Folclorul reprezintă totalitatea creațiilor artistice ale unei culturi spirituale

populare,[1] asociate unei etnii sau unui grup de etnii. Studiul folclorului intră
în sfera mai multor discipline tinere, între care prima apărută a fost
folcloristica.[2] Deși interesul pentru cultura poporului există dintotdeauna,
orânduirea informațiilor într-un sistem de convenții, clasificarea lor și studierea
în mod științific nu s-au produs mai devreme de a doua jumătate a secolului XIX.
Nașterea conceptului
Cuvântul folclor provine din engleză folklore, fiind compus din cuvintele folk
(oameni, popor) și lore (tradiție sau cunoaștere). Termenul a fost inventat de
anticarul britanic William John Thoms (1803-1885), pentru a înlocui termenul
"Popular Antiquities", utilizat până atunci.[3]

La 22 august 1846, el scria în revista Athenaeum:

What we in England designate as Popular Antiquities or Popular Literature.... would

be more aptly described by a good Saxon compound, Folk-Lore-the Lore of the People.
(Ceea ce în Anglia este desemnat ca „antichități populare” sau „literatură
populară” … ar putea fi descris mai adecvat printr-un cuvânt compus saxon „Folk-
Lore”, adică tradițiile/cunoașterea poporului.)
În România, împământenirea conceptului îi este atribuită lui B. P. Hasdeu.[4]

Teorii despre folclor

Evoluția folcloristicii la români
Folclorul românesc reprezintă totalitatea creațiilor culturii spirituale românești.
Sintagma se referă la producțiile etniilor vorbitoare de limba română în toate
dialectele ei (majoritar dacoromân, dar și aromân, meglenoromân și istroromân),
semnalate în interiorul granițelor românești. Urmărind firul istoriei, folclorul
Românilor include și creațiile atribuite etniilor premergătoare populației
românești (traco-daci și presupușii proto-români, în situația în care nu există
izvoare istorice care să ateste o populație la nord de Dunăre în Evul mediu
timpuriu, până în mileniul doi al erei creștine). Cunoscut la nivel regional mai
ales în urma studiilor cu un caracter științific întreprinse în secolul XX,
folclorul pe teritoriul României a fost împărțit în numeroase zone folclorice, în
funcție de regiuni, văi ale râurilor mai importante, județe sau subregiuni ale unui
județ. Folclorul ajunge să fie divizat chiar și în funcție de sate sau comune.
Acest sistem de diviziuni, aparent exagerat, evidențiază multitudinea de obiceiuri,
tradiții, datini care, însumate, relevă identitatea românilor, existența lor
străveche. Principalele zone folclorice românești sunt următoarele: Crișana, Banat,
Țara Moților, Țara Oașului, Dobrogea, Moldova, Bucovina, Oltenia, Argeș, ținutul
Mehedinți, zona Harghitei, care sunt în continuare subdivizate în zone mai mici,
delimitate de un grad mai mare de particularitate în privința producțiilor
folclorice.

Caractere specifice
Metodologia cercetării folclorice
Ramurile folclorului
Folclorul literar
Articol principal: Folclor literar.
Folclorul muzical
Articol principal: Folclor muzical.
Folclorul coregrafic
Articol principal: Folclor coregrafic.
Teatrul popular
Articol principal: Teatru popular.
Categorii mai importante ale folclorului
Folclorul copiilor și pentru copii
Articol principal: Folclorul copiilor.
Folclorul obiceiurilor de peste an
Conținuturi epice și dramatice
Categorii lirice
Alte categorii
Valorificarea folclorului
Particularități ale școlii românești de folclor
Articol principal: Folclor românesc.
Compozitorii noștri au sesizat particularitățile melodice, ritmice, structurale și
Frumusețea creației populare și le-au valorificat in lucrări proprii. In felul
acesta ei ai pus temeliile școlii naționale românești, înscriind in circuitul
universal lucrări reprezentative ale spiritualității noastre. Momentul afirmării
școlii muzicale românești in cinstituie prezentarea in prima audiție, in 1989, la
Paris, a Poemei romane de George Enescu. Lucrarea reprezintă o sinteza a
principalelor genuri muzicale românești: Doina, cântecul de joc și vechea cântare
bisericeasca.

Note
^ Oprea, pag. 18
^ Oprea, pag. 63
^ Etimologia termenului Folclor
^ Chelariu, Ana R. (2003). „Scurtă prezentare a cercetărilor de mitologie în
România”. Metafora metaforei: studiu de mitologie comparată. Cartea Românească. p.
20. ISBN 973-23-0168-6. OCLC 895753255.
Bibliografie
Oprea, Gheorghe (2002). Folclorul muzical românesc, Editura Muzicală, București.
ISBN 973-42-0304-5
Legături externe
„folclor” la DEX online
Teologie si spiritualitate ortodoxa in folclorul roman, 20 februarie 2008, George
Alexe, CrestinOrtodox.ro