Studii Teologice, Seria a II-a a, Anul X, Nr.

7-8, Septembrie-Octombrie, 1958

Pr. Magistrand Marin M. Branişte

ESHATOLOGIA ÎN CONCEPŢIA LUI ORIGEN *

I. — Creştinismul şi filozofia la Alexandria. Alexandria Egiptului re­
prezenta o societate păgînă extrem de cultivată, pasionată pentru filozofie
şi eclectism. Pentru atingerea scopurilor sale apologetice şi misionare
într-un asemenea mediu, creştinismul1 a trebuit să-şi aprofundeze doctrina,
slujindu-se şi de luminile 'naturale ale filozofiei1. Unei asemenea nevoi­
i-a răspuns din plin şcoala creştină, didascaleea, din Alexandria, care,
în prima jumătate a veacului al treilea, atinge culmea înfloririi şi gloriei
■ei, datorită lui Origen 2.
Acest mare geniu al creştinismului antic a înţeles c ă 1dogma, în sine
absolut independentă de sistemele filozofice, trebuie să fie totuşi expusă
în funcţie de gîndirea contem porană3, a cărei problematică putea s lu jî
de suport în cercetarea şi adîncirea adevărurilor de credinţă oficial for­
mulate de Biserică şi ţinute de Tradiţia unanimă şi mai ales în studiul
punctelor care erau încă obiectul discuţiilor libere între teologi 4. Cu ase­
menea convingere, stăpînit de un îndrăzneţ avînt speculativ5, aproape
chinuit de geniul m etafizicii6, el depăşeşte cadrul dogmatic, în unele
puncte, formulînd o mulţime de ipoteze îndrăzneţe, dintre care pe unele
le presară incidental de-a lungul vastei saie opere, iar pe cele mai multe
le rînduieşte compact în sinteza teologico-filozofică intitulată şi cunoscută
sub numele de IIeqî ă g iă v sau D e . principiis’7.
Domeniul în care Sfînta Scriptură dădea puţine date, în care nici'
Tradiţia nu se fixase complet şi în care, deci, sistematizarea personală
a lui Origen a găsit cîmp de desfăşurare mai larg, lucru care i-a şi atras
cele mai multe critici, este eshatologia, învăţătura despre soarta finală a
lumii şi a omului. Drept e că şi Tradiţia bisericească se ocupa uneori cu
cele privitoare la viaţa viitoare: sfîrşitul lumii prin foc, învierea, judecata
generală, răsplătirea veşnică a celor buni şi pedepsirea cu chinuri veşnice

*) A ceastă lucrare de sem inar pentru titlu l de m agistru, a fost întocmită,

sub îndrum area P.C. Pr. Prof. lo a n G. Coman, care a şi d a t avizul să fie publicată.
1. Cf. D am ien van den Eyde, Les normes de Fenseignem 'nt chrétien dans
la littérature patristique des trois premiers siècles, Gembloux, Paris, 1933, p. X II.
2. Cf. V. Grum el, Recenzie asupra lu crării lui René Cadiou, L a jeunesse d’O-
rigène: H istoire de l’école d ’Alexandrie au début du Ill-e siècle, Paris, 1936, în
Echos d’Orient, 39 (1936), p. 496-497,
3. Jean Daniélou, Origène («Le génie du christianism e»), ed 4, Paris-
1948, p. 86.
4. G ustav B ardy, Origène, Paris, 1931, p. 13.
5. Teodor M . Popescu, D enaturarea Istoriei lu i Origen, art. în «B.O.1R.»,
seria I I , 44 (1926), p. 631.
6. G. Bardy, op. cit. p. 13.
7. D in textul original grecesc se păstrează n u m a i cite v a fragm ente. C u ­
prinsul complet, dar n u f ă r ă une!© m odificări făcute m ai ales în punctele în care
originalul s-a p ă ru t contravenind izbitor ortodoxiei, se păstrează în traducerea,
la tin ă fă c u tă de R u fin . E d iţia cea m ai b u n ă şi cea m ai recentă se datoreşte lu i
P a u l Koetschau, Orígenes W erke, fwnfter B and: De principiis — nept âpx»>v>
(D is grieehischen christ lichen Schriftsteller der ersten drei Jahrhunderte, 22)
Leipzig, 1913. De această ediţie ne-am folosit. D in ea cităm .
 E S H A T O L O G IA ÎN C O N C E P Ţ IA L U I O R IG E N 441.

a celor răi. Nu dădea însă explicaţii mai am ănunţite8. Ori nevoia unor
preciziuni se făcea tot mai simţită pe măsură ce ideea creştină pătrundea
în păturile culte. Origen primea învăţătura eshatologică tradiţională, dar
dincolo de claritatea şi simplitatea ei aparentă vedea un fond puţin lăm u­
rit şi plin de dificultăţi, pe care a încercat să le înlăture prin ipotezele sale
pe care ¡noi le prezentăm aci. Ordinea problemelor va urma succesiunea,
logic gîndită, a momentelor finale ale omului şi lumii.

II. — Starea sufletelor după moarte. Trebuie să spunem din capul

locului că Origen susţinea, după învăţătura creştină curentă,nemurirea
sufletului. Acesta nu moare odată cu trupul. In momentul morţii, el este
răsplătit după faptele din viaţă. Paradisul, locul în care sînt aşezaţi sfin­
ţii, îndată după moarte, este ¡încă pe pământ. In ei1 se intră în urma unui
botez de foc, prin care nu pot trece decît cei buni. Aşa cum Sfântul Ioan
Botezătorul chema la botez pe unii din cei ce veneau pe malurile Iorda­
nului şi izgonea pe alţii, tot aşa în fluviul de foc va sta Domnul Iisus cu
sabia de foc, astfel că tot omul care la ieşirea din această viaţă doreşte
să intre în paradis şi' are nevoie să fie curăţit, El îl botează în acest flu­
viu, şi-l conduce la locul dorinţelor sale, în vreme ce pe cel care nu aire
pecetea primului Botez, nu-1 botează în fluviul de foc. Trebuie, într-adevăr,
să fi fost botezat mai întîi în apă şi în duh, pentru ca atunci cînd soseşti
La. fluviul de foc să arăţi că ai păstrat curăţirile apei şi ale duhului şi
că meriţi să primeşti botezul de foc în Hristos Iis u s 9. Paradisul este un loc
de educaţie 10. Cum starea în care sînt sufletele nu este deocamdată destul
de perfectă încît să fie vrednice a gusta suprema fericire, ele se pregătesc
şi se instruiesc aci. Capătă mai întîi 'cunoştinţa elementelor, faptelor şi
fenomenelor de pe pămînt şi explicaţia lor. Se ridică apoi în văzduh, unde
continuă să Înveţe. Ascensiunea lor continuă, pe urmă., din spaţiu în spaţiu,
din cer în cer — lăcaşurile multe ale Tatălui despre care vorbeşte Iisus — ,
devenind din ce în ce m ai pure, mai eterice, mai subtile, adaptîndu-se
mereu regiunilor pe caire le străbat şi ale căror taine adînci, raţiuni, ur­
mează a le cunoaşte. Iisus le conduce. Pînă la sfîrşit, ajung în împărăţia
cerurilor. Acolo ele devin spirite pure lAoyixoO dobîndesc ştiinţa desă­
vârşită şi vederea completă a lui Dumnezeu (•ftecogiaj, suprema fericire, şi
devin asemenea L u i X1.
Cu această învăţătură, Origen se aşeza între două extreme, pe care le
combătea deopotrivă: rătăcirea lui Marcion şi Valentin, pentru care viaţa
veşnică era redusă numai la nemurirea sufletului, şi reveria milenaristă,
după care viaţa viitoare era doar o îmbelşugată şi comodă viaţă pămân­
tească într-un Ierusalim bătut în pietre scumpe de sus pînă jos, o îm pă­
răţie lumească, în care cetăţenii săi aveau să ocupe primele locuri după
Iisus 12.

