Sunteți pe pagina 1din 5

Geografia Europei

14.11.2014
Europa Centrala

Europa Centrala este o grupare subcontinentala incadrata de Marea Baltica in nord, de Pen
Italica, Pen Balcanica in sud, de Marea Neagra si Campia Est-Europeana in est, dar si de Europa
de Vest sau Europa Atlantica in partea de vest.
In cadrul Europei Centrale, se individualizeaza mai multe subunitati fizico-geografice:
Campia Nordica, Podisurile si Muntii Hercinici, Alpii si regiunile periferice, Carpatii si Campiile
Dunarene.
1. Campia Nordica.
Este localizata in nordul Europei Centrale, pe teritoriul statelor: Germania, Polonia,
Danemarca, Belgia, Olanda si Luxemburg.
Din punct de vedere al evolutiei paleogeografice, aceasta unitate de campie, are o origine
fluvio-glaciara, drept pentru care, suprafata campiei este presarata cu numeroase depozite glaciare,
respectiv morene terminale.
In cadrul Campiei Nord-Europene, se pot separa urmatoarele sectoare:
a) Campia Belgiei, Olandei si Germaniei de Nord-Vest. Aceasta regiune constituie fatada
oceanica a Europei Centrale. Aici predomina ploile de iarna si vanturile de vest.
Din punct de vedere morfologic, aceasta unitate este formata din 3 fasii de relief: una cu
altitudini sub nivelul marii, numita si zona de poldere, caracterizata prin culturi legumicole; fasia
joasa cu altitudini cuprinse intre 0-20 m; campia inalta acoperita cu loess, cu altitudini de 20-100
m.
Din punct de vedere economic, aceasta reprezinta o zona de pasune si culturi agricole, in
special de orz, ovaz si culturi de lalele (Olanda). Ca si resurse ale subsolului: resursele de petrol si
gazele naturale din cursul inferior al raului Ens (Olanda), dar si carbuni in sectorul de campie la
contactul cu Podisul Ardeni (Belgia).
b) Campia Iutlandei se intinde pe teritoriul peninsulei cu acelasi nume, dincolo de Canalul
Kiel. Aceasta campie se prezinta sub forma unei suprafete uniforme si joase, cu relief
colinar in partea de est, care urca pana la altitudinea de maxim 170 m. Fatada vestica a
campiei, este joasa, uniforma, cu numeroase lagune si cordoane litorale, dar si cu unele
fjorduri in partea de nord-vest. Fatada estica prezinta numeroase golfuri adanci.
Morfologia acestei campii are caractere mixte, in sensul ca vestul este asemanator Campiei
Olandeze, iar estul este asemantor Campiei Germano-Poloneze.
Clima campiei prezinta acelasi caracter de tranzitie intre Europa Vestica, Nordica si
Centrala, cu ierni aspre si veri calduroase, dar si nebulozitate mare.
Raurile care traverseaza aceasta campie sunt scurte si importanta foarte mica pentru
navigatie.
Ca mod de utilizare al terenului, aici predomina culturile de grau, de orz, de ovaz, de
cartofi sau sfecla de zahar, in timp ce pasunile ocupa suprafete mult mai reduse.
c) Campia Germano-Poloneza se desfasoara de la Wesser (vest) si pana la Bugul de Nord
(est).

