagenului din tesutul cutanat cu o solutie de uree 6 M.

Elastina. Intra in componenta fibrelor elastice din piele, din punct de vedere morfologic se
prezinta diferit; unele fibre au aspect neregulat cu ramificari, iar altele formeaza adevarate retele.
Din punct de vedere biochimic fibrele elastice prezinta trei componente: o componenta proteica,
mucopolizaharide acide si neutre si o componenta lipidica. Reactiile histochimice confirma
prezenta acestor componente: reactia de reducere pentru glucide si reactiile Schiff si cu derivati
osmici, pentru lipide.

Elastina contine cantitati mari de alanina, valina, prolina si cantitati mici hidroxiprolina (1
- 6%), ceea ce le diferentiaza de colagen. In compozitia elastinei se semnaleaza prezenta a doi
aminoacizi specifici, desmozina si izodesmozina. Culoarea galbena a tesuturilor care contin
elastina se datoreaza unui pigment fluorescent, numit pigment galben.

Elastina confera elasticitate fibrelor elastice, a caror proprietati scad prin

in elastina a derivatilor de colesterol.

depozitarea

Reticulina. Reprezinta o alta componenta a retelei proteice din derm, ea se situeaza intr-o
pozitie intermediara intre colagen si elastina din punct de vedere a compozitiei chimice. In
aceasta proteina s-a gasit mai multa hidroxiprolina decat in elastina si cantitati relativ mari de
leucina si izoleucina, asemanator elastinei. Principala diferenta intre reticulina si colagen o
constituie prezenta unui numar mare de grupari glucidice continute de reticulina. Fibrele de
reticulina nu sunt sensibile la actiunea hialuronidazei, ceea ce indica lipsa mucopolizaharidelor
din molecula. Reticulina din piele poseda o structura in care intra complexe glicoproteice cu o
organizare macromoleculara care depinde de organ.

Fibrele de colagen predomina in orice regiune a dermului, elastina si reticulina sunt mai
frecvent intalnite in stratul papilar al corionului.

Matricea interfibrilara (substanta interfibrilara, fundamentala). Are consistenta unui gel

imprimata de prezenta unei retele submicroscopice tridimensionale, constituita din complecsi
mucopolizaharidici si proteine. Ochiurile acestei retele contin apa in care sunt dizolvate
electroliti (NaCl, HCO3Na, etc.), substante organice cu greutate moleculara mica (glucoza,
aminoacizi) si proteine asemanatoare celor serice.

Celulele dermului. Ocupa un volum redus in comparatie cu cel al fibrelor de colagen si a

substantei fundamentale.

O parte din afectiunile dermice, produc dezorganizarea colagenului sau a substantei

fundamentale; in general proportia de substanta de baza descreste cu varsta.

c) Functiile pielii
Functiile pielii pot fi elementare, adica specifice diferitelor componente cutanate - epiderm,
derm, hipoderm si anexe -, si de ansamblu, adica subordonate corelatiilor pe care organul cutanat
le are cu celelalte organe si sisteme.
Functiile elementare ale pielii sunt:
1. Keratogeneza, adica transformarea keratinocitelor din stratul bazai epidermic in celule
cornoase si biosinteza keratinei, o substanta proteica rezistenta, bogata in sulf. Acest proces
genereaza o membrana dura, cornoasa, rezistenta, care se opune agresiunii factorilor externi,
avand un rol de protectie esential pentru viata.
2. Melanogeneza este procesul prin care se sintetizeaza melanina, pigmentul pielii de la nilul
melanocitelor din stratul bazai epidermic. Pigmentul melanic are un rol fotoprotector esential.
Melanogeneza este controlata genetic (difera de la un om la altul) si hormonal. Dintre factorii
externi ce influenteaza pigmentogeneza, pe primul loc se afla radiatiile ultraviolete, dar si
radiatiile ionizante si termice, care au un rol stimulativ. Anumite vitamine (A, B1, C, PP) inhiba
melanogeneza, prin urmare, lipsa lor poate provoca hiperpigmentari.
3. Secretia sebacee, sebumul, formeaza filmul hidrolipidic superficial, un adevarat lubrifiant al

pielii si parului.
4. Secretia sudoripara, sudoarea, are un rol esential in procesele de termoreglare si aparare a
pielii de dirsi agenti patogeni.
5. Pilogeneza este procesul de formare a firelor de par la nilul foliculilor pilosi si se afla sub dirse
influente interne si externe ( mai jos, cap. 7.4.).
Functiile de ansamblu ale pielii le cuprind si pe cele elementare, pentru ca fiziologia organului
cutanat este in stransa legatura cu fiziologia generala, a intregului organism, pielea jucand un rol
deosebit de important in homeostazia interna si in adaptarea omului in mediul ambiant.
1. Functia de protectie este complexa, in sensul ca pielea asigura o protectie mecanica (keratina
din epiderm, unghii si firele de par) impotriva dirselor agresiuni externe, o protectie termica
(glandele sudoripare ecrine, sistemul vascular cutanat, hipodermul), o protectie antiinfectioasa si
impotriva agentilor chimici (stratul cornos epidermic, filmul hidrolipidic si mantaua acida a
pielii) si o fotoprotectie (keratina si melanina). in sfarsit, pielea mentine echilibrul mediului
intern prin limitarea pierderilor de apa si electroliti datorita stratului cornos al epidermului.
2. Functia imunologica este asigurata de celulele Langerhans, de keratinocite, limfocite,
monocite si macrofage, care inglobeaza particulele straine patrunse la acest nil sau formeaza
anticorpi impotriva substantelor noci.
3. Functia senzoriala este asigurata de terminatiile nervoase din piele (receptori cutanati). Aceste
impulsuri, preluate din excitatiile externe, ajung pe cale nervoasa la nilul scoartei cerebrale, unde
se dezvolta o senzatie. Pielea poate receptiona mai multe senzatii: tactila si de presiune,
dureroasa (de arsura si prurit), termica (de frig si cald).
4. Functia endocrina se caracterizeaza prin sinteza colecalciferolului (forma activa a vitaminei D)
sub actiunea razelor ultraviolete. Aceasta functie este importanta pentru profilaxia rahitismului,
mai ales la copii.
5. Functia respiratorie se realizeaza prin respiratia percutana: se castiga prin piele oxigen si se
pierde un volum asemanator de COa.
6. Termoreglarea este foarte importanta, deoarece pielea participa la mentinerea temperaturii
constante a corpului.
comportandu-se ca intermediar al schimburilor de caldura intre organism si mediul extern. Frigul
provoaca vasoconstrictie, ceea ce impiedica o pierdere mai insemnata de caldura, in timp ce
temperatura crescuta provoaca vasodilatatie, cu cresterea secretiei sudorale, care, prin evaporare,
impiedica si incalzirea excesiva a corpului. in conditii de hipertermie sau efort fizic intens se pot
elimina 10 I de sudoare pe zi.
7. Functia hematopoieiica actioneaza prin sistemul reticulo-endotelial al dermului.

