Clima

Clima reprezintă o medie multianuală a mai multor parametri (temperatură, precipitații,

vânturi, presiune atmosferică, strat de zăpadă etc.) Forma planetei și poziția axei în raport cu
soarele determină o scădere a radiației solare de la ecuator spre poli (fig. 1), deci o reducere a
temperaturilor și formarea celor trei zone de climă: caldă, temperată și rece. Acestea, la rândul lor,
cuprind mai multe subtipuri (temperat-continentală, temperat-oceanică etc.), diferențiate în funcție
de temperaturi, precipitații, vânturi.
În mare parte, Europa se suprapune zonei temperate și doar puțin zonei reci (nordul
Scandinaviei și al Rusiei, Islanda și insulele din Oc. Arctic).
1.Așa că putem considera așezarea geografică latitudinală (în concordanță cu radiația
solară) primul factor care influențează clima țărilor europene. Statele din sud receptează circa
140-150 kcal/an, cele din centrul Europei 130-100 kcal/an, iar cele din nord sub 100 kcal/an.
Germania=130-100 kcal/an
2.Clima Europei de Vest este puternic influențată de vecinătatea cu Oceanul Atlantic și
de Curentul Cald al Atlanticului de Nord.
Așadar, climatul temperat-oceanic se caracterizează prin amplitudini termici anuale
(diferențe între T iulie și T ianuarie)
Spunem despre ocean că are rol moderator climatic
Curentul Cald al Atlanticului de Nord curge la suprafața oceanului dinspre zona tropicală a
Golfului Mexic și scaldă coastele vestice ale Europei, încălzind climatul în regiune, mai ales
iarna.

În plus de asta, din ocean se evaporă o cantitate uriașă de umiditate transportată deasupra
continentului de masele de aer cu circulație vestică. Cu cât se îndepărtează de Atlantic spre estul
Europei, cu atât masele de aer pierd din umiditate, iar cantitatea anuală de precipitații se reduce. 

În extremitatea vestică aceasta este de 1000 – 1500 mm (în unele locuri chiar 2000 – 2500 mm),
De asemenea, tot datorită întinderii mari de apă, în statele din vest ceața și nebulozitatea
sunt fenomene meteo frecvente.

Pe teritoriul Germaniei se succed, de la nord la sud, trei mari unitati naturale:

Campia Germaniei de Nord, sector al Marii Campii Nord-Europene, este neteda la vest de
Berlin si strabatuta de doua siruri de dealuri morenaice, mai mult sau mai putin paralele.
Treptat aceasta campie trece intr-o zona muntoasa de inaltime medie. Astfel in vest se afla
Masivul Harz, erodat, cu aspect de platou cu altitudini de 300-900 m (cu alt. maxima de 1142
m in varful Broken), iar in sud Muntii Padurea Thuringiei (altitudine maxima in vf. Grosser
Beerberg-982 m), Muntii Vogtaland si Muntii Metalici, caracterizati prin culmi netede cu
aspect de podisuri, ultimii culminand la 1214 m in varful Fichtelberg. Tarmul Marii Baltice
este cea mai mare parte jos, doar in unele locuri fiind mai inalt si abrupt-de exemplu langa
orasul Sassnitz.
Masivele hercinice se afla in zona centrala a Germaniei. Aceste masive sunt erodate cu aspect
de podisuri si despartite de depresiuni largi, mai cunoscute fiind : Masivul Sistos Rhenan
(podis valurit cu alt. de 500-700 m si taiat de vai adancite in chei), Muntii Padurea
Thurungiei, Jura Suaba (care culmineaza la 1015 m in vf. Lemberg), Jura Franconiana,
Padurea Boemiei, Harz (podis cu alt. de 300-900 m), Muntii Metalici, in sud-vest se afla un
masiv vechi erodat, cu aspect de podis in nord si mai inalt fragmentat in sud, Muntii Padurea
Neagra care ating care ating 1493 m in vf. Feldberg.
In sudul Germaniei se desfasoara Alpii Bavariei (cei mai inalti munti de pe teritoriul tarii
2963 m in varful Zugspitze), constituiti din lanturi orientate de la vest la est, in mare parte
calcaroase. La poalele acestora se intinde platoul Dunarii. Alpii Bavariei sunt formati din trei
masive: Allgau, la vest de Lech (care culmineaza la 2589 m in vf. Hochvogel), Prealpii
Bavariei, intre Lech si Ill (2963 m in vf. Zugspitze, alt. maxima din tara) si Alpii
Berchtesgaden (Watzman 2700 m)