Geografia Europei

14.11.2014

Din punct de vedere genetic, este o campie fluvio-glaciara, larg valurita, acoperita in cea
mai mare parte cu loess.
Trasaturile morfologice principale constau in dezvoltarea pe fasii longitudinale orientate de
la vest la est, cea mai joasa fiind fasia centrala. Aceasta fasie centrala joasa constituie axa
hidrografica principala, drenata longitudinal de cursul fluviilor Vistula, Elba, Oder, Wesser.
Fatada nordica, cunoscuta si sub numele de Colinele Baltice, reprezinta ultimul si cel mai inalt val
morenaic format in timpul glaciatiei cuaternare, val morenaic traversat de fluviile Odra si Vistula
prin vai adanci care constituie adevarate defilee.
Intreaga regiune apartine, sub raport climatic, zonei de tranzitie de la clima moderata a
Europei Vestice, la clima mai aspra a Europei Estice. Precipitatiile fiind in medie de ~500-600
mm/an.
Raurile si fluviile care dreneaza aceasta campie sunt bogate si navigabile in cea mai mare
parte a lor.
In privinta modului de utilizare a terenului, predomina culturile de greu, secara, cartofi,
sfecla de zahar, plante tehnice sau plante furajere. Padurile ocupa suprafete intinse, mai cu seama
pe teritoriul Poloniei in Colinele Baltice.
Dintre resursele subsolice, cele mai multe apar la contactul cu regiunile hercinice si zona
montana, resurse care sunt reprezentate in mod special de: petrol, saruri de potasiu, fier, cupru sau
carbuni.
2. Zona de Podisuri si Munti Hercinici.
Acestia reprezinta a doua treapta de relief care inconjoara la exterior lantul alpino-carpatic
intre Marea Mediterana si Marea Neagra, ceea ce ii imprima aspectul unui mare piemont de
eroziune.
Acesta este separat de Alpi si Carpati printr-o serie de depresiuni de contact, depresiuni
care sunt strabatute de o retea hidrografica longitudinala, cum ar fi in partea de sud-vest, reteaua
hidrografica Rhon-Saone la care se adauga Dunarea Superioara, Morava Ceha, Odra Superioara,
Vistula, Nistrul si Siretul Superior.
Din punct de vedere morfostructural, aceasta unitate este constituita dintr-o serie de masive
hercinice, cu aspect de horsturi, cum ar fi Masivul Central Francez, Muntii Vosgi, Muntii Padurea
Neagra, Masivul Sistos Renan. La acestea se adauga si o serie de masive mai scurte: Muntii Harz,
Podisul Boemiei, Podisul Lysa-Gora si Muntii Dobrogei. Se mai pot adauga si o serie de masive
tertiare hercinice sau vulcanice in partea centrala a Frantei dar si in partea central-sudica a
Germaniei.
In general, relieful acestei unitati, reflecta o stransa legatura cu structura geologica, prin
faptul ca blocurile muntoase mai inalte corespund horsturilor si masivelor vulcanice, iar podisurile
se suprapun pe depresiuni sedimentare. Exceptie fac doua culmi muntoase: Culmea Jura-Suab si
Culmea Jura-Franconiana, care s-au format pe depozite sedimentare.
Clima, se caracterizeaza printr-o mare diversitate datorita asezarii geografice, datorita
varietatii si altitudinii reliefului, dar si datorita expozitiei. In general, clima depresiunilor este mai
continentala decat a masivelor muntoase, fapt ce rezulta din amplitudinile anuale mai mari ale
temperaturilor dar si din reducerea cantitatilor de precipitatii. La Praga, de exemplu, oras situat in
depresiunea cu acelasi nume, temperatura medie a lunii ianuarie este de ~-0.5C, iar cea a lunii
iulie ajunge la ~19C. Cantitatea de precipitatii atmosferice este mica, in jur de 500 mm/an, iar
2