8. Functia excretorie, de eliminare a substantelor toxice si nu numai, este asigurata de glandele

sebacee si sudoripare.
9. Functia de comunicare socio-sexuala este asigurata de aspectul exterior al pielii, de estetica,
culoarea si mirosul ei.
10. Functia de permeabilitate permite absorbtia percutana a unor substante acti din medicamente,
avand un rol fie la nil cutanat, fie la nil general.

Capitolul V
Studiu de caz

Termenul de ten gras, seboreic, cu tendinta acneica nu reprezinta numai oproblema a

adolescentilor, fiind prezent intr-o masura din ce in ce maimare si la adulti. Acest termen descrie
alterari de tipul luciului sicomedoamelor aparute pe fondul pielii grase datorita secretiei
crescutede sebum. Aceasta este prezenta mai ales pe acele zone ale pielii bogatein glande
sebacee, si anume pe fata, umeri, spate si pe piept.
Seboreea poate fi usoara, cu manifestari clinice minore sau se poateagrava, sub influenta
diferitilor factori exogeni sau endogeni, provocandacneea propriu-zisa. Acneea este o afectiune
cutanata foarte frecventa,care afecteaza circa 80% din persoanele cuprinse intre 11 si 30 deani.
Acneea vulgara reprezinta cea mai frecventa forma de acnee, varsta deinstalare a afectiunii
variind intre 12 si 14 ani. La fete apare mai des,dar baietii fac de obicei forme mai severe. In 35% din cazuri afectiuneapoate persista mai multi ani si poate determina cicatrici inestetice,cu
serioase efecte nedorite asupra dezvoltatii psihosociale a tanarului,putand ajunge chiar la
depresie cu izolare de societate.
Patogenia manifestarilor seboreice si a acneei este determinata decresterea ratei de secretie a
sebumului de la nivelul foliculilorsebacei, obstructia acestor foliculi cu hiperkeratinizarea
ductuluipilo-sebaceu, fapt ce duce la congestia sebumului. In plus, prolifereazaun microogranism
anaerob (Propionibacterium acnes) in comedoame, cuinflamarea tesuturilor conjunctive
inconjuratoare.
Cauzele pielii seboreice, predispuse la cosuri si acnee, sunt reprezentatede factori endogeni si
exogeni. Dintre factorii endogeni, pe primul locse afla influenta hormonala (la pubertate, in
timpul ciclului menstrual,intreruperea folosirii contraceptivelor, sarcina etc.). In aceeasi ordinede

idei exista si o predispozitie genetica pentru piele grasa. Stresulpoate si el declansa aparitia
acneei. Starea mentala are de asemenea omare influenta.
Factorii exogeni sunt reprezentati de hiperkeratoza foliculara, careintarzie drenajul excesului de
sebum, cu formare de comedoame.
Acesteaafecteaza tesutul conjunctiv, cu distrugerea fibrelor elastice si largireafoliculilor sebacei.
Bacteriile, cum ar fi Propionibacterium acnes,descompun trigliceridele, cu cresterea proportiei de
acizi grasi incompozitia sebumului. Alti factori exogeni cauzatori ai acneei pot fianumite
tratamente medicamentoase (locale - produse comedogenice saucu o cantitate crescuta de uleiuri
cosmetice sau sistemice), noxeleocupationale sau profesionale, stresul.

Clinic, pot aparea comedoane deschise (puncte negre), inchise (punctealbe, de grasime), papule
(mici umflaturi superficiale), noduli (umflaturimai profunde) si pustule (mici abcese).

Din punct de vedere terapeutic, trebuie urmate mai multe etape. Mai intai,pielea seboreica
trebuie curatata cu produse antibacteriene, cu actiunefiziologica, delicata, care sa reduca eficient
secretia de sebum si samentina constant nivelul de hidratare al pielii. Sapunurile nu
trebuiefolosite, deoarece pot lasa acizi grasi liberi pe suprafata pielii,cauzand aparitia
comedoanelor. Curatarea trebuie facuta cu geluripurifiante, fara sapun, spumoase, aplicate de 2
ori pe zi, dimineata siseara. Apoi se recomanda aplicarea pe un tampon de vata a unui
produstonic, sub forma unor lotiuni, cu efecte antibacteriene, ce improspateazapielea si o
pregatesc pentru etapele ulterioare ale ingrijirii. Infinal, gelurile crema reechilibrante refac
echilibrul functional alpielii, avand actiune antiseboreica si antibacteriana. Pielea devine
maicurata si purificata, iar tenul isi recapata aspectul mat si sanatos. Seaplica dimineata si seara,
dupa curatarea prealabila a fetei cu un gelde curatare.
b. Se datoreaz nengrijirii sau ngrijirii necorespunzatoare a tenului gras uleios. Se observ
comedoane, culoarea pielii este cenuie, pielea find aspr i groas.
Are ca i caracteristici:
activitatea pronunat a glandelor sebacee
orificiile foliculilor pilosebacee sunt dilatate
are aspect de coaj de portocal, lipsit de suplee
pielea este glbuie, lucioas cu pori mari
pielea prezint comedoane- puncte negre i couri
nengrijit n timp, pielea devine cenuie
imposibilitatea de a elimina toxinele din cauza porilor plini de sebum
stratul de celule moarte se amestec cu sebumul i face ca pielea sa fie mai groas
climatul fierbinte i umed are ca efect producerea mrit de sebum i transpiraie pentru
reglarea temperaturii corpului i, n consecin, accentueaz problemele tenului gras
pielea gras va avea ridurile mai accentuate odat cu naintarea n vrst, dar, n acelai timp va
mbtrni mai greu

