IELENICZ MIHAI COMÃNESCU LAURA

ROMÂNIA
POTENÞIAL TURISTIC

G. Vâlsan 1936

EU

Editura Universitarã
Bucureºti 2006
Tehnoredactare computerizatã: Ameluþa VIºAN
Coperta: Daniel ÞUÞUNEL
Cartografie: cartograf-geograf: Elena GRIGORE
Fotografii: Mihai IELENICZ, Marian ENE, Alexandru NEDELEA,
Iulian SÃNDULACHE, Laura COMÃNESCU
Culegere text: Laura COMÃNESCU

Copyright © 2006
Editura Universitarã
Director: jur. Vasile Muscalu
B-dul Magheru nr. 12-14, Bl. Patria
Sc. C, Ap. 45, sectorul 1, Bucureºti.
Tel./fax. 211.92.49
e-mail: editurauniversitarã@edinfo.ro.
http: www. edinfo. ro.

EDITURÃ RECUNOSCUTÃ DE CONSILIUL NAÞIONAL AL CERCETÃRII

ºTIINÞIFICE DIN ÎNVÃÞÃMÂNTUL SUPERIOR (C.N.C.S.I.S.)

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

IELENICZ, MIHAI
România: Potenþial turistic. Mihai Ielenicz, Laura Comãnescuu.
- Bucureºti : Editura Universitarã, 2006

Bibliogr.

ISBN (10) 973-749-046-0; ISBN (13) 978-973-749-046-9

I. Comãnescu, Laura-Georgiana

338.48(498)
796.5(498)

Toate drepturile asupra acestei lucrãri sunt rezervate Editurii Universitare

Distribuþie: tel/fax (021) 211.92.49

0744.254.245

ISBN (10) 973-749-046-0; ISBN (13) 978-973-749-046-9

2
 Punct ºi de la capãt

Cu o jumãtate de secol în urmã, elev fiind la finele primei clase de liceu la

Mihai Viteazu din Bucureºti, am avut fericitul prilej de a fi membru al colectivu-
lui ce-a realizat o excursie de o lunã de zile prin þarã organizatã de un strãlucit
geograf dar în acelaºi timp ºi didact ºi conducãtor-Profesorul Mãrculescu C.
Am cãlãtorit în Dobrogea, Moldova, Carpaþi, Transilvania ºi Banat folosind
deopotrivã trenul, vaporul, autobuze dar ºi drumeþia. Deºi în excursii ºi tabere
am fost ºi anterior, aceastã excursie o consider ca cea care a marcat nu numai
orientarea mea spre Geografie dar ºi începutul iniþierii în tainele complexe ale
cunoaºterii ºi organizãrii turistice. Am învãþat sã gândesc un traseu, sã discern
ce este esenþial într-un program zilnic, sã vãd cum trebuie rezolvate probleme
legate de cazare, masã, transport ce par simple, dar care sunt extrem de complexe
mai ales când implicã o colectivitate, sã obþii o cât mai bunã îmbinare a utilului
cu frumosul, ambianþa ºi buna dispoziþie într-un numãr mare de zile.
S-au adãugat anii studenþiei când “furam cu ochii” experienþa organizãrii
ºi desfãºurãrii excursiilor conduse impecabil de profesorii mei aproape în toate
locurile din þarã dar ºi în Bulgaria. Toate m-au ajutat dupã 1965 când am devenit
ucenic ºi apoi treptat organizator al aplicaþiilor practice cu studenþii primãvara,
vara, toamna ºi câteodatã director al taberelor de schi studenþeºti. Un loc aparte
în desãvârºirea pregãtirii pentru turism l-au avut pe de-o parte numeroasele
excursii din portofoliile I.T.H.R. ºi O.N.T. în toatã România dar ºi în strãinãtate
la care am prestat servicii de ghid dar ºi cooptarea în colectivele de pregãtire
pentru activitãþile de profil din cele douã instituþii.
Astfel, Geografia mi-a fost meseria aleasã iar turismul s-a constituit treptat
din hobby în a doua direcþie de bazã în activitate ºi care direct sau indirect a avut
ºi un rol esenþial în pregãtirea mea ca manager.
Aparatele de fotografiat ºi camera video mi-au fost permanent tovarãºi de
drum contribuind la realizarea de fotografii, diapozitive, filme la care elementele
ºtiinþifice s-au îmbinat cu cele artistice. Acestora li se adaugã bogata ºi variata
colecþie de cãrþi cu subiect turistic, multe dintre ele constituind ºi surse de
pregãtire pentru cei care mi s-au adresat.
Experienþa ºi dorinþa de a prezenta ceea ce este esenþial ºi necesar pentru
diverse forme de activitate turisticã m-au cãlãuzit pe de o parte în scrierea
multor cãrþi, ghiduri, articole, albume destinate acestui domeniu, iar pe de altã
parte în gândirea ºi prezentarea de prelegeri ºi conferinþe destinate studenþilor,
profesorilor ºi tuturor celor care au dorit sã afle câte ceva din “acumulãrile”

