pag 1-152.

qxd

27/04/2005

12:15

Page 86

Metafizica i gnifor` l a
Lucian B laga
S

uspenda]i pe marginea unei limite ontologice,

ncerc`m s` ne confec]ion`m aripi icariene
pentru a survola metafizica blagian` care
sondeaz` misterul asumndu-[i curajul unei terifiante
aventuri, aceea de a lumina cu spiritul s`u umbrele
nceputurilor1, temeiurile existen]ei. Limba [i
dezv`luie caracterul trivial atunci cnd este pus` s`
vorbeasc` despre esen]e ultime sau despre ceea ce
reprezint` universalitatea unei gndiri ignifore,
purt`toare de lumin` incandescent`. Cuvintele s-au
transformat n locuri comune prin suprauzitare,
dovedindu-se instrumente neputincioase pentru a
surprinde realitatea fondatoare a existen]ei. Am
considerat necesar` o reinventare terminologic` [i
inovarea unor mijloace proprii, pentru a nu vicia
sensurile ntemeietoare ale gndirii metafizice blagiene.
Angoasa c`ut`rii incinereaz` egoul demiurgic
derulnd o oper` metafizic` unitar`. Filozofia, poezia [i
dramaturgia lui Blaga nu pot fi n]elese dect considerate ca o totalitate n care fiecare parte se integreaz`
ntr-o arhitectur` sistemic`, surprinz`tor de armonioas`.
Elementul coagul`rii tuturor p`r]ilor se profileaz` sub
forma unei texturi ideatice de tip heraclitic: focul sau
pyr cum i-a spus filosoful presocratic n urm` cu 3000
de ani. ns`, la Blaga, focul nu are caracter stihial, el nu
reprezint` ca la Empedocle, spre exemplu, unul dintre
cele patru elemente fundamentale ale cosmosului acel
pyr care r`mne totu[i material, cenu[` fierbinte
privat` de anima, chiar dac` este nnobilat cu
atributele celui mai rafinat dintre elemente.
Pentru a vorbi despre conceptul incandescen]ei
vivificatoare, am apelat la un termen adecvat realit`]ii
blagiene [i anume latinescul ignis. n antichitate se
f`ceau referiri la acesta ca fiind focul animat, focul
nzestrat cu pneuma sau suflet. For]` care poart` n
sine principiul vie]ii, putere creatoare nc`rcat` de
arhetipul tuturor lucrurilor, focul etern viu este sursa de
la care se adap` fiin]a lumii. Unul din elementele
unificatoare ale operei lui Blaga este tocmai acest
concept al ignisului, n]eles ca foc sacru generator de
lumi virtuale. Este ciudat` rezonan]a igneis-ului
latinesc cu grecescul agnos - nsemnnd sfin]enie,
puritate n unitate.
Acest element diafan nu este niciodat` cu
des`vr[ire explicit, ns` marcheaz` la Blaga
cosmologia, gnoseologia, estetica, etica [i nu numai.
Poetul metafizician ne apare n ipostaza eroului
prometeic care aduce oamenilor focul2, sau, mai bine
zis, cel care-i ajut` s` con[tientizeze c` acesta
constituie fundamentul existen]ei. Elementul fizic
86

sublimat pn` la conceptualizare, devine cheia

comprehensiunii sensurilor ntemeietoare. Lumina pe
care-o aduce poetul, reflex al luminii primordiale3 a
momentului genezei, este cu totul altceva dect lumina
stihial` sau ra]ional`4. Ea este marcat` de o diferen]`
ontologic`, de o muta]ie la nivelul fiind-ului, este
ignisul care-l face pe om s` fie om5, adic` o for]`
vectorial` ndreptat` vertical spre transcenden]`.
Experien]a empiric` pe care ne-o d` focul, de
mobilitate imobil`, se transform` prin dimensionare
metaforic` n sinteza mediatoare a contrariilor. Inim` a
lumii, ignisul este sincronia unei sistole si a unei
diastole, firul unicit`]ii si al unit`]ii fiin]ei.
Experien]a poetic` [i experien]a metafizic` sunt
coincidente la Blaga, avnd caracterul revelator al
ignis-ului. Aceast` identitate este fireasc`, a[a cum
remarc` [i Martin Heidegger n Pe drum c`tre limb`:
orice gndire meditativ` este o activitate poetic`, orice
activitate poetic` este ns` o gndire6. Acela[i act de
revelare a misterului ntemeiaz` metafizica si poezia.
La Blaga actul revelator se realizeaz` cu mijloace
diferite, in art` se manifest` n planul sensibilit`]ii si
intui]iei iar n metafizica in planul viziunilor abstracte7.
Diferen]a este doar la nivelul mijloacelor de expresie,
ele identificndu-se esen]ial ca gest metaforizant.
Spiritul poetului metafizician se aseam`n` unui
Athanor8 n care toat` corporalitatea sa inflamat` se
consum` ntr-o ardere9 sf[ietor de dureroas`, dar
necesar` imperios pentru a putea elibera fumul sau
mul]imea infinit` de lumi virtuale. Diafanul10 (sau ceea
ce se arat` doar zeilor nemuritori [i niciodat`
oamenilor), acea transparen]` care ascunde o prezent`
absent`, este cea mai incitant` provocare. Poetului
ignifor, incinerndu-[i finitudinea material`, las`
fumul sufletului s`u s` contureze infinite apari]ii
virtuale, prezentificnd universuri posibile11.
Poetul este asemeni unui rug aprins12, Marele Anonim asemeni unui vulcan aruncnd la periferia sa existen]e13. Dincolo de hiatusul ontologic, ambii mp`rt`[esc tr`s`turile unei apari]ii ignifore. Fiin]a autentic`,
cu adev`rat vie, se identific` cu elanul vital, cu natura
vulcanic` ce-i confer` harisma autarhica14 a f`uritorului
de universuri. Geniul creator este definit ca o existen]`
de o intensitate excep]ional` n orizontul misterului15.
Darul s`u special este acela al puterii de a revela. Acesta coincide, n ordine uman`, cu darul de a converti
misterele in chip metaforic [i n coordonate stilistice
abisale16. Datorit` acestei harisme revelatoare, iluminatoare, misterele lumii pot fi aduse n fenomenalitate,
n dimensiunea vizibil` a crea]iilor de cultur`.