 alimentaia i vrsta nu au influen asupra tenului gras

stratul de sebum protejeaz pielea mpotriva deshidratrii
Un ten uleios, nengrijit sau un ten care a suferit aplicarea unui tratament neadecvat, poate s
evolueze spre asfixie.
Se tie c, fiziologic, pielea respir (absorbe oxigen i elimin bioxid de carbon). Oxigenul este
preluat pe dou ci: din aer i din snge. Tot ceea ce mpiedic sau ncetinete aceste schimbri
produce asfixia cutanat.
Factorii care determin asfixia cutanat sunt:
descuamarea incomplet de pe piele a celulelor cornoase moarte;
sebumul uscat din porii pilosebacei;
excesul de secreie sudoripar (evaporarea apei i depunerea srurilor din transpiraie n
orificiile canalelor excretoare);
hipercheratinizarea foliculului pilosebaceu, ceea ce mpiedic evacuarea sebumului la suprafaa
pielii;
circulaia sanguin ncetinit, care determin o diminuare a irigrii cu oxigen a esutului
cutanat;
folosirea de produse de igien sau cosmetice necorespunzatoare cu tipul de piele ce
obstrucioneaz porii;
curirea insuficient a pielii, impuritile mpiedicnd funciile sale normale.
toate aceste cauze pot determina o asfixie a tenului, att a celui gras ct i a tenului uscat, ns
cele mai multe posibiliti spre asfixie le are tenul gras, prin hipersecreia sa de sebum i prin
hipercheratinizare.
aspectul tenului gras asfixic se prezint astfel:
la examenul vizual se observ: comedoane rezultate din retenia de sebum n foliculii
pilosebacei, care se amestec cu celulele moarte, de pe pereii foliculului i cu impuriti. prin
deshidratarea sebumului se formeaz un filament seboreic (o formaiune gras, pstoas,
albicioas). la nivelul pielii, comedonul are aspectul unui punct negru din cauza oxidarii, n
contact cu aerul, a cheratinei (substana proteic bogat n sulf, existent n stratul cornos).
datorit existenei comedoanelor, secreia nu se mai poate elimina, la suprafaa pielii se
acumuleaz n foliculi, iar porii se dilat; culoarea pielii este cenuie, din cauza punctelor negre
i a oxigenrii insuficiente;
la examenul cu lupa, toate elementele sunt mai vizibile;
la examenul prin palpare, pielea este neregulat ca relief, din cauza depozitelor de sebum
nchistat; este aspr datorit celulelor descuamate i sebumului uscat; este ingroat datorit
hipercheratinizrii; aderena este meninut, de asemenea i tonusul, n funcie de vrst. este
sensibil la aciunea agenilor mecanici (prin trasarea unei linii cu o rigl de plexi, apare reacia
vascular o dung roiatic). datorit reteniei de sebum i mediului alcalin este un ten foarte
receptiv la aciunea factorilor microbieni. este tenul care prin suprainfectare evolueaz spre

forma acneic. uneori, comedoanele nu se exteriorizeaz la suprafaa ca puncte negre, sebumul

se nchisteaz n piele, formnd chisturi sebacee, care la palpare apar ca nite induraii;

la examenul cu aparatele, la lampa wood se vede o fluorescen albicioas; ph-metrul va indica

un ph-alcalin.
tratamentul acestui ten urmrete, n primul rnd, evacuarea comedoanelor pentru a elibera porii
pilosebaceei i a nlesni astfel respiraia pielii; n al doilea rnd, se urmrete refacerea aspectului
pielii prin nchiderea porilor.
a)Seboreea fetei
Prin seboree se intelege crestere patologica a secretiei de sebum de catre glandele sebacee. o
seboree confera pielii un aspect gras; ea favorizeaza aparitia acneei sau a unei dermatite
seboreice. cauze - seboreea este frecventa in adolescenta. ea mai poate surveni si in cursul unei
boli neurologice (boala parkinson) sau a unui tratament hormonal (cu estrogeni). tratament acesta consta in curatarea zilnica a pielii cu produse blande nedecapante; in anumite cazuri, se
asociaza o aplicatie locala de progesteron, chiar, in cazuri rebele, administrarea unor mici doze
de retinoide. acestea sunt categoric contraindicate pentru femeile gravide sau care nu practica o
contraceptie eficace, deoarece retinoidele antreneaza malformatii la fat. aplicatia locala a unor
produse pe baza de antiandrogeni este actualmente in studiu
b. Procedee de curatare a tenului gras
tratamentul acestui tip de ten, urmareste, in primul rand, evacuarea comedoanelor pentruaelibera
porii pilosebacei si a inlesni astfel respiratia pielii, in al doilea rand se urmareste refacerea
aspcetului pielii prin inhiderea porilor.
prin curatarea tenului sunt indepartate celulele epiteliale moarte de pe suprafatapielii, si odata cu
acestea si praful si impuritatile care conduc la dilatarea porilor pielii. impuritatile din armosfera
blocheaza porii, si astfel glandele sebacee ce la suprafata pielii isi intensifica activitatea pentru a
lupta impotriva infectiilor si a agentilor toxici. efectele negative ale agentilor externi se vor
observa din clipa in care pielea incepe sa capete un aspect lucios.
c. Demacherea
demacherea este operatia prin care se incepe tratamentul cosmetic in general. ea are rolul de a
pregati pielea pentru examinarea atenta, dar si de indepartare a fardurilor, prafului, impuritatilor
sau a celulelor descuamate.
pentru a executa aceasta operatie pregatim in prealabil clienta, prin izolarea parului cu o fasa
elastica, boneta si imbracand un halat. apoi va fi asezata pe un fotoliu cosmetic speial pentru
aceasta operatie.
d. Produse folosite
Lotiuni spumoase folositela demacherea tenurilor grase pentru efectele lor sicative, detergente,
astringente.

Inconvenientele folosirii aestor lotiuni spumoase sunt ca degreseaza prea puternic, modifiand phul acid al pielii, fiind astfel sensibilizata fata de agenti microbieni si patogeni, in concluzie excita
glandele sudorale.
Emulsia de demachiat: laptele demachiant este gras, dar nu i vscos deci nu las acea pelicul
gras pe piele ca n cazul cremelor. ofer prospeime, suplee i catifelare pielii.
dac optezi pentru laptele demachiant atunci trebuie s te uii pe etichet i s alegi unul care are
ca substan de baz lanolina dac ai tenul uscat sau stearina n cazul n care tenul tu e gras.
Lanolina este un excipient (vehicole n care sunt ncorporate substanele active din preparatele
topice dermatologice) de origine animal. se obine prin extracia i purificarea lipidelor de la
lna de oaie. conine 25% ap i o gsim i n rujuri sau creme nu numai n laptele demachiant.
Stearina se gsete i n cremele evanescente, care "dispar" n piele sau a cremelor de lapte. daca
ai tenul normal sau gras atunci alege un produs care are ca excipient stearina sau acidul stearic.
dac ai tenul uscat, nu ncerca un astfel de produs pentru c mai mult ca sigur i va provoca
descuamri i nroiri ale pielii.
Tehnica demachierii
O demachiere eficient (asta ca s nu zic perfect) ncepe cu ochii, buzele, faa i gtul
terminndu-se cu decolteul.
Demachierea feei se efectueaz n trei etape:
1.demachierea ochilor i buzelor cu tampoane mbibate n demachiant special pentru aceste
zone mai sensibile ale feei executai micri circulare i liniare pn la ndeprtarea complet a
produselor aplicate.
2.aplicarea demachiantului n 4 zone ale feei ca n imaginea de mai jos:
3.ntinderea i stergerea demachiantului prin micri de netezire
completarea demachierii se face n funcie de tipul de ten:
-ten uscat: infuzie calmant (de ex mueel)
-ten gras: loiuni degresante
2. Curarea profund
curarea profund este un proces care, spre deosebire de demachierea superficial, nu se face
zilnic ci o dat pe lun. aceast procedur folosete, printre altele, un aparat care se numete
vapofor dac v ducei la un salon de dermatocosmetic sau unul de cosmetic.
2.Vaporizarea calda
Se realizeaza cu ajutorul aparatului de tip vapofor, care produce vapori calzi.
indiferent de metoda folosit, durata vaporizrii trebuie s in cont de tipul tu de ten:

-pentru ten normal i uscat : aproximativ 10minute,

-pentru tenul gras i uleios aproximativ 15 minute,
-pentru tenul gras i acneic 20-25 minute.
efectele vaporilor :
curare prin nmuierea primului strat al pielii (stratul cornos),
-stimularea glandelor sebacee
-ndeprteaz toxinele i a oricrui rest care nu a fost ndeprtat la demachierea superficial
Dup ce s-a scurs timpul necesar vaporizrii putem trece la extracia comedoanelor. comedoanele
sunt acumularea de sebum n porii feeiadic punctele negre, galbene chestiile pe care le
vedem n porii notri este de fapt grsimea care i schimb culoarea n funcie de contactul sau
nu cu aerul.
Conditiile e trebuiesc indeplinite :
-reglarea intensitatii in functie de sensibilitatea clientei si de scopul urmarit,
-distanta fata de aparat tinand cont de sensibilitatea clientei si de scopul urmarit,
-timpul de expunere intre 5-15 minute in functie de tipul de ten:
= 7-10 minute pentru tenul normal
= 5-7 minute pentru tenul alipti
= 15 minute pentru tenul gras.
Dac tenul este gras:
-demachiere
-vaporizare 5 minute
-peeling
-vaporizare cald 15-20
-extragerea comedoanelor
Reguli de protectie si igiena la folosirea vapoforului.
Verifiam integritatea prizei, a firului si a stecherului, controlam nivelul apei in asa fel incat sa nu
fie prea putina, sau prea multa; apa folosita este cea distilata .
Pentru igienizarea carcasei se folosesc solutii dezinfectante (de bromocet). dezinfectarea care se
practica inintea fiecarei expuneri.

Prosopul trebbuie sa fie curat, schimbat dupa fiecare client. planta medicinala folosita, este
specifica tipului de ten al fiecarei persoane.
Contraindiatii :
Persoanele cu afectiuni cardiace, respiratorii si glandulare nu au voie sa fie expuse la vapofor.
Plantele folosite :
-cu actiune calmanta : musetel, tei, nalba, verbina, soc, coada sorielului;
-cu actiune tonica : menta, flori de treandafir, busuioc, levantica;
-cu atiune astringenta, bactericida: sunatoare, patlagina, cimbru, hamei, salvie, seminte de
marar;
-cu actiune decongestiva : muguri de brad, pin, levantica.

Tehnica extragerii comedoanelor

Reprezinta al treilea procedeu de curatare. este o metoda de curatare profunda, eliminandu-se
continutul porilor: surplus de sebum sub forma lichida, semisolida sau de consistenta unui chist.
Comedonul reprezinta un mic chist care poate fi format din:
-sebum uscat, deshidratat;
-praf, impuritati;
-celule descuamate ale palniei foliculare;
-microbacilii lui sabouraud;
-parazitul demodex foliculorum.
Pana ia forma finala inchistata, comedonul trece prin mai multe faze:
-prima faza: sebum lichid ce se scurge liber pe fata;
-a doua faza: sebum de consistenta unei paste ce poarta numele de cocon seboreic sau filament
seboreic;
-a treia faza: sebum de consistenta unui chist oxidat la suprafata si anume comedonul.
Comedoanele sunt localizate in pori. ele sunt de mai multe feluri si cu consistenta diferita:
Porii mici au comedoane subtiri, mici, asemanatoare unui fir de par; sunt inchistate si se extrag
cu greutate;
Porii deschisi prezinta sebum lichid sau cocon seboreic care curge liber pe fata in ambele cazuri,
eliminarea se face eu usurinta;

Porii dilatati prezinta comedoane mari, vizibile, inchistate, iar eliminarea lor se face cu greutate.
Materialul necesar:
-fasa de tifon cu lungimea de 5060 cm si latimea de 810 cm;
-comprese sterile;
-vata;
-lotiune dezinfectanta;
-aparatul electroderm;
-aparatul sebaspir;
-ace de seringa.
Incadrarea extragerii comedoanelor in tratamentul cosmetic :
-demacherea, vaporizarea calda, extragerea de comedoane,
-demacherea, vaporizarea calda, gomaj, vaporizare calda, extragere de comedoane,
-demacherea, vaporizare calda, dezincrustarea, vaporizarea calda, extragerea de comedoane.
-tehnica propriu-zisa a extragerii comedoanelor:
Se ia fasa de tifon de 5060 cm lungime si 810 cm latime, se impatureste in trei parti, in asa
fel ca laturile exterioare sa fie indoite in interior. aceasta este necesar pentru ca marginile
exterioare destramate sa nu deranjeze in timpul lucrului si pentru a proteja mai bine degetele si a
nu leza tesuturile unde se lucreaza.
Fasa astfel impaturita protejeaza degetele index ale ambelor maini pe latura lor externa, fixanduse cu degetele mediu si police.
Se fixeaza degetele index de o parte si de alta a eomedonului, se ridica tesutul usor si apoi se
preseaza cu partea lateroexterna a degetelor. in caz ca nu s-a eliminat continutul de la prima
apasare, se va repeta operatia schimband pozitia degetelor pe alte laturi ale comedonului pana se
observa porul liber.
Presiunea nu trebuie sa fie accentuata pentru a nu produce leziuni ale tesutului-echimoze,
distrugerea integritatii tegumentelor. tot din aceasta cauza, nu se face extragerea comedoanelor
cu varful degetelor, cu unghia.
Ordinea extragerii comedoanelor pe regiuni este urmatoarea:
-

in jurul ochilor;

regiunea nasului;

fruntea;

regiunea geniana ;

barbia.

