TRADITII SI OBICEIURI PASCALE

Trecerea pe sub masa, in Vinerea Mare

In fiecare an, in Vinerea Mare, coboram in mormant, impreuna cu Hristos, pentru ca, mai apoi, sa si inviem
impreuna cu El. Aceasta coborare si ridicare din groapa mortii se face in chip simbolic, prin trecerea pe sub masa
aflata in mijlocul bisericii, pe care sta intins trupul mort al lui Iisus Hristos, intiparit pe Sfantul Epitaf.
Sfantul Epitaf este un obiect de cult confectionat din panza de in, matase sau catifea, pe care se afla imprimata sau
pictata icoana punerii in mormant a Domnului Iisus Hristos. Epitaf este un nume compus din doua cuvinte grecesti,
"epi tafos, care inseamna "pe mormant. El reprezinta un fel de pecete asezata pe Sfantul Mormant al Domnului.
Deci, trecerea pe sub el inchipuie chiar intrarea in Sfantul Mormant cel datator de Viata
VOPSIREA OUALELOR
Ouale de Paste, potrivit traditiei, erau adunate din cuibar in miercurea din a patra saptamana a Postului Mare, numita
si miercurea Paresimilor". Exista obiceiul ca de la lasatul secului si pana in aceasta zi, gospodinele sa nu stranga
ouale. Era credinta ca ouale alese in aceasta zi nu se stricau pana la Paste. Acum se alegeau ouale pentru mancarea
de Pasti si ouale ce urmau sa fie inrosite.
Chiar daca ele erau stranse in aceasta zi, vopsitul lor avea loc in joia din saptamana de dinaintea Pastelui, insa,
niciodata in Vinerea Mare.
Oul vopsit este simbolul Mantuitorului, care paraseste mormantul si se intoarce la viata, precum puiul de gaina iesit
din gaoace.
Ouale rosii sunt numite in Bucovina merisoare, iar cele cu ornamente sunt numite incondeiate, inchistrite sau
impistrite.
Ornamentica oualor decorative este extrem de variata, ea cuprinde simboluri geometrice, vegetale, animale,
antropomorfe si religioase. Iata cateva simboluri si semnificatii utilizate:
- linia dreapta verticala = viata ;
- linia dreapta orizontala = moartea ;
- linia

dubla

dreapta

eternitatea ;

- linia cu dreptunghiuri = gandirea si cunoasterea ;

- linia usor ondulata = apa, purificarea ;
- spirala = timpul, eternitatea ;
- dubla spirala = legatura dintre viata si moarte.

Paresimii, miercurea de la jumatatea Postului Sfintelor Pasti

Termenul "paresimi" semnifica, cu sute de ani in urma, toata perioada postului Sfintelor Pasti. Cuvantul desemna
cele patruzeci de zile ale postului, "quadragesima" insemnand "patruzeci" in limba latina. In calendarul sarbatorilor
traditionale, paresimile marcheaza acum mijlocul Postului Mare, ziua fiind numita si Mijlocul Paresimilor.
"Quaresima" era denumirea initiala latineasca pentru postul de 40 de zile. Traditia populara a pastrat cuvantul pentru
a desemna Postul Mare, apoi pentru mijlocul Postului mare, Miaza Paresii, care cadea intotdeauna intr-o zi de
miercuri, la mijlocul postului", dupa cum a mentionat Ovidiu Focsa, muzeograf la Muzeul Etnografic al Moldovei.
In traditia populara romaneasca, la mijlocul Postului Pastelui, de Paresimi, in miercurea care cade in saptamana a
patra a postului, avea loc o sarbatoare a oualor, dupa cum a aratat Ovidiu Focsa de la Muzeul Etnografic al
Moldovei, din cadrul Complexului Muzeal National "Moldova" Iasi.
Sarbatoarea Pastelui-Pasca. Nafora
Pastele falnicele,
Cu camese noua,
Cu gaoci de oua!
D-na M. Braha, Mihalcea
His, musca, la Dumnezeu, Sa nu-ti spui un cuvant de rau: Craciunul satulul, Da Pastele fudulul!
Zise un tigan caruia i se inecase o musca in zama, alungand-o manios.
Ion Motoc, Mihalcea
"Craciunul e satulul, iar Pastele sunt joaca copiilor."
Botosani
Sarbatoarea Pastelui - Datinile si credintele poporului roman