pag 1-152.qxd

27/04/2005

12:15

Page 87

Eliberat de povara fizic`, imponderal si atemporal,

creatorul face o ntoarcere ontologic`, [i vectorizeaz`
ntreaga sa fiin]` spre universalitatea etern vie:
misterul. ns` aceast` eliberare de redundan]a
mpov`r`toare a contingentului vine n urma unui
sacrificiu asumat deliberat [i este condi]ia sine qua non
a pasului transcenderii. El este angajat ntr-un alt mod
ontologic, diferit de cel al organismelor vegetale sau
animale. Modul lui de a fi n lume este pentru mister
[i revelare si are caracter ignifor17. Rezultatul acestei
muta]ii ontologice este crea]ia, f`urirea de universuri
spirituale, pl`smuirea culturii. ncoronat cu diadema
de foc a idealului ce-l mistuie18, poetul realizeaz`
aceasta transgresare sau deplasare a con[tiin]ei pe
planuri de verticalitate axiologic`. Este momentul de
gra]ie al maieuticii discursului asupra esen]elor ultime
ale existentei. Exodul19 sau ie[irea din imediatul lumii
este calea transpunerii permanente n non-imediat, ca
orizont ve[nic prezent20.
Pentru ca anabaza s` se realizeze n plenitudinea sa
este necesar` existen]a negativului, catabaza, asta n
virtutea faptului c` raiul este luminat de focurile
iadului21. Pentru a f`uri discursul estetic, poetul ignifor
trebuie s`-[i lase mistuit` individualitatea, astfel
deschizndu-se toposului utopic al tuturor sensurilor
universale. Combustiile interioare sunt adev`rate
explozii care se exteriorizeaz` n metafore
iluminatoare, astfel ceea ce era poten]ialitate se
actualizeaz` primind o form`, un chip profilat din
umbre si lumini.
Dac` organismele biologice sunt entelehiale,
purtndu-[i scopul n sine, n autorealizare si
autoconservare, fiin]a cultural`, spiritual`, este ecthelic`, [i are finalitatea n afara sa, n crea]ia unui
univers stilistic autentic uman. Poiesisul, f`urirea de
lumi spirituale virtuale, este modul ontologic al omului,
ghenesis sau reproducerea biologic` este modul
ontologic al celorlalte emana]ii ale principiului
centralit`]ii existentei. Marele Anonim este putere
generatoare, vulcanic`22 voin]` de crea]ie, dar n
acela[i timp de decimare, sterilizare a tuturor
existen]elor care pericliteaz` hegemonia sa. Fatalmente
orice emana]ie este inferioara sursei care a
aruncat-o n existen]`, omul fiind
condamnat la o sisific` escaladare a pantei
decaden]ei. Dac` Marele Anonim
prefigureaz` actualizarea transcendent` a
tuturor poten]ialit`]ilor, omul este doar un
soi de hibrid23 sterilizat. Hr`nindu-se cu
surogatul absolutului, omul [i actualizeaz` laten]ele demiurgice ntotdeauna
intr-un mod viciat.
Ignisul24 are caracter de omniprezen]`
[i totodat` de prezentificare a fiin]elor n
finitudinea lor mundan`. El este Logos
iluminator care ritmeaz` efervescen]a firii
prin matricea stilistic`, asemenea unei
rnduieli intrinseci a existen]elor,
instituindu-se ancestral, ntr-un ritm al
timpului calitativ25. Ard molcom
lumn`rile - f`r` pripeal`, dup` un tainic
ritm cosmicizant.

