Grand Canyon

Grand Canyon, conform denumirii complete, [The] Grand Canyon of the Colorado River (în
română, Marele Canion sau Marele Canion al fluviului Colorado) reprezintă un canion foarte
lung, sinuos și adânc săpat de fluviul Colorado din Statele Unite ale Americii într-un platou
înalt (Platoul Colorado, conform Colorado Plateau). Substratul geologic este reprezentat în
special de roci sedimentare, dar sunt prezente și ceva roci metamorfice. Canionul este dispus
în nordul statului Arizona. Marele Canion este de fapt rezultatul eroziunii exercitate de fluviu
timp de milioane de ani, partea sa inferioară de astăzi fiind de fapt albia majoră a fluviului
Colorado.

Grand Canyon se regăsește aproape integral ca parte a Parcului Național al Marelui Canion
(conform originalului, Grand Canyon National Park), unul din primele parcuri naționale
create în Statele Unite.

Președintele american Theodore Roosevelt, care printre altele a contribuit foarte mult la
dezvoltarea ulterioară a statului Arizona, a fost unul din marii iubitori și susținători ai
conservării și menținerii zonei Marelui Canion, fiind deseori prezent fie ca să se bucure de
peisajele uluitoare fie ca să vâneze în sezoanele deschise vânatului lei de munte (conform
originalului mountain lion).

Canionul, creat de fluviul Colorado prin săparea unui canal de eroziune a platoului înalt
Colorado, are o lungime de circa 447 km (aproximativ 277 de mile), o lățime ce variază între
400 de metri și 24 de km și atinge o adâncime maximă sub nivelul platoului de până la 1.600
de metri (circa o milă). Fluviul Colorado și afluenții săi și-au tăiat cursurile prin straturile de
roci, simultan producându-se o mișcare de înălțare a Platoului Colorado, acestea determinând
o expunere pe verticală a unei secvențe de circa 2 miliarde de ani din istoria Geologică a
Pământului. În timp ce procesele și momentele geologice ale formării Marelui Canion sunt
încă subiecte larg dezbătute în lumea geologilor, dovezi recente ar indica faptul că Fluviul
Colorado își avea cursul creat prin canion de acum cel puțin 17 milioane de ani. De atunci
Fluviul Colorado a continuat să erodeze și să formeze canionul așa cum arată el astăzi[6].
Figura 1. Marele Canion al fluviului Colorado, imagine înfățișând expunerea succesivă
multistratificată

Cu mult înainte de venirea europenilor în cele două Americi, zona a fost locuită de nativii
americani care au construit așezări atât în canion cât și în peșterile acestuia. Populația Pueblo
considera Marele Canion ("Ongtupqa" în limba Hopi) ca fiind un loc sfânt și de aceea
întreprindeau pelerinaje către acesta[7]. Spaniolul García López de Cárdenas este primul
european care ar fi vazut Marele Canion, în 1540. Prima expediție științifică de studiere a
Marelui Canion a fost cea condusă de maiorul John Wesley Powell, din Armata Statelor
Unite la finele anilor 1860. Powell, după care s-a numit și un lac de acumulare creat aproape
100 de ani mai târziu, Lake Powell, s-a referit la straturile succesive de roci sedimentare
expuse de-a lungul întregului canion ca fiind ca niște frunze într-o minunată carte de povestiri
("leaves in a great story book").

Geografie
Marele Canion este un canal de eroziune fluvială foarte lung, 446 km (sau 277 de mile) și
foarte adânc, uneori atingând circa 1.600 de metri (sau 1 milă) adâncime, fiind tăiat în platoul
Colorado și care expune straturi de roci din perioadele Precambrian și Paleozoic. Canionul
apare în multe versiuni ale listei celor șapte minuni naturale ale lumii, deși nici una din aceste
liste nu este produsă de vreo autoritate în domeniu și nici nu sunt definitive. Straturile expuse
sunt gradat relevate datorită înclinării care începe în punctul numit Lee's Ferry și se continuă
până în punctul cunoscut sub numele de Hance Rapid. Canionul se sfârșește după ce fluviul
trece de locul numit Grand Wash Fault, care se găsește în apropierea Lacului Mead.
Mișcarea de înălțare, asociată evenimentelor de generare a munților cauzate de miscările
plăcilor tectonice (orogeneză), a dus la ridicarea acestor pachete de sedimente cu sute de
metri (mii de picioare), creându-se astfel Platoul Colorado. Ridicarea a dus totodată la
creșterea volumului de precipitații în zona de scurgere/drenaj a Fluviului Colorado, însă nu a
fost îndeajuns pentru a schimba tipul de climat semi-arid din zona Marelui Canion.
Alunecările de teren și alte fenomene de tip decolare gravitațională au dus la eroziune în aval
și captarea cursului de apă (stream capture) - toate aceste fenomene au tendința de a
determina creșterea adâncimii și lățimii canioanelor din zonele aride.

Înălțarea Platoului Colorado s-a produs în mod inegal, astfel că Rama Nordică a Marelui
Canion este cu aproape o mie de picioare (circa 300 metri) mai înaltă decât Rama Sudică.
Această înălțare asimetrică explică și de ce Raul Colorado curge mai aproape de Rama
Sudică. Aproape toate scurgerile de pe platoul din spatele Ramei Nordice (care, totodată,
primește cantități mai mari de pricipitații sub formă de ploi si ninsori) merg înspre Marele
Canion, în timp ce o mare parte din scurgerile de pe platoul din spatele Ramei Sudice nu
merg înspre canion (de fapt, acestea urmează înclinarea generală a reliefului). Acesta are ca
rezultat o eroziune mai puternică și, deci, o lățire mai rapidă a canionului principal, dar și a
celor tributare aflate la Nord de Raul Colorado.

Din cauza elevației mai mari (8000 picioare/2438 metri peste nivelul mării) temperaturile de
pe Rama de Nord sunt, în general, mai scăzute decât cele de pe cea Sudică. În lunile de iarnă,
ninsorile abundente sunt un lucru comun. În general vederea de pe Rama Nordică ofera o mai
bună imagine asupra expansiunii canionului față de cea de pe Rama Sudică.