Zona temperata

Zona de climă temperată indică în geografie cele

două zone din emisferele nordică și sudică care sunt
cuprinse între latitudinile tropicelor și ale cercurilor
polare. Schimbările climaterice generale dintre vară și
iarnă în aceste zone sunt treptate, indiferent dacă
vremea se încălzește ori că se răcește, generând două
anotimpuri intermediare, primăvara și toamna, între
extremele temperaturilor celor mai scăzute (iarna) și a
celor mai ridicate (vara). Indiferent de "vremea
obișnuită" și de localizare geografică, climatul zonelor
temperate poate oferi uneori vreme extrem de
schimbătoare și greu de prezis.
Zona nordică de climă temperată se extinde între
Tropicul Racului, de la aproximativ 23,5 grade latitudine
nordică până la Cercul polar de nord, la circa 66,5
latitudine nordică. Corespunzător, zona sudică de climă
temperată se găsește între Tropicul Capricornului,
situat la 23,5 grade latitudine sudică și Cercul polar de
sud, la 66,5° latitudine sudică.

Climatul corespunzător zonei temperate se numește

climat temperat. Oricum, denumirea este generică și
vagă, întrucât în cadrul larg al "climatului temperat"
există o multitudine de climate tipice, atipice sau
specifice, care sunt grupate în general în climat
temperat continental și climat temperat oceanic (sau
maritim).

Climatul oceanic sau maritim este evident influențat de

masele mari de apă sărată, oceane și mări, a căror
prezență ajută sensibil la stabilizarea umidității și a
temperaturii de-a lungul unui an întreg. Deoarece în
zonele temperate, vânturile predominante sunt cele
care bat dinspre vest, climatul maritim este tipic pentru
marginea vestică continentelor din emisfera nordică.
Astfel, în Europa, întreg vestul acesteia, din sudul
Portugaliei până la jumătatea Norvegiei, la circa 65°–
66° latitudine nordică, respectiv întreaga coastă
americană a Statelor Unite și a Canadei la Oceanul
Pacific, între 40° și 60° latitudine nordică sunt exemple
tipice de climat oceanic.