Sfera ignisului con]ine termeni a c`ror plenitudine

semantica debordant` mpinge gndul pn` pe muchia
paradoxurilor. C`ldura, lumina, ro[ul ardent, sngele,
fumul, dogoarea, fulgerele sau cenu[a, toate acestea
reprezint` ipostaze sau consecin]e ale focului. Ele se
transform` n semne indicatoare ce trimit spre
centralitatea vulcanic` a existentei. R`spndite in cea
mai mare parte n poeziile lui Blaga, n opera filosofic`
acestea iau forma conceptelor ignifore (gndirea
luciferica, magma incon[tientului, matricea stilistic`)
pe care se ridica arhitectura sistemului metafizic. Blaga
subliniaz` ca doar n dimensiunea metafizic` omul [i
g`se[te plenitudinea26, metafizica este expresia si
afirmarea ve[nic rennoit` a unui mod existen]ial care
]ine constitutiv de fiin]a omeneasc`.
Poetul metafizician, posedat de angoasa c`ut`rilor27,
vneaz` umbra indefinibil` a unui adev`r ultim, a unei
axiome fundamentale ignifore de la care s` se poat`
reconstrui metafizic lumea. Actul meditativ este un
exerci]iu mental pe cont propriu. Expunerea lui, care nu
este niciodat` una impersonala, descoper` o rela]ie
intrinsec` \ntre adev`r [i metoda ob]inerii lui. Adev`rul
este tot una cu drumul ajungerii la el, o experien]`
iluminatoare sau metamorfozant`, experien]a luciferic`. Starea de gra]ie apolinic` a cunoa[terii paradisiace, cu atributele echilibrului, mul]umirii [i securit`]ii,
este dep`[it` prin cunoa[terea luciferic`, deschiznd
drumul dramei subiectului cognitiv bntuit de
incertitudini. En-staza devine ec-staz` intelectual`
poten]nd misterul existen]ial. Ochii de foc ai
b`trnului Pan, cople[i]i de lumina adev`rului metafizic
ce i se reveleaz`, se \nchid pentru totdeauna.(B`trnul
zeu ncremeni f`r` de grai /n noaptea cu c`deri de
stele/[i tres`ri ndurerat.../p`ianjenul s-a-ncre[tinat./A
treia zi [i-a-nchis cosciugul ochilor de foc.//
P`ianjenul)
Gnoseologia la Blaga este rezultatul unui e[ec
reiterat. Cu ct sacrificiul ignifor al egoului creator este
mai mare, cu att mai impenetrabil devine principiul
transcendent28. Misterele existen]iale, etern disimulate,
niciodat` adecvat revelate, nu trec pragul cunoa[terii.
Acesta, totu[i, se dovede[te a fi un prag magic, de

87

pag 1-152.qxd

27/04/2005

12:15

Page 88

vreme ce metamorfozeaz` fiecare individualitate

cognitiv` care se love[te de el. Cunoa[terea luciferic`
este ignifor`, poten]nd densitatea ntunericului cu
plpiri de lumnare. Cu fiecare pas gnoseologic
orizontul misterului se extinde mai mult. Evrica! - am
g`sit adev`rul - strig`t de bucurie al cunoa[terii
paradisiace, se transform` ntr-o infinit`, sacr`29
mirare metafizic`: misterul nu are limite!! Adev`rul nu
va putea fi niciodat` consumat prin aparatul
conceptual sau liric si astfel [i pierde pentru totdeauna
caracterul de absolut` veracitate.
Nu vom putea n]elege logica interna a
transform`rii omului in fiin]` metaforizant`, capabil`
de gesturi revelatoare, f`r` s` ne fi clarificat n prealabil
semnifica]ia pe care o are Marele Anonim, importan]a
muta]iei ontologice, a cenzurii transcendente [i a
matricei stilistice.
Cenzura transcendent` este instituit` ca un ciudat
act de tandre]e al Marelui Anonim fa]` de existen]ele
plurale si finite, care s-a pierde n neant odat` cu o
posibil` descentralizare theogonic`. Centralitatea solar`
a principiului existen]ei sus]ine dansul echilibrat al
acestor entit`]i fragmentare prin cosmos [i-l
mbog`]e[te printr-o emana]ie continu`. Barierele
cenzurii transcendente, parte integrant` a fiin]ei umane,
sunt penetrabile doar prin des-fiin]are (moarte)30.
Iubirea ciudata a Marelui Anonim pentru fiin]a
creatural` se dezv`luie n refuzul darului cunoa[terii
absolute31, care ar dezr`d`cina-o [i ar desfiin]a-o.
Marele Anonim nu vrea s`-[i jertfeasc`32 creaturile
printr-o periculoas` descentralizare a existen]ei, care ar
duce la c`deri de stele33 amintind de sfr[itul
apocaliptic.
Con[tientiznd infirmitatea sa primordial`, statutul
de creatur` refuzat` de adev`r34, omul [i descoper`
destinul \n lume: crea]ia universurilor virtuale. Marele
Anonim se dovede[te totu[i generos deoarece,
ngr`dind cunoa[terea individuat`, o nzestreaz` cu
energia dinamic` a dep`[irii de sine n fiecare moment
al na[terii operei. Actul creator, reiterat la infinit, este
mult mai mult dect o nentrerupt` si ira]ional` irup]ie
de inedit35. Este saltul calitativ al omului creator de la
a exista pur [i simplu in lume, la a exista \ntru mister [i
revelare36. Am putea spune c` actul creator, prin
caracterul sau ignifor aduce un surplus calitativ lumii,
ncoroneaz` ghenesis-ul naturii cu aureola spiritului.
Blaga vorbe[te despre substan]a vulcanic` a
incon[tientului37, ca despre o magm` de un dinamism
armonic a c`rui element formativ este stilul38.
Congenital operei, stilul [i fixeaz` fundamentul greu
ca sngele, dincolo de lumin`, n dimensiunea
misterioas` a incon[tientului. Matricea stilistica este
ntemeierea vivificant` a tuturor crea]iilor unui individ
uman. Matricea stilistic`, complex al incon[tientului,
[i mpline[te semnifica]ia n zona con[tiin]ei, prin
transla]ia pe care o realizeaz` dintr-o dimensiune
esen]ial` n alta fenomenal`. Modul ontologic al
omului, ca fiin]` creatoare, nu se poate mplini dect n
cadrul stilistic. Suntem poseda]i de stil, suntem
integra]i n el, f`r` s` con[tientiz`m acest fapt. Actul
reflexivit`]ii39 asupra stilului necesit` o distan]are
(adesea imposibil de realizat) fa]` de acesta. Intervalul
88