Se are in vedere sa se inceapa cu regiunile sensibile si apoi cu cele proeminente, pentru a nu se

usca complet fata si a nu se ingreuna extragerea comedoanelor. daca avem de-a face cu un ten
mult prea incarcat de comedoane, in regiunile unde nu lucram se vor aplica comprese calde
(imbibate in infuzie sau apa simpla). daca sunt comedoane inchistate ce nu se elimana la simpla
apasare, se va introduce usor in por un ac de seringa pentru a usura extragerea.
In caz ca avem pustule acneice, tehnica de extragere este aceeasi, numai ca se vor folosi
comprese sterile, ce le vom schimba dupa fiecare pustula. se va cauta sa se goleasca complet
continutul pustulei, pana apare un lichid seros, pentru a evita o infectare ulterioara.
Chisturile sebacee, care sunt aglomerari de sebum in epiderm, au aceeasi tehnica de extragere ca
si comedoanele.
Elementele de milium care nu prezinta orificii de eliminare necesita in prealabil o intepatura
usoara cu un ac de seringa sterilizat, eliminandu-se apoi intregul continut.
Tehnica extragerii comedoanelor in functie de tipul de ten:
La tenul gras uleios nu exista comedoane. porii sunt deschisi cu sebum lichid sub forma unui suc
grasos sau sebum cu consistenta pastoasa (coconul seboreic) filalmentul seboreic. Eliminarea
sebumului se va face amanuntit-din aproape in aproape pe toata suprafata fetei, pentru a evita
instalarea asfixiei cutanate si formarea comedoanelor. se va avea grija ca presiunea sa nu fie
exagerata, deoarece extragerea este amanuntita si ar produce un efect neplacut, iar datorita phului alcalin, fata este predispusa infectarii.
La tenul gras asfixic, comedoanele sunt mai vizibile, inchistate in pori dilatati, aproximativ pe
intreaga fata. datorita inchistarilor, extragerea se face cu multa dificultate si in acelasi timp este
dureroasa. si acest tip de ten are ph-ul alcalin, deci predispus infectarii, de aceea, extragerea
eomadoanelor se face tot cu grija si atentie, dar in etape. nu se va curata complet fata din prima
sedinta de tratament, tocmai din aceste considerente.
La tenul gras acneic, unde a intervenit infectia, exista atit comedoane, chisturi sebacee, cat si
pustule acneice. extragerea lor se va face tot in etape, avand in vedere intai eliminarea infectiei,
deci golirea continutului pustulelor. extragerea pustulelor se va face dupa extragerea
comedoanelor sau a chisturilor, pentru a evita suprainfectarea.
Completarea extragerii comedoanelor se face prin dezinfectie. aceasta se executa cu lotiune
dezinfectanta in concentratie, de 2025%.
La tenurile grase se va completa eu aparatul electroderm, cu ciuperca plata, printr-o sedinta de 2
3 min.
In cazul pustulelor acneice se va folosi si electrodul ascutit in forma de ac, pentru o usoara
cauterizare a cavitatii ramase.
Extragerea comedoanelor ajutorul sebaspirului

Extragerea comedoanelor ajutorul aparatului sebaspir, un aparat electric cu actiune pasiva

prevazut cu o ventuza mica si care prin producere de vid aspira sebumul din foliculii polisebacei.
In acest fel se evita zdrobirea tesutului printr-o presiune prea puternica.
Cu aceasta metoda de aspiratie nu se poate realiza o extragere completa, venind numai in
completarea tehnicii manuale.
Pentru aspirarea sebumului din profunzime se folosesc in functie de regiuni urmatoarele ventuze:
-ventuze de nettoyage pentru aripile nasului in cazul tenului uleios;
-tricomedonul pentru omedoanele mari vizibile la tenul gras asfixic;
-ventuza de petrissaje pentru aspirarea sebumului din regiunea geniana.
Se lucreaza prin aspiratie ritmica, alunecand usor pe trasee scurte pentru a evita traumatizarea
pielii.
Extragerea comedoanelor este urmata in mod obligatoriu de o dezinfectie perfecta a regiunii pe
care s-a lucrat cu o lotiune astringenta si dezinfectanta. dupa stergerea cu lotiune urmeaza, tot in
scop de dezinfectie, o sedinta de 2-3 minute cu electrodul facial al aparatului de inalta frecventa
(electrodermul). in contact cu pielea se produc scantei si ozonizarea aerului, asigurandu-se astfel
o dezinfectie a regiunii respective, o ozonificare a tesuturilor si o calmare a iritatiilor pielii.
c) Extragerea comedoanelor la tenul gras uleios
Acest tip de ten, in general, nu prezinta comedoane, ci numai sebum lichid si filamente
seboreice. de aceea extragerea trebuie facuta minutios, din aproape in aproape, pentru a goli
complet toti foliiculii de surplusul de sebum.
d) Tehnica extragerii comedoanelor la tenul gras asfixic
extragerea comedoanelor se face cu mult atenie datorit faptului c porii sunt nchistai,
comedoanele numeroase, iar pielea este sensibil i congestiv datorit asfixiei cutanate. nu este
indicat extragerea complet ntr-o edin, ci n edine repetate.
Gomajul vegetal
Gomajul este un procedeu cosmetic care completeaza curatirea superficiala a pielii. se aplica
pentru tenurile care prezinta o descuamare a pielii, cu pori oxidati de culoare neagra, cu piele
cenusie datorita celulelor moarte de la suprafata care nu se elimina normal.
a) Produse de gomaj
Produsele de gomaj se prepara sub forma unor paste care se aplica pe fata ocolind orificiile
naturale ale fetei (ochi, nas, gura).
Produse pentru macerare :
-extracte vegetale de papaia si acid acetic sau suc gastric de porc;
-frunze de ananas cu acid acetic sau suc gastric de porc.
-produse pentru gomare mecanica in cazul tenului gras sunt:

-albus de ou, batut spuma amestecat cu tarate de malai sau faina de malai.
-dioxid de siliciu amestecat in parti egale u rema pe baza de stearina ,
-carbonat de calciu amestecat in parti egale cu crema saponanta.
Produsele folosite la gomarea tenului gras au avantajul ca antreneaza sebumul oxidat.
Manevrele mecanice pot fi mai puternice decat la tenul aliptic dar nu agresive, pentru a nu rani
suprafata pielii.
b) Tehnica gomajului
Produsul de gomaj se aplica cu varful degetelor, evitand pleopele si regiunea din jurul
ochilor.se lasa sa se usuce apoi se indeparteaza astfel : cu degetele usor umezite se executa
miscari circulare in anumite zone ca aripile nasului, barbie. in celelalte regiunise sustine pielea
cu mana stanga, cu degetul index si mijlociu in forma de foarfece, in timp ce cu indexul si
mediul mainii drepte se fac miscari de du-te-vino in foarfecele mainii stangi.traseul de gomare
este oblic pe fiecare parte a fetei, de la barbie spre tampla si orizontal pe frunte.se poate folosi si
periuta de gomaj sau peria rotativa existenta in cadrul combinelor cosmetice. dupa realizarea
gomajului se pulverizeaza pe fata apa minerala, infuzii, pentru a indeparta produsul de gomaj.se
sterge apoi cu comprese de tifon si se trece la operatia urmatoare. gomajul se aplica de doua ori
pe luna la tenurila grase si o data pe luna la tenurile uscate. gomajul puternic care se executa de
catre medicii specialisti, de obicei, se numeste peeling. se indeparteaza mai multe straturi de
celule de la suprafata pielii, si este indicat pentru eliminarea unor pete pigmentare sau cicatrice
mai superficiale ale pielii.

c) Incadrarea gomajului in tratament

Etapele tratamentului sunt urmatoarele:
-

demachere,

vaporizare alda 2-3 min.

Gomaj

vaporizare calda 2-3 min

extragerea de comedoane.

Gomajul se executa de 2 ori pe luna sau o data in alteranta cu dezincrustarea, in cadrul

tratamentului in care s-a executat . mastile aplicate trebuie sa fie hdratante, cu sucuri de fructe i
nu foarte astringente.
Produsele chimice actiuoneaza cu ajutorul substantelor active continue in produsele gata
preparate prin macerarea la suprafata epidermei a deseurilor cutanate si a sebumului oxidat.
Tenul gras
Acest tip de ten se caracterizeaza prin sebumul greu de inut n fru, fiind rezultatul unor
fluctuaii hormonale genetice care nu pot fi controlate prin cosmetice cu aplicare local.

Hormonii responsabili de excesul de sebum sunt numii androgeni hormoni masculini i sunt
prezeni att la femei, ct i la brbai.Androgenii stimuleaz producia de sebum care, dei este
un lucru n mod natural benefic pentru piele, devine o problem atunci cnd acetia genereaz
prea mult sebum! Atunci cnd producia de sebum este prea mare, porii se dilat pentru a face loc
acestui exces. Excesul de androgeni poate de asemenea conduce la ngroarea porilor, blocnd
sebumul s ias la suprafa, fapt ce va favoriza apariia punctelor negre i pustulelor albe.
Hiperactivitatea glandelor sebacee este influentata de mai multi factori, printre care se
mentioneaza:
-factorii interni ; tulburari nervoase, surmenaj,hepatice, endocrine, alimentatie prea bogata in
proteine, grasimi , onstipatie.
- factori externi: excesul de solutii hidroalcolice puternic astringente care stimuleaza secretia
glandelor sebacee.
Tenul gras se poate prezenta sub forma de : ten gras, uleios si acneic.
1.Tenul gras uleios
Se caraterizeaza printr-o scurgere libera a sebumului la nivelul pielii.
Aspectul tenului gras este urmatorul:
Vizual se vad porii (deschisi ca o coaja de portocala), aspect lucios, unsuros de culoare galbuie
(predomina cheratina in stratul superficial).
La examenul prin palpare, se simte o piele granuloasa (datorita texturii intrerupta de pori) si
ingrosata.
La examenul cu lama de sticla sau foaia de tigara, lasa o urma grasa.
Uneori este aspra datorita sbumului uscat si a celulelor ce se descuameaza (deshidratare
superficiala determinata de hidrofobia sebumului, in stare de seboree, fiind hidrofob, iar in stare
normala fiind hidrofil, aceasta anomaalie blocheaza circulatia apei intercelular).
Aeste o piele sensibila ala actiunea factorilor mecanici . Sebumul constiruie si un mediu prielnic
pentru dezvoltarea microbilor, iar tenul prezinta o receptivitate la infectii microbiene.
La examenul cu aparatele:
Lampa wood pune in evidenta o fluorescenta abicioasa (datorita stratului cornos dezvoltat).
Ph-metrul pune in evidenta un pH alcalin, deci un mediu favorbil unor microbi, de aici tendinta
de infectare a tenurilor grase neingrijite corespunzator.
2.Tenul gras asfixic
Un ten uleios, neingrijit, sau care a suferit aplicarea unui tratament neadecvat, poate sa evolueze
spre asfixic.

Fiziologic pielea respira, absoarbe oxigen si elimina bioxid de carbon. Oxigenul este preluat pe
doua cai: din aer si din sange. Tot ce impiedica sau incetineste aceste schimbari, produce asfixia
cutanata.
Factorii care produc asfixia cutanata sunt:
-descuamarea de pe piele a celulelor cornoase moarte.
-sebumuluscat din porii pilosebcei.

6.Fisa cosmetica
1.NUMELE SI PRENUMELE: Mohoreanu Mihaela
2.VARSTA: 20 ani
3.ADRESA: Bucuresti
4.MEDIUL IN CARE LUCREAZA: eleva
5.RECEPTIVITATEA LA MODA: buna
6.STAREA DE SANATATE: buna
7.STAREA PSIHICA: buna
8.REGIM DE VIATA: aproape sanatos
9.REACTII ALERGICE: nu prezinta
10.FELUL INGRIJIRILOR ACASA: foloseste produse pentru tenul gras, se demacheaza uneori
seara si dimineata
11.INTERVALUL DE TRATAMENT: regulat (in ultima perioada)
12.TIPUL MORFOLOGIC AL FETEI: oval
13.RELIEFUL RIDURILOR: de expresie
14.ASPECTUL PIELII: lucios
15.ASPECTUL PORILOR SI PREZENTA COMEDOANELOR: pe axul facial are pori dilatati u
comedoane in velurile fetei acestia sunt deschisi,
16. COLORATIA PIELII: alba rozalie
17.IMPERFECTIUNI VASCULARE: pe aripile nasului teleangietazii,
18. GRANULATIA: este aspra si neregulata
19.ELASTICITATEA: buna

20.GROSIMEA PIELII: ingrosata

21.ADERENTA: pastrata
22.TURGORUL: normal
23.IRIGATIA SANGUINA: normala
24.TONUSUL MUSCULAR: pastrat
25. FUNCTIILE GLANDEOR SEBOSUDORALE: in exes
26.SENSIBILITATEA: nu are sensibilitate la agentii fizici,
27.EXAMENUL CU AJUTORUL LUPELOR: pe axul facial se vad pori dilatati cu comedoane
28. EXAMENUL CU AJUTORUL LAMPEI WOOD: fuorescenta este albicioasa
29.PH-UL: este alcalin
30.DIAGNOSTIC DE TEN: ten gras asfixic
31. SCHEMA DE TRATAMENT PENTRU TEN GRAS ASFIXIC.

