Suditu Ionut

Pastele Iudaic

Cuprins

ORIGINILE PASTELUI EVREIESC.....................................................................................................1

Sarbatoarea Pastelor-date introductive...................................................................................................2
A existat o imbinare intre Sacrificul Pascal si Sarbatoarea Azimelor?................................................3
Sarbatoarea Pascala, Intaiul Nascut si Cele Dintai Roade ale Pamantului..........................................9
Era Sacrificiul Pascal un ritual apartinand Sarbatorii Pascale?.........................................................11
Ritualul.................................................................................................................................................13
Ritualul dupa care s-a adus mielul pascal in Egipt............................................................................13
Calendarul evreiesc..........................................................................................................................14
Ritualul din perioada postexilica......................................................................................................20
Esta sarbatoarea pascala o sarbatoare de familie?.............................................................................23
CONCLUZII........................................................................................................................................23
BIBLIOGRAFIE..................................................................................................................................26

Suditu Ionut
Pastele Iudaic
ORIGINILE PASTELUI EVREIESC

Problema originii Pastelui Evreiesc a fost subiectul unui interes considerabil in diverse
discipline academice. Biblisti, istorici ai religiilor, antropologi si arheologi, toti si-au adus contributia
la discutie. Cele mai multe studii despre originile Pastelui Evreiesc au fost facute, insa, inainte ca
noua tendinta de incercare a explicarii originilor Israielitilor, si concomitent a religiei lor, sa devina
predominanta. Concluziile acestor studii erau bazate pe interpretarile traditionale de natura etnicoculturala ale originilor primilor Israieliti ca nomazi sau semi-nomazi, inaintea stabilirii lor in Canaan
si, in aceste linii, Pastele Evreiesc era vazut ca un amalgam compus din doua sarbatori distincte, unul
apartinand Israielitilor cu trasaturi pastoral-nomade iar celalalt, tipic Canaanitilor cu stilul lor de viata
sedimentar si obieciurile agriculturale. Perioada de folosire a painii nedospite (azima) era acceptata ca
reprezentand sarbatoarea agriculturala, in timp ce ritualul din ziua precedenta, cu sacrificarile animale
caracteristice, era explicat ca o mostenire din trecutul nomad-pastoral al Israelitilor. In mod cert,
astazi, avand in vedere faptul ca din ce in ce mai multi cercetatori sustinand ideea ca Istraelitii nu
aveau origine etnica si culturala diferita de cea a Canaanitilor, am putea la fel de bine sa abandonam
incercarile de a identifica trasaturi Israelite ciudate in aceasta sarbatoare si sa afirmam ca originea
porneste dintr-o singura cultura, aceea a Canaanitilor 1.
Toate acestea, insa, inca nu ne spun cu certitudine daca a fost o singura sarbatoare de la
inceput sau daca a fost vorba de doua unitati diferite. Chiar daca respingem diferentele etnice si
culturale ca baza pentru dubla origine a Pastelui Evreiesc, nu putem sa eliminam posibilitatea ca la
inceput au existat doua ritualuri, ambele de origine Canaanita, venite din segmente diferite ale acestei
societati, din obiceiurile pastorale si din cele agriculturale si care la un moment dat au fuzionat intr-o
singura sarbatoare2. Exista de asemenea posibilitatea ca Sacrificul Pascal sa fi fost o sarbatoare de
familie, in timp ce Sarbatoarea Azimelor sa fi fost o sarbatoare de templu iar cele doua sa fi fost
combinate.3

1 Origin of Passover , Tamara Prosic 3/38 Grandview Road, Preston 3072, Australia;
2 http://www.jstor.org/discover/10.2307/3259691?
uid=3738920&uid=2&uid=4&sid=21106400993401 Data: 10.05.15 ora 17:32.

3 Josepfus, Jewish Antiquines, ii 248-251. Philo Works: Special Laws II 145-175;

2

Suditu Ionut
Pastele Iudaic
Cu sarbatoarea Pastilor incepe renasterea acestui popor departe de fiinta si relligia unei lumii
pagane si pacatoase. Aceasta este poarta prin care poporul ales intra in comunitate stransa cu
Dumnezeu. Dincolo de aceasta poarta incepe mantuirea incepe harul si prin el sfintirea tuturor celor ce
intra acolo.

Sarbatoarea Pastelor-date introductive

Numele acestei sarbatori in 1) evraica este Pesach4, happesach-crutare,scutire iar ca sarbatoare hag
happesach sau hag happesach, sarbatoarea crutarii, scutirii sau sarbataoarea Pastilor. Parerea lui
Hengstenberg ca in araba pesach ar insemna ,,losen,,-a dezlega, a rezolvi este gresita si parearea lui
Filo (Vita Mos. 3) care intrebuinteaza termenul ,,aratand prin aceasta ca pascha a fi numai
un sacrificiu pentru o iesire fericita sau norocoasa. 5 Toatal gresita este parerea celor care deriva
cuvantul pesach de la verbul grecesc , ,6. Intru cat cf. Ex.12,27 pesach deriva de la
verbul pasach a trece peste, este sinonim cu hissil ,ocroteste de la Isaia 31,5.In aramaica aveam
(pascha), in LXX avem , protection; iar in N.T. intalnim numai simplu Pastile, (Mt.26,17; Mc.
14,12; Lc.22,7 ss) sau Sarbatoarea- (praznic), onkelos are (chaias) misericordia, intru cat in
Egipt totul a fost batut de inger, numai Israelul a fost crutat 7. Cu numele de hag hapessach se insemna
aporoape numai prima zi a Sarbatorii, atunci cand se manca mielul pascal, 14 Nisan, desi acesta se
manca impreuna cu paine nedospita-azime. Restul zilelor purta numele de hag hammassot (ex.23,15;
34,18; Esr.6,22; II Cr.8,13; 30,13), , - = Sarbatoarea
azimelor, intru cat timp de 7 zile cat tinea aceasta sarbatoare nu era voie sa se consume decat azime.

4 Substantivul pesach deriva de la radacina verbului pasach- a trece a sari peste

de unde avem apoi ,, trecea, nu referitor la trecerea israelitilor prin Marea Rosie ci
cu privire la trecerea ingerului exterminator peste Egipt crutand (trecand peste)
casele israalitilor unse cu sangele mielului pascal de unde si numele sarbatorii
,,Sarbatoarea crutarii``. De aici deriva apoi si tiffsach-loc de trecere, de crutare
precum si piesach-olog care ne duce tot la notiunea de pasach , a sari peste.
Cf.Gesenius Hibr.U.Avraam.Handwort, 14 aufl.Leipzig 1905,p. 593
5 Cf. Keil, Bible. Arch.Il.Aufl.Frankfurt a. M. 1875, p.407, n.10.
6 Cf. V. Tarnavschi, Arh. Biblica, p.641, n.1
7 Dr. Chilada Mircea ,,Sacrificiile Vechiului Testament`` Tiparul Tipografiei
Diecezane Caransebes 1941, p.349-350.
3

Suditu Ionut
Pastele Iudaic
Numele hag happesach se da in sens impropriu si mielului pascal de unde vin apoi frazele: a manca
pastille pascal, a prepara mielul pasca lui Iahve etc, sau pentru intreaga sarbatoare de 8 zile: Pastile
cu Sarbatoarea azimelor8. Prin Pesach se mai insemna apoi nu numai mielul pascal ci si toate
sacrificiile festive ce se aduceau la serbare,pe care rabinii le cuprind sub notiunea de chagiga.9 Numele
de Pesach se mai intalneste apoi si la actul de preagatire al Pastilor- asa pesach- a face (a pregati)
Pascha.
A existat o imbinare intre Sacrificul Pascal si Sarbatoarea Azimelor?

Majoritatea cercetatorilor care au sustinut teoria ca Pastele Evreiesc a fost o combinare a doua
sarbatori independente presupun ca fuziunea a fost posibila in principal datorita faptului ca cele doua
coincideau in timp. In timp ce unii sunt de parere ca nu este posibil sa determinam perioada exacta in
istoria Israelitilor cand fuziunea a avut loc, altii considera ca inovatiile reformei aduse de Deuteronom
au fost esentiale pentru aparitia Pastelui Evreiesc, ca o singura sarbatoare. Ca rezultat al centralizarii
acestui cult, conform cercetatorilor, Sacrificul Pascal sarbatoarea familiala de primavara care avea
loc in case a fost transformat intr-o sarbatoare tip pelerinaj catre templul din Ierusalim care, pe de alta
parte, a adus cu sine fuziunea cu Sarbatoarea Azimelor10.
De Vaux, unul dintre multii care vad Pastele Evreiesc ca o combinatie a doua sarbatori independente,
considera ca este posibil sa urmaresti aceasta fuziune pana la legislatia Deuteronomica despre Pastele
Evreiesc. El descopera ca in pasajul din Deut 16,1-8 exista o contradictiile intre versetele 16,7 si 16,8
care demonstreaza artificialitatea conexiunii dintre Sacrificul Pascal si Sarbatoarea Azimelor. De Vaux
argumenteaza ca daca oamenii trebuiau sa se duca acasa in prima dimineata dupa ce primul sacrificiu
era oferit la Templu, asa cum indica versetul 16,7, nu ar fi putut sa ramana sa manance azima in
Templu in cea de-a saptea zi, o regula care este in acord cu interpretarea lui a versetului 16,8. Totusi,
un cititor mai atent va descoperi faptul ca in acel verset 16,8 nu este specificat faptul ca intalnirea din
8 Nu. 33,2; Is.5.11; Lc. 22,1; Bahr, op.cit.vol.II, p.631, socoteste ambele expresii:
pascha si Massot ca avand o insemnare comuna desi sunt doua nume eterogene;
pascha reprezentand partea negativa iar massot partea pozitiva a aceleesi
Sarbatori.
9 Lightfoot, Opp.I, p.741 si Keil- Delitzsch, Bibl. Com. Vol II, ed. II, ;eipzig 1870, la
Dt. 16, p. 483
10 http://www.jstor.org/discover/10.2307/3259691?
uid=3738920&uid=2&uid=4&sid=21106400993401 Data: 14.05.15
4