creat astfel ne d` r`gazul necesar pentru a sesiza

unitatea imanent` a pluralit`]ii operei .
Ignisul este simbolul puterii absolute de a crea, ns`
actul crea]iei presupune ni[te premise de care trebuie s`
se ]in` seama. Dac` ar fi s` realiz`m o analogie ntre
actul de crea]ie ignifor blagian [i procesul alchimic al
f`uririi pietrei filosofale, am putea descoperi
numeroase echivalen]e. Orizontul spa]ial blagian ar
putea fi reprezentat de spa]iul nchis al cuptorului
alchimic. Orizontul temporal al matricei stilistice [i-ar
g`si echivalentul n durata temporal` necesar`
procesului decant`rii reziduurilor [i a sublim`rii
materiei care va deveni piatra filozofal`. Accentul
axiologic ar fi comparabil suflului care a]]` j`raticul.
Anabasicul [i catabasicul ar putea fi simbolizate de
c`tre fumul care are libertatea de a se mi[ca pe axa
verticalit`]ii. N`zuin]a formativ` ar echivala tainei
epistemice a f`urarului Hefaistos. Am realizat aceast`
apropiere comparativ` ntre matricea stilistic` [i
Athanor pentru a ilustra caracterul ignifor al
categoriilor abisale. Complexul categoriilor
incon[tientului are impact formativ asupra produselor
spiritului uman, fie ele opere de art`, concep]ii
metafizice si nu numai40. Frontul creator uman in
raport cu lumea nu e simplu (...) ci multiplu. Lumea
noastr` se nfrupt` deci din spontaneitatea uman` cu o
intensitate exponen]ial`41. Discursul estetic, indiferent
n ce substan]` material` se ntrupeaz`, poart` stigmatul
categoriilor abisale.
Creatorul, fiin]` metaforizant`, ncearc` [iretlicuri
prometeice n tentativa sa de a se strecura in zone
interzise de c`tre Marele Anonim. Fiecare ncercare de
a dep`[i cenzura transcendent` se soldeaz` ns` cu un
magnific e[ec42, [i totu[i f`r` acest e[ec el nu s-ar putea
constitui ca om43. Suferin]a acestei nempliniri este una
fondatoare. Angoasa existen]ial` cap`t` expresie prin
cromatica azurului arz`tor44, partea cea mai fierbinte a
fl`c`rii sau prin purpuriul metafizic al sngelui hristic45.
Fiin]a se zbate s`-[i dep`[easc` limitele, dincolo de
baremul normalit`]ii, temperaturi extrem de ridicate sau
coborte sunt identice ca experien]`: aceea a durerii.
ns`, cum spune poetul, Mai calde dect fiin]a noastr`
sunt totdeauna r`nile, rana46 metafizic` a neputin]ei
omului de a-[i revela sie[i misterele nefiind neap`rat o
c`dere, ci momentul de maxim` intensitate a vie]ii,
apogeul existen]ei sale, apropierea de transcendent.
Adev`rul se profileaz` totdeauna pe fundalul durerii47
vivificatoare.
Poezia metafizic` a lui Blaga are o aur`, un cmp al
luminii ce o mpresoar`. Universul virtual i[i g`se[te
fundamentul ntr-o ardere luminoas`. Devenind mijloc
de prezentificare a spiritului, lumina cnt`, lumina este
de[teapt`48. Ideea are nevoie de materie pentru a se face
inteligibil`, pentru a se actualiza [i deveni
fenomenalitate, v`rsndu-[i puzderia poten]ialit`]ilor
pe cale de a fi actualizate. Chiar [i r`ul este lumin`, de
fapt o pseudo-lumin` care [i reneg` condi]ia
creatural`. Dracul [i-a pus fosfor \n ochi: el nu vrea
numai s` primeasc` lumina, el vrea s` [i dea .El
accept`, dar tinde s` se reverse. El vrea cu alte cuvinte
s` aib` minile libere. El nu vrea sa fie ndatorat luminii
(Mini libere).