8 . M . J . Denis, D® la philosophie d ’Origène, Paris, 1884, p. 298.

9. O m ilia X X IV la Luca, după Daniélou, op. cit., p. 73.
10. De principii», I I , 11, 6 ; Koetschau, p. 190, r. 3.
11. Ibid., n , i l , 6-7; Koetschau, p. 190, r. 1,-p. 192, r. 14; R e zu m at după,
Héfélé, Origène, ¡art. îij D ictionnaire encyclopédique de la théologie catholique
(W etzer-W elt), trad. d in I. ge rm ană in 1. franceză de I. Goschler, ed. 3, voi. 16,
Paris, 1870, p. 432.
12. D e principiis, H . 11, 2; Koetschau, p. 184, r. 5-p. 186, r. 3; Com entar la
M atei, M igne, P.G. 13, X V H , 35, col. 1596 A.
442 Pr. M ag istrand M A R IN M . B R A N IŞ T E

Despre sufletele celor răi, Origen spunea că, după ce rămîn cîteva
zile pe lingă mormintele trupurilor respective, se duc în regiuni infe­
rioare, spre judecată şi pedeapsă (sî; td i>Jto yri? Sixaicotrjpia). ia
Sufletele morţilor revin printre cei vii, mai ales cu ocazia adunărilor
pentru rugăciune. Faptul e sigur că se petrece, dar modalitatea este greu
de explicat14.
III. — Sfîrşitul lumii. Despre lume, Origen afirmă că nu este eternă.
Susţinerea contrară este o învăţătură păgînă. Lumea va pieri prin foc 15.
Materia ei nu va fi însă complet consumată (non omnimodis exterminatio
vel perditio substantiae materialis) ie, ci va suferi o schimbare de cali­
tate şi o transformare a chipului (inmutatio quaedam qualitatis atque ha-
bitus transformatio) 1:7, devenind cerul nou şi păm întul profeţit de Isaia
şi fundamentul lumii ce urmează, a cărei populaţie nu poate fi concepută
ca lipsită de materia corpurilor (nullo omnino genere intellectui meo
occurrere potest, quomodo tot et tantae substantiae vitam agere ac sub-
sistere sine corporibus possint) 18.
Dar sfîrşitul’ lumii nu trebuie im aginat după sensul propriu al des­
crierii din Evanghelie, sens care cuprinde imposibilităţi, ceea ce dovedeşte
că scriitorii sfinţi şi Sfîntul Duh care le-a călăuzit condeiul, vedeau pe
deasupra sensului propriu. Cînd Evangheliştii, descriind marele cataclism
final, vorbesc de stele care cad şi se rostogolesc pe pămînt, ei ne spun
lucruri vădit imposibile. Stele sînt, toate sau în cea mai mare parte, mai
mari ca oămîntul. Unde ar putea, deci, să cadă, pentru că pămîntul n-ar
ajunge să primească una singură. Să ne închipuim că pămîntul ar putea
să cuprindă două sau trei; dar cum ar izbuti să cuprindă lumea mulţimea
lor nenumărată? 19. Apoi, chiar cînd s-ar admite că soarele se va întuneca
în ultima zi, că luna nu va mai da lumina sa, că stelele vor cădea, cum
vor putea oamenii să mai dăinuiască în această ruină universală?20.
Căci, cu toate acestea, textul1 sacru mărturiseşte că oamenii se vor
plînge 21, deci vor trăi. Origen găseşte că sensul adevărat al acestui pasaj
este unul moral. Se multumeşte numai cu atît şi nu dă altă explicaţie:
«Cum va fi, ştie numai Dumnezeu şi cei ce-I sînt prieteni în Hristos şi
Duhul Sfînt» 22.
IV. — învierea trupurilor. In contrazicere cu concluziile la care ar fi
trebuit să ajungă sistemul său influenţat puternic de filozofia platonică
şi, ca ea, potrivnic materiei, Origen subscrie dogma învierii trupului.,
Pînă la un punct foloseşte chiar argumente şi formule ireproşabil orto­
doxe: «Să nu socotească cineva că sîntem dintre acei aşa zişi creştini
13. D e principiis, IV , 3, 10; Koetschau, p. 337, r. 12-16; Scrisoarea îm p ăra tu ­
lu i Ju s tin ia n către S fîn tu l Sinod, cu privire la Origen şi la p a rtizan ii lui, trad. de
Teodor M. Popescu, în «S tudii Teologice», an u l I V (1933), p. 63, nota 261.
14. Despre, rugăciune, 31, 5; Koetschau (G.C.S., 3), Bd. 2, Leipzig, 1899, p.
398, r. 18-19.
15. T6 toîo t>. xa9ctoaiov îm p o triv a lu i Cels, V, 15; K oetschau
(G.C.S., 3), Le:pzig, 1899, p. 16, r. 6 .
16. De principiis, I, 6 , 4; Koetschau, p. 85, r. 6-7.
17. Ibid.
18. Ibid., r. 15-17.
19. Com entar la M atei, vechea trad., 49, Migne, P.G. 13, col. 1672 B.
20. Ibid., col. 1673 B.
21. M. J . Denis, op. cit., p. 313.
22. De principiis, I, 6 , 4; Koetschau, p. 85, r. 24-25.
 E S H A T O L O G IA IN C O N C E P Ţ IA L U I O R IG E N 443

care aruncă dogma învierii după Scripturi! (Mt) { o t o v o e ît c o 8 e t i ? târn a

