Amintiri din copilarie - primul roman rural

romanesc (Compozitia, Subiectul) de Ion

CREANGA
Ion CREANGA Amintiri din copilarie
a) Amintiri din copilarie se intituleaza cea mai importanta creatie a lui Ion Creanga, primul
roman rural romanesc, nu prin intindere ci prin faptul ca ne da o imagine a universului rural
romanesc de la mijlocul sec. al XlX-lea. Tema satul si taranul va fi apoi dezvoltata de Ioan
Slavici, Duiliu Zamfirescu, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Marin Preda, adica de cei mai
importanti scriitori realisti, fiindca este o tema realista.

Ideea este insa romantica, fiindca dragostea fata de satul natal, de casa parinteasca, de.frati si
surori, de parinti si rude, de cei cu care imparte bucuriile si necazurile, este in esenta dragostea
fata de tara .

Compozitia este clasica din patru capitole, de aceea Amintiri din copilarie are intinderea unei
nuvele. in prima parte structura secventiala a textului aduna, printr-o tehnica de colaj, episoade
din viata de scolar a lui Nica, impanata cu proverbe, zicatori, datini, obiceiuri)- fragmente de
cantece populare, care dau textului un profund caracter national; ii dau un aspect de unicat, de
viu, de stil popular autentic. In partea a doua avem evenimente din viata-de copil la casa
parinteasca, iar in partea a treia intamplari din viata de scolar la Falticeni, Tg. Neamt, pentru a
incheia in partea a patra qu plecarea la Seminarul Socola din lasi.

Subiectul este construit potrivit cu starea sufleteasca a autorului, care alatura evenimentele si le
potenteaza afectiv. Capitolul intai incepe cu o descriere a Humulestilor, in care simtim dragostea
autorului fata de locuri, de oameni," ca motivatie esentiala a scrisului, ca mesaj al cartii.
Secventele se succed intr-o regie moderna, filmica, "felii de viata , asa cum se structureaza un
roman concentrat la Friederich Durenmatt. Dintre acestea amintim: crearea scolii din Humulesti
de catre preotul loan, mos Fotea aduce calul Balan si pe Mos Nicolae cel din cui, bataia
Smaranditei popii, procitania, prinderea mustelor cu ceaslovul, prinderea lui badita Vasile la
oaste, plecarea la Brosteni, daramarea casei"Irinucai, umplerea de raie, fuga cu plutele pe
Bistrita, felul in care sunt ingrijiti de bunica la Pipirig.

in capitolul al doilea "feliile de viata" incep cu descrierea casei parintesti impregnata de

sentimentul de duiosie, portretul Smarandei Creanga, a carei dragoste l-a purtat prin scoli, avem
fragmente care istorisesc cum sareau noaptea in capul tatalui, cum s-a dus la urat cu basica cea
de porc, felul in care Chiorpec ciubotarul il unge cu dohot pe la bot, distrugerea canepii in
episodul cu ciresele, prinderea pupazei care ii aduce al doilea conflict, cu. matusa Marioara,
rusinea din episodul cu scaldatul dau imagini pline de viata autentica.

in partea a treia avem descrierea zopei Neamtului, cu manastirile, cu furnicarul de oameni, scoala
domneasca de la Targu Neamt, cu parintele Isaia Duhu; apoi avem serialul de ispravi de la scoala
de catiheti de la Falticeni, cu invatatura lui Trasnea, cu jocurile lui mos Bodranga, cu petrecerile
la crasmarita din Radaseni, pusul postelor lui Oslobanu, Mogorogea, distrugerea casei Iui Pavel
Ciobotarul si pierderea purceilor, desfiintarea scolii de la Falticeni.

in partea a patra avem hotararea Smarandei Creanga de a-l trimite pe Nica Ia Seminarul Socola
din Iasi, plecarea cu "telegarii" lui Mos Luca, sentimentul de tristete cu care se desparte de
locurile natale, de lumea copilariei.

b) Arta de povestitor a lui Ion Creanga consta in autenticitatea episoadelor, in maiestriai de a

surprinde tipuri umane, in profundul specific national, in umorul robust, in limbajul viu, colorai,
expresiv, moldovenesc. Eroii sunt vii, reprezinta categorii sociale, ca in estetica realista, dar prin
insumare sugereaza prototipuri ca in estetica clasicista, fiindca au si trasaturi general-umane.

Smaranda Creanga este tipul femeii de la tara, isi iubeste copii, face pentru ei sacrificii, il poarta
pe Nica la invatatura, stie o multime de practici mantice: ii facea copilului un benghi in frunte saI apere de deochi, abatea grindina infigand toporul in pama,nt, inchega apa cu doua picioare de

vaca, indrepta vremea punandu-l sa rada la soare. Este mama, ca prototip, iubitoare, harnica,
rabdand toate nazbatiile copiilor, evlavioasa, crede in destinul de exceptie al lui Nica.