3
mele. Mai mult, am pus umãrul în crearea unei specializãri de turism în facultate,
a unui cerc studenþesc de profil ºi în gândirea unor forme de practicã care sã-i
apropie cât mai mult ºi repede pe studenþi de activitãþile specifice.
Se impunea astfel sã pun punct acestei etape pe care sã o închei printr-un
studiu de sintezã realizat împreunã cu o tânãrã colegã care s-a impus prin talent,
profunzime ºi pasiune în meseria de geograf dar ºi în cunoaºterea turisticã.
S-a scris la el mai mulþi ani, situaþie determinatã pe de-o parte de dorinþa
de a gãsi o structurã ºi redare a problemelor ºi informaþiilor cât mai adecvatã
nivelului de pregãtire dar ºi în concordanþã cu direcþiile impuse de titlu. Pe de
altã parte nu am vrut sã ne încadrãm “pe linia celor mulþi” care scriu ºi se fãlesc
cu însãilãri de multe ori cu caracter general preluate din diverse lucrãri (pe care
uitã sã le citeze), dicþionare, statistici, internet etc. dar care omit esenþialul-
realitatea crudã a terenului.
Ca urmare, am ales o formã de prezentare în trei secþiuni cu meniri diferite.
Prima are mai mult caracter teoretic, în ea am dorit sã ne prezentãm punctul de
vedere asupra unor noþiuni pe care le considerãm de bazã pentru înþelegerea unor
aspecte ale mecanismelor complexe ale turismului. Insistãm nu numai pe sfera
de cuprindere a lor dar ºi pe raporturile dintre ele, de altfel statornicite ºi într-o
schemã.
Cea de a doua cuprinde prezentarea sistemului naþional turistic bazat pe
potenþialul turistic existent dar în interferenþã cu unele elemente referitoare la
baza materialã ºi specificul formelor de activitãþi ce se înfãptuiesc. S-a ales o
schemã structuralã care include unitãþi cu grad de complexitate de potenþial ºi
relaþii diferite ºi care se înscriu valoric într-un sistem ierarhic alcãtuit din provincii
– regiuni – zone – axe – centre-localitãþi ºi obiective turistice. Sunt multe
informaþii dar care le considerãm insuficiente pentru a evidenþia uriaºul fond
turistic prea puþin cunoscut ºi valorificat.
Realizarea ultimei secþiuni, ce are caracter metodologic ºi aplicativ, am
dorit sã o scriem din dorinþa de a prezenta câteva aspecte lucrative necesare în
procesul înþelegerii faptului cã turismul este un fenomen social complex care
trebuie tratat ca atare. Pentru realizare nu sunt suficiente doar constatãrile
referitoare la potenþial ci acestea trebuie supuse unei valorificãri corespunzãtoare
pentru care sunt necesare atât mijloace de cunoaºtere cât mai adecvate dar ºi
realizarea de dotãri ºi asigurarea de servicii.
Lucrarea se adreseazã astfel nu numai studenþilor care se pregãtesc pentru
a presta servicii în turism ci tuturor celor care doresc sã cunoascã ºi sã aplice
mãcar o parte din fondul de informaþii oferit (profesori, agenþi de turism, ghizi,
instructori).
Scrierea ei ne mulþumeºte pentru moment dar întrucât multe probleme au
rãmas parþial dezvoltate ºi argumentate iar altele se impun a fi lãmurite ne
propunem sã o reluãm, poate ºi într-o altã structurare.
De aceea ºi cuvintele “de la capãt” prezente în denumirea acestei prefaþe.

Prof.univ.dr. Mihai Ielenicz

4
 PARTEA I
1. B A Z A T E O R E T I C Ã

1. Turismul ºi potenþialul turistic

România prin varietatea elementelor cadrului natural, prin multiplele dovezi
ale unei istorii ºi culturi milenare, ca ºi prin construcþiile dobândite de-a lungul
anilor, dispune de un bogat potenþial turistic valorificat într-o oarecare mãsurã.
În timp, s-au scris multe articole ºi cãrþi, s-au întocmit hãrþi turistice ale României
sau destinate masivelor montane, litoralului, Deltei Dunãrii, majoritãþii oraºelor,
monumentelor naturii etc. Comun la toate, este dorinþa de a prezenta cât mai pe
larg tot ceea ce era considerat ca având însemnãtate pentru activitatea turisticã.
Ceea ce le deosebeºte sunt - concepþia în tratarea problemelor ºi în realizarea
reprezentãrilor cartografice, folosirea unei terminologii variate, dar de multe ori
cu sens greºit, încercãri de diferenþieri turistice regionale, fãrã a avea la bazã
criterii justificate. Iatã câteva din motivele pentru care se impun încã de la
începutul acestei lucrãri, clarificarea conþinutului unei terminologii ºi a unor
principii de regionare turisticã în concordanþã cu specificul activitãþilor turistice
ºi cu realitãþile patrimoniului României.

