Prin rai se înțelege, în diferite religii, locul în care se duce sufletul omului

merituos după moarte. În acest loc nu ar exista griji pentru necesități, astfel ca
fericirea sufletească să fie posibilă.

De cele mai multe ori însă, există îndatoriri, care trebuie respectate, până a
putea ajunge acolo. În creștinism, de exemplu, cel doritor să ajungă în rai trebuie
să creadă în Isus Hristos și eventual să urmeze ritualurile unui cult creștin. Se
susține de către diverse culte că ajungerea în Paradis reprezintă eliberarea de
toate lucrurile pământești și axarea pe o viață (strict) religioasă.

Împărăția cerului (în greacă: basileia tou theau) înseamnă în iudaism instaurarea
domniei lui YHWH în Israel și terminarea exilului evreilor, iar în creștinism
înseamnă mântuirea lumii.

Hristos (Iisus) spunea apostolilor lui, ei trebuie să vegheze fără întrerupere în

prezența și în absența Lui, ca ei să vadă venirea împărăției Lui (Marcu 13:37).

Unii dintre ei au devenit nerăbdători (2 Tesaloniceni:2). Pe de altă parte este

amintit că Pavel, Iacob, Petru și Ioan pentru a preveni uitarea credinței au scris
scrisori fraților lor creștini prin care aceștia sunt avertizați să nu-și piardă
nădejdea și credința în sosirea împărăției lui Dumnezeu (Evrei 10:25, Evrei 10:37;
Iacob 5:7-8; Petru 4:7; Petru 3:1-15; Ioan 2:18, Ioan 2:28).

Acest fapt nu este recunoscut de istoricii și teologii creștini, care afirmă de

exemplu că Epistola către evrei n-a fost scrisă de fapt de Pavel.[2]

În enciclopedia biblică franceză, Dictionnaire de la Bible este amintit: „Ar fi o

osteneală zadarnică, să încercăm să tăgăduim cu orice preț, vegherea și așteptarea
sfârșitului lumii, care stă scris clar în Noul Testament... În creștinismul
timpuriu... așteptarea Parusiei (Revenirea lui Iisus) a jucat un rol important și
poate fi găsit la începutul și sfârșitul Noului Testament.