XEyovTEg ajt’Exeivcov EÎvai trâv XEyonevcov ¡jiv Xeiatiavrâv a^EToiivTcov 8 s to
jiEgi âvaatdaEci); %akâ xăgyQa ăg 56yna). “ Chezăşia învierii trupurilor ome­
neşti este, cum învaţă Apostolul, învierea lui Hristos. Şi aşa cumi El a
înviat cu trpul propriu, pentru că a mîncat şi a băut după înviere,
cum mărturiseşte Sfîntul Ioan, tot aşa la înviere, oamenii îşi vor că­
păta propriile lor trupuri. A nega învierea morţilor înseamnă a tăg ă­
dui învierea lui Hristos. învierea trupurilor nu este un fapt mai pre­
sus de puterea lui Dumnezeu. Eili a săvîrşit lucruri şi mai minunate:
a dat, dintru început, viaţă trupului, a făcut cerul, soarele luna şi
tot universul. Precum dintr-un germen m ic şi fără formă se dezvoltă
trupul omenesc cu atîtea organe şi dintr-un bob putrezit creşte spicul bogat
al grîului, tot aşa corpul omenesc îmviază din morţi, în Iisus Hristos 24.
Numai ignoranţii şi necredincioşii socotesc că după moarte trupul piere,
fără să răm înă ceva din el. Dair noi, care credem în învierea lui, prin
moarte înţelegem numai schimbarea sa, zice Origen; materia e cert că
rămîne, şi prin vrerea Creatorului este adusă iarăşi la viaţă, într-o vreme
hotărîtă 25. Dogma învierii o mai susţine Origen şi cu argumentul moral
că trupul' trebuie să ia şi el parte la răsplata sau osînda sufletului, împre­
ună cu care a lucrat pe pămînt 26.
Textele de felul acesta se pot înmulţi. Ele dovedesc că marele ale­
xandrin era de acord cu adevărul învierii morţilor, adevăr unanim crezut
de Biserică, precum însuşi spune: trjv ev tfj £xxXr|aia TC£juat£U|i£vT]v avâa-
taaiv vexQcov ; *7 trjv x£xî]0'uynEVTiv Trţc aaQxo? otvdataatv ev tal? ExxXrjaiaig.28
Origen nu rămîne însă la formularea adevărului învierii în mod gene­
ral, ci după înclinarea sa irezistibilă, trece la amănunte, vrînd să stabi­
lească legătura dintre trupul actual şi cei transfigurat din viaţa viitoare
şi pînă la ce punct sînt identice. Ajuns aci, el vrea să împace dogma în ­
vierii cu opinia sa filozofică după care materia e menită să se retragă.
Experienţa arată, gîndeşte el, că părţile care alcătuiesc corpurile plantelor
şi animalelor sînt supuse unei schimbări permanente. Organismul nostru
se reînnoieşte şi el neîncetat, moleculele care-1 alcătuiesc sînt totdeauna
altele. Curg ca un fluviu şi nu sînt două zile aceleaşi 29. După moarte,
procesul acesta se complică şi mai miflt, elementele trupului omenesc
intrînd în combinaţii multiple care depărtează succesiv molecula organică
de primul ei posesor. In acest flux perpetuu, neschimbată rămîne doar
forma exterioară, chipul (to £Î5og to xapaxTTjQÎ^ov) pe care îşi imprimă spi­
ritul pecetea individualităţii sale.
Faptul că trupul omenesc nici în viaţa aceasta nu-şi păstrează iden­
titatea cu sine, în ce priveşte moleculele organice alcătuitoare, determină
pe Origen să găsească identitatea dintre trupul muritor şi cel înviat în
altceva decît în materia sa schimbătoare şi anume în formă, care s-a
23. îm p o triv a lu i Cel», V, 22; Koetschau, p. 23 r. 9-11
24. I C o rint X V , 23.
25. De principiis, in , 6 , 5; Koetschau, p. 287, r. 13-16.
26. S fîn tu l P a m fiî, E x tras din cărţiîîe lu i Origen despre înviere şi folosit
în A pologia sa în favoarea lu i Origen, Migrae, P.G., 11, col. 91-94; Freppel,
Origene. ed. 2, voi. 2, 1888, p. 38.
27. Com entar la M ate i, X V II, 29, M igne, p.G. 13, coî. 1565 A.
28. îm p o triv a lu i Cels, V, 18; Koetschau, p. 19, r. 4-5.
29. Selecta in P salm . I, 5, M igne, P.G. 12, col. 1093 B.; E pifan iu. Panarion,
haer. 64, 14, 3; K arl H olI (G .C jS., 31), Bd. 2, Leipzig, 1922, p. 425, r. 12-14.
444 Pr. M ag istran d M A R IN M . B R A N IŞ T E

dovedit statornică, în ciuda atîtor fluctuaţii cărora e supusă materia orga­

nică, făcînd ca chipul unei persoane să fie acelaşi în orice stadiu al vîr~
stei 30. învierea este, deci, restaurarea nu a materiei, ci a chipului cor­
pului omenesc schimbat în mai bine, care-şi modelează un trup nou..
Subliniem, repetînd că acest trup nou este identic cu cel de pe pămînt
numai după formă şi numai în trăsăturile sale caracteristice; în ce pri­
veşte amănuntele, fizionomia sa va suferi modificări impuse de procesul
de acomodare la împrejurările şi calităţile locului în care vor petrece'31.
Aşa vor lipsi organele a căror funcţie va înceta, cum ar fi cele specifice
sexelor, pentru că nu vor mai fi căsătorii; existenţa dinţilor va fi făcută
inutilă de lipsa nevoii de a mine a şi deci a alimentelor, pe care aceştia
trebuiau să le macine'32. Locurile din Scriptură care par a spune contra­
riul trebuiesc înţelese figurat. .
Această interpretare contravenea însă izbitor învăţăturii tradiţionale
că fiecare corp va fi reconstituit cu ajutorul aceloraşi elemente materiale
care vor fi făcut parte din substanţa sa, fie în clipa morţii, fie într-un
moment oarecare al vieţii 33. Ori gen recurge atunci şi la ideea stoică des­
pre germeni, raţiuni seminale (X o y o i anEQpiaTixoi), afirmînd că substanţa
corporală pe care fiecare ms urmează s-o dobîndească la înviere este con­
ţinută în mod concentrat şi latent într-o forţă, o sămînţă, un sîmbure de-
viaţă nestricăcioasă (fj.ri cpdEigoiievov), care însoţeşte trupul chiar cînd a
căzut în moarte. Şi aşa cum bobul de grîu semănat, deşi putred, păstrează
totuşi înăuntrul său un miez care la timpul potrivit atrage şi asimilează
materiile învecinate, făcînd să crească paiul şi spicul, tot aşa, la înviere,,
raţiunea seminală, ori în ce stare ar fi trupul, se pune în mişcare, devine
activă şi-l reconstituie: «Tot aşa trebuie gîndit că trupurile noastre cad
în pămînt ca grîul, zice Origen; avînd în ele acea raţiune care conţine
substanţa corporală, deşi erau trupuri moarte, stricate şi împrăştiate,
totuşi acea raţiune a lui Dumnezeu care s-a păstrat totdeauna în materia
trupului, le ridică din pămînt, le realcătuieşte şi le drege, aşa cum acea
putere ascunsă în bobul griului, după stricarea şi moartea lui, reface şî
readuce bobul într-un corp cu lujer şi s p ic 34.
împotriva identităţii exclusiv după formă, Biserica s^a exprimat de
timpuriu, prin glasul1 lui Metodiu de Olimp, Epifaniu şi al altora. S-a
obiectat că forma, fiind legată de carne, nu se poate despărţi, ci se strică
odată cu ea şi că din pricina aceasta, forma care ar învia n-ar mai fi
forma din viaţa pămîntească 35. Pe de altă parte, nici soluţia raţiunii
seminale nu are mai mulţi sorţi de biruinţă: dacă raţiunea seminală e
înţeleasă ca fiind o aptitudine a trupului, învierea e coborîtă la nivelul unui'
simplu fapt natural; iar dacă, aşa cum se pare că Origen afirmă în alt

30. Selecta in Psalm . I, I, M igne, P.G. 12, col. 1093 C-1096 A.

31. Ibid., col. 1093; E p ifan iu , Panarion, haer. 64, 14, 3-8; Kar] H oll, p. 423,
r. 12-p.424, r. 5.
32. Ibid., haer. 64, 16, 1; K a rl Holl, p. 425, r. 3-4; «Ce nevoie m ai au de dinţfc
o sîndiţii? Căci fiind în iad, nu m ai mănîneă, cu ei».
33. Freppel, op. cit., vo\ I I , p. 45.
34. De principiis, II , 10, 3; Koetschau, p. 176, r. 4-11.
35. Problem e de eshatologie, Curs dei m agisteriu, anul I, Buc., 1955-1956, p. 36.
I, Buc., 1955-1956, p. 36.
 E S H A T O L O G IA I N C O N C E P Ţ IA L U I O R IG E N 443