Soluri
    Bundesanstalt für Geowissenschaften und ROHSTOFFE (BGR), care este Institutul Federal

German pentru Geo-științe și Resurselor Naturale, a scufundat Germania în 12 regiuni diferite

de sol bazate pe părinte material prezent. Fiecare dintre aceste regiuni conține mai multe
ordine diferite de sol provenind din materialul părinte menționat. Germania folosește sistemul
FAO pentru clasificarea solului, care diferă de sistemul USDA utilizat în Statele Unite, cu
toate acestea caracteristicile utilizate pentru a face diferența între ordinele de sol sunt foarte
similare. Harta de mai sus este o ilustrare a diferitelor regiuni de sol desemnate de BGR. În
paragrafele următoare voi traduce sistemul de taxonomie a solului FAO în termeni folosiți în
sistemul USDA, voi discuta despre procesele de formare dominante pentru aceste soluri și voi
oferi informații despre modul în care aceste soluri sunt utilizate.
    Pe baza informațiilor prezentate de BGR, există zece ordine diferite de sol prezente în

Germania. Acestea sunt următoarele: Cambisoli, Cernoziomuri, Fluvisoli, Gleysoli, Histosoli,

Leptosoli, Luvisoli, Podzoli, Podzoluvisoli și Regosoli.
    Cambisolii sunt soluri cu formațiune foarte slabă. În general, acestea sunt compuse din

material texturat mediu până la fin. În sistemul USDA, acestea ar fi clasificate ca

Inceptisols. Cambisolii sunt cea mai comună ordine a solului în Germania și se caracterizează
prin faptul că au un orizont A subțire care conține materie organică și sunt moderat
întunecați. Orizontul B ar fi etichetat Bw în sistemul USDA, care înseamnă orizontul cambic
și de unde provine numele Cambisols. Un orizont cambic se referă la o zonă slab dezvoltată
de iluviere sau acumulare de substanțe care sunt alterate sau levigate din orizonturile
deasupra. Orizontul cambic din aceste soluri este în general de culoare maro până la
roșiatic. Orizontul C domină în aceste soluri și este de obicei de culoare
deschisă. Cambisolurile apar în regiuni cu precipitații moderate până la mari. În
Germania, Cambisolurile sunt comune în regiunile muntoase, precum și în acele zone care au
fost afectate de procesele glaciare. Materialul părinte pentru această ordine a solului este de
obicei coluviu sau material eolian glaciar. În zonele în care terenul este relativ plat, aceste
soluri sunt utilizate pe scară largă pentru agricultură și pășunat. Unele dintre zonele mai
abrupte din regiunile muntoase sunt, de asemenea, pășunate.
    Cernoziomuri sunt soluri care au un orizont de suprafață bogat în humus și ioni de

calciu. În general, au o structură bine agregată. În sistemul USDA, Cernoziomurile ar fi

clasificate ca molisole ale marelui grup Cryolls. Cernoziomurile sunt unul dintre solurile mai
puțin frecvente din Germania. Se formează în regiuni de pajiști sau în pășuni și se
caracterizează prin prezența unui orizont A gros, bogat în material organic (epipedon Mollie)
și culoare foarte închisă datorită procesului de melanizare. Orizontul B este de obicei slab
dezvoltat sau conține acumulări de var (calciu) și ar fi etichetat Bw sau Bk în sistemul
USDA. Cernoziomurile se formează în medii reci cu precipitații reduse. Cernoziomurile sunt
foarte apreciate ca soluri agricole și sunt utilizate în general pentru cultivarea boabelor de
cereale (grâu, secară, orz) sau pentru pășunatul animalelor.
    Fluvisolii sunt soluri care se formează în medii aluvionare. În sistemul USDA, Fluvisolii ar