pag 1-152.qxd

27/04/2005

12:15

Page 89

Umbra, departe de a fi exclus` din constela]ia

axiologic` a ignisului, devine element esen]ial, ca
umbra luminoasa49, ea este o necesitate ontologic`.
Stigmat al tuturor corpurilor mundane efemere, umbra
are greutatea si densitatea impenetrabil` a somnului
con[tiin]ei. Cei ce [i dep`[esc umbra, [i dep`[esc
condi]ia mundan`50 Boteaz`-m` cu p`mnt./ Umbra
lumii mi trece peste inim`//(C`lug`rul b`trn mi
[opte[te din prag). Pentru ca s` asist`m la o regenerare
este nevoie nti de o moarte, moartea a ceea ce este
inert [i vegetativ sau lipsit de spirit.
Cenu[a pres`rat` peste lucruri51 pare un ritual
ancestral prin care fiin]ele somatice sunt incinerate
pentru ca sufletele s` se elibereze de substan]a grea a
corporalit`]ii52. Reziduul materiei arse nu trebuie
dispre]uit deoarece poart` n sine o tain`, el constituie
fundamentul, puterea a toate pantos energhia53 a[teptnd clipa resuscit`rii la via]`. O nou` na[tere sau
muta]ia ontologic`, asumarea unui mod de a fi in lume
radical diferit de cele anterioare ( mineral, vegetal sau
animal ), este condi]ia transcenderii.
C`ldura nefireasc`54 cuprinde fiin]a poetului
metafizician, ca un reflex al genezei, ca o combustie
care-l scoate din limit`rile datului imediat al lumii,
preg`tind evadarea furi[` din istorie, n clipa f`r` durat`
a regener`rii. Moartea este amurgul a[teptat, negativul
pe fundalul c`ruia se relev` luminozitatea demiurgic` a
spiritului creator55.
Lumina si umbra, apa si focul, ziua si noaptea sunt
opozi]ii necesare unui proces continuu al devenirii. Un
r`zboi nemp`cat se duce ntre fiin]a poetic` [i Marele
Anonim, ntre elementele stihiale sau ntre diferitele
fiin]e periferice, o cosmologie n care toate comunic` [i
se provoac` reciproc la existen]`. n aceast` lupt` a
cenzurii [i a revel`rii, a neascunderii [i a disimul`rii
poetul intr` cu un curaj metafizic care va marca
ntreaga produc]ie a gndirii sale. Din c`derile omului
creator, ca fiin]` refuzat` de adev`r, din aceast`
neputin]` a lui, se na[te m`re]ia crea]iei. La fel ca n
cazul trestiei pascaliene, fragilitatea devine o for]`,
deoarece actul medita]iei sale este saltul ntru mister [i
revelare.
Singularitatea creatorului \n univers se datoreaz`
efortului permanent de a-[i revela misterele. Gestul
acesta este unic n gratuitatea sa. El nu are o
inten]ionalitate finalist` [i, \ntr-o oarecare m`sur`, se
aseam`n` cu d`ruirea gratuit` a iubirii absolute. Acest
mod specific de a exista al omului \n univers a fost
numit cultur`. Crea]ia valorilor culturii este un proces
ignifor ce se desf`[oar` pentru el nsu[i [i nu pentru c`
ar urm`rii un scop utilitar. Blaga reu[e[te s` scoat`
cultura din sfera fenomenelor enthelehiale s`dindu-i
r`d`cinile n dimensiunea incon[tientului, mai precis,
n complexul categoriilor acestuia. Incon[tientul
cosmicizat dobnde[te valoarea unui logos larvar ce
hr`ne[te continuu via]a culturii. Departe de a fi un e[ec
al vie]ii, cultura sau producerea de lumi spirituale este
aureola ce-o ncununeaz` des`vr[ind-o.
Blaga, prin toat` crea]ia sa, ne adreseaz` o
provocare: aceea de a parcurge un itinerariu spiritual
mereu reiterat, de vreme ce omul este m`sura unui
drum de mplinit56.Condi]ia sine qua non a afirm`rii

noastre ca fiin]e umane autentice este tocmai aceast`

combustie ignifor`, actul revelator, gratuit asemeni
iubirii autentice. |n fenomenologia vie]ii trebuie s` fim
destul de treji ca s` nu rat`m momentul f`r` durat` al
regener`rii [i al gesturilor excep]ionale [i irepetabile ale
spiritului. Universul creat de poetul metafizician are o
via]` a sa, proprie, al c`rei suflu cald se resimte prin
intuitul concept al ignis-ului.