7. Tratamentul tenului gras asfixic in etape

Etapa nr.1

SCOPUL curatire
PROCESUL DE BAZ curire
DEMACHEREA cu lapte demacheant pe baza de stearina de la ASLAVITAL
COMPLETAREA DEMACHERI cu o infuzie de galbenele astringenta si antibacteriana.
POLIZAREA CALDA se pune planta de galbenele cu actiune antibacteriana, intensitatea va
porilor este mai mare, timp de 3 minute.
GOMAJUL VEGETAL albus de ou batut spuma, amestecat cu tarate de malai (sau grau) se
aplica pe fata ocolind orificiile naturale ale pielii, protejand zona ochilor cu crema antirid si
compresii imbibate in infuzie de albastrele. Lasam un timp de actiune de 5-7 min, pentru a
imbiba stratul cornos si apoi prin manevre mecanice in sensul circulatiei arteriale, pentru a
indeparta sebumul oxidat de la suprafata pielii. Produsul de gomaj se indeparteaza cu comprese

imbibate in apa calda cu minutiozitate fara a lasa reziduri. In continuare aplicam crema in jurul
ochilor si realizam iar o vaporizare calda.
VAPORIZAREA CALDA 10 min.
EXTRAGEREA COMEDOANELOR se face cu atentie cu fesa de tifon sterila cu pulpa
degetelor medii. Extragerea incepe pe axul facial, regiunea nasului, barbie, frunte si regiunea
geniana. Se exrag intai comedoanele din porii dilatati, dupa aceea chisturile sebacee iar daca
exista o pustula se va extrage cu o compresa streila separata.
DEZINFECTIA se dezinfecteaza cu solutie formata din 30% alcool, 1% camfor, 1% mentol.
Aceasta se completeaza cu ciuperca mica a electrodermului pe intreaga suprafata a fetei. Pentru a
prevenii infectarea datorita ph-ului alcalin.
MASAJUL FACIAL se realizeaza, la tenurile grase, cu crema saponanta si apa. Durata masajului
este de 15 -20 min iar scopul urmarit este golirea foliculilor pilo-sebacei de surplusul de sebum.
Se vor face toate miscarile de baza si vibratorii. Indepartam produsul de masaj si aplicam o
masca absorbanta (apa minerala sulfuroasa + argila), pe care o vom sterge cu comprese imbibate
in apa calduta.
PULVERIZARE RECE cu jetul difuz al vaporelului infuzie de galbenele cu actiune antibacteriana
Se va sterege fata cu servetele moi de hartie, apoi se aplia crema de zi de la ASLAVITAL.

SFATURI PENTRU ACASA

Revenirea la tratamanet peste doua saptamani
Se recomanda folosirea unui demacheant pe baza de stearina (Aslavital, Garnier sau Floryten)
Pana revine la tratament se recomanda folosirea demacheantului dimineata si seara. Pentru
completarea demacherii se pot folosi infuzii astrengente de albastrele sunatoare, etc.
Nu se recomanda fondul de ten si pudra compacta.
Pentru hidratare si inchiderea porilor se va folosi castravetele ras pus pe fata.

Etapa nr. 2

SCOPUL: golirea foliculilor pilosebacei de sebum.

PROCESUL DE BAZA: curatire profnda (sabonficarea sebumului in profunzimea pielii).
DEMACHIEREA: se foloseste demachiant pe baza de searina de la Aslavital

COMPLETAREA DEMACHIERII: se realizeaza cu infuzie astringenta si antibacteriana

(galbenele).
VAPORIZAREA CALDA: se pune la vapofor planta galbenele cu actiune antibacteriana,
intensitatea vaporilor mai mare, distanta este medie iar timpul de expunere la vapofor este de 3
minute.
DEZINCRUSTAREA: se efectueaza cu aparatul galvanoderm ce prezinta doi poli: negativ si
pozitiv, de care sunt conectate doua fire conductoare diferit colorate pentru diferentiere: negati
negru, pozitiv rosu. La caputl acestor condutoare se fixeaza doi electrozi. Electrodul pozitiv il
va tine clienta in mana (fara ca aceasta sa poarte inele), iar la electrodul negativ se introduce un
burete imbibat in solutie de carbonat de sodiu in concetratie de 10 la mie cu care se va lucra pe
fata clienteicu miscari circulare incepand din regiunea preauriculara (fiind mai putin sensibila).
Astfe la trecerea curentului electric prin solutia de carbonat de sodiu aceasta se va disocia de ioni
astfel ca la nivelul regiunii seboreice seva forma hidroxid de sodiu care are propietatea de a
sabonifica sebumul din profunzime, de la nivelul dermului si anume din foliculii pilosebacei si
de a inlesni eliminare lui. Timpul de lucru este de 10 min. iar intesitatea curentului este intre 0,5
2,5 Ma.
VAPORIZAREA CALDA se pune clienta la vapofor 10 min. in scopul de a dilata porii, pentru
a usura extragerea comedoanelor. La iesire de la vapofor clienta va fi tamponata cu servetele moi
de hartie.
EXTRAGEREA COMEDOANELOR se foloseste o fasa de tifon steril de 50-60 cm lungime
si 8-10 cm latine cu care se protejeaza degetele index ale ambelor maine pe fata lor externa,
fixandu-se cu degetele mediu si police. Pozitia clentei este culcata pe fotolul cosmetic, fata se va
trege cu servetele de hartie pentru a se usca, iar extragerea comedoanelor se va face sub lampa
proiector. Se fixeaza degetele index pe de o parte si de alta a comedonului, se ridica tesutul usor
si apoi se preseaza cu partea laterala a degetelor. Presiunea nu trebuie sa fie accentuata pentru a
nu produce leziuni tesutului. Extragerea comedoanelor se va face cu multa grija si atentie. Se vor
extrage mai intai comedoanele din zona ochilor, apoi din regiunea nasului, fruntea, regiunea
geniana, barbia.
DEZINFECTIA se facecu solutie deinfectanta 30% alcoolizata. Completarea dezinfectiei se
face cu ciuperca plata a electrodermului timp de 2-3 minute.
MASAJUL se va face cu ulei de germeni si crema saponanta. Cliena va beneficia de miscari
energice de profunzime pentru eliminarea sebumului din foliculii pilosebacei si imprastierea
depozitelor de grasime din tesutul adipos. In alternanta cu miscarile energice se vor efectua
miscari de effleurage pentru calmarea si relaxarea teusturilor. Durata masajului este de 15 min.
Se va indeparta produsul de masaj cu tifon steril imbibat in apa.
APLICAREA MASTII se va aplica o masca acida preparata din caolin+suc de portocale care
se va pastra pe fata pana la uscare completa. Masca se va strange cu tifon imbibat in apa calduta.
PULVERIZARE RECE cu jetul difuz al vaporelului cu acid citric 2%. Se tamponeaza fata cu
servetele moi de hartie si se aplica crema de zi. Revenirea la tratament peste doua saptamani.