fi clasificați ca Molisoli sau Inceptizoli ai mediilor aluvionare. Indiferent dacă se formează

molisoli sau inceptisoli în aceste medii depinde de vegetația prezentă, deoarece molisolurile
necesită formarea pajiștilor și a pajiștilor. Caracteristicile tipice ale acestor soluri ar fi similare
cu cele de același ordin discutat mai sus. Fluvisolii se formează în câmpiile inundaționale de-a
lungul mai multor dintre principalele sisteme fluviale din Germania. Deoarece Fluvisolii se
găsesc sub formă în câmpiile plate ale râurilor, majoritatea acestor soluri sunt folosite astăzi
pentru agricultură, fiind utilizate atât pentru producția de culturi (în special livezi), cât și
pentru pășunat.
    Gleysols sunt soluri hidrice formate în medii în care solul este saturat cu apă. În sistemul

USDA, Gleysols ar fi clasificat ca Entisols sau Inceptisols aparținând subgrupului

acvatic. Gleysols sunt destul de frecvente în Germania și sunt în general soluri bogate în
argilă cu un orizont A subțire. Orizontul B, dacă este prezent, va fi slab dezvoltat și va avea
denumirea Bw. Culoarea solului este în mare parte influențată de reacțiile redoximorfe
produse de modificările nivelului de saturație a solului, care determină modificări ale chimiei
ionilor de fier prezenți. Când se află într-o stare ferică (Fe 3+ ), care apare în prezența
oxigenului (condiții nesaturate), fierul va avea culoarea roșie sau portocalie „ruginită”. Când
este în stare feroasă (Fe 2+), care apare atunci când solul este saturat cu apă, fierul va fi de
culoare gri până la albăstrui. Fluxul dintre condițiile saturate și nesaturate din aceste soluri
face ca majoritatea să aibă o culoare pestriță, cu unele zone de gri-albastru și unele zone de
roșu-portocaliu. Datorită naturii lor saturate, Gleysols nu sunt, în general, utilizate pentru
agricultură sau șantiere și rămase în starea lor naturală. În unele zone au fost drenate și
transformate în teren agricol.
    Histosoli sunt soluri formate prin acumularea unui strat gros de material organic (materie

vegetală moartă) în medii cu conținut scăzut de oxigen. Acesta este denumit orizont

histic. Termenul Histosol este același între sistemele FAO și USDA. Histosolii conțin un
orizont O foarte gros, de culoare foarte închisă până la neagră, și sunt clasificați fie ca Sapric,
Hemic sau Fibric, în funcție de nivelul de descompunere a materialului organic. Orizontul
alternativ poate fi, de asemenea, prezent. Solurile saprice conțin cele mai puternice materiale
descompuse, care sunt descompuse la un nivel în care niciunul dintre materialele originale nu
este identificabil. Solurile hemice conțin materiale moderat descompuse, dintre care unele
sunt identificabile în ceea ce privește originea sa. Solurile fibroase conțin materiale cu cea mai
mică cantitate de descompunere, dintre care aproape toate sunt identificabile în ceea ce
privește originea sa. Majoritatea histosolilor conțin toate cele trei clasificări, dar în cantități
diferite. Solurile fibroase vor avea soluri excesiv hemice, care soluri excesiv sapric. Histosolii
din Germania apar în principal în zonele joase din nordul Germaniei, în special în zonele
vegetate de zada și alte conifere iubitoare de umiditate care conțin condiții solide acide. Multe
dintre histosolele din Germania au fost drenate pentru a fi utilizate pentru producția agricolă
sau pentru recoltarea turbării pentru a fi utilizate în grădinărit datorită cantității mari de
material organic pe care o conțin, ceea ce le face foarte fertile. în special în zonele vegetate de
zada și alte conifere iubitoare de umiditate care conțin condiții solide acide. Multe dintre
histosolele din Germania au fost drenate pentru a fi utilizate pentru producția agricolă sau
pentru recoltarea turbării pentru a fi utilizate în grădinărit datorită cantității mari de material
organic pe care o conțin, ceea ce le face foarte fertile. în special în zonele vegetate de zada și
alte conifere iubitoare de umiditate care conțin condiții solide acide. Multe dintre histosolele
din Germania au fost drenate pentru a fi utilizate pentru producția agricolă sau pentru
recoltarea turbării pentru a fi utilizate în grădinărit datorită cantității mari de material organic
pe care o conțin, ceea ce le face foarte fertile.
    Leptosolii sunt soluri care se formează în regiunile muntoase. Acestea sunt fie soluri foarte