Turistul poate fi oricare om ce se deplaseazã de la domiciliu spre unul

sau mai multe locuri sau obiective având ca scop recreerea, odihna, cunoaºterea,
realizarea de activitãþi, altele decât cele pe care le îndeplineºte în mod curent
etc. Deci o sferã a noþiunii foarte largã care s-a extins treptat pe mãsura amplificãrii
scopurilor ce determinã deplasarea, situaþii favorizate de multiplicarea dorinþelor
ºi necesitãþilor, de sporirea veniturilor, de creºterea nivelului de pregãtire culturalã,
de accentuarea stresului într-o societate din ce în ce mai complexã. În sfera
acestei noþiuni în prezent se regãsesc atât drumeþul ce strãbate potecile muntelui
una sau mai multe zile, excursionistul ce foloseºte mijloace auto, motociclete sau
biciclete pentru a parcurge trasee în locurile ºi punctele care îl intereseazã, vizitatorul
unor muzee, cetãþi, grãdini botanice din propria localitate dar ºi din afarã, cât ºi
participantul la acþiuni de vânãtoare, pescuit, nataþie, sporturi de iarnã, conferinþe
ºi întâlniri de afaceri, în afara localitãþii de reºedinþã, la tratamentul balnear, la
manifestãri folclorice sau festivaluri artistice, pelerinaje, etc.

5
 Deci, o multiplicare a sensului acordat acestei noþiuni (simplul cãlãtor în
afara localitãþii de domiciliu pentru un interval de timp minim condiþionat ºi de o
cazare în afara acesteia) acceptate la mijlocul secolului XX, la o situaþia nouã, a
prezentului în care s-a amplificat înþelegerea acestei noþiuni în mai multe direcþii:
- spaþialã (de la vizitarea unor locuri interesante în propriul oraº sau
recreere, distracþie în pãdurea limitrofã, la cunoaºterea unor elemente din
mediul natural, culturã, etc. dintr-o þarã situatã la mari depãrtãri);
- temporarã (de la câteva zile la mai multe sãptãmâni);
- motivaþie (de la clasica excursie sau întrunire de afaceri, la acþiuni
complexe însoþite ºi de momente de destindere sau divertisment);
- nivelul de satisfacere a scopului (este dependent de volumul bugetului
alocat pentru a realiza acest act).
În acest sens în structura acestei noþiuni se includ acþiuni ce par în mare
mãsurã a fi diferite (drumeþie, cãlãtorie, vizitare, recreere, destindere,
balneoterapie, participare) dar care pentru toþi cei care le efectueazã existã comun
cel puþin trei lucruri- deplasarea, durata ºi realizarea altor activitãþi în afara
preocupãrilor de serviciu sau a unor cerinþe administrative ºi gospodãreºti.
În acelaºi sens, evoluþia preocupãrilor turistului român s-a diversificat treptat.
Astfel, pânã în 1960 turistul era drumeþul montan, vizitatorul ocazional al unor
locuri inedite din naturã, muzee, cetãþi medievale ºi în micã mãsurã cãlãtorii în
strãinãtate. La ele participau dominant tineri ºi o parte restrânsã a populaþiei ce
dispunea de venituri. Între 1960 ºi 1990, câmpul preocupãrilor s-a mãrit, pe prim
plan situându-se drumeþiile, excursiile la final de sãptãmânã, activitãþile balneare
ºi chiar cãlãtoriile în þãrile sistemului socialist. Turiºtii erau din toate categoriile
socio-profesionale ºi de vârstã cu diferenþierea predominãrii persoanelor pânã în
50 de ani la deplasãrile lungi ºi a celor care solicitau efort ºi a vârstnicilor la
excursii de câteva zile, balneoterapie etc. Deci era un turism de masã, cu
colective largi antrenate în aceste acþiuni de cãtre ONT, BTT sau de cãtre
organizaþii sindicale, pioneri, pensionari etc. Se adaugã în plan secund ºi forme
de turism individual în week-end ºi mai ales în drumeþiile pe munte.
Dupã revoluþie se menþin ca prioritare drumeþiile, se afirmã puternic
cãlãtoriile în statele din vestul ºi sudul Europei ºi chiar în America ºi Asia, dar
se micºoreazã excursiile în fostele state socialiste, slãbeºte mult participãrile la
activitãþile balneo-climaterice ºi se dezvoltã forme noi precum întrunirile de
afaceri, politice, ºtiinþifice, pelerinajele, etc. Resursele financiare reduse pentru
o mare parte din populaþie au condus la micºorarea numãrului celor care participã
la efectuarea unor activitãþi de turism în afara localitãþii de domiciliu, aceºtia
limitându-se la puncte de agrement, recreere, vizitare în cadrul acestora (parcuri,
lacuri, muzee, pãduri). Treptat forma de “turism de masã” pentru excursii în þarã
slãbeºte foarte mult. Se pãstreazã însã activã doar în excursiile din diferite þãri
pentru care agenþiile de turism oferã programe cât se poate de ieftine ºi tot mai
mult depãrtate de un turism civilizat (trasee extrem de lungi-uneori ºi cu rulaj
în timpul nopþii, pe care sunt înºirate oraºe cu interval de vizitare de câteva ore,
cazãri la depãrtare de centrul localitãþii ºi cu condiþii de cazare relativ bune,
lipsa sau o prezentare necorespunzãtoare a informaþiilor de naturã turisticã pe
parcurs). În schimb s-au diversificat formele de turism alternativ care implicã
familia sau grupuri restrânse de prieteni ºi care preferã sã-ºi organizeze programe