Pasca sa coace joi, vineri sau sambata, dupa cum te incape timpul. La tarani, sa coace sambata. Femeia numai o data
in an poate sa bata barbatul: in sambata Pastelor. Cand ar sti ea ce putere are atunci! Dar ce folos, ca are mult de
lucru si n-are cand. Dar si de l-ar bate - mai mult nici ea pane n-ar manca! Atunci femeia e asa de rea, ca ba nu-i
dospeste aluatul, ba sa
imbla pe usa, ba nu-i prinde cuptorul - si toata ziua tot huieste si striga.
Corcesti

Ouale rosii, traditie si semnificatii

Simbolistica oualor de Pasti trebuie cautata inainte de nasterea lui Hristos, in timpuri stravechi. Oul era dat in dar,
fiind considerat simbol al echilibrului, creatiei, fecunditatii, simbol al vietii si al reinnoirii naturii, obiceiul vopsirii lui fiind
intalnit la chinezi cu doua mii de ani inainte de Hristos.

Obiceiul colorarii oualor s-a transmis crestinilor si este inca practicat mai ales la popoarele Europei si Asiei. Spre
deosebire de alte tari ale Europei, unde obiceiul s-a restrans sau a disparut, la romani a inflorit, atingand culmile artei
prin tehnica, materiale, simbolica motivelor si perfectiunea realizarii.

Folclorul conserva mai multe legende crestine care explica de ce se inrosesc ouale de Pasti si de ce ele au devenit
simbolul sarbatorii Invierii Domnului. Una dintre ele relateaza ca Maica Domnului, care venise sa-si planga fiul
rastignit, a asezat cosul cu oua langa cruce si acestea s-au inrosit de la sangele care picura din ranile lui Iisus.
Domnul, vazand ca ouale s-au inrosit, a spus celor de fata: De acum inainte sa faceti si voi oua rosii si impestritate
intru aducere aminte de rastignirea mea, dupa cum am facut si eu astazi.

Culoarea rosie cu care le vopsesc crestinii la Pasti, reprezinta pe de o parte focul, cu puterea lui purificatoare, dar si
sangele lui Iisus care s-a scurs pe cruce pentru mantuirea lumii.

Ciocnitul oualor semnifica sacrificiul divinitatii primordiale si se face dupa reguli precise: persoana mai in varsta (de
obicei barbatul) ciocneste capul oului de capul oului tinut in mana de partener, in timp ce rosteste cunoscuta formula
Hristos a inviat, la care se raspunde Adevarat a inviat.

Taranii nostri au obiceiul ca, in dimineata din duminica Pastelui, sa-si spele fata cu apa noua sau apa neinceputa in
care pun un ou rosu, avand credinta ca astfel vor fi tot anul frumosi si sanatosi ca un ou rosu. Dupa consumarea
oualelor, cojile rosii sunt pastrate pentru a fi puse in brazde, la arat, crezandu-se astfel ca pamantul va da rod bun.

In traditia populara de la noi, oul rosu de Pasti ar avea puteri miraculoase, de vindecare, de indepartare a raului, fiind
purtator de sanatate, frumusete, vigoare si spor.