Etapa nr. 3

PROCESUL DE BAZA curatire

DEMACHEREA se foloseste demachianta pe baza de stearina de la Aslavital
COMPLETAREA DEMACHERII cu infuzie de sunatoare
EXTRAGEREA COMEDOANELOR in amanunt pe toata fata iar in completarea extragerii voi
folosiaparatul Sebaspir cu ventuza de netoayage in scopul golirii foliculilor pilosebacei de
surplusul de sebum. Traseele de masaj sunt: in jurul ochilor, pornind de la tample spre unghiul
intern al ochilor. Nu se lucreaza aproape de ochi. La gura se face o aspiratie ritmica pe santul
nasogenian de la comisura bucala spre aripa nasului. Cu o mana se sustine pielea in regiunea
barbiei (unde incepe masajul). In rregiunea obrajilor treseele sunt paralele cu santul nasogenian.
Mana sustine pielea in regiunea maxilarului inferior. La frunte se fac mai multe trasee paralele cu
linia sprancenelor.
DEZINFECTIA cu solutie dezinfectnta si in completare cu ciuperca plata a Electrodermului,
doua minute.
MASAJUL FACIAL - cu crema saponanta si infuzie de sunatoare cu miscari energice si
vibratorii . Se indeparteaza crema de masaj cu servetele moi de hartie, prin tamponare.
MASCA iaurt si miere. Se tine pe fata maxim sapte minute pentru a nu se dezvolta bacterii.
Urmeaza stergerea mastii.
PULVERIZAREA cu jetul difuz al vaporelului cu infuzie de sunatoare. Se va tampona fata cu
servetele de hartie moi.
Apoi se aplica crema de zi.

Etapa nr.4

SCOPUL curatire
PROCESUL DE BAZA .currtire si hidratare
DEMACHEREA - cu demachiant pe baza de stearina de la aslavital
COMPLETAREA DEMACHERII cu ifuzie de salvie
VAPORIZARE CALDA 12-13 minute cu intensitate moderata a vaporilor.
EXTRAGEREA COMEDOANELOR cu minuozitate in amanunt pe toata suprafata fetei.

DEZINFECTIE cu solutie dezinfectanta pe baza de alcool 30% si 2-3 minute cu ciuperca plata
a Electrodermului.
MASAJUL FACIAL cu crema saponanta pe baza de stearina. In timpul masajului facial
folosim aparatul vapozon, in scop de hidratare. Cand se pune in functiune aparatul, rezistenta,
incalzeste apa in recipientul de sticla pana a starea de vapori. Acestia sunt condusi prin firul
condcator prin fata lampii de cuart. Vaporii sunt ozonizati datorita radiatiilor ultraviolete si sunt
proiectati pe fata clientei timp de numai 10 minute. Orientarea vaporilor catre fata clientei se va
face numai dupa constatarea intensitatii lor.. aparatu va functiona numai cu apa distilata.
MASCA hidratanta cu castravete ras pus pe intreaga suprafata a fetei ocolind, orificiile natuale
ale pielii. Masca se ideparteaza masca cu comprese calde.
PULVERIZARE cu jetul difuz al vaporelui, suc de castraveti.
Se aplica crema de zi hidratanta.

Etapa nr.5

SOPUL curatire
PROCESUL DE BAZA curatire superficiala
DEMACHERE cu demachiant pe baza de stearina de la Aslavital
COMPLETAREA DE MACHERII cu infuzie de galbenele
VAPORIZARE CALDA 3 minute
GOMAJ cu faina cosmetica (bicarbonat, tarate de grau, fulgi de sapun) amestecat cu infuzie de
galbenele.
VAPORIZARE CALDA 12 minute
EXTRAGEREA COMEDOANELOR cu atentie pe toata suprafata fetei, cu multa atentie.
DEZINFECTIE cu solutie dezinfectanta pe baza de acool 30% si o sedinta de 2-3 minute cu
ciuperca plata a Eletrodermului.
IONIZARE cu suc de varza alba care are efect hidratant si astringent
MASAJUL cu crema saponanta si ulei de germeni de grau, prin miscari energice de
profunzime in alternanata cu cele mangaietoare.
MASCA albus de ou si cinci picaturi de lamaie.
PULVERIZARE cu jetul difuz al vaporelului, infuzie de rozmarin.

Etapa nr. 6

SCOPUL curatire
PROCESUL DE BAZA curatire
DEMACHEREA - cu demachiant pe baza de stearina de la Aslavital
COMPLETAREA DEMACHERII cu infuzie de patlagina
VAPORIZARE CALDA intre 10 si 13 minute
EXTRAGEREA COMEDOANELOR cu atentie pe toata suprafata fetei
DEZINFECTIA cu solutie dezinfectanta 30% alcool si cu ciuperca Electrodermului 2 minute
MASAJUL MANUAL cu crema saponanta pe baza de steariana si apa minerala
MASCA masca de drojdie de bere mojarata la care adaugam infuzie de patlagina
PULVERIZARE infuzie de patlagina cu jetul difuz al vaporelului

Sfaturi pentru perioada de vara

Datorita faptului ca organismul transpira cand este cald, recomand:
-

sa foloseasca servetele curate ,

sa nu puna mana pe fata ,

sa tina parul strans ,

sa protejeze tenul cu crme 50 spf.

Pentreu machiaj recommand sa se foloseasca pudre praf absorbante si sa nu neglijeze
demacherea, ingrijirile zilnice si in mod deosebit revenirea la tratament.

Bibliografie
1. Tehnica ingrijirii cosmetice N. Ionescu & Ec. Pirtea
2. Dermatologie generala si estetica Dr. Traian Cariumarescu & Dr. Virgil Catona, Editura
didactica si pedagogica 1977
3. Cosmetica i machiajul profesional Didiu Amalia Nicoleta, Editura Ametist 2011
4. Plante medicinale si aromatice de la A la Z Ovidiu Bojor & Mircea Alexan, Recoop
5. Chimie cosmetica si produse de specialitate Ing. Chira Natalia, editura didactica si
pedagogica 1979.