6
dupã gustul ºi puterea economicã a fiecãruia. În afarã de week-end, recreere,
tratament balnear în concedii se dezvoltã forma de agroturism valorificatã cu
orice prilej (mai ales în concedii vara ºi la sãrbãtorile de iarnã, paºte) datoritã
a doi factori (servicii tot mai bune ºi cadrul natural deosebit) apoi turismul de
“pelerinaj” la mânãstiri sau biserici prilejuite de diferite sãrbãtori (în Dobrogea
de Sf. Andrei, la Patriarhie de Sf. Dumitru, la Mitropolia din Iaºi de Sf.
Paraschiva), excursii individuale în strãinãtate pentru odihnã ºi vizitã în diverse
staþiuni climaterice sau oraºe etc.
Turism este cuvântul utilizat cel mai frecvent. El exprimã o activitate
complexã care presupune deplasarea, staþionarea de la câteva ore la mai multe
zile ºi realizarea într-o localitate, pe un traseu sau într-o regiune a unui scop
precum recreerea, odihna, tratamente balneare, instrucþia specificã, manifestãri
ºtiinþifice sau de afaceri. Deci, el exclude prestarea de servicii ºi activitãþi pe
care turistul le desfãºoarã cotidian prin meserie, calificare etc (exemplu un
constructor care ridicã o casã în altã localitate, vânzãtorii de diverse bunuri, un
lucrãtor navetist într-o policlinicã balnearã sau unitate comercialã, bancarã)
Turismul reprezintã un proces social complex cu puternice angajãri
economice iar în ultimul timp ºi de protejare ºi conservare a mediului. Implicã
cel puþin trei direcþii distincte care se interfereazã spaþial, temporal ºi ca scop.
Prima se referã la deplasarea turistului într-un alt loc decât domiciliul, pe o
anumitã duratã în vederea satisfacerii unor cerinþe în timpul cãlãtoriei.
Cea dea doua laturã se reflectã în rezultatele de ordin economic, acestea
fiind în mare mãsurã influenþate de nivelul de dezvoltare al bazei materiale ºi al
serviciilor ce pot fi asigurate într-un spaþiu mult mai larg decât cel în care
turistul ajunge dar ºi în timp. De aici o diversitate de aspecte care conduc la
împliniri graduale ale cerinþelor, aspiraþiilor turistului dar ºi la nivele deosebite
de participare a turismului la dezvoltarea unor regiuni. Acest ultim aspect este
de altfel determinat nu numai de valoarea resurselor naturale care capaciteazã
turiºtii ci ºi de tot ceea ce se face (infrastructurã, dotãri ºi servicii) pentru ca
acestea sã poatã fi valorificate cât mai bine ºi organizat.
Exploatarea condiþiilor de mediu implicã însã ºi îndeplinirea unui minim
de cerinþe în concordanþã cu normele ecologice. Trebuie astfel asiguratã protejarea
nu numai a elementelor naturale ºi social-culturale care pot reprezenta interesul
turiºtilor dar ºi ansamblul mediului în care aceºtia sunt prezenþi în timp. Aceasta
are referinþã nu numai în comportamentul celor care vin ci ºi la autohtoni.
Aceºtia în graba unui profit imediat pot produce (prin diverse construcþii,
amplasarea de unitãþi economice poluante, defriºãri, depozitarea gunoaielor, etc.)
daune de multe ori ireparabile în sistemul natural sau pot conduce la condiþii de
disconfort atât pentru localnici cât ºi pentru vizitatori. De aici necesitatea ca
turismul sã capete un caracter ecologic bazat atât pe reglementãri dar ºi pe o
educaþie adecvatã ºi cu caracter de masã.
De-a lungul anilor s-au folosit diverse definiþii. Hunziker ºi Krapf (1942)
definesc pentru prima datã turismul ca fiind o sumã de realitãþi ºi fenomene care
rezultã din deplasarea ºi sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atâta
timp cât deplasarea ºi sejurul nu sunt motivate printr-o stabilire permanentã ºi
o activitate lucrativã oarecare. Aceastã definiþie este incompletã întrucât nu sunt
cuprinse activitãþile turistice cu timp limitat (câteva ore) care se realizeazã în