Geografia Europei

14.11.2014

iarna acestea cad sub forma de zapada. In zonele montane incojuratoare, climatul este mai aspru si
mai umed, in special pe fatadele vestice expuse circulatiei oceanice.
Principalele diviziuni componente:
a) Podisul Central Francez prezinta partea cea mai inalta a zonei hercinice datorita
conurilor vulcanice care il domina.
Acesta este localizat in partea de sud a Frantei, are o forma masiva dar asimetrica cu
versantul estic abrupt, iar versantul vestic mult mai domol. Atat spre nord cat si spre vest,
suprafata peneplenizat a podisului coboara lin, in cuprinsul unor podisuri mai joase, dezvoltate pe
o cuvertura sedimentara de varsta mezozoica.
Aspectul impunator al acestui podis reiese din faptul ca el este inconjurat de depresiuni,
astfel in est este Depresiunea Rhone-Saone, in vest Bazinul Aquitaniei, in sud Campia Languedoq,
iar in nord Bazinul Parizian.
In acelasi timp, Podisul Central Francez reprezinta un important nod orohidrografic, in
sensul ca din cuprinsul sau izvorasc cele mai importante artere hidrografice care dreneaza centrul
si sudul Frantei.
Din punct de vedere geologic, este constituit in mare parte din roci cristaline, metamorfice
intens cutate si faliate si strapunse din loc in loc de puternice mase vulcanice. In sud si in sud-vest,
cristalinul este acoperit cu o cuvertura sedimentara mezozoica constituita din calcare iar in
interior, in lungul cursului fluviului Loara se gasesc formatiuni sedimenatre mai noi de varsta
tertiara. Partea centrala a masivului cristalin a fost intens fracturata in Tertiar si ca urmare, in
lungul faliilor s-au format strato-vulcani impunatori care au activat in pleistocen reprezentand
siruri muntoase, inalte, ce domina podisul propriu-zis.
Cele mai impunatoare masive vulcanice sunt: Mont Dere (care prezinta punctul cel mai
inalt de 1886 m in Puy de Sancy, la care se adauga Chantal de 1856 m si Puy de Dome de 1456 m)
In partea de Nord, Podisul Central Francez trimite 2 pinteni delurosi mai coborati cu
altitudini de ~600-900 m, alcatuiti din roci sedimenatre si roci vulcanice.
Trecerea spre Bazinul Parizian se face prin fasia mai joasa reprezentata de Podisul
Burgundiei si Podisul Beri cu altitudini de ~500-800 m.
b) Regiunea muntilor si podisurilor Rinului Mijlociu.
In ansamblul ei, regiunea are forma unui patrat fiind axata pe cursul mijlociu al Rinului
intre Basel in Elvetia si Bonn din Germania, cu afluentii principali Moselle, Main, Nekar si Lahn.
Din punct de vedere geologic, regiunea Rinului Mijlociu se distinge prin prezenta
masivelor cristaline cu aspect de horsturi, asa cum ar fi Muntii Vosgi sau Muntii Padurea Neagra,
care alterneaza cu bazine sedimentare paleozoice sau mezozoice, asa cum ar fi Bazinul Lorenei,
Bazinul Franconiei sau Bazinul Ruhrului, la care se adauga o serie de masive joase vulcanice, asa
cum ar fi Masivul Rhn sau Vogelsberg. Aceste unitati geologice se materializeaza in relief prin
munti bloc sau sub forma unor conuri vulcanice cu cratere de mari dimensiuni dar si prin podisuri
in trepte, cu structura monoclinala sau campii joase de tip graben.
In cuprinsul acestei subunitati fizico-geografice, intra 2 vaste unitati de podis: Podisul
Lorenei si Podisul Franconiei.
Podisul Lorenei reprezinta o unitate de tranzitie intre Podisul Central Francez si celelalte
regiuni ale Europei Hercinice. El incepe din Valea raului Yonne, desfasurandu-se pana la poalele
3

Geografia Europei

14.11.2014

Muntilor Ardeni, Eifel si Unschbruk de pe teritoriul Belgiei si Germaniei. La exterior, in partea de


