Tragedia din Golful Mexic -

cel mai mare dezastru

ecologic din secolul XXI
Explozia platformei petroliere Deepwater Horizon si ulterioara deversare de petrol in Golful
Mexicului este de-acum unanim considerata drept cel mai grav dezastru ambiental provocat de
om din istorie. “Mareea Neagra” ameninta sa inghita intregul Golf, intreaga coasta meridionala si
sud-orientala a Statelor Unite si a Mississippi, si este pe punctul de a se propaga in toate
oceanele lumii. Potrivit celor mai “negre” previziuni, aceasta catastrofa va continua sa ucida timp
de multe generatii, transformand cel mai probabil intregul Golf Mexic intr-o zona moarta.
Animalele, viata omului, pana si industriile, toate risca potential daune permanente si distrugerea.

Cronologia unui dezastru

20 aprilie 2010: La o adancime de 1.500 m in Golful Mexic, la circa 80 km de Venice (Louisiana),
explodeaza putul de petrol care perfora platforma Deepwater Horizon, aflata in proprietatea
companiei Transocean si inchiriata colosului petrolier British Petroleum (BP). Mor 11 muncitori si
alti 17 sunt raniti. O estimare vorbeste despre circa o mie de barili de petrol care se revarsa din
put in fiecare zi, raspandindu-se in mare.
22 aprilie: Platforma in flacari se scufunda.
25 aprilie: BP utilizeaza roboti subacvatici controlati de la distanta pentru a incerca sa repare
stricaciunea, dar tentativa esueaza.
28 aprilie: Functionari de la Casa Alba afirma ca cel putin 5.000 de barili de titei sunt eliberati in
fiacre zi din put, o cantitate egala cu 800.000 litri. Paza de coasta a SUA declanseaza o
procedura de incendii controlate a petelor de petrol de la suprafata marii. La inceputul lunii iunie,
incendiile elimina 67.000 de barili de titei.
29 aprilie: Guvernatorul statului Louisiana declara stare de urgenta.
2 mai: Presedintele Obama face prima vizita in zona de coasta a Louisianei amenintata de
mareea neagra. Intr-o zona din golf se interzice pescuitul, initial pentru 10 zile. BP incepe sa
perforeze primul din cele doua puturi care vor servi la interceptarea si oprirea fluxului de petrol
iesit din putul scapat de sub control. Se estimeaza ca lucrarile vor fi finalizate in luna august.
6 mai: Apar primele pete de petrol pe coastele insulelor Chandeleur, in rezerva naturala Breton.
10 mai: BP lanseaza un site web pentru a strange sfaturi cu privire la modalitati de a bloca putul.
14 mai: BP incepe procedura de inserare a unui tub flexibil cu lungimea de o mila in conducta
deteriorata, astfel incat o nava-cisterna sa poata aspira petrolul. Functioneaza, dar reuseste sa
stranga mai mult de 2.000 barili/zi.
24 mai: BF ofera 500 mil dolari pentru studiul efectelor mareei negre.
26 mai: Se declanseaza operatiunea "Top Kill", care prevede acoperirea putului prin pomparea
de namoluri grele pentru reducerea presiunii petrolului.

27 mai: Dispersia de petrol a depasit-o pe cea provocata in 1989 de Exxon Valdez (de 262.000
barili de titei); este acum estimata la 19.000 barili/zi, calificandu-se drept "cel mai grav dezatru
ambiental din istoria Statelor Unite".

29 mai: BP admite ca operatiunea "Top Kill" a esuat.

31 mai: Debuteaza operatiunea "Cut and Cap": taierea valvei de siguranta care nu a functionat la
gura putului si acoperirea ei cu o valva de blocare numita Lower Marine Riser Package (Lmrp).
1 iunie: Ministrul Justitiei, Eric Holder, anunta ca guvernul american va declansa o ancheta civila
si penala cu privire la incident. Peste 300.000 de persoane adera la o campanie lansata pe
Facebook de boicotare a BP. EPA (agentia americana pentru protectia mediului) il invita si pe
regizorul James Cameron alaturi de cercetatori, ingineri si oceanografi la o masa rotunda
organizata la Washington pe tema dezastrului.
3 iunie: Casa Alba defineste drept "nebuneasca" ideea de a inchide putul cu o explozie nucleara,
vehiculata in presa internationala.
4 iunie: In cadrul operatiunii "cut and cap", sunt aspirate circa o mie din cele 19.000 de barili care
ies din put in fiecare zi. Dezastrul a costat pana acum compania petroliera 1 miliard de dolari, dar
potrivit analistilor cifra va ajunge la 20 mld.
6 iunie: BP estimeaza ca aspirarea petrolului a crescut la cel putin 10.000 barili pe zi.