Simbolistica oualor de Pasti

Vineri, 25 Aprilie 2008 18:19 vic

Simbolistica oualor de Pasti trebuie cautata inainte de nasterea lui Hristos, in timpuri
stravechi. Oul era dat in dar, fiind considerat simbol al echilibrului, creatiei, fecunditatii,
simbol al vietii si al reinnoirii naturii, obiceiul vopsirii lui fiind intalnit la chinezi cu doua mii
de ani inainte de Hristos. Obiceiul colorarii oualor s-a transmis crestinilor si este inca
practicat mai ales la popoarele Europei si Asiei. Spre deosebire de alte tari ale Europei, unde
obiceiul s-a restrans sau a disparut, la romani a inflorit, atingand culmile artei prin tehnica,
materiale, simbolica motivelor si perfectiunea realizarii.
Folclorul conserva mai multe legende crestine care explica de ce se inrosesc
ouale de Pasti si de ce ele au devenit simbolul sarbatorii Invierii Domnului.
Una dintre ele relateaza ca Maica Domnului, care venise sa-si planga fiul
rastignit, a asezat cosul cu oua langa cruce si acestea s-au inrosit de la sangele care picura
din ranile lui Iisus. Domnul, vazand ca ouale s-au inrosit, a spus celor de fata: "De acum
inainte sa faceti si voi oua rosii si impestritate intru aducere aminte de rastignirea mea,
dupa cum am facut si eu astazi".
Culoarea rosie cu care le vopsesc crestinii la Pasti, reprezinta pe de o parte focul, cu puterea
lui purificatoare, dar si sangele lui Iisus care s-a scurs pe cruce pentru mantuirea lumii.
Ciocnitul oualor semnifica sacrificiul divinitatii primordiale si se face dupa reguli precise:
persoana mai in varsta (de obicei barbatul) ciocneste capul oului de capul oului tinut in
mana de partener, in timp ce rosteste cunoscuta formula "Hristos a inviat", la care se
raspunde "Adevarat a inviat".
Taranii nostri au obiceiul ca, in dimineata din duminica Pastelui, sa-si spele fata cu apa noua
sau apa neinceputa in care pun un ou rosu, avand credinta ca astfel vor fi tot anul frumosi si
sanatosi ca un ou rosu. Dupa consumarea oualelor, cojile rosii sunt pastrate pentru a fi puse
in brazde, la arat, crezandu-se astfel ca pamantul va da rod bun.
In traditia populara de la noi, oul rosu de Pasti ar avea puteri miraculoase, de vindecare, de
indepartare a raului, fiind purtator de sanatate, frumusete, vigoare si spor
http://www.crestinortodox.ro/Datini--obiceiuri-sisuperstitii/Ouale_rosii__traditie_si_semnificatii-23-5945.html

Cu 2000 ani inainte de Cristos chinezii foloseau oua colorate. Cercetari

etnografice descriu obiceiuri ale oualelor colorate n Ucraina (asemanatoare
cu cele de la noi), Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, Rusia, Grecia,
Italia, Franta, Spania, Austria, Germania, Elvetia, Belgia, Olanda, Lituania,
Finlanda, Estonia, Suedia, Armenia, Egipt si Anglia (unde ouale colorate au
fost nlocuite cu oua de ciocolata).
Dar de ce oua rosii de Pasti ? Legendele crestine leaga simbolul oualelor
rosii de patimile lui Isus. Rastignirea si nvierea reprezinta renvierea naturii
primavara si cu reluarea ciclurilor vietii. Oul, el nsusi purtator de viata, devine un simbol al
regenerarii, al purificarii si al vesniciei. Legenda spune ca atunci cnd Isus a fost batut cu
pietre, acestea atingndu-l s-au transformat n oua rosii. O alta traditie afirma ca Sf.Maria,
venind sa-si vada Fiul rastignit, i-a adus oua, care s-au nsngerat sub cruce. Alta legenda
afirma ca dupa ce Isus a fost rastignit, carturarii saducei si rabinii farisei au facut un ospat
de bucurie. Unul dintre ei a spus: "Cnd va nvia cocosul pe care-l mncam si ouale fierte
vor deveni rosii, atunci va nvia si Isus". Nici nu si-a terminat acela spusele si ouale s-au si
facut rosii, iar cocosul a nceput sa bata din aripi. In traditia populara romneasca ouale de
Pasti sunt purtatoare de puteri miraculoase: vindeca boli, protejeaza animalele din
gospodarie, sunt benefice n felurite situatii etc.
Culoarea rosie este simbol al focului purificator. O credinta din Bucovina afirma ca oul rosu
este aparator de diavol. Acesta se intereseaza daca oamenii fac oua rosii si umbla cu
colinda, caci doar atunci cnd aceste obiceiuri vor nceta, el va iesi n lume. Alta poveste a
oualelor rosii: "Sase surori maritate au vrut sa ucida pe a saptea sora a lor, care facea ochi
dulci celor sase cumnati ai sai. Pietrele nsa cu care au cautat sa arunce ntr-nsa s-au
colorat n diferite chipuri. Sora aceasta a ramas neucisa, dar n aceasta amintire poporul a
nceput sa coloreze ouale n duminica Pastilor, cnd s-a ntmplat aceasta". Una dintre cele
mai vechi marturii privind ouale colorate de la romni este a secretarului florentin al lui
Constantin Brncoveanu, Antonio Maria del Chiaro, care, pe la 1700, se minuna de culoarea
aurie a oualelor vopsite de la Curtea domnitorului muntean.
Culorile folosite corespund unei anumite simbolistici:

Rosu = simbol al sngelui, soarelui, focului, dragostei si bucuriei de viata.

Negru = absolutism, statornicie, eternitate.

Galben = lumina, tinerete, fericire, recolta, ospitalitate.

Verde = rennoirea naturii, prospetime, rodnicie, speranta.

Albastru = cer, sanatate, vitalitate.

Violet = stapnire de sine, rabdare, ncrederea n dreptate.

Mai demult, ouale erau vopsite n culori vegetale, astazi se folosesc mai mult cele
sintetice, chimice. Culorile vegetale erau preparate dupa retete stravechi, transmise din
generatie n generatie, cu o mare varietate de procedee si tehnici. Plantele, n functie de
momentul cnd erau recoltate, de timpul de uscare sau de modul n care erau combinate,
ofereau o gama extrem de variata de nuante. Extrem de diversificate si ingenioase sunt
materialele si instrumentele folosite la decorarea oualelor. In functie de regiunile tarii, exista
procedee specifice pentru realizarea oualelor decorative. In unele parti sunt folosite oua
fierte, n alte zone cele golite de continut. Oua decorative se mai fac cu vopselele n relief
(Vrancea, Putna Sucevei), mpodobite cu margele (Bucovina), din lemn (zona Neamt), din
lut (Corund-Harghita) sau chiar din material plastic (Bucovina).
Ornamentica oualelor decorative este extrem de variata, ea cuprinznd simboluri
geometrice, vegetale, animale, antropomorfe, skeomorfe (unelte de munca) si religioase.
Astfel, numai n ornamentarea geometrica deosebim simboluri si semnificatii precum:

linia dreapta verticala = viata

linia dreapta orizontala = moartea

linia dubla dreapta = eternitatea

linia cu dreptunghiuri = gndirea si cunoasterea

linia usor ondulata = apa, purificarea

spirala = timpul, eternitatea

dubla spirala = legatura dintre viata si moarte.

http://www.e-scoala.ro/paste/oua.html
Ouale incondeiate la romani
Incondeierea sau "impistritul" oualor reprezinta un obicei stravechi in traditia
romaneasca. Ouale incondeiate sunt o marturie a datinilor, credintelor si obiceiurilor
pascale, reprezentand un element de cultura spirituala specific romaneasca.
Deoarece oul rosu este purtatorul unor semnificatii profunde legate de invierea lui
Hristos si de reinnoirea naturii, crestinii s-au ostenit sa-l incondeieze, desenand cu
ceara motive decorative ancestrale, de o rara frumusete.
Oul vazut ca un simbol primordial, samanta vietii, potrivit traditiei, este vopsit si
incondeiat in zilele de joi si sambata din Saptamana Mare, indeletnicirea inrosirii
oualor fiind rezervata aproape in exclusivitate femeilor.
Oul incondeiat ne transmite bucurie, uimire, smerenie, impacare, pentru ca in
ornamentatia lui, de fapt, se opereaza cu simboluri (soare, luna, cruce, etc.), cu
modele din natura (plante, animale, obiecte casnice) si cu modele de tesaturi
populare, cu tot repertoriul lor de semne sacre.