Nica al lui Stefan al Petri din Humulesti este prototipul copilul, care devine dintr-un "baiet
prizarit, rusinos si fricos", un "holteiu, din pacate !". El retraieste "varsta cea fericita", asa cum
"au fost toti copiii", "cu rusinea zugravita in fata si cu frica lui Dumnezeu in inima", care "dintrun bot cu ochi" ajunge un flacau, caruia ii "salta inima de bucurie", cand auzea pe Mihai,
scripcarul din Humulesti, cantand. De aceea pentru el satul este plin de farmecul copilaresc,, plin
de jocuri si jucarii. Creanga scrie pentru a retrai acele clipe, pentru care-i salta "si acum inima de
bucurie", fiindca ea, copilaria, este "vesela si nevinovata". Motivatia scrisului este lirica,
romantica, de aceea Aminliri din copilarie este o carte realista dar si de evaziune romantica in
lumea copilariei.

Prototipul taranul rezulta prin insumarea unor eroi ca Stefan al Petrei gospodar harnic, care
munceste la padure la Dumesnicu, la facut si vandut sumane, la camp pentru a agonisi existenta
familiei; bunicul David Creanga din Pipirig intelept, evlavios, bun si bland, care plateste
pagubele nepotilor; unchiul Vasile si matusa Marioara "pui de zgaraie branza" adica atat de
zgarciti incat "parca a tunat si i-a adunat".

Prototipul preotul este sugerat de parintele loan de sub deal, inimos, luminat, bland, care face
scoala la Humulesti, de parintele Isaia Duhu, carturar, care-i invata la scoala domneasca facuta
de Ghica Voda, de parintele Oslobanu, avar, care-i alunga cand se duc cu uratul si vrea sa-si vada
baiatul popa.

Prototipul ciubotarul este reprezentat nu numai de sugubatul Chiorpec ci mai ales de Pavel, carei gazduieste la Falticeni.

Mos Luca reprezinta harabagiul un prototip, care va fi dezvoltat in nuvela Mos Nechifor
Cotcarul. Prototipul calugarul este sugerat prin staretul Neoriil de la Neamt, prin parintele Isaia
Duhu, prin ceea ce gandeste Nica in capitolul al patrulea, cand vrea sa-i propuna mamei sa
ramana calugar.

Arta lui Creanga consta in faptul ca izbuteste sa construiasca imaginea vie a unui univers rural
romanesc in plina miscare, cu o evolutie a eroilor, cu personaje conturate din cateva lini sigure,

impregnat de specificul national moldovenesc: port, obiceiuri, datini, jocuri, cantece, proverbe,
zicatori, termeni, expresii, locuri, oameni, obiecte; folosind o economie de mijloace, o densitate,
o acuratete, un stil atat de autentic, incat Calinescu il definea astfel printr-o concluzie a studiului
sau: "Creanga este insusi poporul roman intr-un moment de geniala expansiune".

c) Sinteza estetica realizata de Ion Creanga rezulta din faptul ca eroii sai reprezinta categorii
sociale, sunt tipuri umane bine conturate, vii, care traiesc "felii de viata" autentica, reala,
romaneasca. in acelasi timp ei au trasaturi general-umane, reprezinta prototipuri ca in clasicism,
dar au o traire afectiva ca eroii romantici.

Tema. eroii, conflictul, subiectul sunt luate din viata sociala, dau o imagine a satului
moldovenesc de la mijlocul secolului al XlX-lea, dar elementele de specific national sunt
romantice, fiindca romanticii aduc pretuirea culturii populare. De aici profunda prietenie a lui
Ion Creanga cu Eminescu.

Portul popular: sumane, catrinta, opinci cu obiele de suman alb, obiceiurile de sarbatori cu uratul,
cu mersul preotului prin sat, cantecele spuse de Mihai, scripcarul din Humulesti, proverbele si
zicatorile, practicile mantice, ca: datul cu bobii, benghiul in frunte pentru deochi, infiptul
toporului ca sa alunge grindina; horele, doinele, corabiasca, horodinca, alivencile, tiitura, mariuta
si alte jocuri cantate de mos Bodranga; claca, unde torcea intrecandu se cu Mariuca, placintele cu
poale-n brau si alivenci, iarmaroacele si mersul pe Ia manastiri, toate dau acel specific national.
Scientismul, care caracterizeaza realismul, are in cazul lui Creanga o forma particulara, aceea de
erudit al culturii populare, asa cum observa G. Calinescu.

Particulara este si forma prin care se exprima spiritul critic. Fie sub forma blestemului, cand este
prins badita Vasile la oaste cu arcanul ("Afurisit sa fie caneriul de vornic si cum au ars el inima
unei mame, asa sa-i arda inima sfantul Foca de astazi. Iui si tuturor partasilor sai"), fie sub forma
ironiei ("dascalul lordache, farnaitul de la strana mare", care "clampanea si avea "darul
suptului"), a autoironiei pusa in gura tatalui sau ("ca-i o tigoare de baiat, cobait sj lenes, de n-are
pareche", "prinde muste cu ceaslovul", "bate prundurile dupa scaldat", "iarna pe gheata si la
sanius") dar mai ales prin umor.