Suditu Ionut
Pastele Iudaic
ziua a saptea trebuie sa aiba loc in Templu din Ierusalim si nici macar in vreun templu anume. Se
precizeaza doar ca in ziua a saptea va exista o adunare sfanta.
Avand in vedere locul special pe care il ocupa Templul din Ierusalim in ochii autorului Deuteronomiei,
este putin probabil sa fi omis o oportunitate de a-i accentua importanta ca singur loc posibil pentru
intrunire, folosind fraza locul in care Domnul a ales sa-I salasluiasca numele. Spre exemplu, in
legislatia Tabernacolului, spre deosebire de Pastele Evreiesc, se mentioneaza in mod explicit faptul ca
sarbatoarea trebuie sa se desfasoare pe toata durata de sapte zile in Templu.
Nu exista nici-o contradictie in Deuteronom care sa confirme artificialitatea conexiunii dintre
Sacrificiul Pascal si Sarbatoarea Azimelor. Mai degraba, se pare ca doar prima zi din Pastele Evreiesc
era centralizata in jurul Templului din Ierusalim. Celelalte sase zile de sarbatoare, pentru oamenii de
rand marcate in principal de folosirea azimei ca element ritual principal, aveau loc in drumul lor inapoi
spre casa sau pe terenurile agricole. Adunarea din ziua a saptea avea loc cel mai probabil intr-un
sanctuar local mai mic si acesta este probabil motivul pentru care Deuteronomul nu mentioneaza nimic
despre locul in care adunarea putea fi observata.
Structurarea atat de specifica a locurilor unde aveau loc prima si ultima zi al Pastelui Evreiesc
era fara indoiala datorata unor motive foarte practice de natura agriculturala, principala ocupatie a
Israelitilor. Pastele Evreiesc deschidea sezonul recoltei, iar sa sarbatoresti in Ierusalim si sa lasi orzul,
prima cereala coapta si gata de recoltat, sa stea nerecoltata chiar si doar cateva zile ar fi fost cu
adevarat lipsit de productivitate. Acest aspect practic al legislatiei Deuteronomice este evident si in
structura zilelor lucratoare si zilelor nelucratoare, mai exact, a zilelor sfintite si non-sfintite din
sarbatoarea Pastelui Evreiesc. Desi doar ultima zi a sarbatorii era desemnata in mod cert ca fiind zi
nelucratoare, din motive evidente (pelerinajul catre Ierusalim), putem sa presupunem ca si prima zi era
de asemenea non-lucratoare. Zilele intermediare, cel putin pentru oamenii de rand, nu erau sfintite in
niciun mod exceptand folosirea azimei; din orice alt punct de vedere, erau zile lucratoare normale in
timpul carora oamenii aveau suficient timp sa se intoarca acasa si sa se pregateasca pentru recolta, sau
chiar sa inceapa sa recolteze.
Totusi, desi putem concluziona faptul ca in Deuteronom nu exista nicio urma de conexiune
artificiala intre cele doua sarbatori, asta nu inseamna ca centralizarea nu a afectat intr-un mod profund,
chiar fundamental, structura Pastelui Evreiesc si, ce este si mai important, perceptia acestei sarbatori
in vremurile ce aveau sa urmeze. Este rezonabil sa presupunem ca in vremurile dinaintea reformei,
Pastele Evreiesc era un tot armonios care incepea si se termina in acelasi sanctuar. Trebuie sa fi fost
deja un mare festival de pelerinaj, desi nu doar catre Templul din Ierusalim ci si catre alte temple mari
de asmenea. Daca acceptam ca adevarate cartile istorice ale Bibliei, Gilgal, care este mentionat ca
5

Suditu Ionut
Pastele Iudaic
locul Pastelui lui Iehova9, ar putea sa fie unul din templele unde Pastele Evreiesc avea loc. Un alt
astfel de loc ar putea sa fi fost Betel, avand in vedere ferocitatea cu care Imparatul Iosia l-a distrus
inainte de a tine Pastele Evreiesc in Templul din Ierusalim. Odata cu centralizarea, pelerinii mergeau
acum in numar foarte mare toti intr-un singur loc, Templul din Ierusalim. Totusi, de la introducerea
reformei care restrictiona doar prima zi a sarbatorii ca desfarurare in Ierusalim, separarea fizica dintre
locul unde sarbatoarea incepea si locul unde aceasta se incheia a rezultat intr-o tulburare a coerentei si
integralitatii pe care ritualul o avea la inceput. In practicile ulterioare, aceasta separare neintentionata a
dus la separarea nominala si formala a Sarcificiului Pascal si a Sarbatoarii Azimelor. Acelasi tip de
ruptura s-a produs si cu Sarbatoarea Corturilor, a carei structura originala a fost modificata si
sparta in trei sarbatori diferite: Ro Haana, Iom Kipur si Sucot (Sarbatoarea Corturilor) 11.
Trebuie mentionat de asemenea ca in plus fata de Sacrificiul Pascal si Sarbatoarea Azimelor,
un alt ritual proeminent al sarbatorii originale a fost inteles in vremuri mai tarzii ca o sarbatoare
indepententa, Sarbatoarea Snopului de Grau. In Biblie nu exista decat doua referinte scurte la acest
ritual si anume o descriere succinta in Levitic si o referinta superficiala in Deuteronom si in niciuna
din aceste referinte nu exista o legatura cu Sarbatoarea Pascala. Totusi, Philo si Josephus furnizeaza
suficiente detalii despre aceasta sarbatoare ca fiind strans legata de Sarbatoarea Pascala. Daca aceasta
aschiere a informatiilor a fost un rezultat al centralizarii Deuteronomului nu putem spune cu
certitudine. Ceea ce este cert este faptul ca, in timp ce Sacrificiul Pascal si Sarbatoarea Azimelor sunt
relatate detaliat in Exod, acelasi lucru nu poate fi spus si despre aceasta Sarbatoare a Snopului de
Grau.
Originea divina si mozaica a Pastilor n-a fost contestata de nici un teolog pana in sec. XVII cand in
Biserica prostestanta apara directiunea rationalista, introdusa mai intai de John Spencer in opera sa
De legibus Hebraeorum ritualibus earumque rationibus- Cantabrigensis 1675. In aceasta opera
Spencer cauta sa demonstreze ca Evreii au imprumutat Sarbatoarea Pastilor de la pagani, ca si aproape
toate institutiunile cultului mozaic. In argumentarea lui ulterioara admite insa si momentul istoric ca
origine a Sarbatorii Pastilor.
Critica mai noua cercetand cap. 12 din Ex., a gasit in el multe contraziceri. Asa cele descrise in vers.
15-20 spun ei, ca n-ar fi in concordanta cu situatia din Egipt, de aceea sunt pentru o origine mai tarziu
post mozaica, a acestui referat biblic, pornita tot din paganism. 11 Baur crede ca Sarbatoarea Pastilor
iudaice s-ar fi nascut din Sarbatoarea primaverii, ce avea loc in fiecare an la Teba in onoarea zeului
Amnu (cu cap de berbec), caruia in fiecare an i se sacrifica un berbec. Acest zeu reprezinta primavera
11 Baur, Uber die ursprungliche Bedeutung des Passahfestes und des
Beschneidungsritus-in Tubinger Zeitsch.1832, 1, p. 40-124.
6

