Genul liric

Definiție:  cuprinde totalitatea creațiilor (versuri în special dar și în proză) în care predominantă
este exprimarea unor stări sufletești sau a unor sentimente. În genul liric domină viziunea și
transfigurarea artistică, autorul apelând la tehnici aluzive si asociative, creând un univers de mare
forță de sugestie ce se adresează sensibilității cititorului.
Opera Lirică – este o creație literară în care autorul își exprimă în mod direct gândurile, emoțiile
și sentimentele, folosind un limbaj expresiv.
Ce este lirismul? Este o tonalitate, un registru artistic, care pune accentul pe expresia poetică a
sentimentelor personale, a pasiunii.
Trăsături
1. Vocea autorului – este cea care exprimă trăirile și se numește eu liric. Acesta poate fi
subiectiv sau obiectiv. Subiectiv atunci când în text apar mărcile subiectivității eului
liric (adjective pronominale, pronume și verbe la persoana I-a iar obiectiv atunci când
nu apar în text aceste mărci, ci forme pronominale precum și verbe la persoana a III-
a).
2.  Accentul – cade mereu pe exprimarea sentimentelor, trăirilor, stărilor sufletești
precum: tristețea, melacolia, extazul, admirația, dragostea, teama, dorul, etc.
3.  În textul liric se remarcă bogăția și varietatea figurilor de stil și a imaginilor artistice
(metafore, epitete, enumerații, comparații, inversiuni, hiperbole, imagini
auditive/olfactive/auditive, etc.).
4.  Creația lirică  – este o confesiune continuă a eului liric, o dezvăluire a sensibilității și
a sentimentelor intime ale acestuia.
Specii
 doina, oda, imnul, pastelul, cântecul de dragoste – idila, romanța.

Genul epic
Definiție:   cuprinde totalitatea creațiilor (proză și versuri) în care predominantă este narațiunea.
Opera Epică – este o creație literară în care autorul își exprimă în mod indirect gândurile, ideile,
sentimentele, prin intermediul personajelor și al acțiunii.
Trăsături
1. Vocea autorului – exprimă ideile și se numește narator. Acesta poate fi obiectiv sau
subiectiv.  Obiectiv atunci când narează despre alții și în text apar forme pronominale
și verbale la persoana a III-a iar subiectiv când povestește despre sine și în text apar
mărcile subiectivității naratorului precum pronume, verbe la persoana I-a (în acest caz
naratorul este și personaj) și adjective pronominale.
2.  Modurile de expunere predominante în opera epică sunt: narațiunea (cu rol în
prezentarea faptelor) și dialogul (cu rol în caracterizarea personajelor prin vorbe și
limbaj ori pentru a conferi dinamism acțiunii). Modurile de expunere secundare pot fi
descrierea și monologul.
3.  Acțiunea – se desfășoară gradat, urmărind momentele subiectului (expozițiune,
intrigă, desfășurarea acțiunii, punct culminant, deznodământ), integral sau parțial. La
acțiune iau parte personaje principale, secundare, episodice, etc. iar desfășurarea sa
are loc în timp și spațiu, în textul epic existând numeroși indici temporali și spațiali.
De reținut!
  În textul narativ se remarcă frecvența verbelor și a adverbelor.
 Din textul epic nu lipsesc figurile de stil însă, sunt mai rare și mult mai puțin
expresive decât în creațiile lirice.
Specii ale Genului Epic
 în proză: povestirea, basmul, romanul, schița, nuvela
 în versuri: poemul eroic, fabula, balada, etc.