7
cadrul marilor aºezãri (excursie cu elevii la Grãdina Zoologicã Bãneasa sau la
unul din marile muzee etc.).
OMT (Organizaþia Mondialã a Turismului) dã în 1991 o definiþie cuprin-
zãtoare a turismului conform cãreia turismul reprezintã activitãþile efectuate de
o persoanã ce cãlãtoreºte în afara mediului sãu obiºnuit pentru o perioadã de
timp nespecificatã al cãrui scop principal de cãlãtorie este altul decât cel de a
efectua o activitate remuneratã în interiorul locului vizitat. Turismul exprimã
astfel un fenomen datoritã cãruia un numãr din ce în ce mai mare de persoane
pãrãsesc temporar, de regulã pentru mai mult de 24 de ore, locul domiciliului
stabil pentru a efectua sau presta activitãþi neremunerate transformându-se în
consumator de bunuri ºi servicii în alte localitãþi sau þãri.
ªi aici dacã prima parte a definiþiei este atotcuprinzãtoare, în cea de a doua
parte aspectele limitative sunt legate de mãrimea intervalului (24 de ore) acordat
actului turistic. Oare o excursie de câteva ore la Sinaia în care scopul este
recreerea, vizitarea muzeului Peleº sau o drumeþia în Munþii Baiului nu constituie
o activitate turisticã? La fel afirmaþia ne conduce greºit la ideea cã un circuit
auto pentru un locuitor al municipiului Baia Mare care implicã vizitarea câtorva
biserici de lemn de pe vãile Mara ºi Iza sau un pelerinaj de mai multe ore la un
hram mãnãstiresc n-ar reprezenta ºi manifestãri cu caracter turistic.
Termenul de turism provine din termenul englezesc To Tour - a cãlãtori,
a colinda, având deci semnificaþia de excursie. Termenul are semnificaþii
asemãnãtoare ºi în francezã (TOUR), greacã (TOURNOS) ºi ebraicã (TUR).
Poate fi, de mai multe tipuri în funcþie de criteriile alese
- duratã (turism de Week-end - recreere la sfârºit de sãptãmânã; turism
pentru un numãr de zile variabil de la 2-3 zile la douã-trei sãptãmâni -sejur;
- specificul activitãþii (turism de afaceri, turism balneoclimateric, turism
cultural, turism cinegetic, turism nautic, turism montan, turism pentru alpinism,
turism pentru sporturi de iarnã, turism piscicol)
- destinaþie (turism citadin, turism montan, turism rural, turism itinerant),
- forma de organizare (turism individual, turism prin intermediul unei
organizaþii sau asociaþii de profil; turism colectiv).
- spaþiu pe care se desfãºoarã (turism regional, naþional, turism internaþional).
Realizarea activitãþilor turistice este în concordanþã cu elementele ce
condiþioneazã interesul dar ºi de amenajãrile ºi serviciile necesare înfãptuirii lor.
Legat de acestea existã alte noþiuni a cãror sferã trebuie bine delimitatã.

Patrimoniul turistic - reprezintã ansamblul de elemente naturale,

sociale, economice, culturale, dar ºi totalitatea amenajãrilor (cãi de comunicaþie,
bazã de cazare, odihnã, tratament, masã, amenajãri pentru distracþii ºi instrucþie)
destinate activitãþilor turistice de pe un teritoriu (oraº, judeþ, regiune, þarã etc.)
(fig. 1).

Potenþialul turistic constituie ansamblul elementelor naturale ºi

antropice de pe un teritoriu care stârnesc interesul turiºtilor conducând la realizarea
unor activitãþi turistice. În literatura strãinã deseori pentru potenþial turistic se
utilizeazã termenul de destinaþie turisticã.
P. Cocean (1996) defineºte potenþialul turistic mult mai sintetic ca fiind
rezultatul asocierii spaþiale a fondului turistic cu baza tehnico-materialã aferentã.

8
 relief recreere
Obiective
roci, fosile, etc naturale
ape date de: drumeþie
vegetaþie,
TURISM
vegetaţie,
animale propriu-
peisaj instrucþie zis
cunoscut
condiþii

TURISTIC
condiţii climatice

POTENŢIAL
altele
altele în stare A balneare
C individual,
T grup, masă
istorică
Obiective I
cultural artisticã
cultural V
antropice
arhitectonică de natură: I T munte, mare,
T U în localitate
economică
Ă
altele Ţ R

PATRIMONIUL TURISTIC
I I itinerant,

9
pentru servicii în S staţionar
informaţie turism de:

BAZĂ
cazare T
M

MATERIALĂ
masă U de la câteva
R ore la
distracţie
I intervale mari
intervale mari
tratament S
sportive şi pentru servicii în T
I altele
turism sportive
infrastructură C
E

RELAŢII
clãdiri pentru fotosafari

SISTEM DE
TURISM

ACTIVITĂŢI
CONTABILE
diverse obiective
asociat

ECONOMICE ŞI
baze sportive ƒ oferte – programe (derivat
(derivat dindin
alte
de
ƒ pliante – broşuri alte
activitãþi)
altele SISTEM DE tranzit
ƒ hărţi, cărţi, albume activităţi)
CUNOAŞTERE
ƒ C.D, casete video,
T.V.,
T.V.,Radio, Presã,
Radio,Presă, altele