puțin adânci (<25cm adâncime) care se formează pe roci continue, fie soluri extrem de
pietrișe care pot fi mai adânci, dar se pot forma și peste roci continue. Nu există o ordine a
solului în sistemul USDA care să fie similară cu Leptosolii, dar acestea sunt cel mai strâns
legate de Inceptizolii și Entisolii litici. Orizontul A este foarte subțire și este acoperit de un
orizont C care domină solul. Leptosolii sunt frecvenți în regiunile muntoase din
Germania. Deși unii susțin copacii, în general nu sunt folosiți pentru agricultură sau pentru
orice alt tip de producție.
    Luvisols sunt soluri care se formează în medii forestiere de foioase. În sistemul USDA,

aceste soluri sunt denumite Alfisols. În medii neperturbate, aceste soluri vor avea un orizont
O subțire care se formează din descompunerea așternutului de frunze și are o culoare
închisă. Orizontul A este, de asemenea, relativ subțire (<25cm) și are o culoare deschisă
(epipedon ocric). Aceste soluri conțin, de asemenea, un orizont E bine definit, care se află la
baza orizontului B profund. Acumularea de argilă este obișnuită în orizontul B în aceste soluri
și, dacă este prezentă, va fi desemnată Bt. Luvisolurile se găsesc în toată Germania în
regiunile montane inferioare. Principala importanță economică a acestor soluri provine din
recoltarea lemnului, care reprezintă aproximativ 170 miliarde de euro din PIB-ul Germaniei în
fiecare an! Principalele specii recoltate în aceste zone sunt fagul și stejarul.
    Podzols sunt solurile pădurilor de conifere din Germania. În sistemul USDA, aceste soluri

sunt denumite Spodosoli. Aceste soluri conțin un orizont O relativ gros și de culoare

închisă. Nu conțin și un orizont. Orizontul E este subțire și de culoare cenușie deschisă până
la alb și a fost dezbrăcat de ionii săi de fier și aluminiu printr-un proces numit podzolizare, în
care acidul fulvic (produs de conifere) se leagă de ionii metalici și le permite să devină mobili
și să fie transportat prin procesele de apă din sol. Orizontul B are o culoare închisă și se
caracterizează prin acumularea de sesquioxizi de fier și aluminiu și materie organică. Aceste
soluri apar în regiunile muntoase din Germania, în special în zonele cu sol nisipos care sunt
acide în natură. Aceste soluri nu sunt utilizate pentru producția agricolă, dar sunt importante
pentru economia Germaniei datorită valorii lor din lemn. Speciile de copaci recoltați includ
molid și pin.
    Podzoluvisolii sunt soluri care se formează într-un mediu mixt de foioase / conifere. În

sistemul USDA, aceste soluri s-ar numi Ultisols. Aceste soluri au aproape toate aceleași
proprietăți ca Luvisols menționate anterior, cu excepția faptului că sunt mai acide datorită
prezenței sau a acizilor organici produși de conifere. Aceste soluri sunt valoroase și pentru
lemnul pe care îl produc.
    Regosolii sunt soluri minerale foarte slab dezvoltate. În sistemul USDA, acestea ar fi

clasificate ca entisoluri. Acestea conțin un orizont A care este subțire (<10 cm) și de culoare
deschisă. Singurul alt orizont conținut în aceste soluri este un orizont C, care este foarte
aproape de suprafață. Regosolii se găsesc în regiunile muntoase ale Germaniei, în zonele cu
pante abrupte sau roci de bază expuse și în zonele în care eroziunea este un proces
dominant. Aceste soluri sunt lăsate în general în stare naturală acolo, deoarece nu sunt
productive pentru agricultură