Suditu Ionut
Pastele Iudaic
ce vine, iar zeul Heracles, care primea pielea berbecului, reprezinta soarele primaverii, puterea divina.
La aceasta serbare se adauga si un caracter expiator, intrucat primavera omul incepe o viata noua si
deci trebuie sa fie curat. Pasara Fonix ce o tin e zeul Heracles in mana, pe tablele lui Isis, reprezinta
noua viata.12 La ipoteza lui Baur putem raspunde impreuna cu Bahr, mielul pascal nu se aduce in
legatura directa cu iesirea din Egipt, ci cu crutarea primogeniturii. Daca acel moment i-a fost
subordonat mai tarziu, cum se face ca motivul de baza, cel religios a fost uitat. Cu greu in viata unui
popor se poate observa un astfel de process, cand motivele religioase sunt inlocuite prin motive
istorice. In ce priveste materialul, berbecele in ,mozaism este specific sacrificiului pentru culpa, pe
cand la Pasti se aducea un miel, iar in vechime se putea aduce si un ied.(Ex.12,5)
Si sacrificiul mielului pascal are caracterul expiator ( de ispasire), nu insa in sensul unei expiatiuni
Kosmice, cum o vede Baur pe cea din Teba. La evrei expiatiunea pentru intreg poporul se facea
toamna, la 10 Tisri, nu primavara. Daca israelitii mancau azime in semn de abstinenta spre expiatiune,
cum se face ca ei mancau timp de 7 zile, sau toate aceste zile erau hotarate expiatiunii? Contra
ipotezei lui Baur, sunt si Psalmii de lauda si multumire ce se cantau la aceasta Sarbatoare precum si
caracterul de sfintenie si veselie imprimat de mozaism. (Ps.113-118).
Gresit este Baur si atunci cand sustine, ca Pastile se aseamana cu Sarbatoarea primaverii si a soarelui,
cand acesta intra in constelatia berbecului, de unde ar veni si numele de pesach= trecere -. a soarelui.
Unii asirologi mai noi, pe baza ca la un sacrificiu de curatire al Babilonienilor se obisnuia a se unge
cu sangele mielului pragul de sus si usciorii portii regale, asa cum Israelitii au uns usile unde locuiau,
atribuiesc Pastilor mozaice originea babilonica. Pentru aceasta in limba asiriana exista verbul pasahu ,
ceea ce inseamna a unge, Piel pussuhu , a imblanzi inima cuiva. De aici ar rezulta ca la inceput Pasca a
fost un sacrificiu de curatire si fiindca a existat si la Babilonieni, provine deci din timp
antemozaic.Insa cuvantul ebraic Pesah se deosebeste prin insasi radacina sa de cuvantul asirian
pasahu. Daca admitem ca aceste cuvinte se pot compara, cauza a putut fi dubla; ori ca Ebreii insisi au
avut un cuvant care corespund cuvantului asirian pasahu, mai tarziu a disparut (insa acesta ar fi trebuit
sa sune pasah), ori Babilonienii au serbat o zi a carei nume sta in legatura cu pasahu si evreii au primit
aceasta zi impreuna cu numele ei. Insa despre o astfel de zi nu avem nici o stire. Ce priveste insa faptul
ca usciorii se ungeau cu sange, aceasta ce-i drept s-a facut in Egipt, cand s-a praznuit intaia oara
Pasca, insa in Palestina nu se observa niciodata, deci nici din cauza aceasta Pasca nu se poate deduce
din Babilonia.
Unii din teologii moderni 13, bazati pe marturia lui Epifaniu, ca egiptenii vospsesc pomii in rosu spre
a arata triumful soarelui asupra iernii; sau pe faptul ca peruanii vopsesc portile templului si casele
12 Bahr, op.cit.,vol II, p.232
7

Suditu Ionut
Pastele Iudaic
principale in rosu ca semn al vapaii solare, trag concluzia ca aici isi are originea ungerea cu sange din
partea Israelitilor a usciorilor de la usi. In ce priveste marturia lui Epifaniu, apoi insusi el arata (De
haer. 19,3), cum culoarea rosie reprezinta focul care nimiceste totul si deci nu poate fi luata ca triumf
al soarelui asupra iernii, intru cat avea loc toamna, si spre a simboliza curatirea de pacate si boli se
ungeau cu aluat amestecat cu sange usile de caselor in semn ca sunt curate, iar la temple preotul facea
acelasi lucru.
Alti

teologi

moderni

au

cautat

originea

sarbatorii

Pastilor

in

,,

sacrificial

primilor

nascuti``.Jul.Wellhausen ( Proleg.90) cu referire la locurile scripturistice de la Ex.34,18 s;13,12 ss; Dt.

15,19 ss; 16,114 au cautat sa reduca Pascha mozaica la o simpla sarbatoare a intailor nascuti pe baza, ca
in Egipt cu ocazia sacrificarii primului miel pascal, prin sangele acestuia s-a crutat primogenitura
Israelului. Bertholet (Kulturgesch, 1919,99,1) a afirmat chiar ca pascha nu e altceva decat
,,Sarbatoarea intailor nascuti din turme``, iar R.Kittel (Die Religion etc.,192, p. 34.) imbratisand
aceeasi parere, sustine ca de Pasti sunt sacrificati cu scop expiator intai nascutii ai turmelor iar la p.39
afirma ca Pasha este o Sarbatoare a turmelor, deoarece,, serveste spre a lua in scut turmele fata de
puterile intunericului``15.
Daca cu ocazia sacrificarii primului miel pascal, Jahve a crutat primogenitura poporului israelitean
si a nimicit pe toti cei intai nascuti ai egiptenilor, nu inseamna ca Pascha s-a instituit ca o Sarbatoare in
amintirea primogeniturii, atat omenesti cat si animalice. Sarbatoarea Pastilor s-a instituit in amintirea
scoaterii poporului evreu din robia egipteana si alegerea ca popor ales al lui Jahve, popor care va
incheia pe muntele Sinai legamantul cu Dumnezeu.Primii nascuti ai evreilor au fost scutiti de la
moarte, ca prin aceasta sa reiasa cat mai clar misiunea ce o avea acest popor in planul iconomiei
divine, plan care se realizeaza incepand cu sfintirea si renasterea poporului evreu ce a avut loc odata
cu sacrificarea primului miel pascal.
In amintirea crutarii primilor nascuti in Egipt, Jahve a cerut ca toti cei intai nascuti ai Evreilor sa fie
inchinati Lui si sa fie rascumparati la Templu cu 5 sicli de argint.

13 Gerlach, Fides oder die Religg. Und Culte der bekantesten Volker der Erde,
Erlangen
14 Wildeboer (Jahwedienst etc.,35), Kautzsch Bibl.Theol.32) si Beer (Pascha
1911,17)
15 Cf. Ed. Koing, Gesch.der alttest. Relig., p.281, n.5;
8

Suditu Ionut
Pastele Iudaic
Cu ocazia sacrificarii primului miel pascal nu se aminteste nimic ca toti membrii poporului evreu s-ar
fi intrunit intr-un loc sfant, ca mai tarziu la Templul din Ierusalim. Fiecare cap al familiei a sacrificat
mielul sau iedul sprea a se arata ca toti sunt alesi de Jahve ca popor al Sau. Toti sunt chemati la
misiune speciala, si unitatea poporului s-a afirmat mai ales in cadrul celor trei sarbatori mari anuale,
prin unitatea cultului si in general a Teocratiei. Ei au sacrificat mielul pascal din porunca lui Jahve,
data lor prin Moise, asa ca nu se poate vedea in acest sacrificiu nici o reminiscenta a jertfelor familiei.
Numai de la aceasta porunca divina inainte, fiecare familie de evrei va manca mielul pascal, pana
acum nu existase la acest popor nici o lege sau obicei in care scop sa se aduca jertfe familiare.
Sarbatoarea Pascala, Intaiul Nascut si Cele Dintai Roade ale Pamantului

Daca animalul sacrificat in prima noapte a Pastelui era la inceputuri un intai nascut sau nu, este
imposibil sa aflam din textele existente. Probabil forma de singular folosita in Biblie in mod constant,
Mielul Pascal, denota faptul ca un numar mai mare de animale era folosit, toate insa purtand un
semn caracteristic fundamental comun. Un argument ar fi ca toate erau cu adevarat intai nascuti, dar
este la fel de posibil ca toate sa fi fost doar masculi, nu mai mari de un an, asa cum legile din Ex 12,5
stipuleaza, sau ca erau intr-un alt mod vazute ca o singura ofranda. Totusi, ar trebui notat faptul ca nu
toate legile referitoare la Sarbatoarea Pascala se refera la intai nascuti. Unele legi se adreseaza la orice
care a aparut primul, indiferent daca este vorba de animale, plante sau oameni , lucru care este o
indicatie a faptului ca Sacrificiul Pascal nu a venit doar din segmentul pastoral al societatii Isarelite
stravechi. Versul 13, 11-13 din Exod, care mentioneaza doar consacrarea intaiului nascut (animal si
uman) omitand complet cele dintai roade ale pamantului este parte din Exod, iar prin accentuarea
stricta a celor doua elemente de intai nascuti autorul face o paralela la cuvintele lui Iehova privind
consecintele ultimei Pedepse. In Exod 34,25, spre exemplu, Sacrificiul Pascal apare avand o legatura
foarte stransa cu cele dintai roade ale pamantului.
Cerectatorii care sustin teoria conform careia Sacrificiul Pascal implica intai nascutii, privesc de
obicei consacrarea ca fiind cea mai probabila functie a acestora. Pe de alta parte, versurile din Exod
13, 1-2 si 12-13, unde intai nascutii sunt mentionati ca apartinand lui Iehova, nu pot fi privite ca
reprezentand strict o lege privitoare la Sarbatoarea Pascala. Legatura dintre consacrarea lor si
Sarbatoarea Pascala este doar secundara, prin prisma povestii despre ce-a de-a zecea Pedeapsa.
Principalul obiectiv al reglementarii se refera la motivatia pentru care consacrarea intailor nascuti are
loc, iar consacrarea in sine nu are aceeasi importanta majora. In afara de toate acestea, exista de
asemenea legea din Exod 22,30 care suprascrie eventualele consacrari ale intailor nascuti in cadrul
Sarbatorii Pascale din moment ce stipuleaza faptul ca intai nascutii trebuie sa fie oferiti in a opta zi
dupa nasterea lor. Avem de asemenea o situatie similara in legatura dintre primele roade ale
9