loc, germenele vital rămîne, după moarte, unit cu sufletul 36, care produce
■trupul la înviere, atunci se anulează total învierea trupului celui din mor-
m înt; în plus, ceea ce este şi mai grav, se contrazice învierea Domnului
lisus Hristos'®7. Faţă de susţinerea lui Origen, învăţătura Bisericii a pre­
cizat că noţiunea învierii adevărate impune o identitate şi formală şi mate­
rială între trupul de dinainte şi cel de după înviere38. Sufletul îşi pri­
meşte propriul' organ cu care a activat. Odată cu aceasta s-a afirmat şl
integritatea trupului înviat. El va avea toate organele avute în viaţa
pămîntească.
învăţătura bizară, de care Justi-nian învinovăţea pe călugării orige-
nişti din Palestina, că trupurile vor avea, la înviere, formă sferică, mu-şi
are temei în scrisul lui Origen*39.
V. — Judecata universală. Judecata generală care urmează învierii
nu trebuie înţeleasă după litera Evangheliei, ci în sens spiritual. Nu poate
fi vorba de un răstimp 40 sau loc de judecată, de registre in care să fie
înscrise faptele oamenilor, ori de o sentinţă pur judecătorească, ci de reve­
laţia intimă a lui Hristos în sufletele oamenilor, car-e deşteaptă conştiinţa
lor şi pune totul în lum ină141.
Răsplata nu e de ordin material, ci constă, pentru cei buni, în cunoaş­
terea şi contemplarea tot mai adîncă a raţiunii lucrurilor, culminînd cu
vederea lui Dumnezeu, ca o împlinire a unei aspiraţii înnăscute a sufle­
tului omenesc42.
In contrast cu cei buni, care se împărtăşesc de înţelegerea adîncă a
existenţei, cei păcătoşi zac în neştiinţă. Potrivit cu natura corpurilor inco­
ruptibile ce vor primi şi păcătoşii, focul ce-i mistuie nu e nici el material.
De asemenea nu va fi un singur foc pentru toţi osîndiţii, ci fiecare îşi va
aprinde şi întreţine singur propriul său foc, prin păcatele săvîrşite în viaţă.
Precum abundenţa alimentelor neprielnice întreţin în trup febra, tot aşa
păcatele grămădite de-a lungul vieţii prind a clocoti şi arde... Conştiinţa
capătă o putere deosebită şi vede perindîndu-se pe dinainte, aidoma cum
le-a săvîrşît, toate fărădelegile din viaţă, ea singură învinovăţindu-se şi
căindu-se amar pentru ele, cum zice Apostolul Pavel: «Gîndurile învino­
văţindu-se ori apărîndu-se unele pe altele, în ziua' în care Dumnezeu va
judeca cele ascunse ale oamenilor, după Evanghelia mea, prin lisus Hris-
tos» (Romani II, 15-16). O idee despre calitatea şi intensitatea acestor
chinuri dă focul pasiunilor care ne consumă aici pe pămînt:. mînia, iubirea
vinovată, pizma, etc. Acest foc e, cîteodată atît de nesuferit, încît cei co­

36. „Xâyov Ixsi airiop.atoc tô 5taXo{i;isvov x«Tâ t â ţ ckî)vo{ tij; AuX’)?* Irapo triva
l u i Cels, V II, 32; Koetsohe.u, p. 182, r. 23-24.
37. Joseph Schwane, H istoire des dogmes, traduction de l’Abbé P. Bellet,
vol. I, P aris, 1903, p. 512.
38. Cf. H ristu Andrutsos, D ogm atica Bisericii Ortodoxe R ăsăritene, Sibiu,
1930 p. 468.
39. A. D ’Alès. Origénisme, art. -în «D ictionnaire apologétique de la foi ca­
tholique», vol. I I I , Paris, 1926, col. 1242. A ci sînt date citaţiuni din scrisul lu i
Origen, doveditoare că el n-a profesat asemenea în v ăţătu ră. Se in dică şi biblio­
grafie la problemă. A se vedea de asemenea T ra tatu l îm p ă ra tu lu i Ju stiiiia n contra ■
lu i Origen, art. pub licat de dl. Teodor M. Popescu în «S tudii Teologice», anul IV ,
(1933), p. 63, nota 246.
40. Com entar la M atei, X I I, 9, Migne, P.G. 13, col, 1205 C.
41. Ibid., col. 1201 B ; Héfélé, art. cit., p. 433.'
42. De principiis, I I , 11, 4; Koetschau, p. 186, r. 22-p. 187, r. 34.
446 Pr. M agistrand M A R IN M. B R A N IŞ T E

tropiţi de el îşi pun capăt zilelor; cu atît mai mare va fi suferinţa îndurată
în veacul viitor pentru mulţimea viciilor şi greşelilor neîndreptate în viaţa
aceâ'sta pămîmtească. O imagine despre chinurile rezervate păcătoşilor o
mai dă'suferinţa pricinuită de înlăturarea unui mădular al tru p u lu i4«3.
- Focpî conştiinţei care se cercetează pe sine şi se pedepseşte pentru
rel&e săvîrşite confruntă pe toţi, dar nu are efect decît asupra vinova­
ţilor: «După socotinţa mea, toţi trebuie să venim la acel foc. Pavel sau
Petru de-ar fi cineva, vine totuşi la acel foc. Dar unii ca aceştia aud:
«Deşi vei trece prin foc, flacăra nu te va arde» (Isaia X L III, 2). Dacă
cineva e păcătos ca mine, vine într-adevăr la acel foc tot ca Petru şi
Pavel, dar nu va trece ca ei. Şi după cum ia Marea Roşie au venit evreii
(Ieşire, X IV ) şi au venit şi egiptenii, -dar evreii (singuri) au trecut marea.,
pe oînd egiptenii s-au scufundat în ea; la fel şi noi, dacă sîntem egipteni
şi urmăm lui Faraon diavolul, ascultînd de sfaturile lui, ne vom scufunda
în acel fluviu sau iezer de foc, de vreme ce vor fi fost găsite în noi păcate...
Dar dacă sîntem evrei şi am fost răscumpăraţi cu sîngele M ielului nevi­
novat, dacă nu avem în noi aluatul răutăţii, vom intra cu adevărat şi
noi în fluviul de foc. Dar după cum evreilor apa le era (ca) un zid (pro­
tector) de-a dreapta şi de-a stingă, tot aşa chiar şi focul (ne) va fi zid
(de apărare), dacă vom îm plini ce s-a zis despre ei că au crezut în D um ­
nezeu şi în Moise, sluga Lui, adică în Legea şi poruncile Lui» 44.
Chiar «întunericul cel mai dinafară», la prima vedere, pare de nuanţă
materială, Origen recomandă a fi hiat tot în înţelesul spiritual de' ne­
ştiinţă adkică în care vor petrece păcătoşii 45; aşa cum s-a mai spus.
Tot alegoric trebuie înţeleasă şi temniţa ,46.
In ce priveşte durata chinurilor celor păcătoşi, Origen afirmă de
multe ori, cu Biserica, /veşnicia lor: «Oricine se desparte de Ii sus, zice el,
cade în focul veşnic, de un alt fel decît focul de care ne folosim noi. Nu
există foc etern printre oameni, nici chiar foc care să dureze mai îndelung,
căci aici jos, orice ,foc se stinge repede; veşnic este, din contră, acest foc
despre care Isaia vorbeşte către sfîrşitul profeţiei sale: «Viermele lor nu
va muri deloc şi focul lor nu se va stinge niciodată» (Isaia LXVI, 23) 47.
Asemenea texte sînt însă contrazise şi anulate, nu numai de alte texte,
dar şi de conceptul deosebit pe care Origen şi l-a însuşit cu privire fa
primatul libertăţii, pe care îşi axează, alături de ideea bupătăţii lui Dum ­
nezeu, sistemul său. împotriva fatalismului gnosticilor, care tăgăduiau omu­
lui orice contribuţie în fixarea destinului propriu, marele pedagog a văzut
în liberal arbitru un atribut firesc şi constitutiv al omului. Forţa, activi­
tatea şi mobilitatea liberului arbitru nu pot fi curmate nici chiar prin
moarte, ci se întind şi în viaţa viitoare. Acolo, lucrarea liberă a inteli­
genţelor (sufletelor eliberate de trup) va determina situatiuni noi, rămî-
nîndu-le deci deschisă calea meritului sau a vinovăţiei. In felul acesta,
fericirea celor buni şi pedeapsa celor răi nu mai sînt definitive şi eterne.
Natura raţională poate să progreseze sau să decadă, străbătînd toate