Monica SZAKACS

NOTE:
1 Lucian Blaga, Trilogia cosmologic`, Bucure[ti, Editura
Humanitas, 1997, p. 15.
2 Nu vreau dect,/s`-mi port curate/degetele r`sfirate/ [i-apoi
prin nori/ s-adun din ei/ ca dintr-un caier/ fulgerele-a[a cum
toamna/ strngi din aer/ funigei.// (Moartea lui Pan, Zeul A[tept).
3 Lumina ce-o simt/n`v`lindu-mi n piept cnd te v`d,/ oare nu
e un strop din lumina/ creat` n ziua dinti,/ din lumina aceeansetat` adnc de via]`?....Lumina ce-o simt n`v`lindu-mi / n
piept.../ e poate ca ultimul strop din lumina creat` n ziua
dinti//(Lumina).
4 Eu cu lumina mea sporesc a lumii/tain`/[i-ntocmai cum cu
razele ei albe/luna/nu mic[oreaz`, ci tremur`toare/m`re[te [i mai
tare taina nop]ii, a[a mbog`]esc [i eu ntunecata zare//(Eu nu
strivesc corola de minuni a lumii), [tiu c` [i eu port n suflet stele
multe, multe/[i c`i lactee/am prea mult soare-n mine (Mi-a[tept
amurgul).
5 Lucian Blaga,Trilogia culturii,Orizont [i stil,Bucure[ti, Editura
Humanitas, 1993, pp. 52-54.
6 Martin Heidegger, Pe drum c`tre limb`, n Secolul 20, an
1995, nr.1, 2, 3, pp. 32-35.
7 Lucian Blaga,Trilogia valorilor, Bucure[ti, Editura Humanitas,
1996, p 73.
8 nchis in cercul aceleia[i vetre/fac schimb de taine cu
str`mo[ii// (Biografie).
9 Lucian Blaga,Geneza metaforei [i sensul culturii, Bucure[ti,
Editura Humanitas, 1994,
pp. 192-207.
10 Gh. Ianopulos, Dic]ionarul verbelor limbii elene vechi, Atena,
Editura Pelican,1995, p. 210.
11 Visnd,ntrez`rim prin doruri -/laten]e-n pulberi aurii/p`duri
ce-ar putea s` fie/[i niciodat` nu vor fi.// (Risipei se ded`
florarul).
12 Ia seama s` nu te-aprinzi/cum se ntmpl` adesea cu lemnul
p`durii,/n chipuri attea, flac`ra-ntmpin` pasul/oric`rei f`pturi
p`mntene/[i drumul i-a]ine [i ceasul./ Ia totul scnteie din toate.
Tmpla s-aprinde/de tmpl`, [i piatra de piatra. O stea nev`zut` ia
foc n c`dere, din gerul/ v`zduhului. Arde-n armur`, sub zea/
cavalerul/(...)Rareori numai, sfr[itul nu e cenu[`./Ct e ntinsul [inaltul luminii,/dumnezeu singur arde suav cteodat` prin/tufe/f`r`
de-a mistui. El cru]` [i mngie spinii/Astfel noi ardem, iubito.