Suditu Ionut
Pastele Iudaic
pamantului si Sarbatoarea Pascala. Exodul 34, 26, unde cele dintai roade ale pamantului sunt
mentionate, se refera la parga celor dintai roade ale pamantului si nu la primele roade in general care
erau oferite in Sarbatoarea Saptamanilor.
Totusi, desi consacrarea ca scop al Sarbatorilor Pascale pare putin probabila, nu poate fi negat
faptul ca intaiul nascut si cele dintai roade erau asociate intr-un fel. Pentru a descoperii natura acestei
asocieri si noua lumina ce poate fi aruncata peste Sarbatoarea Pascala trebuie insa sa examinam
insemnatatea pe care o aveau pentru Israeliti intaiul nascut (atat al animalului cat si al omului) si cele
dintai roade ale pamantului.
Incercand sa explice motivele pentru consacrarea intaiului nascut al omului, Smith
argumenteaza ca printre Semiti practica se datora sfinteniei speciale, inascute, a rudei de sange, care se
gasea in intaiul nascut al omului in cea mai pura si puternica forma a sa. Conform lui Smith, acea
sfinteniei speciala, innascuta, a primei rude de sange este de asemenea motivul pentru care intaiul
nascut si cele dintai roade, care erau un substitut pentru intaiul nascut al omului, erau considerate ca
fiind cele mai bune si mai reprezentative sacrificii de adus ofranda. Totusi, dupa pararea mea, nu tipul
de sange folosit era sursa sfinteniei intaiului nascut, 16 ci faptul ca acesta intaiul nascut era o
confirmarea a fertilitatii. Acesta deschidea pantecele, pentru a folosi exprimarea dramatica a lui
Iehova35, si acea prima deschidere vitala a pantecelui era dovada unei fertilitati viitoare, a posibilitatii
unei noi procreeri, si a unor noi progenituri. Prima deschidere a pantecelui era o asigurare despre
supravietuirea si intarirea viitoare a comunitatii respective. Din acest punct de vedere, nu exista nici o
diferenta intre deschiderea pantecelor pamantului, a animalului sau a omului si deci nici o diferenta
intre intaiul nascut al fiecaruia. Fiecare dintre ei avea o importanta egala pentru supravietuirea si
prosperitatea comunitatii, iar legile referitoare la cei dintai reflecta aceasta preocupare principala in
toate cultele stravechi, mai exact, preocuparea cu privire la fertilitate in general.
Din aceasta perspectiva, legatura dintre Sarbatoarea Pascala si intaiul nascut (atat al omului cat
si al animalului) si cele dintai roade ale pamantului, indiferent cat de secundara sau indirecta ar parea,
reflecta imaginea prin care s-a aratat Iehova in noaptea Sarbatorii Pascale din Egipt, si anume
imaginea de zeul al fertilitatii. Acea semnificatie ascunsa pe care Iehova o are in povestea celei de-a
zecea Pedepse, pe de alta parte, sugereaza faptul ca Sarbatoarea Pascala dinainte de Iehova apartine
categoriei de sarbatori dedicate cultului fertilitatii si de asemenea dedicate zeilor si miturilor specifice
acestui cult. Anumite aspecte ale acestei legaturi cu un cult al fertilitatii au fost de asemenea pastrate in
planul ideologic al Sarbatorii Pascale apartinand lui Iehova ca o sarbatoare comemorativa, dar chiar si
16 J . Morgenstern, "Origino f Masoth and Masoth-Festival,"A merican Journal of
Theology, XXI, 275
10

Suditu Ionut
Pastele Iudaic
in acest mod indirect aceasta legatura poate fi un bun exemplu despre modul in care religiile noi
intotdeauna incorporeaza sub o forma sau alta material important destul de substantial din traditii care
le preced.17
Era Sacrificiul Pascal un ritual apartinand Sarbatorii Pascale?

Pana la acest moment, am reusit sa punem sub semnul intrebarii doua argumente majore pe care se
bazeaza unele teorii care sustin faptul ca Sarbatoarea Pascala avea la baza doua sarbatori distincte care
au fuzionat. Cu toate acestea, exista inca argumentul conform caruia cele doua sarbatori, Sacrificiul
Pascal si Sarbatoarea Azimelor, provin din segmente diferite ale societatii Israelite, mai exact, din
segmentele pastorale si agriculturale, o idee care inca ridica multe dubii in legatura cu coerenta dintre
ritualul din prima zi a Sarbatorii Pascale si restul zilelor acestei sarbatori 18.
In teoriile care sustin faptul ca Sacrificiul Pascal era de origine pastorala se folosec in principal ca
argument legile din Ex 13, 11-13 si 3,18-26 care vorbesc despre sacrificarea intaiului nascut de un an
(din randul animalelor), plecand de la premiza faptului ca fermierii vor prefera ofrande vegetale, in
timp ce crescatorii de animale, in concordanta cu ocupatia lor de baza, vor prefera ofrande animale.
Totusi, o astfel de explicatie conform careia ocupatia unui colectiv este factor decisiv in preferinta
uneia dintre tipurile de ofrande ar avea sens doar in situatia in care in cultura Israelita sau in a altor
culte din Orientul Apropiat ar fi existat o distinctie clara intre cele doua segmente, mai exact,
agricultori si pastori sau daca ar fi existat o stratificare sociala stricta pe baza ocupatiei indivizilor. Dar,
aceasta situatie nu exista. Fermierii si crescatorii de animale erau interdependenti si traiau intr-un tip
de simbioza unul cu celalalt. Reflectia acestei vieti de natura simbiotica poate fi gasita in ritualurile si
miturile Orientului Apropiat stravechi, unde este aproape imposibil sa gasesti o delimitare intre
elementele care aveau la baza origini pastorale si elementele care aveau la baza origini agriculturale.
Ritualurile zeiilor acestor culte erau destul de ambivalente din acest punct de vedere. De exemplu,
Tammuz, zeul Babilonian al vegetatiei, era adesenea numit pastor, in timp ce un taur alb era
animalul sacru al lui Min, zeita Egipteana a fertilitatii, a carei sarbatore principala deschidea sezonul
recoltei. Anath, zeita Ugarita, sacrifica saptezeci de bivoli, saptezeci de bovine mici, saptezeci de
caprioare, saptezeci de capre de munte si saptezeci de cerbi ca tribut catre Baal, o zeitata a agriculturii,
ploii si vegetatiei26.

17 Bokser, Baruch M. The Origins of Seder. The Passover Rite and Early Rabbinic Judaism.
Berkeley 1984

18 W. R. Arnold, "The Passover Papyrus from Elephantine," Journal of Biblical Literature, XXXI, 9.
11

Suditu Ionut
Pastele Iudaic
In Sacrificiul Pascal gasim acelasi gen de ambiguitate privind elemente pastorale si
agriculturale. In Ex 34, 25-26 gasim reglementarile despre Sacrificul Pascal, un ritual presupus a fi
strict pastoral indiferent la preocuparile fermierilor, care alterneaza in text cu reglementarile despre
cele dintai roade, si mai mult decat atat, fara o distinctie intre cele doua. Contextul acestor
reglementari indica in mod clar faptul ca insasi natura Sacrificiului Pascal reflecta preocuparile
ambelor segmente ale societatii Israelite, si anume indeletnicirea agricultorilor si a crescatorilor de
animale.19
Cu privire la tipurile de ofrande, toate civilizatiile Orientului Apropiat stravechi aveau un numar
considerabil de sacrificii animale. Preferinta pentru un animal ca obiect al sacrificiului ritualic in
detrimentul unei ofrande de natura vegetala nu provenea din modul de proveninta a hranei (din
agricultura sau din crestere si inmultire de animale) ci provenea, defapt, din sange pentru care este
foarte dificil sa gasesti un echivalent in lumea plantelor. In Leviticul se spune Caci viata oricarui trup
sta in sangele lui care este in el.27 Alegerea animalelor ca cea mai potrivita ofranda in scopuri
religioase era in mod evident guvernata de legatura foarte stransa dintre sange si viata. Vinul care era
uneori privit ca un substitut pentru sange si un simbol al vietii 28, desi un produs de origine vegetala,
era o inventie relativ tarzie si deci nu a fost niciodata intrebuintat pe scara larga intre Semiti; acestia nu
si-au pierdut niciodata preferinta pentru sange si sacrificiu de natura animala, indiferent daca erau in
principal pastori sau agricultori. In traditia Israelita care este reflectata in legenda despre Cain si Abel,
preferinata pentru ofrande animale este prezentata ca o alegere a divinitatii.