43. De principiis, I I , 10, 4-5; Koetschau, p. 177. r. 1-179, r. 10; O m ilia IX ,

8 la L evitic; W . A . Baehrens (G.O.S., 29, H om ilien zum H exateuch) Lcipzig'; 1920,
p. 432, r. 17-27.
44. O m ilia I I I , 1 la P salm ul 36. M igne, P.G.. 12, col. 1337 B-C.
45. De principiis, I I , 6 , 8 ; Koetschau, p. 181, f. 27-p. 182, r. 13.
46. Ibid., p. 182, r. 14.
47. C ofentar la M a te i (trad. veche), 72, M igne, P.G. 13, col. 1716 B-C.
 E S H A T O L O G IA I N C O N C E P Ţ IA L U I O R IG E N 447

treptele şi situaţiile, după mişcarea şi silinţele liberului arbitru rămas

activ 48. Cel sfînt poate deveni în. viaţa viitoare cu totul rău şi invers.
Dar în gîndirea lui Origen, pedepsele nu numai că sînt reduse ca
durată; ele îşi schimbă şi semnificaţia. Rolul lor, ca şi în viaţa de aici,
de altfel, este unul medicinal. Pedeapsa este un mijloc pedagogic. D um ­
nezeu nu pedepseşte decît ca să îndrepte. M înia Lui nu ţinteşte decît în­
toarcerea rătăciţilor. Ca doctorul care se foloseşte de fier şi foc pentru
a trata bolile învechite, Dumnezeu foloseşte focul iadului pentru a vindeca
pe păcătosul îndărătnic: «M înia pedepsei lui Dumnezeu duce la curăţirea
sufletelor. Acele pedepse care se zice că se dau prin foc, Isaia învaţă că
se înţelege a fi date întru ajutor, Isaia care zice despre Israel: «Va spăla
'Dumnezeu mecurăţia fiilor şi fiicelor Sionului şi va curăţi sîngele din m ij­
locul lor cu duhul judecăţii şi al pîrjolului»... (Isaia IV, 4). Şi în alte
locuri zice: «Ii va sfinţi pe ei Domnul, va arde ca aurul şi argintul pe
poporul Său, îl va arde şi-l va curăţi şi va turna curaţi pe fiii lui Iuda»
(Maleahi III, 3).
Dacă Sfînta Scriptură nu vorbeşte de vremelnicia acestor chinuri, ci
subliniază veşnicia lor, o face adaptîndu-se minţii copiilor cu care sînt
asimilaţi oamenii, care trebuiesc înspăimîntaţi: «Noi oamenii cînd facem
educaţia casnicilor sau a fiilor noştri, cîtă vreme n-au ajuns la vîrsta
raţiunii, îi potolim cu ameninţări şi cu frică. De îndată ce înţeleg ce e bun,
folositor, cinstit, nu ne mai servim de frica de lovituri; ei înşişi, convinşi
de cuvînt şi raţiune, dau asentimentul loir b in e lu i50.

VI. — Teoria probelor succesive. Viaţa de dincolo, ca şi viaţa pămîn-

tească devine, deci, popas de expiere şi iniţiere51. Acolo sufletul îşi
exercită încă puterea de a alege între bine şi rău. Ceva mai mult, după
Origen, evoluţia omenească şi educaţia progresivă a fiinţei decăzute nu se
termină nici în viaţa viitoare, ci se desfăşoară într-o serie de alte m u:te
lumi care urmează acesteia, aşa cum de altfel un alt lanţ de lumi sau
«secole» au precedat-o (sicut post corruptionem huius erit aiius mundus,
¿ta et antequam hic esset, fuis.se alios credimus) 52. Aceste lumi sînt tot
atîtea şcoli unde se reeducă fiinţele căzute. Numărul lumilor e postulat
şi condiţionat de revenirea de bună voie a întregii creaţii spirituale la
Creatorul său: Căci sufletul, zice Origen, încearcă pînă la urmă un fe!
de saţiu al păcatului şi poate reveni la starea cea dintîi, după numeroase
greşeli; Căci «Dumnezeu rînduieşte pentru sufletele noastre nu numai tim ­
pul scurt al acestei vieţi, care ţine cam 60 de an£ sau poate şi mai mult,
ci vreme neîntreruptă şi veşnică, etern şi nemuritor fiind el şi îngrijind
de suflete nemuritoare. Căci a făcut incoruptibilă natura raţională, pe care
a zidit-o după chipul şi asemănarea Sa; de aceea, sufletul nemuritor este
înlăturat de la grija şi leacurile dumnezeieşti din pricina scurtimii timpului

48. De principiis, I, 6 , 3; Koetschau, p. 84, r. 16-21.

49. Ibid., I I , 10, 7; Koetschau, p. 180, r. 6-22.
50. Ibid., I I I , 5, 8 ; pp. 278-279. D u p à Daniëlou, op. cit., p. 279.
51. A lfre d Weber, H istoire de la philosophie européenne, ed. 6 , Paris, 1897„
pag. 177.
52. D e principiis, I I I , 5, 3; Koetschau, p. 273, r. 3-4.
448 Pr. M ag istrand M A R IN M . B R A N IŞ T E