Umorul insoteste situatiile, comice ca in episodul cu scaldatul, cand mania ii ia hainele si traieste
rusinea de a venj in pielea goala prin gradini acasa, fiind de rasul fetelor ("iar eu intram in
pamant de rusine si caf pe ce sa ma inec de ciuda"). El are si un sens moralizator, fiindca Nica

redevine harnic, o ajuta pe mama sa la facutul sumanelor, incat aceasta il lauda si el plange de
bucurie. Aceasta ne arata, ca si in cazul lui George Toparceanu, ca ironia si umorul sunt de fapt
masca sub care autorul isi ascunde sensibilitatea.

In episodul cu pupaza, dupa ce-i face "taraboi" mosului si acesta-l ameninta ca-l spune tatalui sau
se autoironizeaza cuexpresii plastice: "pe loc mi s-la muiat gura", "si tinde-am crori-o la fuga",
"Vorba ceea: Lasa-I, mai! L-as lasa eu, dar vezi ca nu ma lasa el acum !". Este de fapt o situatie
comica tratata cu umor ca si in episoadele cu scaldatul, cu ciresele, cu uratul sau cu raia, ce-o ia
Nica de caprele Irinucai. Uneori Creanga face umor negru, ca in episodul cu holera, cand
"boscorodea" mortii cil cimilituri, lua pomana covrigi, mere, turte, nuci, incat se imbolnaveste,
este invelit in seu de mos Vasile Tandura, se face bine iar concluzia este ironica "lucrul rau nu
piere cu una cu doua".

Umorul este de fapt rezultat si dintr-un comic de limbaj, fiindca zmeii lui mos Luca sunt "ca
niste mati de cei lesinati", oamenii de la ses sunt "sarbezi la fata si zbarciti, de parca se hranesc
numai cu ciuperci fripte in toata viata lor", candidatii veniti la Socola au "niste tarsoage de barbe
cat badanalele de mari".

Umorul izvoraste din bucuria de a trai "de-ti parea tot anul zi de sarbatoare" sau cum reda
cuvintele unei babe: "Dare-ar Dumnezeu tot anul sa fie sarbatori si numai o zi de lucru si chiar
atunci sa fie praznic si nunta in sat". Umorul insoteste pe eroi fiindca au nume comice: Trasnea,
Oslobanu. Mos Chiorpec, Mogorogea. Cu toate acestea Creanga nu poate sa. treaca cu vederea
felul in care satul, cei din jur sanctioneaza comportamentul :*au. Mos Chiorpec il da cu dohot pe
Ia bot, matusa Marioara pretinde plata canepii, mama il lasa fara haine, de la Irinuca trebuie sa
fuga. Urhorul nu-l impiedica pe cititorul atent sa vada in conflictul dintre mama evlavioasa, prin
care-i vine darul de la Dumnezeu de a fi hirotonit si ratacirea de la destin, care-i vine prin tatal
sau, fiindca-si pierdea banii prin crasme.

d) Stilul lui Ion Creanga se caracterizeaza prin oralitate, expresivitate, folosirea termenilor
dialectali, densitate, nuantare, duiosie.

Oralitatea este realizata prin particule demonstrative ("iaca si soarele rasare"), prin interjectii cu
valoare predicativa ("calutii tatei"), prin zicatori (" - Ioane, cata sa nu dam cinstea pe rusine si
pacea pe galceava!").
Expresivitatea rezulta fie din sintagme ale limbii vorbite: "frunza frasinelului", "bucuria

zugravita pe fete", "sa nu-ti salte inima de bucurie", "cum nu se da ursul scos din barlog",
"paslind-o asa cam pe dupa toaca", "cat era de tare de cap", "de ne degera maduva-n oase de
frig", "ursul nu joaca de buna voie", "mort copt", "parca ti-a iesit un sfant din gura"; fie din
metafore: "ar fi trebuit sa inceapa a mi se pune soarele drept inima", fie din metonimii: "ca-ti
venea sa te scalzi pe uscat ca gainile", "asa-mi sfaraia inima-n mine de dragostea Mariucai".
Folosirea unor termeni ca: stioalna, megies, holtei, zamparagii, duglisi, cociorva, mitoc, stiubei,
culeseriu, ocnita, harabagiu, borta, ogarjiti, babalaci, rohatca, nuanteaza si dau specific
moldovenesc textului, imbogatind limba literara cu tezaurul termenilor dialectali. Acest specific
rezulta si din introducerea de proverbe, zicatori, fragmente de poezii populare ca cele cantate de
Mihai, scripcarul din llumulesti: "Frunza verde de cicoare / Asta noapte pe racoare / Canta o
privighetoare / Cu viersul de fata mare". Densitatea si varietatea continua a acestor procedee dau
acel timbru unic al textului, originalitatea, semnul "celor alesi" cum spunea Titu Maiorescu,
farmecul limbajului.