Ritualul

In ceea ce priveste ritualul dupa care s-a savarsit sacrificial mielului pascal putem deosebi trei stadia:
a) Ritualul dupa ca s-a adus mielul pascal in Egipt; b) Ritualul mielului pascal in Palestina- Tara
Canaanului si c) Ritualul postexilic, care s-a modificat prin unele adaosuri introduse de catre Rabini. 20

19 H. G. May, The Material Remains of the Megiddo Cult, Oriental Institute Publications, XXVI,
PI. XXVII
20 Deosebirea intre Pastile din Egipt si Pastile din Palestina o face si Simon
Carpzow-Appar. Crit., p.405-Est trita disctinctio inter Pascha aegypticum et
Pascha saeculorum seu sequentium aetatum``. Tot asa si Misna Pesachim 9,5- cf.
Bahr, op. Cit., vol II,p.613, n.2. Deosebirea o gasim si la Moise intre Ex.12 si Dt.
16, 1-8; Nu.9;
12

Suditu Ionut
Pastele Iudaic
a) Ritualul dupa care s-a adus mielul pascal in Egipt, in ziua sau mai bine zis in noaptea, cand
poporul Israelitean si-a castigat libertatea sa, este redat in cuvintele pe care Jajve le vorbi catre
Moise si catre Aaron in pamantul Egiptului. Sacrificiul mielul pascal a fost instituit de Jahve,
atunci cand poporul se afla in Egipt si prima lui serbare s-a savarsit pe pamant egiptean. Acest fel
de praznuire s-a savarsit o singura data intru cat tot poporul nu era liber si nu avea inca loc prcis
pentru a se inchina lui Dumnezeu.
Serbarea pastilor cade in luna Abib (aviv)21 luna spicelor, in care s-a intamplat si eliberarea
poporului.Mai tarziu, in timpul postexilic aceasta luna a primit numele de Nisan22. Cu luna aceasta
incepe de acum intainte si anul la evrei- aceasta luna va fi voua inceputul lunilor, ea va fi prima
din lunile anului.
Calendarul evreiesc
Calendarul ebraic nu coincide ns cu cel civil universal (care este bazat pe calendarul cre tin
gregorian). Este de precizat c n calendarul religios evreiesc din antichitate, luna Nisan, care
dureaz de la luna nou din martie pn la luna nou din aprilie, dup calendarul gregorian), era
prima lun a anului, conform poruncii divine.(Ex. 12,2)
Conform tradiiei ebraice, srbtoarea Pa telui trebuie s cad primvara. Calendarul ebraic este
ns un calendar lunar i de aceea, luna Nisan ar trebui s nceap cu 11 zile mai devreme n
fiecare an solar. Pentru ca Nisan i Patele s cad primvara, i nu n alt anotimp, se adaug cte o
lun suplimentar (numit Adar II) n anumii ani. Dintr-un ciclu de nousprezece ani, anii 3, 6, 8,
11, 14, 17 i 19 au cte 13 luni lunare, n loc de 12 luni. Acest calendar stabil, folosit i n prezent,
a fost introdus n secolul al IV-lea, pentru a se asigura corelarea cu calendarul solar i
anotimpurile.23

21 Ex. 13,4. Numele de (abib) inseamna spice si acest nume s-a dat lunei in care
se coceau spicele.
22 Est.3,7; Ne.2,1. Numele nisan deriva de la babiloneanul nisanum si a fost
imprumutat de iudeii intorsi din exilul babilonian.
23 http://ro.wikipedia.org/wiki/Pa%C8%99ti Accesat la data: 08.04.2015; Ora
12:43
13

Comparaie

ntre

calendarul

i calendarul solar gregorian

Durata
Luna ebraic
(n zile)
Nisan
30
Iyar
29
Sivan
30
Tammuz
29
Av
30
Elul
29
Tiri
30
Hevan
29 sau 30
Kislev
30 sau 29
Tevet
29
evat
30
Adar
29 sau 30
Adar II
29

lunar

Perioada

Suditu Ionut
Pastele Iudaic

ebraic
din

calendarul gregorian
martie-aprilie
aprilie-mai
mai-iunie
iunie-iulie
iulie-august
august-septembrie
septembrie-octombrie
octombrie-noiembrie
noiembrie-decembrie
decembrie-ianuarie
ianuarie-februarie
februarie-martie
martie-aprilie

Aceste srbtori, la origine deseori legate de activitile pastorale i agricole, cu unele mici modificri
i adaptriile inerente, a reuit s se pstreze n decursul istoriei n pofida concep iilor diferite ale
anului (cum s-a vzut mai sus).
Astfel, Srbtoarea Patelui, n care era sacrificat un miel i creia i era asociat Srbtoarea Azimilor
(cf. Exod 12,1-20) i oferta primului snop (cf. Levitic 23,10) la nceputul seceri ului, este fixat la
luna plin a primverii, n ziua a 14 a lunii abib, lun care este precizat ca prima lun a anului (cf.
Exod 12,2; Levitic 23,5) i care, n cartea Estera (3,7) este identificat ca fiind luna nisan.
Calendarul srbtorilor ebraice este:

Pesah Srbtoarea Patelui, 14-22 nisan,

avuot Srbtoarea Sptmnilor, sau a Recoltei sau Pentecoste, 1-2 sivan,

Ro haana nceputul noului an, 1-2 tirei,

Iom Kipur Ziua Ispirii, 10 tirei,

Sucot Srbtoarea Corturilor, sau Tabernacolelor, 23 tiri.

La srbtorile Pesah, avuot i Sucot credincioii trebuiau s fac pelerinaj la Ierusalim.24

In ziua a 10 a acestei luni fiecare cap al familiei trebuia sa aleaga 25 din turma un miel sau un ied de
un an, de sex masculin si fara nici un defect corporal. 26 Mielul trebuia sa fie ales in raport cu

24 http://ro.wikipedia.org/wiki/Calendarul_ebraic Data: 08.04.2015, Ora: 12:58;

14

Suditu Ionut
Pastele Iudaic
numarul membrilor familiei, sau cu toata casa. In cazul cand o familie era putin numeroasa, se
putea uni cu vecinul cel mai apropiat.27 Se puteau unii chiar mai multe familii la un loc.
Se va lua cate un miel in luna 1: numarul Unu este Principiul, Izvorul a toata existenta, inceputul si
sfarsitul tuturor. Lui ii e alaturat numarul zece (ziua a 10 a lunii) insemnand plinatatea,
desavarsirea, intoarcera la unitate dupa desfasurarea unui ciclu; numarul 10 Il inchipuie pe Iisus,
cel de la care pleaca toate si in care se readuna toate (vechii greci notau numarul 10 cu litera iota,
initiala numelui Iisus; evreii notau pe 10 cu yod, inceput al numelui Iosua. ,,Sarbatoarea Pastelor
incepea in a zece zi, pentru ca insemna depasirea oricarei patimi si a oricarui lucru sensibil``. 28
,,Chiar si Pastele Domnului, adica mielul se porunceste fiilor lui Israel sa se manance dupa
numarul sufletelor, sa nu se dea unora mai mult si altora mai putin, ci sa manance fiecare tot atata,
sa nu ia fie mai mult fie cei tari, fie mai putin cei slabi. Egal se imparte tuturora harul, se imparte
mantuirea, se imparte darul. Nu se cade sa fie mai multi, ca sa nu se intoarca vreunul vaduvit de
nadejdea mantuirii. Sunt mai multi cand sunt unii in afara numarului. Iar sfintii sunt toti numarati,
chiar si firele de par ale capului lor sunt numarate (Mt. 10.30). Caci Domnul ii cunoaste pe toti
care sunt ai Sai. Dar nu sunt nici mai putini, ca sa nu fie cineva mai slab la primirea harului``. 29
25 Abarbanel se indoieste daca porunca de a alege mielul pascal cu patru zile
inainte de junghiere se refera numai la prima serbare a Pastilor in Egipt sau si la
timpurile viitoare. Ps. Ionatan sustine ca acesta porunca se refera numai la Pasca
prima si cu el e de acord si S.Iarchi, cf.M.Pesachim 9,5. Si aceasta parere nu
seamana sa fie improbabila, cum mai tarziu inceta cauza din care mielul ce
trebuia sa se junghie in Egipt trebuia sa se aleaga cu patru zile mai inainte.
Fiindca evreii care aveau sa plece in ziua de 14 trebuiau toate sa le stranga;
avand si multe alte de ingrijit, s-au putut usor intampla ca din cauza timpului
scurt unele familii ar fi neglijat sa-si procure animalele si mai tarziu nu le puteau
afla.
26 Ex. 12,5. Acest obicei de a se taia un miel sau un ied s-a mentinut pana in
timpul regelui Iosia.-II Cr.35,7;
27 Ex.12,4. Mai tarziu, Trad. Judaica (Jonathan la Ex.12,4 si Josefus Flavius, De
bello jud. 6,9.3) a fixat numarul persoanelor de 10 la un miel.
28Clement Alexandrinul, Stromate,II,51,2 cf.Pr. Usca Sorin, Ioan, ,,Vechiul
Testament in talcuirea Sf.Parinti``, vol.II, Iesirea, Ed.Christina,Bucuresti, 2002
29 Sf.Ambrozie, Scrisori, VII,9, cf.Pr. Usca Sorin, Ioan, ,,Vechiul Testament in
talcuirea Sf.Parinti``, vol.II, Iesirea, Ed.Christina,Bucuresti, 2002
15