vieţii noastre» 5'3. Această învăţătură nu trebuie confundată cu teoria me­

tempsihozei, pe care Origen a combătut-o 54.
Concepţia lui Origen despre lumile în serie sau «probele succesive»
cum i s-a mai spus, redă silinţele lumii spirituale — în fond singura
creată «principaliter», după -el — de a se reîntoarce la Dumnezeu. în ălţă­
rile şi prăbuşirile pe care leînscrie ea nu sînt lipsite de dramatism. In
această pendulare neostoită,singurul punct de sprijin rămîne încredin­
ţarea că oricît de adine s-ar perverti, spiritul rămîne spirit, adică raţional
şi liber într-o oarecare măsură şi ca urmare capabil de îndreptare. Carac­
terul moral nu se poate pierde55, liberul arbitru al fiinţelor raţionale dăi­
nuieşte totdeauna 56.
V II. — Apocatastaza. Ridicările şi căderile alternative, succesiunea lu­
milor care nasc una din alta cu scop ispăşitor niciodată atins, după în ­
săşi logica sistemului ar trebui să fie fără de sfîrşit, datorită mobilităţii
voinţei. Pînă la urmă, Origen însuşi se vede silit să i fixeze unul. Şi cu
"toate precauţiunile adoptate, cu toate menajamentele şi eufemismele folo­
site. la formularea lui, acest sfîrşit nu-şi poate ascunde caracterul nece­
sităţii, adică tocmai ceea ce se căuta stăruitor a se evita 5'7, precum se va
vedea., Răul, provenit prin greşita folosire a libertăţii, fiind apărut în timp,
avînd aşadar un început şi riefiind esenţial, substanţial, Origen socoteşte
că are, în chip necesar, şi um sfîrşit. Pe acesta îl presimte şi doreşte u n i­
versul întreg; spiritele cereşti însele îndurerate de soarta spiritelor căzute
cu care se simt în solidaritate morală şi se ştiu în comunitate de origine
aşteaptă acest moment final. Pînă la urmă, răbdarea şi iubirea lui d u m ­
nezeu covîrşeşte eterna alergare şi oscilaţie a spiritelor — trebuiesă
‘avem în vedere că inumai acestea îl interesează în fond mereu pe Origen — ;
voinţa tuturor creaturilor raţionale se va fixa în bine 58, datorită iubirii
lui Dumnezeu, care atrage totul, deci şi voinţa omului, fără să-i anuleze
libertatea 59. Ca atare, osîndiţii din iad se vor izbăvi şi vor deveni prieteni
ai lui Dum nezeu60, diavolul însuşi va fi mîntuit 61, iar moartea, ultimul
duşman va fi învins 62. Dar această biruinţă, pentru Origen nu poate consta
decît dintr-o liberă supunere. Comentînd I Corinteni, XV, 28, el zice:
«Această supunere se va îndeplini după modalităţi precise şi în nişte mo­
mente hotărîte. Lumea întreagă va fi supusă lui Dumnezeu, nu printr-o
necesitate care ar constrînge-o să I se supună, nici prin forţă, ci prin cu-
vînt, prin raţiune, prin învăţătură, prin emulaţie, prin cele mai bune reguli
de educaţie şi de asemenea prin ameninţări potrivite, care vor fi, cu drep­
tate, suspendate asupra celor ce dispreţuiesc grija mîntuirii lor şi a sănă­
53. Ibid., I I I , 1, 13; Koetschau, p. 218, r. 24-31. D u p ă Danie]ou, op. cit.,
pa.g. 279.
54. Com entar la M atei, X I I I , 1, Migne, P.G., 13, col. 1085 B-1092 A ; H .
Crouzel, L ’im age de D ieu chez Origene, art. în S tu d ia P atristica, voi 2, p a rt 2,
B e rlin 1957, p. 199.
55. De principiis, I, 6 , 3; Koetschau, p. 84. W eber, op. cit., p. 178.
50. Com entar la R om ani, cartea V, cap. X, M igne, P.G. 14, col. 1052 C.
57. Freppe-1, op. cit., voi. 2, p. 83.
58. D s principii®, I I I , 6 , 6 ; Koetschau, p. 288, r. 17-20.
59. Ibid., I I , 6 , 6 ; Koetschau, p. 145, r. 17-20.
<510. îm p o triv a liii Cels, I I ; Koetschau, p. 13, r. 24; p. 14, r. 16; Despre
rugăciune, 6 , 5; Koetschau, p„ 315, r. 1-3.
61. De principiis; Koetschau, p. 183, r. 3-5.
62. Com entar la Ioan, I, 16, 91; E rw in Preuschen (G.C.S., 10), Bd. 4, L eipzig
1903, p. 20.
 E S H A T O L O G IA I N C O N C E P Ţ IA L U I O R IG E N 449

tăţii lor morale» $3. «Dumnezeu nu voieşte să-i fie făcut cuiva binele cu
forţa, ci cu v o ia » 64. Singurul lucru care cinsteşte pe Dumnezeu, e ca
măreţia Lui să fie liber recunoscută şi iubită de toate creaturile spiri­
tu a le 65. Trebuie să recunoaştem că în ciuda profunzimii şi concurenţei
gîndirii iui Ori gen, pe nedrept suspectată de unii cercetători, el nu poate
totuşi pune de acord libertatea omului cu principiul filozofic după care
răul trebuie să fie total eliminat. ¡»Sfîntul Grigorie de Nissa, mai fericii
inspirat, va considera aceasta o modalitate misterioasă. Reluînd firul ipo­
tezei lui Origen, el gîndeşte că Dumnezeu va fi pînă la urmă totul în
toate (I Corinteni XV, 28), toate libertăţile se vor întoarce spre El.
Stăpînirea Lui va fi desăvârşită. Prima creaţie va fi restabilită în inte­
gritatea sa. Vor fi atunci numai ¡spirite pure, fără nici un fel de amestec
•cu materia, care împl'inindu-şi rolul său, se va fi retras complet, dispărînd..
Atunci se va împlini marea împăcare ce va umple de o pace fără de sfîrşit
m arginile eternităţii. Momentele finale vor fi asemenea începutului: «Sem-
p e r^n im similis est finis initiis» 66. Fiul va da apoi Tatălui această creaţie
perfectă, terminîndu-şi opera care îi fusese încredinţată de la începutul
lum ii 67. Procesul1 acesta de revenire şi statornicire a fiinţelor raţionale
în starea de spirite pure ( A.oyixoî ) este ceea ce Origen numeşte apocatas-
tază. învăţătura despre apocatastaza lui Origen are la bază un fond orto­
dox care însă este deformat de filozofia platonică.

V III. — Concluzii. După ce am schiţat în cîteva linii cadrul gîndirii

lui Origen cu privire la eshatologie, să vedem care a fost şi este atitudinea
Bisericii faţă de afirmaţiile făcute de acest mare geniu, întir-un domeniu
atdt de greu accesibil cunoştinţei omului, precum de altfel el însuşi
spunea: «Cele de la sfîrşitul lumii nu le cunoaştem sigur» 6S.
Marele alexandrin este, fără nici o îndoială, influenţat, în general,
dar mai ales la acest capitol, de filozofia platonică. Sistemul său este
o .privire a învăţăturii creştine în perspectivă platonică. Geniul cople­
şitor al omului şi creditul nelimitat al gîndirii platonice a cărei proble­
matică o lua în consideraţie şi în sprijin, au contribuit ca, la început,
sistemul eshatologie al lui Origen să nu contrarieze. Apoi, unele puncte
de credinţă şi mai ales dogma eshatologică nu erau, la acea vreme, decît
în mod general formulate. Adică tocmai ceea ce interesa mai deosebit,
dat fiind că, în primele veacuri, creştinătatea trăia în perspectivă esha­
tologică. Pentru ea, evenimentele finale erau im inente69. Mulţi creştini
credeau că cuvintele Domnylui cu privire la înviere şi judecată se vor
împlini chiar în wemea lor. Ipotezele lui Origen au prins deci uşor. Cele
în discuţie, ca şi altele care nu intră în cadrul temei tratate aci, au deter­
minat, cum se ştie, un adevărat curent, lungi dispute şi incidente, pe care
Biserica le-a curmat prin condamnarea definitivă, Ia sinodul V ec. (553),

63. De principii», I I I , 5, 8 ; Koetschau, p. 278, r. 24-279, r. 4.

64. Despre rugăciune, 29, 15; Koetschau, p. 390, r. 23-p. 391, r. 1 .
65. De principiis, I, 2, 10; Koetschau, p. 44, r. 7-8. ■
6 6 . Ibid., I, 6 , 2; p. 79, r. 22-p. 80, r. 1.

67. Ibid., I I I , 5. 6 ; p. 277, r. 15-21. D u p ă Dp.niélou, op. cit., p. 281.

6 8 . O m ilia IV , 1 la Isaia, M igne, P . G. 13, col. 231 A.