est, Podisul Lorenei prezinta o rama mai inalta constituita din sirul muntilor de tip bloc, sir format
din Masivele Hardt de ~680 m si Vosgi de ~1426 m. In acelasi timp, acest podis reprezinta si o
continuare a campiei deluroase a Parisului, dar de care se distinge prin altitudinea mai mare si prin
predominarea formatiunilor jurasice. La contactul cu Muntii Hardt, se afla bazinul carbonifer al
Saar-ului bogat in zacaminte de huila. Ca un sector aparte, se distinge Masivul Vosgilor care
impresioneaza prin asimetria versantilor, cel vestic este prelung, iar cel estic abrupt. Acest masiv
se diferentiaza si prin zonalitatea verticala de natura bioclimatica reprezentata aici la partea
superioara de paduri mixte, foioase si conifere si pasuni montane.
Trecerea de la Podisul Lorenei la Podisul Franconiei se face prin Culoarul Depresionar al
grabenului Rinului intre Basel si Frankfurt, culoar care este ocupat de o campie joasa acumulativa.
Acest podis iese in evidenta si prin bogatia retelei hidrografice dar si printr-un climat de nuanta
oceanica caracterizat prin cantitati mari de precipitatii atmosferice. Podisul Franconiei are o forma
triunghiulara fiind situat intre Podisul Lorenei si Podisul Boemiei. Acest Podis este inconjurat
peste tot de sectoare montane. Pe latura de baza se afla Muntii Padurea Neagra care reprezinta un
horst tipic cu inaltime de 1493 m si asimetrie morfologica, dar inversa ca la Vosgi, lucru care se
vede si din cuestele marginale cu orientare vestica sau sudica. Din cuprinsul acestui masiv
cristalin izvoraste Dunarea de la altitudinea de ~1400m. In continuare spre nord se afla Colinele
Neckar si Muntii Odenwald cu o altitudine de ~600m. Altitudinea Podisului Franconiei variaza
intre 300-500 m, el suprapunandu-se peste bazinul sedimentar de varsta Mezozoica care poarta
acelasi nume, bazin care este constituit din depozite triasice si jurasice, in special calcare si gresii
slab inclinate spre sud-est. In afara de masivele cristaline si vulcanice, relieful dominant il
constituie cuestele orientate spre nord-vest si suprafetele erozivo structurale destul de intinse care
ii dau un aspect in trepte cu numeroase depresiuni subsecvente (depresiuni perpendiculare pe
directia de inclinare a stratelor de roci).
Muntii Jura Suaba si Jura Franconiana se disting de ceilalti munti prin structura lor
monolcinala dar si prin cuestele inalte de pe versantul nordic si nord-vestic care domina podisul
interior.
c) Masivul sistos Renan se desfasoara de o parte si de alta a Rinului care il strabate printrun defileu intre Mainz si Bonn.
Din punct de vedere orografic, acesta prezinta un sector de munti scunzi, cu altitudinea
maxima de 843 m in Culmea Rothaar si 880 m in Culmea Taunus. Orientarea culmilor e in general
pe directia V-E.
Celelalte linii orografice sunt formate din munt cum ar fi Hunsruck si Taunus in
sud,separate de Rhin,la care se adauga Ardeni si Eifel in partea de nord.
Spre conatcul cu Campia Nordica, inaltimele muntilor scad, si tot acest masiv are aspectul
unui podis asemanator Podisului Ardeni.
O singura depresiune interioara mai importanta se individualizeaza aici: Depresiunea
Koblenz la confluenta Lahnului si Moselei cu Rinul.
Din punct de vedere geologic, predomina formatiunile paleozoice sistuoase, strapunse local
de eruptii vulcanice, in care se formeaza depresiuni si culoare de tip maare, depresiuni care sunt
ocupate cel mai frecvent de lacuri.
In zonele marginale, apar formatiuni carbonifere de varsta permiana sau mezozoica,
formatiuni care contin importante zacaminte de minerale utile.
4

Geografia Europei

14.11.2014

Toata aceasta regiune a suferit un amplu proces de peneplenizare, fiind apoi fracturata si
inaltata la diferite altitudini sub forma unor masive de tip bloc care prezinta infatisarea actuala.
Din punct de vedere climatic, regiunea prezinta multe aspecte apropiate de cele din
regiunile invecinate, astfel in masivele muntoase, temperatura medie a lunii ianuarie variaza intre
0 si -4C, iar a lui iulie intre 14 si 19C.
Precipitatiile atmosferice cresc sub aspect cantitativ odata cu inaltimea de la ~400 mm/an
in depresiunile interioara pana la peste 1200 mm/an pe culmile cele mai inalte.
Masivele inalte sistuase sunt acoperite cu paduri mixte, in special de brad si de fag, iar
depresiunile sunt intens cultivate, in special cu grau, sfecla de zahar si vita de vie.
Subsolul regiunii dispune de importante resurse miniere: huila (bazinele nordice: Aachen,
Ruhr), plumb, fier, pirita.
La periferia acestor munti izvoarele minerale constituie o alta resura importanta, resursa
care este folosita in scop terapeutic intr-o serie de statiuni balneare.