Suditu Ionut
Pastele Iudaic
Odata ales, mielul ramanea in paza sefului familiei pana in ziua de 14 Nisan sau Abib, cand ,,toata
adunarea comunitatii lui Israel (trebuia) sa-l injunghie intre amandoua serile`` In privinta
interpretarii expresiei ,,kol kehal adat israel- toata adunarea comunitatii lui israel, nu toti teologii
sunt de acord. De Wette o intelege in mod gresit drept ,,tot poporul adunat``. 30
Vitringa- incearca sa ii dea adevaratul inteles intru cat ,,Kehal- universam israelitorum
multitudinem notat nemine excepto``( sa ia act intreaga comunitate israelita fara exceptie) ceea
ce inseamna ca fiecare familie din comunitatea poporului sa junghie mielul pascal la aceeasi oraintre cele doua seri.
Timpul cand se sacrifica mielul pasacal- ,, intre cele doua seri``( ben haarbaim), se intelege
timpul in care la evrei se junghia mielul pascal,(Ex.12,6; Lv. 23,5; Nu.9,3), se facea Sf. Cina si se
aprindea candelabrul si tamaia la Templu.(Ex. 30,7). Prin ,, intre cele doua seri`` trebuie sa
intelegem un timp cuprins intre amiaza zilei si apusul soarelui. Prima seara era mai aproape de
apusul soarelui, decat a doua. Mielul era junghiat aproape de apusul soarelui, in timpul intre
apusul soarelui (1 seara) si amurgul ce se lasa imediat dupa declinul lui, cam la ora 6-7 1/2 p.m.
O explicare a acestui timp ne da insasi Scriptura a V.T., unde la Dt. 16,6 se spune ,,sa injunghii
Pastile seara la apusul soarelui- Kebo hassemes.La iudei in privinta precizarii acestui timp parerile
erau impartite. Fariseii si Rabinii socotesc timpul de la declinul soarelui spre apus, pana la apusul
total al soarelui; ceea ce ar fi intre orele 3-6 p.m. Acest obicei l-au respectat ei si pe timpul lui
Josephus Flavius si mai tarziu (Misna Pesach) si Samaritenii, socotesc timpul de la trecerea
soarelui de la orizont, pana la noaptea intunecoasa. Intre teologii mai noi singur Hitzig afirma ca
cele doua seri ar fi orele inainte si dupa apusul soarelui; si timpul cand se facea trecerea era si
timpul ce despartea o zi de alta. Contra parerii lui Hitzig putem spune ca in acelasi timp cu mielul
pascal se serba Sf. Cina, se aprindeau candelele si se aducea olocaustul de seara, care toate puteau
aduce la granita celor doua zile31.
Mielul era junghiat la casa fiecarei familii de capul familiei, iar cu sangele adunat

intr-un vas

32

se ungeau usorii usei si pragul de sus, in casa unde se manca mielul pascal. Ungerea se facea cu
30 Dr. Chilada Mircea ,,Sacrificiile Vechiului Testament`` Tiparul Tipografiei
Diecezane Caransebes 1941, p.358
31 V.Smigelski, crede ca mielul pascal s-a injunghiat la orele 3 p.m. ora cand
Mantuitorul si-a dat sufletul pe cruce.
32 Ex.12,7 pragul de jos nu era uns ca sangele curatirii sa nu fie calcat in
picioare.
16

Suditu Ionut
Pastele Iudaic
un manunchi de isop. Se ungea usa ca ingerul trimis de Dumnezeu sa vada unde sunt isaraelitii ce
nu trebuiau loviti cu moartea primogeniturii; (primului nascut).
Dupa ungerea cu sange a usilor urma frigerea mielului sau a iedului. Acest act s-a intamplat, ca si
junghierea, in noaptea de 14-15 Abib (Nisan). Carnea mielului trebuia fripta la foc, era oprit sa
manance carnea cruda sau fiarta precum si daca nu era bine fripta. Precizarea ca mielul trebuia
fript la foc ( seli es) ca este oprit a fi fiert: ( mebussal) in apa, a dat nastere la unele controverse in
sanul teologilor. Bahr crede ca mielul se frigea la foc fiind socotit intre sacrificiile preasfinte- Lv.
6,28-29. Aduce apoi acest moment in legatura cu pregatirea poporului de a iesi din Egipt. Frigerea
carnii se obisnuia mai ales de persoane care calatoreau cum sunt soldatii, de aceea Plato numeste
friptura in foc: ,,(cea mai importanta bogatie a soldatilor). Cum la
Ex. 12,41 poporul apare ca ,,ostire a lui Iahve,, trebuie inteles ca acest popor nu mai putea sta in
Egipt trebuia scos spre a incepe expeditia razboinica, cucerirea Canaanului, tara fagaduintei. 33
George, (Die alt. Feste) crede ca intre Ex.12,9 si Dt.16,7, ar fi o contrazicere.Verbul basal
inseamna a fierbe sau si a coace, deci poate fi luat pentru a fierbe si pentru a frige. Cand este luat
pentru a fierbe sta impreuna cu bammaim=in apa, iar cand este luat pentru a frige sta cu baes=la
foc, cf. II Cr. 35,13. Daca Moise la Dt.16,7 nu a precizat acest lucru a avut in vedere Ex.12,9.
unde s-a pronuntat foarte prcis. Si azi la popoarele orientale este obiceiul de a frige intregi,
nedespicate animale mici; oi, miei s.a. Era oprit a se frange mielului vreun os, sau a fi impartit, iar
mancarea lui trebuia sa se faca intr-o singura zi si era oprit de a trece carnea de la o casa la alta sau
pe strada.Traditia iudaica crede in privinta integritatii mielului pascal, ca maruntaiele erau scoase,
spalate si puse din nou la loc. Textul biblic nu este destul de prcis in acest sens ,, fript la foc,
capul cu picioarele lui si cu maruntaiele lui deci capul, picioarele si maruntaiele nu aveau voie sa
se desparta de animal, dar nici nu se puteau frige in stare de necuratenie, de aceea ipoteza trad.
Iudaice este demna de a fi aprobata. Picioarele si maruntaiele trebuiau mai intai spalate de orice
necuratenie si abia dupa aceea se frigeau impreuna cu mielul. La opatul pascal de bucurie se
manca mielul impreuna cu azime ( paine nedospita)- masot si cu ierburi amare merorim.34

33 Winer, Bibl. Realw, vol. II, p. 235, aminteste ca trad. Rabinica socoteste
frigerea ca cel mai rapid mijloc de pregatire a mancarii, urmand deci ca
Israelitenii au fript mielul pascal pentru graba plecarii lor.
34 Ex.12,8 Cuv. Merorim LXX l-a tradus cu . Vulgata cu lactucae
agrestes. Aceste ierburi amare- cf. Niebuhr- se mananca si azi dw catre iudeii din
Egipt si Arabia la mielul pascal: lactuca, intybigenera, parthenium, urtica si
lactuca amara.
17

Suditu Ionut
Pastele Iudaic
Ospatul trebuia sa se termine inca in aceeasi zi, nimic nu era voie sa ramana pana dimineata, iar
daca ramanea ceva pentru a doua zi, trebuia sa se arda. Aceasta determinare s-a dat pentru toate
ospetele sacrificiale, pe motiv de a se impiedica profanarea carnii. La ospatul pascal nu puteau lua
parte decat israelitii circumscrisi, chiar si sclavii cumparati, daca nu erau circumscrisi nu puteau
lua parte. Un strain daca se circumcidea era si el admis la acest ospat.Toti cei ce participau la
ospata trebuiau sa fie imbracati, incinsi la brau, cu haina, in picioare sa aiba sandale gata de drum
spre a merge pe calea pe care le-o va arata Dumnezeu. In aceea noapte cand evreii mancau mielul
pascal a venit peste Egip Ingeru Exteminator (ingerul mortii) hammaschit= pierzatorul (
) acelsi inger prin care s-a manifestat Dumnezeu si patriarhilor.
Dupa terminarea sacrificiului mielului pascal urma in continuare Sarbatoarea Azimelor de la 14-21
Nisan, in care sapte zile israelitii nu au mancat nimic dospit, ci numai din aluatul luat cu ei la
iesirea din Egipt. Din cele 7 zile, prima si a saptea zi erau impreunate cu adunare sfanta si cu
repaus sabatic. Cel ce manca in acest timp paine dospita si nu lua parte la sarbatoare, fie strain sau
israelit se ucidea cu pietre.
b) Dupa intrarea israelitilor in Tara Fagaduintei si organizarea lor intr-un stat teocratic, era de la
sine inteles ca sa se organizeze acum si cultul a carui lege exista de la Moise. Daca luam in
considerare ritualul din Palestina el avea in plus doua momente mai importante: a) Mielul se
putea sacrifica numai la Cortul sf. sau la Templul din Ierusalim si b) darul din parga secerisului
pe care comunitatea il aducea a doua zi de Pasti. Exprimandu-se prin aceasta multumirea fata de
painea zilnica binecuvantata de sus.
Diferente35 mai secundare ar fi urmatoarele: In Palestina nu se puteau sacrifica dacat miei, iezii
erau exclusi.36Junghierea mielului pascal era permisa doar la Templu, unde barbatii evrei erau
ajutati in acest scop de leviti. Sangele adunat nu se mai aplica pe usa casei, ci era luat de preot si
se turna la poalele altarului. Daca mielul se mai alegea la 10 Nisan nu avem date precise in Sf.
Scriptura. Dupa traditia judaica alegerea mielului in 10 Nisan si pastrarea lui pana in ziua de 14, sar fi referit numai la ritualul din Egipt, intrucat in Egipt poporul trebuia timp de 4 zile sa se
pregateasca pentru plecarea lui imediata. Intru cat mielul pascal nu se putea sacrifica decat la
templul din Ierusalim fiecare barbat evreu era obligat sa vina la Ierusalim si in curtea templului sa
junghie mielul pentru casa sa. Mielul pascal in cazul acesta era mancat numai de barbati, intru cat
35 Dupa rabini totalul deosebirilor se ridica la 9, cate are si R.Elias din Bizant.
36 Dovada ca se junghiau numai miei este si faptul cum caldeiescul (se) este
intotdeauna redat prin (imra) miel.
18