89

pag 1-152.qxd

27/04/2005

12:15

Page 90

Astfel ne este ardoarea/ Ct e ntinsul, ct e naltul,/noi ardem [i nu

ne iert`m,/noi ardem, ah ,cu cruzime-n v`p`i/mistuindu-ne unul pe
altul.// (Cntecul focului).
13 Lucian Blaga, Trilogia cosmologic`, Marele
Anonim,Generatorul, Bucure[ti, Editura Humanitas, 1993, pp. 2650.
14 Corin Braga, Lucian Blaga,Geneza lumilor imaginare,
Editura Institutul European, pp. 119-121. Lucian Blaga, Op. cit.,
pp. 44-45.
15 Lucian Blaga, Trilogia valorilor, pp. 43-45.
16 Ibidem, p. 42-45
17 Muta]ia ontologic` se caracterizeaz` prin izbucnirea n noi a
unui nou orizontaceast` ivire orizontic` nu are deloc
semnifica]ia unui act theoretic (...), ci se impune ca o izbucnire din
adnc, ini]ial`, anterioar` tuturor actelor teoretice si pl`smuitoare,
ca o condi]ie prealabil` a acestora, ca un implicat fundamental.
Orizontul misterului trebuie s`-l n]elegem ca origo unde se
obr[esc toate procesele specific umane. Acest mod r`sare n om,
[i are rolul de afla, de nceput, de izvor de obr[ie. Toate aceste
atribute, alfa, nceputul, izvorul, obr[ia. Ibidem, pp. 30-31.
18 Asupra unui sfnt aureola sare ca o flac`r` asupra unei
materii inflamabile [i aureola l consum`. (Elanul Insulei).
19 drumul n afar`, gr.
20 Lucian Blaga, Trilogia culturii,Orizont [i stil, pp. 170-173
21 Spre soare rd!/ Ca un eretic stau pe gnduri [i m`-ntreb:/ de
unde-[i are raiul - /lumina? - {tiu: l lumineaz`/ iadul/ cu fl`c`rile
lui!/(Lumina raiului),vezi Biografie.
22 Lucian Blaga, Trilogia cosmologic`, pp. 26-34.
23 Idem, Trilogia valorilor, Art` [i valoare, Amfibismul
con[tiin]ei, pp. 9-36.
24 Igneus este termen de specialitate utilizat n vulcanologie cu
n]elesul de produs al focului, rezultat al ac]iunii focului. Magma
[i bazaltul sunt roci ignice. Rocile ignice se formeaz` prin
solidificarea st`rii fluide a lavei.
25 Unde [i cnd m-am ivit din lumin` nu [tiu,/din umbr` m`
ispitesc singur s` cred /c` lumea e o cntare./De vnturi [i ispr`vi
mi sunt ochii plini,/ de umblat umblu ca fiecare:/ cnd vinovat pe
acoperi[ul iadului, /cnd f`r` p`cat (...)// (Biografie), Ard
molcom lumn`rile/ de cear` n sfe[nice./ un tlc s-alege
sibilin/prin umbrele ve[nice. Pe vetre [i n c`pi[te/s-a]]`
j`raticul./S-aprinde ambra pentru zei,/[i mirtul, S`lbaticul/i arde
untdelemnul n opai]ul cu toartele,/pentru vie]i ce vor veni, /dar [i
pentru moartele. (Suprema ardere).
26 C`ci f`r` de o metafizic`, declarat` sau latent`, omul nu
poate exista. n istorie nu s-a declarat niciodat` o vacan]`
metafizic`. Lucian Blaga, Trilogia cosmologic`, p. 19.
27 Caut, nu [tiu ce caut. Caut/ Aurore ce-au fost, ][nitoare,
aprinse/ Fntni-azi cu ape legate [i-nvinse// Caut, nu [tiu ce caut.
Sub stele de ieri,/ Sub stele trecute,caut/ Lumina stins` pe care-o
tot laud.// (La cump`na apelor Lumina de ieri).
28 Poteca de-acum coboar` ca fumul/din jertfa ce nu s-a primit.
De-aici/lu`m iar`[i drumul/spre ]`rna [i valea tr`date-nmiit/pentrun cer chem`tor [i de necucerit.// (La cump`na apelor).
29 Lucian Blaga,Trilogia cunoa[terii, Cenzura Transcendent`,
Bucure[ti, Editura Humanitas, 1993, pp. 94-99.
30 Vezi A[tept amurgul.
31 Marele Anonim a pus n noi ndemnul irevocabil spre adev`r,
ndemn ntemeiat pe ns`[i natura cunoa[terii, dar prin cenzura-i
transcendent` ni-l refuz`. Suntem categoric ndemna]i spre [i
categoric opri]i de la unul [i acela[i lucru. Lucian Blaga ,Trilogia
cunoa[terii, Cenzura Transcendent`, p. 93.
32 Lucian Blaga, Trilogia cosmologic`, pp. 26-50.
33 Attea stele cad n noaptea asta/Demonul nop]ii ]ine parc`-n
mini p`mntul/ [i sufl` peste-o iasc` /n`prasnic s`-l aprind`/n
noaptea astan care cad /attea stele,tn`rul s`u trup/de vr`jitoaremi arde-n bra]e/ca-n fl`c`rile unui rug./Nebun/ca ni[te limbi de foc
eu bra]ele-mi ntind,/(...)/ca s`-]i sorb, fl`mnd s`-]i mistui
()totul// (Noi [i P`mntul).
34 Lucian Blaga, Trilogia cunoa[terii, pp. 28-31.
35 Idem, Geneza metaforei [i sensul culturii, p. 193.
36 Ibidem, p. 194.
37 O magm` de atitudini [i moduri de a reac]iona dup` o logic`,
un ritm interior, consolidat ntr-un fel de tainic sim]`mnt al
destinului, un apetit primar de forme, o efervescen]` a nchipuirii
d`t`toare de sens, adic` un m`nunchi de ini]iative de o putere

90

sp`rg`toare de st`vili... Lucian Blaga, Orizont [i stil, p. 53.