FIG. nr. 1 – Turismul ºi componentele sale

Prin îmbinarea celor douã grupe de elemente definiþia corespunde patrimoniului
turistic. În accepþiunea sa doar fondul turistic poate fi asimilat potenþialului.
G. Erdeli ºi I. Istrate (1996) considerã potenþialul turistic al unui teritoriu
ca fiind ansamblul elementelor naturale, economice ºi cultural-istorice, care
prezintã anumite posibilitãþi de valorificare turisticã, dau o anumitã funcþionalitate
pentru turism ºi deci constituie premise pentru dezvoltarea activitãþii de turism.
Aspectul limitativ al definiþiei decurge din faptul cã autorii se opresc doar la o
parte din elemente cu valoare pentru turism ºi anume la cele binecunoscute, ce
oferã posibilitãþi de valorificare în aceastã direcþie. Prin acesta se exclud acelea
care au importanþã localã sau sunt ºtiute de un numãr limitat de vizitatori (ex.
coloanele de bazalt de la gara Perºani, cetatea Rupea, cimitirul vesel Sãpânþa
înainte de 1970 etc.).
De aici necesitatea de a separa în cadrul potenþialului turistic a cel puþin
douã grupe de componente: cunoscute ºi valorificate ºi slab cunoscute ºi încã
puþin vizitate (aflate în stare latentã).
Deci în funcþie de gradul de recunoaºtere se poate separa un potenþial turistic
latent (elementele existã, dar sunt puþin cunoscute) ºi potenþial turistic cunoscut
(ansamblul de elemente de pe un teritoriu care sunt ºtiute, popularizate ºi conduc
la organizarea de activitãþi turistice), iar în funcþie de specificul obiectivelor în
potenþial turistic natural (elemente naturale care sunt introduse în cadrul activitãþilor
turistice), potenþial turistic antropic (vestigii arheologice, monumente istorice, de
arhitecturã, artã, etnografie, economie, construcþii etc. cu valoare turisticã - adicã
elemente datorate activitãþii omului de-a lungul timpului).
Activitãþile turistice reprezintã diverse preocupãri (acþiuni) care sunt
orientate spre realizarea în bune condiþii a unei anumite forme de turism (activitãþi
ale agentului de turism, recepþionerului, personalului din unitãþile alimentare sau
de la punctele de vizitã, acþiunile realizate de ghid).
Obiectivul turistic este orice element natural, economic, social,
cultural etc. care prezintã un interes de cunoaºtere sau folosire de cãtre o masã
de oameni pentru care se înfãptuieºte o activitate turisticã; este un component de
bazã în oferta turisticã. Obiectivele turistice se clasificã în douã mari categorii:
naturale ºi antropice.
Obiective turistice naturale. Reprezintã acele elemente ale cadrului
fizico-geografic dintr-un loc ce au vocaþie pentru turism.
- Obiective turistice oferite de relief (fig. 2) sunt numeroase ºi frecvent
asociate; mai importante sunt:
- vârfurile principale din masivele montane sau deluroase care constituie
o atracþie prin fizionomie (Detunatele, Creasta Cocoºului, Istriþa, Pietrele Doamnei),
prin înãlþime (cele 11 vârfuri carpatice româneºti care depãºesc 2500 m), prin
vederea panoramicã (Vârful Omu din munþii Bucegi sau Vârful Moldoveanu din
Masivul Fãgãraº, vf. Ouºoru din sudul Munþilor Suhard)
- cheile, defileele ºi cascadele - prin fizionomie ºi pitorescul aparte sunt
între cele mai cãutate pentru drumeþie, alpinism (ex. Defileele Jiului, Oltului sau
Dunãrii; cheile Bicazului, Ialomiþei; cascadele Iadolina, Putnei, Urlãtoarea, Cormaia)
(tabelul nr. 1).

10
11
FIG. nr. 2 – Obiective turistice legate de relief
 Tabelul nr. 1
Principalele chei ºi defilee din România
(dupã Cocean, 1997 cu modificãri)

Nr. crt. Obiectivul turistic Unitatea montanã Lungime (km)

1. Defileul Dunãrii Munþii Banatului 144
2. Defileul Oltului Munþii Fãgãraº-Cozia-M.Lotrului 60
3. Defileul Mureºului Munþii Cãlimani 44
4. Defileul Cernei Munþii Mehedinþi, M.Cernei 40
5. Defileul Criºului Repede Munþii Pãdurea Craiului 40
6. Defileul Jiului Munþii Retezat-Parâng 30
7. Defileul Ilvei Munþii Bârgãu 30
8. Defileul Arieºului Munþii Trascãu 30
9. Defileul Lãpuºului Masivul Preluca 28
10. Defileul Vãii Cormaia Munþii Rodnei 22
11. Defileul Buzãului Munþii Siriu 10
12. Defileul Prahovei Munþii Baiului, Bucegi 9
13. Defileul Criºului Negru Munþii Codru Moma 5,5
14. Defileul Someºului Culmea Prisnel 3
15. Cheile Sebeºului Munþii Cindrel 36
16. Cheile Caraºului Munþii Aninei 18
17. Cheile Bistriþei Aurii Munþii Rodnei 17,5
18. Cheile Bârzavei Munþii Dognecei 16
19. Cheile Nerei Munþii Aninei 14
20. Cheile Videi Munþii Pãdurea Craiului 10
21. Cheile Gârliºtei Munþii Aninei 9
22. Cheile Mari ale Dâmboviþei Munþii Piatra Craiului 8
23. Cheile Jieþului Munþii Parâng 8
24. Cheile Buhui Munþii Aninei 8
25. Cheile Turzii Munþii Trascãu 7
26. Cheile Galbenei Munþii Bihorului 6
27. Cheile Bâsca Mare Munþii Buzãu 5,5
28. Cheile Runcului Munþii Gutâi 5
29. Cheile Lazurilor Munþii Pãdurea Craiului 5
30. Cheile Rudãriei Munþii Almãjului 4
31. Cheile Bistriþei (Zugreni) Munþii Rarãu-Pietrosul 4
32. Cheile Olteþului Munþii Cãpãþânii 3,5
33. Cheile Vârghiºului Munþii Perºani 3,5
34. Cheile Albacului Munþii Bihorului 3,5
35. Cheile Argeºului Munþii Ghiþu 2,5
36. Cheile Bicãjelului Munþii Hãºmaº 2,5
37. Cheile Râmeþului Munþii Trascãu 2,5