Suditu Ionut
Pastele Iudaic
traditia iudaica aminteste ca femeile nu erau obligate sa vina la Ierusalim, dar puteau participa,
afland ospitalitate la cei din oras.37
A doua zi de Pasti in 16 Nisan comunitatea aducea la templu un snop de orz ca primitie din seceris
care nu se ardea ci se aducea ca dar leganat lui Iahve. Abia dupa aceasta se putea manca si vinde
paine noua.38 Se respectau ca adunare sfanta (mikra kodes) zilele intaia si a saptea, iar in restul
zilelor se putea lucra. In toate cele sapte zile se mai aducea ca sacrificii, dupa olocaustul de
dimineata: un tap ca sacrificiu pentru pacat, 2 junici, 1 berbec si 7 miei (noatini) ca olocaust
festiv impreuna cu adausele de mancare si bautura.
Sarbatoarea se incheia cu ziua 7 ( 21 nisan) socotita drept ,,incheierea``(aseret) Sarbatorii
Domnului.

Ritualul din perioada postexilica

c) In timpul postexilic sub influenta Rabinilor, pentru sacrificiul mielului pascal s-a determinat un
nou ritual.Toti cei care participau isi spalau intai mainile iar capul familiai binecuvanta primul
pahar de vin care era de obicei de culoare rosie. Primul pahar de vin era baut de toti in picioare,
apoi capul familiei isi spala mainile din nou, binecuvanta mancarile si cu totii mancau ierburi
amare inmuiate in compoturi de fructe. Apoi se citea din Lege istoria exodului, si se umplea al 2
pahar de vin. Unul mai tanar intreba ce insemna aceasta ceremonie, iar capul familiei explica
cele 10 plagi si iesirea. Cu totii ridicau al doilea pahar de vin, fara ca sa il bea, se recitau Ps.113
si 114 din imnul mare-hallel haggadol. La primul Psalm se bea al doilea pahar de vin, urmand
apoi ospatul.Toti isi spalau mainile si picioarele si se asezau la masa, capul familiei binecuvanta
azimele- painile mizeriei- manca si da tuturor; mancau apoi ierburi amare inmuiate in compot
preparat din fructe si otet, mancau mielul pascal si beau al 3 pahar de vin numit paharul
binecuvantarii-calix benedictionis- sos beraka39. Rosteau rugaciuni, care exprimau sperante
mesianice ale poporului si pana sa se umple al 4 pahar cu vin, recitau a 2 parte a imnului mare,
37 Parerea ca femeile nu erau obligate a veni la Ierusalim o impartasesc si
Caraitii, numai scoala lui Hillel cred ca si femeile erau obligate sa vina la
Ierusalim.Cei care nu aveau locuinte primeau camere necesare fara bani lasand
in schimb proprietarului pielea mielului si vase de lut intrebuintate..
38 Lev.23.9-14 si Dt. 16,9. Se aducea un snop de orz deoarece in Palestina orzul
se coace mai repede ca graul.
19

Suditu Ionut
Pastele Iudaic
Ps. 115-118, mai ales se canta Ps. 118,24 impreuna cu Ps. 136. La sfarsit se bea al 4 pahar de vin
si Serbarea era incheiata.
Acest ritual nu poate fi intemeiat pe date sigure ci este sustinut de teologii romano-catolici pentru
a-si putea intemeia doctrina lor despre intrebuintarea painii nedospite la Sf. Euharistie. Ei vor sa
arate ca si Mantuitorul a serbat Cina cea de taina in seara zilei de 14 nisan, cand iudeii mancau
mielul pascal cu azime. In acest sens cauta sa aduca cat mai in concordanta acest ritual, cu cele
descrise de Evanghelisti despre serbarea Cinei celei de taina.
Mantuitorul nostru Iisus Hristos a serbat Cina ce de Taina in seara zilei de 13 nisan, cand se faceau
pregatirile pentru indepartarea oricarei dospituri din casa unde avea sa se manance mielul pascal.
Mielul pascal se manca in seara zilei de 14 nisan si de aici incepea sarbatoarea Pastilor . In ziua
de 14 nisan, insa, spre ziua, Iisus este prins si dus la judecata.In aceasta zi, Vineri, pana la orele 10
a.m. se putea manca inca - paine dospita. Vineri 14 Nisan la amiaza Iisus este rastignit, iar
seara este inmormantat in vreme ce la Templu se injunghia mielul pascal; deci Iisus Hristos moare
odata cu mielul pascal.
Cina cea de Taina in Sf. Scriptura nu poarta numele de , ci de o simpla cina, nu
Pastile. Apoi la serbarea cinei Iisus intinge in mancare o bucata de paine ori la serbarea mielului
pascal nu avea in ce sa intinga, caci erau numai mancari uscate: carne, azime si ierburi amare.
In zilele de Pasti iudeii nu aveau voie sa iasa din casa, nici sa poarte arme, ciomege si felinare asa
cum poarta atunci cand il prind pe Iisus Hristos in gradina Ghetsimani. In ziua de Vineri 14 Nisan
era o zi de lucru, caci Simon Cireneanul venea de la camp, iar Iosif din Arimateea inmormanteaza
trupul Domnului Iisus Hristos. Acestea sunt fapte ce nu erau permise in zi de Sarbatoare, deci
Pastile incepeau abia in seara acestei zile.Doctrina romano-catolicilor nu are nici o baza istorica
sau scripturistica.40
Leviticul mentioneaza ca in seara zilei a paisprezecea a primei luni este Pastele Domnului, fara a da
vreo explicatie suplimentara. In vederea sacrificiilor Pascale, Leviticul se refera strict la ofrandele
zilnice ce aveau sa se aduca pe toata durata Sarbatorii 15. Numeri prezinta o imagine similara cu cea
oferita de Leviticul, dar cu mai multe detalii despre ofrandele oferite prin foc. In prima zi, ofrandele
39 Dr. Chilada Mircea ,,Sacrificiile Vechiului Testament`` Tiparul Tipografiei
Diecezane Caransebes 1941, p.366-367
40 In ceea ce priveste respingerea doctrinei romano-catolice si mai multe detalii:
Pr.Prof. Dr.Vasile Gheorghiu,, Anul si ziua mortii Domnului nostru Iisus Hristos``
Cernauti 1924.
20

Suditu Ionut
Pastele Iudaic
constau in doi tauri tineri, un berbec, sapte miei masculi de un an, si un tap reprezentand ofranda
pacatului. A doua categorie de ofrande arse care sunt oferite zilnic timp de sapte zile se numeste
hrana focului darnic si este descrisa ca o mireasma placuta Domnului 16. In Ezechiel este stipulat
faptul ca printul trebuie sa puna la dispozitie toate animalele pentru sacrificiu. In prima zi, un taur
tanar ar trebui oferit ca o ofranda a pacatului, in timp ce in restul zilelor de sarbatoare printul ar trebui
sa puna la dispozitie cate sapte tauri tineri si sapte berbeci zilnic si un tap ca ofranda a pacatului 17.
In niciunul dintre aceste texte nu se mentioneaza daca trebuie consumata carnea acestor animale de
ritual in interiorul casei familiale, si nici nu se poate spune ca fiecare ofranda trebuie pusa la dispozitie
de catre o familie, intrucat este destul de clar faptul ca, exceptand familia regala, foarte putine alte
familii ar fi putut sa indeplineasca cerintele prezentate in Numeri. Mai mult, nu exista nicio mentiune a
vreunui sacrificiu Pascal in mod particular care sa sustina argumentul despre originea sa independenta.
In texte, gasim termenii Pastele Domnului 18 sau Pastile19, ale caror sensuri sunt destul de obscure
in context. Ar putea sa vorbeasca despre intreaga sarbatoare, dar de asemenea ar putea face referinta la
un ritual anume din prima zi a sarbatorii.
Singura exceptie de la acest sir de texte legislative care arata o indiferenta completa fata de
orice ritual ciudat ca parte din Sarbatoarea Pascala, sunt legile Deuteronomului, care mentioneaza in
mod clar Sacrificiile Pascale ca fiind trasatura unica a acestei sarbatori. Pe de alta parte, observatia
este strict legata de templul unde victima este ucisa, preparata si consumata 20. Interdictia de a parasii
templul pana a doua zi dimineata joaca rol in sublinierea importantei templului ca locul unde se
desfasoara sacrificiile Pascale.
Esta sarbatoarea pascala o sarbatoare de familie?