38 Fenomenul stilului, r`sad de seve grele ca sngele, [i are
r`d`cinile mplntate dincolo de lumin` (...) stilul se nfiin]eaz`,
f`r` s`-l vrem, f`r` s`-l [tim, el intra par]ial n conul de lumin` al
con[tiin]ei, ca un mesaj din imperiul supraluminii, sau ca o f`ptura
magic` din marele [i ntunecatul basm al vie]ii telurice. Ibidem,
p. 10.
39 Punerea n lumin` a unei unit`]i stilistice presupune ie[irea
din cadrul acestei unit`]i, distan]area de fenomen e o condi]ie
elementar` pentru ob]inerea acelui sistem necesar descrierii si
inventarierii fenomenului. Ibidem, p.7.
40 Ibidem, p.176.
41 Ibidem.
42 Poteca de-acum coboar` ca fumul/ Din jertfa ce nu s-a
primit. De-aici lu`m iar`[i drumul/ Spre ]`rna si valea tr`datenmiit/ Pentr-un cer chem`tor si necucerit//(La Cump`na apelor).
43 Dar omul deplin nu a devenit om cu adev`rat numai
diferen]ierii morfologice [i structurale: pentru ca s` devin` om n
toat` puterea cuvntului a trebuit s` se dezl`n]uie n el [i un nou
mod de a exista,un nou mod ontologic cu totul deosebit de modul
propriu animalului. {i acest salt negr`it de hot`rtor a avut
realmente loc, c`ci omul ca mod specific de a exista este orientat
spre orizontul misterului. Lucian Blaga, Trilogia Valorilor, Art`
[i valoare, p. 19.
44 Nu-mi presim]i v`paia cnd n bra]e /mi tremuri ca un picur
/de rou` mbr`]i[at /de raze de lumin`?// (Nu-mi presim]i ),
Nimici]i de arzndul albastru/ din clara preziu` de toamn`?
(V`zduhul semin]e mi[ca).
45 petalele ce le purta]i /mi par urzite/din spuma ro[ie/a unui
cald [i-nfl`c`rat amurg de var`./{i-a[ vrea sa v` strivesc /c` sunte]i
ro[ii, ro[ii/cum nu au putut sa fie pe p`mnt/dect aprin[ii,mari
stropi de snge ce-au c`zut/pe stnci/si e nisipul Ghe]imanii de pe
fruntea lui Isus// (Flori de mac).
46 Intre r`s`ritul de soare si apusul de soare/sunt numai tina si
ran`. (Psalm).
B`nuiesc ca Via]a a privit [i a v`zut lumea din preajma ei ntia
oar`-printr-o ran`. Originar, toate sim]urile trebuie sa fie r`ni
permanentizate. (Elanul insulei, Sim]urile originare).
47 At]ia dintre semeni nu prea [tiu/ce s`-nceap`-n zori cu
suferin]a/Ei nu-si dau seama nici spre seara de prilejul/chemat s`nal]e mersul, cuno[tin]a./Suferin]a poate fi in ntuneric, t`ciune in
inima, pe frun]i albastru ger,/pe coapsa ea poate fi pecete arsa cu
fier ,/n bulgare de ]`rn` o lacrima sau smbure de ce./Nu mai calc
a pe p`mnt /cine calca-n suferin]`./nt`re[te fiin]a-ntru fiin]`//(
Lauda suferin]ei).
48 Dac` lumina ar cnta/v`rsndu-[i puzderia/noi am vedea
cum cntecul/ consum` materia//(Suprema Ardere).
49 Sub clopot de vecerne Pan e trist./Pe-o c`r`ruie trece o
umbr`/ de culoarea lunii/a lui Crist.// ( Moartea lui Pan, Umbra).
50 Umbra este o punte pe care lumina ne-o d`ruie[te ca sa
trecem cndva peste ea n ultima noapte.(Elanul Insulei,Umbra).
51 Vino sfr[it, a[terne cenu[` pe lucruri./Nici o c`rare nu mai
e lung`/nici o chemare nu m` alung`. ( Sfr[it).
52 In zori cnd ziua va aprinde noaptea,/Cnd scrumul nop]ii o
sa piar` dus/de-un vnt spre-apus/in zori as vrea sa fim si
noi/cenu[`,/noi si p`mntul.// (Noi si p`mntul).
53 Julius Evola,Tradi]ia Hermetic`. Simbolismul ei, doctrina [i
Arta Regal`, Bucure[ti, Editura Humanitas, 1999, pp. 86-87.
54 {i r`scole[te-mi fruntea-nfierbntat`/ca nisipul dogort/pe
care calca-ncet, ncet/prin pustie un profet.// (Strig`t n pustie),
....o unda/vrea sa te cuprind` si nisipurile prind sa fiarb`.//
(Moartea lui Pan,Pan c`tre nimf`), Ne-om aminti cndva
trziu/../de-aceasta banca unde st`m/ tmpl` fierbinte lng`
tmpl`//(Risipei se ded` florarul).
55 Am prea mult soare in mine/ De-aceea nu-l v`d/ A[tept sami apun` ziua/ [i zarea mea pleoap` sa-[i nchid`/ mi-a[tept
amurgul, noaptea [i/ durerea,/ s`-mi ntunece tot cerul/ si s` r`sar`n mine stelele, stelele mele,/ pe care nc` niciodat`/ nu le-am
v`zut. (Mi-a[tept amurgul).
56 Omul , a[a cum e, e o fiin]` unic` n lume .{i sunt unele stele
care l lumineaz` numai lui stele interzise fiarelor din pe[teri [i
ngerilor din cer(Art` [i valoare). Pelerini prin v`i [i mit/[i
ntind n praf f`ptura./Gndul lor e dovedit/Omul nu-i dect
m`sura unui drum de mplinit (Pelerinii).