12
 - formele de relief carstic pe calcare (peºteri, doline, avene, lapiezuri,
polii etc.) se impun prin spectaculos ºi inedit; multe sunt ºi rezervaþii naturale.Cele
mai reprezentative peºteri din România sunt: Peºtera Vântului ºi Meziad din
Munþii Pãdurea Craiului, Gheþarul Scãriºoara ºi Peºtera Urºilor din Munþii Bihor,
Topolniþa din Podiºul Mehedinþi, Cloºani din Podiºul Mehedinþi, Polovragi,
Peºtera Muierii din Munþii Cãpãþânii. Câteva din peºterile României prezintã
picturi rupestre ºi urme de viaþã materialã din pleistocen cum ar fi cele de la
Pescari (Defileul Dunãrii), Cuciulat (Podiºul Someºan), Peºtera de la Gura
Dobrogei (Podiºul Casimcea). Renumite prin marea densitate ºi varietate a
formelor carstice sunt: platourile din Munþii Aninei (Iabalcea, Ravniºtea,
Colonovãþ), Munþii Locvei (Cãrbunari, Sf.Elena), Munþii Pãdurea Craiului (Damiº-
Zece Hotare) unele creste sau bare calcaroase (Piatra Craiului, Vânturariþa -
Buila) sau masive (Hãºmaºul Mare).
- forme de relief carstic dezvoltate pe sare, gips ºi brecia sãrii; se aseamãnã
cu formele de relief anterioare, se impun în peisaj în Subcarpaþi (Meledic pe
valea Slãnicului de Buzãu, Depresiunea Între Râmnice, Ocna Mureº, Ocna Sibiu,
Ocna Dej etc.)
- formele de relief vulcanic (conurile, craterele, platourile vulcanice,
mãgurile aparþinând neckurilor etc.). La noi în þara forme de relief vulcanic bine
pãstrate se întâlnesc în Munþii Cãlimani ºi Harghita; Etna sau Vezuviu în Italia
etc.
- formele de relief create de vânt (dunele de nisip în Franþa, câmpurile de
nisip -ergurile sahariene, kumurile din Asia Centralã etc.). La noi în þarã sunt
câmpurile de dune din Delta Dunãrii, de la Hanu Conachi, la Carei sau din sudul
Olteniei.
- formele de relief glaciare create de gheþarii pleistoceni (circurile, vãile,
morenele, blocurile eratice etc. din Carpaþi, Alpii Scandinaviei, Canada etc.). Se
impune peisajul glaciar carpatin complex din munþii Rodnei, Fãgãraº, Retezat,
Parâng.
- formele de relief din lungul þãrmurilor îndeosebi falezele (Bretagne),
plajele, insulele legate prin cordoane de nisip, deltele etc. - ex. þãrmul românesc
înalt cu falezã ºi cel cu plaje ºi delte).
- formele de relief rezultate în urma proceselor de meteorizare ºi
gravitaþionale (abrupturi cu blocuri prãbuºite la bazã, alunecãri de mari proporþii,
coloanele ºi blocurile rotunjite din culmea Pricopan, hornurile, hrubele ºi vãile
de sufoziune dezvoltate în loessurile dobrogene sau din lungul Prutului, Siretului,
Dunãrii; ravenãri de mari dimensiuni cum ar fi cele de la Râpa Roºie de lângã
Sebeº sau Groapa Ruginoasa din Munþii Apuseni).
- forme de relief rezidual, prezente la nivelul interfluviilor alpine- creste
zimþate, turnuri, abrupturi cu baza acoperitã de grohotiºuri - ex. Piatra Craiului,
Creasta Fãgãraºului etc.
- stânci cu forme deosebite rezultate din eroziunea diferenþialã ºi acþiunea
mai multor agenþi externi dezvoltate îndeosebi pe conglomerate ºi calcare (în
munþii Ciucaº, Bucegi, Ceahlãu).
- vulcanii noroioºi care sunt forme de relief create prin acumularea ºi
solidificarea noroiului argilos scos la zi de gazele din adânc (Pâclele Mari,