Sarbatoarea Pascala ca o sabratoare familiala, aceasta este forma in care a fost prezentata atat de legile
scrise cat si de marturii, in contextul plecarii miraculoase din Egipt, in mod cert furnizeaza o cantitate
mare din acel simt al continuitatii avand in vedere modificarile pe care structura ritualica a Pastelui
Evreiesc le-a suferit din cauza contextului social si religios al vietii in exil. Dupa intoarce din exil si
reconstruirea Templului, Pastele Evreiesc a devenit din nou o sarbatoare de templu. Cu toate acestea,
schimbarea in caracter pe care aceasta sarbatoare a suferit-o in exil a fost teoretizata si s-a dezvoltat
intr-o obligatie ideologica, ca o legatura speciala intre fiecare familie Israelita si Dumnezeu 41.
41 Origin of Passover , Tamara Prosic 3/38 Grandview Road, Preston 3072, Australia; op.
Cit. Of ,,Arheology and Fertility Cult in the Ancient Mediterranean``, 1985

21

Suditu Ionut
Pastele Iudaic
CONCLUZII

Sacrificiul mielului pascal ramane cel mai tipic sacrificiu al V.T. pentru sacrificiul N.T.Nu este nici
un sacrificiu in V.T.,care sa fi preinchipuit mai bine sacrificiul lui Hrisots ca acesta. Printr-un miel s-a
ales un popor, prin Hristos s-a ales un nou popor, care sa cuprinda intreaga lume, marturisind credinta
si iubind pe Dumnezeu. Cu un miel au inceput sacrificiile Legii mozaice, tot cu un miel s-au incheiat
aceste sacrificii, care trecand in N.T. ne-a adus pe deplin mantuirea si sfintirea.
Sacrificiul V.T. este simbolul sentimentelor pozitive de adorare , cerere, multumire, umilinta si
cainta pe care sacrificatorul le impreuna cu expresia externa in fata lui Dumnezeu. El este insa si tipul
celor viitoare si dupa cum simbolul rezulta din ritual tipul rezulta din impliniarea desavarsita a
sacrificiului in crestinism. Caracterul sacrificiului nu consta in nimicirea victimei-actul extern- ci in
darul adus si sfintit lui Dumnezeu din partea spirituala a omului- actul intern. Turnarea libatiunilor sau
injunghierea animalelor nu sunt scopul sacrificiului, ci numai mijloace prin care in mod simbolic
sentimentele omului ajung la Dumnezeu aducandu-i iertarea pacatelor si sfintirea. Nu victima ci
sentimentele si credinta omului ii pot aduce harul si pot mijloci pentru el la Dumnezeu. Intr-un
sacrificiu junghierea este numai partea materiala, sacrificare din partea preotului este partea formala pe
cand partea esentiala este sufletul omului. Omul prin sacrificiu isi exercita obligatiile sale religioase
fata de Creator. Orice sacrificiu se refera la pocainta omului, caci prin sacrificiu omul isi exercita si
intareste pietatea sa.
Jahve prin profetul sau Moise a stabilit legile sacrificiilor pentru doua motive:

Ca poporul evreu sa-si reaminteasca in permanenta ca poarta pacatul in fiinta lui si ca in urma

acestui pacat merita moartea;

Ca in mod profetic acest popor sa stie ca cei ce cred si au nadejdea in sacrificiul de pe cruce al
Mantuitorului Iisus Hristos s-au curatit de pacatele lor si s-au unit cu Dumnezeu.

Peste tot in religii sacrificul este impreunat cu rugaciuni. Rugaciunea si adorarea lui Dumnezeu sunt
cele mai vechi sentimente religioase care cuprind toata natura spirituala a omului.Sacrificiul insotit de
o rugaciune creste in insemnarea lui religioasa.Rugaciunea este ca un miros de sacrificiu ce se ridica
din inima omului si merge direct la Dumnezeu apropiindu-se de tronul divin. Fara sacrificiu nu este
rugaciune , dupa cum fara rugaciunea nu este sacrificiu, de aceea ambele sunt expresii sensibile ale
sentimentelor ce omul le aduce lui Dumnezeu, dupa cum atat sacrificiul cat si rugaciunea stau in
centru oricarei religii.

22

Suditu Ionut
Pastele Iudaic
Actiunile sacrificiale apar in fiecare religie cu un efect pozitiv de a realiza binele material, spiritual si
moral si cu un efect negativ de a inlatura raul fizic si cel moral, pacatul. In sanul religiei mozaice
sacrificiile sunt instituite de Jahve in acest dublu efect al lor se mai adauga un al treilea ce reise din
insusi caracterul de pregatire al mozaismului in planul etern al iconomiei divine.42 Daca caracterul
negativ al sacrificiilor este indepartarea de tot ce este idolatru, caracterul lor pozitiv sta in pregatirea
drumului pe care avea sa vina sacrificiul deplin al desavarsirii religioase si morale. In caracterul lor
pozitiv se evidentieaza mai ales valoarea acestor sacrificii.In caracterul pozitiv al sfintirii si in cel
pregatitor al mantuirii, sta valoarea religioasa si morala a sacrificiilor V.T.
Cum aducerea de sacrificii omul se apropie de Dumnezeu, se departeaza de pacat revine la dreptate si
bunatate, caci ,,placut este Domnului cand te departezi de rautate si jertfa de curatenie este cand te
desparti de strambatate.`` Numai sacrificiul care porneste din latura etic-morala a omului, bazandu-se
pe sentimente de dreptate, pietate, ascultare, saracie si dragoste este placut lui Dumnezeu si poate
castiga omul sfintirea, curatirea de pacate si comuniunea cu Creatorul sau.
Valoarea religioasa si morala a sacrificiilor V.T in raport cu realul a caror umbra erau, este relativa.
Numai sacrificiul noului legamant este perfect propriu zis, transcendent, peste toate sacrificiile, avand
valoare unica si definitiva fiind un sacrificiu universal. Prin valoarea absoluta a acestui sacrificu au
trait sacrificiile V.T. dupa cum valoarea lor relativa s-a desavarsit afland expresie deplina in acesta.
Implinind aceste rituri externe, fiecare evreu manifesta credinta sa in Jahve pe care toti il vedeau ca
un judecator suprem si drept al lumii, care rasplateste dupa dreptate. Prin sacrificii poporul evreu se
ridica la credinta suprema, absoluta, spirituala si eterna. 43

42 Dr. Chilada Mircea ,,Sacrificiile Vechiului Testament`` Tiparul Tipografiei

Diecezane Caransebes 1941, p.494
43 Drag. Demetrescu, Pietatea juaica in Biserica Ortodoxa Romana,, Nr.1 , anul
1906, p.1.
23

Suditu Ionut
Pastele Iudaic

BIBLIOGRAFIE

1. Biblia sau Sfanta Scriptura edite Sinodala 1982 Editura I.B.M.B.O.R ;

2. Pr. Usca Sorin Ioan Vechiul Testament in talcuirea Sfintilor Parinti`` vol II, IESIREA, Ed.
Christiana Bucuresti, anul 2002;
3. Dr. Chialda Mircea , Sacrificiile Vechiului Testament, Caransebes , Tiparul Tipografiei
Diecezane, anul 1941;
4. Dr. Tranavschi Vasile, Arheologie Biblica de Arhipreasviterul- Mitrifor`` Ed. Consiliului
Eparhial Ortodox al Bucovinei Tiparul ,,Glasul Bucovinei ,Cernauti anul 1930;
5. Pr.Dr. Mazilescu Grigore, Sarbatoarea Pastilor si a Cincizecimii in lumea vechiului si noului
Testament`` Ed. ProSerCom, Bucuresti , oct. 2002;
6. Keil, Bible. Arch.Il.Aufl.Frankfurt a. M. 1875
7. Gerlach, Fides oder die Religg. Und Culte der bekantesten Volker der Erde, Erlangen;
8. H. G. May, The Material Remains of the Megiddo Cult, Oriental Institute Publications, XXVI,
PI. XXVII;
9. W. R. Arnold, "The Passover Papyrus from Elephantine," Journal of Biblical Literature, XXXI,
9.
10. Bokser, Baruch M. The Origins of Seder. The Passover Rite and Early Rabbinic Judaism.
Berkeley 1984;
11. J . Morgenstern, "Origino f Masoth and Masoth-Festival,"A merican Journal of Theology, XXI,
275
12. Gray, George Buchnanan, Scrifice in the Olde Testament, Its Theory and Practice. Orig. 1925.
13.
14.
15.
16.

New York;
Josepfus, Jewish Antiquines, ii 248-251. Philo Works: Special Laws II 145-175;
Origin of Passover , Tamara Prosic 3/38 Grandview Road, Preston 3072, Australia;
Arheology and Fertilitu Cult in the Ancient Mediterranean; 1985
H. G. May ,,The Relation of the Passover to the Festival of Unleaved Cakes,, Journal of Biblical
Literature, Vol. 55, No. 1 (Mar., 1936), pp. 65-82 Published by: The Society of Biblical

Literature
Surse electronice:
17. http://www.jstor.org/discover/10.2307/3259691?
18.
19.
20.
21.

uid=3738920&uid=2&uid=4&sid=21106400993401;
http://ro.wikipedia.org/wiki/Pa%C8%99ti;
http://ro.wikipedia.org/wiki/Calendarul_ebraic.
http://www.jstor.org/action/showPublisher?publisherCode=sbl.
http://dictionarbiblic.blogspot.ro/2012/07/jertfe-si-daruri.html

24

Suditu Ionut
Pastele Iudaic

25