Zona temperată

Zona de climă temperată indică în geografie cele două zone din emisferele nordică și

sudică care sunt cuprinse între latitudinile tropicelor și ale cercurilor polare. Schimbările
climaterice generale dintre varăși iarnă în aceste zone sunt treptate, indiferent dacă
vremea se încălzește ori că se răcește, generând două anotimpuri
intermediare, primăvara și toamna, între extremele temperaturilor celor mai scăzute
(iarna) și a celor mai ridicate (vara). Indiferent de "vremea obișnuită" și de localizare
geografică, climatul zonelor temperate poate oferi uneori vreme extrem de
schimbătoare și greu de prezis. 

Hartă politică a lumii indicând în verde cele două zone temperate ale planetei noastre, cea
nordică și cea sudică.
Zona nordică de climă temperată se extinde între Tropicul Racului, de la aproximativ
23,5 grade latitudine nordică până la Cercul polar de nord, la circa 66,5 latitudine
nordică. Corespunzător, zona sudică de climă temperată se găsește între Tropicul
Capricornului, situat la 23,5 grade latitudine sudică și Cercul polar de sud, la 66,5°
latitudine sudică.
Climatul corespunzător zonei temperate se numește climat temperat. Oricum,
denumirea este generică și vagă, întrucât în cadrul larg al "climatului temperat" există
o multitudine de climate tipice, atipice sau specifice, care sunt grupate în general
în climat temperat continental și climat temperat oceanic(sau maritim). 
Climatul oceanic sau maritim este evident influențat de masele mari de apă
sărată, oceane și mări, a căror prezență ajută sensibil la stabilizarea umidității și a
temperaturii de-a lungul unui an întreg. Deoarece în zonele
temperate, vânturilepredominante sunt cele care bat dinspre vest, climatul maritim
este tipic pentru marginea vestică continentelor din emisfera nordică. Astfel,
în Europa, întreg vestul acesteia, din sudul Portugaliei până la jumătatea Norvegiei, la
circa 65°–66° latitudine nordică, respectiv întreaga coastă americană a Statelor Unite și
a Canadei la Oceanul Pacific, între 40° și 60° latitudine nordică sunt exemple tipice de
climat oceanic. 
Lanțul Munților Stâncoși, în Canada și Statele Unite.
Climatul temperat continental este de obicei situat în interiorul continentelor, unde
există suprafețe mari de uscat în toate direcțiile, deși alteori este determinat de
orientările lanțurilor muntoase. Masa mare de uscat amplifică efectul climatului
continental atât în absorbția cât și în pierderea căldurii. Spre exemplu,
în Asia, Siberia, Mongolia și Asia Centrală ilustrează foarte clar rolul maselor mari de
uscat în definirea climatului temperat continental tipic. Celălalt factor determinant îl
reprezintă lanțurile muntoase înalte, care rețin umiditatea transportată de nori. Spre
exemplu, în America de Nord, din cauza orientării lanțului Munților Stâncoșide la nord
spre sud-vest și sud-sud-vest, toate zonele situate la est de aceștia au climă temperat
continentală, din cauza barieriei naturale a Stâncoșilor. Ca un contraexemplu se poate
menționa lanțul Alpilor, care deși suficient de înalt, fiind orientat de la vest la est, nu
blochează accesul masiv al umidității oceanice înspre interiorul continentului
european. 
Cea mai mare parte a populației umane a planetei noastre locuiește în zonele
temperate, și în special în emisfera nordică.

Zona subtropicală

Zona subtropicală este localizată între latitudinile 30° și 40° în ambele emisfere. În

aceste zone cresc arbori care produc fructe precum citrice, mango, liciși avocado.

Zone din lume cu climat subtropical

Se caracterizează prin mase de aer tropical în timpul verii și mase de aer temperat
iarna. Uneori, iarna, vremea se răcește brusc, ca urmare a pătrunderii aerului arctic
dinspre nord. Zona cuprinde trei regiuni climatice: mediteraneană, continentală și
musonică. Regiunea subtropicală mediteraneană se deosebește prin veri calde și
uscate și ierni răcoroase și umede. Regiunea subtropicală continentală, din interiorul
continentului, se caracterizează printr-o insuficiență de umiditate; iarna este relativ
rece și uscată, iar vara este fiebinte și la fel uscată. Regiunea subtropicală musonică se
caracterizează prin precipitații bogate, îndeosebi în perioada verii, datorită maselor de
aer maritim (musoni) dinspre Oceanul Indian.