8 iunie: CNN anunta ca BP angajeaza 4.500 someri in Alabama, Mississippi si Florida pentru a
curata coasetele. Acestia vor fi platiti cu 18 dolari/ora.
10 iunie: BP se prabuseste la Bursa, iar costurile incidentului sunt estimate acum la 1.43 mld
dolari.
11 iunie: Deepwater Horizon "scuipa" titei intr-un ritm de 40.000 barili/zi, potrivit unei noi estimari
a guvernului american; cifra este acum de 8 ori mai mare decat cea de 5.000 barili/zi valabila pe
parcursul lunii mai (de 5.000 barili/zi). Ceea ce inseamna ca in pofida ultimului "capac" amplasat
valvei de siguranta a putului, cel putin 20.000 barili de titei se scurg in ocean in fiecare zi.
16 iunie: Presedintele Obama tine primul discurs televizat dedicat dezastrului, transmis in
direct din Biroul Oval: acuza BP ca nu a actionat in Golf "cu toate precautiile necesare", ca
a dat dovada de un comportament "nechibzuit", si ca dezastrul este "o lectie" din care
trebuie trase invataminte, intrucat "stiam de zeci de ani ca zilele petrolului ieftin sunt
numarate". Cu cateva ore inainte de discursul lui Obama, un "panel" guvernamental
anunta ultimele estimari: scugerea de petrol s-ar ridica la 60.000 de barili pe zi. In
discursul sau, presedintele american spune raspicat "Vom face BP sa plateasca " si
anunta ca il va intalni pe Carl-Henric Svanberg, presedintele BP si "il va informa" ca
trebuie sa asigure "toate resursele necesare pentru a compensa pagubele provocate".
Decizia e luata, iar presedintele este sigur ca are "autoritatea legala" de a constrange BP
sa infiinteze un fond independent. “Nota de plata”
20 mld dolari. Aceasta este cifra despagubirilor pe care BP a acceptat s-o plateasca, in urma
intalnirii oficialilor companiei cu presedintele american la Casa Alba

“Supa” toxica
Pe masura ce putul platformei Deepwater Horizon continua sa "scuipe" sute de mii de galoane de
titei pe fundul marii, cercetatorii incep sa stranga si ei date cu privire la felul in care acesta
afecteaza viata in Golful Mexico. Potrivit unor articole aparute in presa stiintifica, o mare
incertitudine planeaza nu atat asupra deversarii de titei, cat asupra interventiei menite sa limiteze
daunele, mai precis a utilizarii fara precedent a dispersantilor chimici. Mai toxici decat titeiul in
sine si cu consecinte asupra ecosistemului greu de prevazut.

Ce ar putea fi mai rau decat petrolul, amestecat perfect in "fiecare strat al coloanei de apa",
otravind majoritatea speciilor in fiecare ecosistem marin? Pai ce spuneti de niste milioane de
galoane de Corexit 9500 adaugate "supei" toxice? In testele de laborator, dispersantii Corexit®
9500 si Corexit® 9527 au demonstrat o toxicitate scazuta pana la moderata fata de majoritatea
speciilor acvatice. Estimarile de toxicitate sunt insa semnificativ afectate de variabile precum,
specia, durata expunerii, temperatura. Potrivit unui raport al expertilor de la Ministerul Resurselor
Naturale din Rusia, dat publicitatii in luna mai, acest Corexit 9500 este un solvent de patru ori mai
toxic decat titeiul. Agentul chimic, au precizat rusii, are un nivel de toxicitate de 2.61ppm, dar
moleculele lui, amestecate cu apele calde ale Golfului, devin capabile sa genereze o asa-numita
"tranzitie de faza"; aceasta implica trecerea din starea lichida la una gazoasa, care poate fi
absorbita de nori. Prin urmare, gazul va fi eliberat ulterior ub forma unei "ploi toxice", in masura
sa distruga toate formele de viata.
Despre expunerea repetata sau prelungita prin inhalare sau ingestie la controversatul Corexit
9500 (interzis in Marea Britanie, dar folosit de BP copios in Statele Unite) se mai spune si ca
poate cauza de la deprimarea functiilor sistemului nervos central la afectiuni ale rinichilor si
ficatului si hemoliza (distrugerea globulelor rosii). Ingredientele exacte ale dispersantilor chimici
nu sunt insa cunoscute, fiind protejate ca secrete comerciale.