69. E ugène de Faye, Origène. Sa vie, son oeuvre, sa pensée. Vol. 3, P aris,
1928, p. 249-250.
450 Pr. M ag istran d M A R IN M . B R A N IŞ T E

a învăţăturii şi autorului ei'70. Rîvna excesivă a admiratorilor, care au

voit să-i apere, cu orice preţ, ortodoxia, cît şi stăruinţa cu care vrăjmaşii
au ţinut să-l scoată ereziarh, au dus la denaturarea operei sale; care tre­
buie folosită, pentru aceasta, cu precauţiume71. Această rezervă fiind
făcută, se poate spune că învăţătura eshatologică a lui Origen stă în nepo­
trivire cu dogma ortodoxă mai ales în următoarele puncte:
a) Identitatea numai după formă între trupul actual şi cel înviat, pre­
cum şi teoria raţiunii seminale de care se serveşte pentru a ilustra ace­
eaşi susţinere, contrazic nădejdea religioasă a creştinătăţii despre învierea
omului întreg, nădejde legată inseparabil de învierea în trup şi de.slava
Domnului şi învăţătorului celui înviat din m o rţi72. Potrivit învăţăturii'
Bisericii, trupurile, după înviere, vor fi identice cu trupurile din viaţa
prezentă, nu numai după formă, ci şi după materie. Prin moarte, ele
mu-şi pierd fiinţa. Dacă şi-ar pierde-o, atunci n-ar mai putea fi vorba de
învierea lor'73. La Origen mai stăruie vag, în această problemă, ecoul
gîndirii antichităţii, pentru care credinţa în învierea trupului, vestirea
entuziastă şi categorică a -acestei învăţături apărea paradoxală şi inadm i­
sibilă 74. Dogma învierii trupurilor apare, în cadrul sistemului său, puţin
slăbită. Această convingere se ¡accentuiază dacă ne reamintim ce spuneam
mai sus, că Ia restabilirea tuturor materia trupului slăvit este lăsată-
de o parte, sau, după alte variante ale gîndirii lui Origen, înlocuită cu
una de o subtilitate cu totul avansată.
b) Ideea de libertate, atît de scumpă lui Origen, ca şi Bisericii de
altfel, îl conduce, cum s-a văzut, să imagineze o infinitate de lumi în care
sufletele se întrupează succesiv, pentru a-i da liberului arbitru suficient
cîmp de desfăşurare. Cu ipoteza sa despre lumile în serie, ipoteză prin
care chiar şi Plato este depăşit, el renunţă la caracterul decisiv şi unic
al alegerii voinţei în viaţa pămîntească, singurul loc unde se poate exer­
cita autodeterminarea ei, cum învaţă Biserica. Şi din nefericire, această
renunţare este zadarnică. Nu aduce rezultatul dorit. Căci pînă la urmă,,
libertatea, fiind unită cu riscul de a greşi, devine o serie nesfîrşită de
înălţări şi prăbuşiri şi nu realizează comuniunea statornică cu Dumnezeu.
«Două realităţi i-au stat lui Origen în faţă: iubirea lui Dumnezeu şi liber­
tatea omului. In încercarea Iui de a le împăca, el a ajuns la două con­
cepţii, dintre care una, necesitatea metafizică a sfîrşitului răului salvează
iubirea, dar distruge libertatea şi alta, eterna instabilitate a libertăţilor
salvează libertatea, dar distruge iubirea» 75. Sau altfel vorbind: este opo­
ziţie între o serie de probe infinite şi o împăcare supremă a tuturor matu­
rilor raţionale cu Dumnezeu. Duhul acestei contradicţii este prezent de-a
lungul întregului său sistem şi a reţinut atenţia mai tuturor cercetătorilor
gîndirii şi teologiei acestui mare geniu. Comuniunea omului cu Dumnezeu

70. A se vedea: Pr. Prof. I. Coman, Problemele dogm atice ale sinodului V
ecui»®nic, art. în «S tudii Teologice», seria1 I I , an u l V (5-6), 1953, p. 312-346.
71. Cf. Teodor M. Popescu, D enaturarea istoriei lui Origen, art. în «B.O.R.»,
Seria I I (1926), p. 246-254 ; 378-384; 580-586; 631-635; 710-718; Danielou, op. cit.,
p a g in a 1 1 .
72. Nicoîae Arseniev, Biserica R ăsărite a n ă şi m istica, trad. de A rh. T it
Simedrea, dactilografiat, Bucureşti. 1929, p. 5.
73. Alexiu Comoroşan, D o gm atica Ortodoxă, revăzută, de E m ilia n Voiuţchi,
1889, p. 711.
74. Cf. N . Arseniev, op. cit., p. 5.
75. J. Daniălou, op. cit., p. 279.
 E S H A T O L O G IA ÎN C O N C E P Ţ IA L U I O R IG E N 451

este la Origen, în ciuda împotrivirilor sale formale, unită cu fatalitatea

şi necesitatea'76.
c) In ce priveşte conceptul de apocatastază al iui Origen, nu este
opus învăţăturii Bisericii în totalitatea lui. Restabilirea tuturor e un punct
capital al doctrinei creştine, formulat astfel de Sfîntul Apostol Pavel:
«Iar cînd se vor supune Lui toate,-atunci şi Fiul însuşi se va supune Celui
ce I-a supus Lui toate, ca Dumnezeu să fie totul1 în toate» (I Corinteni
XV, 28). «Ceea ce a aruncat Biserica din opera lui Origen nu este învă­
ţătura despre apocatastază, adică despre restabilirea tuturor în Hristos,
la sfîrşitul veacului, ale cărei modalităţi rămîn misterioase, ci diformaţia
platonică a acestei doctrine. Aci a văzut foarte adînc Sf. Grigorie de Nyssa,
după mărturia Sf. Varsanufie: «Despre apocatastază el vorbeşte clar,
dar mu face afirmaţia că încetînd chinul pedepsei, omul trebuie să fie
restaurat (¿jioxa^iaraa^ai) in starea în care el era la început, adică în sta­
rea de spirit pur» 7'7. In gîndirea iui Origen, apocatastaza însemna deci
încetarea ordinei materiale, distrugerea a tot ceea ce este corporal, chiar
a trupurilor transfigurate, care nu sînt decît o treaptă intermediară între
trupul pămîntesc şi animal şi starea de spirit p u r 78. Lumea şi istoria
deveneau astfel un adaos zadarnic la singura şi adevărata creaţie, aceea
a spiritelor, realizată printr-un «fiat!» în veşnicie'79. Cu acest fel de a
vedea esenţa omului consta numai din suflet, pe cînd el este, în realitate,
o natură compusă din trup şi sufiet.
Altă latură criticabilă a apocatastazei sale este ideea universalităţii
iertării, finale pe care o conţine. Muncile iadului nu vor fi veşnice; vor
înceta după ce vor atinge scopul îndreptării celor osîndiţi. Origen gîmdea
că supunerea universală către Dumnezeu, de care e vorba în I Corinteni,
XV, 28, implică împăcarea tuturor creaturilor raţionale şi aducerea ¡or
la culmea perfecţiunii. Ori suveranitatea lui Dumnezeu va străluci atît
în pedeapsa celor osîndiţi, cît şi în răsplata celor aleşi: unii vor fi o m ă r­
turie permanentă a dreptăţii, ceilalţi, dovadă a milei Lui. Hristos va
stăpîni Deşte toţi, fie că laudă de bună voie dumnezeirea Sa, fie că suferă
forţat stăpînirea L u i 80. Dumnezeu mu salvează pe om împotriva voinţei
sale şi nu-1 sileşte să intre în paradis. El nu violează libertatea omului,
care e slobod să aleagă chinurile în afară de Dumnezeu, mai degrabă
decît fericirea în Dumnezeu; omul are, într-un fel oarecare, drept la in­
fern 81. Dezvoltarea spirituală se întemeiază pe libertate, nu pe nece­
sitate.
Mîntuirea diavolului era posibilă, după Origen, prin faptul că el nu
este o abstracţie, o expresie generală a păcatului, ci o fiinţă reală ca toate