Motivele ornamentatiei oualelor incondeiate sunt numeroase, si fiecare motiv se

prezinta in mai multe variante, care se diferentiaza in functie de localitate. Nicaieri
insa, mai mult ca in Bucovina, acest obicei nu este ridicat la nivel de arta ca aici.
Motivele folclorice utilizate sunt: spicul, soarele, frunza si ca o reconfirmare a
crestinatatii romanesti, crucea.
In Muntenia si Oltenia, motivele ornamentale sunt naturaliste, dar cu mai putine
culori.
In judetul Olt se remarca centrul de la Obaga unde aceasta ideletnicire populara a
fost adusa la nivel de arta.
In Transilvania si Banat se distinge incondeierea printr-o mare varietate de modele
si culori, iar Tara Barsei este renumita pentru desenul si compozitia ornamentala si
cromatica de o mare finete.
Oamenii au simtit nevoia de a decora, prin diferite metode oul (cu ceara colorata,
cu vopsele, cu margele, etc).
Decorarea oualor cu ceara colorata se face cu ajutorul unui instrument special, care
poarta numele de chisita (pcitita, bijita, condei etc). Aceasta este o bucatica de
lemn care are in capat un mic tub de metal (cupru) prin care trece ceara topita,
colorata prin numeroase procedee.
Decorarea oualor cu vopsele se face tot cu ajutorul cerii, prin procedeul "batic". Oul
alb, golit de continut, se decoreaza cu ceara pe spatiile care urmeaza sa ramana
albe. Se scufunda oul in vopsea galbena, se scoate, se usuca si se aplica ceara pe
spatiile care vor ramane, in final, galbene. Apoi oul se va scufunda in vopsea rosie.
Procedeul se repeta in functie de numarul de culori, pornindu-se de la culorile mai
deschise catre cele mai intense. In final oul se acopera cu un strat de nitrolac, care
va da stralucire oului si va proteja decoratiunile.
Ornamentica oualelor decorative este extrem de variata, ea cuprinde simboluri
geometrice, vegetale, animale, antropomorfe si religioase.
Dintre cele mai utilizate motive amintim:
- Crucea - semnul crestinatatii - in jud. Muscel apare o cruce mica in punctul de
incrucisare a doua bete si in cele patru compartimete cate o figura, care pe alte
oua, se numeste "argeseanca" sau "goanga" ;
- Crucea Pastelui - crucea cu care crestinii impodobesc pasca pe care crestinii o

duc la biserica, in noaptea Invierii, numit in unele zone si "Ziua Pastelor";

- Crucea romaneasca si crucea ruseasca sau crucea moldoveneasca - este
reprezentata printr-o cruce cu alte cruciulite la capete ;
- Crucea nafurei - crucea increstata pe painea din care se imparte nafura la slujba
bisericeasca ;
- Steaua - este un motiv raspandit, intalnit mai ales in Bucovina si in tot vechiul
Regat. In Valcea si Rm. Sarat, acest motiv este intalnit si cu numele de "floarea
stachinei" sau "steaua ciobanului" ;
- Manastirea - tot un simbol al crestinatatii ;
- Regnul animal: albina, broasca, srapele, melul ;
- Motive vegetale: frunza bradului, garoafa, spicul graulu;
- Unelte casnice si de camp: grebla, lopata, fierul plugului ;
- Ornamente industriale, motive luate din industria casnica: clinul ce se formeaza la
croirea camasilor si manecile ;
- Diverse: desagii si braul popii, calea ratacita, crucea pastilor.

Rosu = simbol al sngelui, soarelui, focului, dragostei si bucuriei de viata.

Negru = absolutism, statornicie, eternitate.

Galben = lumina, tinerete, fericire, recolta, ospitalitate.

Verde = rennoirea naturii, prospetime, rodnicie, speranta.

Albastru = cer, sanatate, vitalitate.

Violet = stapnire de sine, rabdare, ncrederea n dreptate.

linia dreapta verticala = viata

linia dreapta orizontala = moartea

linia dubla dreapta = eternitatea

linia cu dreptunghiuri = gndirea si cunoasterea

linia usor ondulata = apa, purificarea

spirala = timpul, eternitatea

dubla spirala = legatura dintre viata si moarte.