Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
merituos după moarte. În acest loc nu ar exista griji pentru necesități, astfel ca
fericirea sufletească să fie posibilă.
De cele mai multe ori însă, există îndatoriri, care trebuie respectate, până a
putea ajunge acolo. În creștinism, de exemplu, cel doritor să ajungă în rai trebuie
să creadă în Isus Hristos și eventual să urmeze ritualurile unui cult creștin. Se
susține de către diverse culte că ajungerea în Paradis reprezintă eliberarea de
toate lucrurile pământești și axarea pe o viață (strict) religioasă.
Împărăția cerului (în greacă: basileia tou theau) înseamnă în iudaism instaurarea
domniei lui YHWH în Israel și terminarea exilului evreilor, iar în creștinism
înseamnă mântuirea lumii.
Paradisul
în limba persană - pardeis, un cuvânt pentru parcurile regale
în limba ebraică - pardes (din limba persană), devenit ulterior cuvântul pentru
livadă regală, și livadă în general. El apare doar în cărțile de mai târziu ale
Vechiului Testament
în limba aramaică - pardisa, un cuvânt care înseamnă un parc regal; de asemenea,
utilizat cu privire la un viitor de restaurare din Grădina Edenului.[1]
în limba greacă - paradeisos, un cuvânt comun pentru parcurile regale; apare în
versiunea greacă a Vechiului Testament ca o traducere a cuvântului ebraic gan Eden
pentru Grădina Edenului. Ea apare doar de trei ori în Noul Testament.
Paradisul (grec. paradeisos) este amintit și sub forma de rai pe pământ sub domnia
cerului în viața de apoi o viață fără griji, fericită în prezența îngerilor, fiind
antipodul iadului sau infernului.
Rai
Cuvântul slav rai este direct împrumutat de la cuvântul persan ray, ceea ce
înseamnă fericirea și strălucirea cerească.[3]
Creștinism - Rai
Islam - Djanne (arab. "minune")
Iudaism - șamaim ("cer")
Imaginările raiului sunt foarte multe și dau o privire interesantă asupra
necesităților și nostalgiilor culturii respective. Pentru creștini acesta a fost
pentru mare parte din Evul mediu Sfântul Ierusalim, mai târziu Grădina Edenului,
Grădina Mănăstirii, care era făcută după dorințele Raiului. Punct important al
acestor închipuiri a fost grădina franceză în stil baroc. După Iluminism
imaginările despre grădina Paradisului au fost înlocuite tot mai mult cu un peisaj
străvechi, o lume dinaintea civilizației, deci tot în fața căderii în păcat. Pentru
ecologiștii din ziua de astăzi, Raiul este mai mult o pustietate, o pădure
străveche sau un biotop.
Conform Bibliei, Grădina Edenului a fost creată de Dumnezeu în a șasea zi. Acolo i-
a așezat pe Adam și Eva. După ce au fost izgoniți din rai, Grădina Raiului reapare
în Biblie ca „sânul lui Avraam”.
Grădina Edenului
În Biblie se precizează că în Eden izvorau cele 4 râuri importante: Tigrul,
Eufratul, Gihon și Pison. Tigrul și Eufratul se găsesc în Irak, Mesopotamia, cât
despre celelalte râuri, nu se știe unde se află. Era acolo, conform Bibliei chiar
și Pomul Vieții și Pomul Cunoașterii Binelui și Răului.
Loc
În evul mediu, când Cristofor Columb a descoperit America, datorită peisajului
înfloritor și tropical, mulți spuneau că acolo trebuia să se afle Edenul, probabil
aflându-se acolo și Fântâna Tinereții. Mulți misionari ca Marco Polo spuneau că în
China se află Edenul. În prezent, datorită celor două râuri ca Tigru și Eufrat ce
sunt descrise în Biblie, Edenul s-ar fi aflat în Irak, probabil că acolo cândva,
zona era mult mai fertilă. Un cercetător a descoperit însă că au existat și râurile
Gihon și Pison, acum secate și că cele 4 râuri se vărsau într-un fluviu, chiar în
locul unde se află astăzi Golful Persic, odinioară, era o zonă fertilă.