76. Teologia D o gm atică, Curs, antfl I m agisteriu, 1955-56, dactilografiat,

Bucureşti 1956, p. 3.
77. în v ă ţă tu r a Sf. V arsanufie, P.G., 8 6 , col. 899 B. D u p ă D sniélou, op. cit.,
pag. 282.
78. H a l Koch, P ronoia et paideusis, E tude sur Origène et ses relations
avec le platonisme, L eipzig 1932, p. 3. Cit. dup ă Daniélou, op. cit., p. 216.
79. G. Florovsky, E schatology in the P atristic A g e: A n Introduction, art. în
S tudia P atristica, 2, Berlin, 1957, p. 243.
80. Preppel, op. cit., p. 84.
81. Nicolas Berdiaeff, E sp rit et liberté, Essai de philosophie chrétienne tr a ­
duit du russe par I. P. et H . M ., Paris, 1933, p. 340.
452 Pr. M agistrand M A R IN M . B R A N IŞ T E

celelalte spirite, îşi păstrează libertatea oricît de adine s-ar fi prăbuşit

şi poate să se ridice 82.
In orioe caz, e uşor de observat că nădejdea înşelătoare a unor ne-
sfîrşite întoarceri la bine şi fericire şi ideea că păcătoşii vor ajunge în
mod necesar la mîntuire sînt un dizolvant şi ruinează viaţa morală, adică
tocmai ceea ce era mai scump lui Ori gen.
Desigur, elementele negative ale amintitelor ipoteze îşi găsesc uşu­
rare în împrejurările, lipsurile şi nevoile cărora Origen a încercat să le
facă faţă urgent, în situaţia însăşi a terenului dogmatic ale cărui limite
şi faze fundamentale nu erau încă determinate; nu trebuie să se uite că
eî este primul mare sistematizator al învăţăturii creştire83. Prin lăm u ­
ririle sale de amănunt, el a vrut să înlăture gnoza falsă prim cea adevă­
rată şi să cîştige lumea cultă pentru Biserică 84. N-are recalcitranţa ere­
ticului. Aproape întotdeauna previne pe cititori asupra caracterului de ipo­
teză al teologumenelor sale, susceptibile de modificări, cîteodată le for­
mulează în m ai multe variante, lăsînd cititorului libertatea să-şi aleagă
pe cea mai verosimilă. D ăm un exemplu: «O întreită presupunere ne vine
la îndemînă în ce priveşte sfîrşitul lumii, dintre care cititorul să cerceteze
care este cea mai adevărată şi mai bună» 85. Buna credinţă a lui e în
afară de orice bănuială. El n-a intenţionat niciodată să vulnereze fondul
de credinţă comună, la care a făcut dovada că a ţinut mai mult decît
la invenţiile spiritului său. Credinţa o trăia cu adevărat, celelalte erau
curiozităţi intelectuale, pe care, grabnic şi bucuros le-ar fi retras, desigur,
dacă, în viaţă fiind, i s-ar fi pus în faţă dreptarul credinţei pe care Biserica
şi l-a alcătuit după aceea 86.
Ipotezele sale se referă la probleme gr-ave şi esenţiale, care niciodată
n-au încetat să atragă spre adîncul insolubilităţii lor, din timpuri de
demult şi pînă astăzi, mintea zbuciumată a omului gînditor. Un şir întreg
de exponenţi de elită ai spiritului uman s-au angajat pe acest drum. O ri­
gen n-a fost, fără îndoială, totdeauna norocos în alegerea ipotezelor şi
soluţiilor propuse. Eforturile sale au avut însă darul să răscolească şi să
pună în gardă. Intre spiritul grec şi Evanghelie, el a fost ca un transfor­
mator de înaltă tensiune, un filtru prin care platonismul şi curentele
dominante ale gîndirii vechi vor trece de aci înainte mai cu prudenţă în
cîmpul Bisericii, care le asimilează «filozofiei» sale veşnice87. Sf. Gri-
gorie de Nyssa, bunăoară, va elimina din conceptul de apocatastază
ideea revenirii fiinţei umane la starea de spirit p u r 88, iar Sf. Ioan Gură
de Aur va aduce apocatastaza şi mai aproape de conceptul ortodox despre
restaurarea tuturor 89.
82. Com entar la R o m an i, cartea V, cap. 3.
83. H. L ietzm an, H istoire de l’Eglise ancienne, I I I : I/ég liss, de l’empire
jusqu’à la m o rt de Ju lie n (Bibliothèque historique), Paris, 1941, p. 34; Preot Prof.
Io a n G. Com an, Patrologie, Bucureşti 1956, . 103.
84. O. Bardenhewer, Les pères de l’église. L eur vie et leurs oeuvres, nou­
velle ed. française p a r P. Godet et Verschaffel, vol. I, Paris, 1905, p. 280.
85. De prlncipiis, I I , 3, 7; Koetschau, p. 125, r. 1-14.
8 6 . V. Grüm el, art. cit., p. 497.

87. Cf. J . D aniélou, Origène com me exégète de la Bible, art. în S tudia P a ­

tristica, vol. I, partea I, B erlin 1957, p. 289; Cf. acelaşi, Origèns, ed. cit., p. 7.
8 8 . Cf. E. M ichaud, St. Grégoire de Nysse et rapocatastase, art. în «Revue
internationale de théologie», an ul X (ian.-martie 1902), nr. 37, Berna, p. 37-52.
89. Idem , St. Je a n Chrysostome et l’apocatastase, art. în «Revue internatio­
nale de théologie», anul X V I I I (oct.-dec. 1910), n r. 72, Berna, p. 672-696.
 E S H A T O L O G IA Î N C O N C E P Ţ IA L U I O R IG E N 453

Tratîmd despre problemele eshatologice, Origen găseşte prilej să evi­

denţieze şi să dezvolte, tangenţial, teme, caractere şi preocupări esenţiale
şi scumpe ale Bisericii. Aşa este sublinierea solidarităţii şi coeziunii uni­
versale a membrilor Bisericii, care nu-şi găsesc tihnă atîta vreme cit fraţii
'or sînt în afara fericirii. Libertatea voinţei şi rolul ei în fixarea destinului
omului ca şi restaurarea finală, cu rezerva şi îndreptările arătate, dau
măsura optimismului robust pe a cărui linie gîndeşte şi activează din
totdeauna Biserica. Punînd suprema fericire în cunoaşterea desăvîrşită,
dîndu-i aceleia bază intelectuală, Origen evidenţiază caracteristica şi forţa
ideii creştine. Iar concepţia despre rolul pedagogic al pedepselor şi efica­
citatea ior în acţiunea de desăvîirşire a sufletelor arată perfectibilitatea
pe care o ţinteşte şi o înlesneşte învăţătura creştină. Origen este un opti­
mist 90. Viziunea sa despre lume este viziunea unei istorii care progre­
sează, a unei educaţii prin care Logosul învăţător şi doctor întoarce din
ce în ce mai mult toate libertăţile spre b in e 91. Toate datele care sînt
consecinţe ale căderii devin, în sistemul lui Origen, mijloace eductive;
lumea văzută creată în urma căderii, feluritele condiţiuni ale creaturilor,
care se vor servi unele de altele, Lo’gosul făcut om, Biserica, o şcoală a
sufletelor. Se poate spune că Origen a conceput pe Dumnezeu ca pe un
învăţător, ca pe un Dascăl căruia-i este încredinţată educaţia copiilor şi
universul său este o imensă didascalee, în care totul slujeşte educaţiei
libertăţilor omeneşti 92. Preocuparea pedagogică a lui Origen este atît de
accentuată, încît şi paradisul şi l-a închipuit tot ca pe o şc o ală93.
Iată de ce Origen osînditul rlm îne totuşi în preţuirea evlavioasă a
creştinătăţii, care s-a şi interesat întotdeauna de opera şi cîteodată chiar
de mîntuirea sa personală.

90. Ierom . D r. Antonie H argheî, P rim a dogm atică creştină, (Eschiză din is­
to ria dogm elor), 1929, p. 15.
91. Danielou, op. cit., p. 264.
¿ ¿ Idem , ibid., p. 271.
93. Vasile Stavride, Qeolo'(’.v.;n. iy.r.rj,t.Ss'J3'.ţ iv zrj «XsSoiv5?tvîj art. în rev.
’ 9p9o8o;ia (1955), Constantinopol, 360.