13
Pâclele Mici, Andreiaºu din judeþul Buzãu; Haºag pe valea Visei;la Bãile
Homorod)
- platourile ºi conurile vulcanice rezultate în urma proceselor de acumulare
ºi consolidare a diverselor produse vulcanice (lave, aglomerate, cenuºã etc.).
Tipice sunt în vestul masivelor Cãlimani-Harghita.
- Obiective turistice de naturã geologicã. Pe ansamblu sunt mai puþin
cãutate; doar de cei care ºi-au fãcut din acestea un hobby (ex. puncte fosilifere).
Pot fi ºi unele fenomene inedite care stârnesc interes sau care sunt folosite într-
un anumit scop (fig. 3). În acest sens, se pot separa:
- anumite tipuri de roci care se impun în peisajul locului direct (un
afloriment vulcanic izolat într-o masã sedimentarã) sau indirect (prin forme de
relief ce le favorizeazã apariþia). Astfel sunt: creste, ziduri, martori de eroziune
impuse de existenþa localã a unui anumit tip de rocã (cristalin, eruptiv, calcare
etc.). Se pot menþiona în acest sens: coloanele de bazalt de la Detunatele din
Munþii Metaliferi; coloanele de bazalt de la Racoº, creasta de granite ºi cuarþite
din Culmea Pricopan, Creasta Cocoºului din Gutâi, zidurile de andezit bazaltoid
de pe Firiza etc.
- focurile vii ce reprezintã un fenomen rezultat din autoaprinderea gazelor
naturale din adânc care ies la suprafaþã în lungul faliilor, fisurilor etc. (ex. la
Terca în bazinul Slãnicului de Buzãu ºi Andreiaºu pe valea Milcovului).
- mofetele, emanaþii de CO2, folosite în tratamentul anumitor boli (circulaþia
perifericã) în puncte amenajate (ex. Tuºnad, Covasna etc.); în unele locuri,
necunoaºterea efectelor nocive pentru respiraþie a condus frecvent la moartea
animalelor ºi accidental a oamenilor, de unde renumele cãpãtat ºi numeroasele
legende þesute asupra acestora -ex. Peºtera Ucigaºã de la Balvanyos.
- cariere cu un anumit tip de rocã, mai rarã sau care prin frumuseþe stârneºte
interes (ex. marmura de Ruºchiþa, Vaºcãu, Moneasa; granitul de Greci;
chihlimbarul de la Colþi).
- vechi ocne de sare sau saline care au fost amenajate pentru diferite
activitãþi turistice (balnear - Tg. Ocna, Slãnic Prahova, Ocna Dej, Praid etc.;
antrenamente ºi concursuri sportive - Slãnic Prahova).
- puncte fosilifere, rezervaþii geologice ºi paleontologice (ex. Strunga din
Bucegi pentru fauna cretacicã, Suslãneºti pentru impresiunile fosile de peºti ºi
plante din oligocen etc.).
- regiuni puternic accidentate tectonic care stârnesc curiozitatea cunoaºterii
(ex. falia San Andreea din California; culoarul tectonic Timiº - Cerna)
- Obiective turistice cu caracter biogeografic. Sunt numeroase, dar la
noi sunt într-o anumitã mãsurã cunoscute ºi necontrolat valorificate pentru turism.
Cele mai însemnate sunt:
- pãdurile din marginea localitãþilor sunt cãutate mai ales pentru recreere
la sfârºit de sãptãmânã; se adaugã pentru grupuri restrânse ºi pentru alte activitãþi
cum ar fi vânatul ºi culesul fructelor de pãdure; dar ele ar putea reprezenta
obiective importante pentru activitãþile cu elevii la unele teme geografice,
biologice. Pãdurile au atât funcþie economicã (mai ales pãdurile situate la marginea
marilor oraºe cu activitate industrialã intensã) cât ºi funcþie de recreere.

14
15
FIG. nr. 3 – Obiective turistice de naturã geologicã
 Creasta Fãgãraºului Bazaltele de la Racoº

Lacul Vidra

Vulcan noroios – Pâclele

Gorunul lui Horea (Þebea)

Peºtera Muierii
PLANºA 1

16
 - pãdurile parc se aflã în unele sectoare ale oraºelor mari ºi au rezultat fie,
prin amenajãri speciale în pãdurea iniþialã ( alei, puncte de alimentaþia, mijloace
de recreere-ex. Bãneasa pentru Bucureºti, Vatra Dornei, Copou la Iaºi), fie prin
plantaþii, uneori cu arbori aduºi din diferite locuri din þarã sau strãinãtate
(Dumbrava Sibiului); rolul recreativ este dominant..
- parcurile dendrologice sunt suprafeþe în limitele unei localitãþi în care
dupã un anumit plan au fost sãdite specii de arbori, arbuºti, plante perene din
diferite pãrþi ale Globului (multe cu caracter exotic), spre ele conducând alei;
suprafaþa este parcelatã iar gruparea speciilor în acestea se face dupã o tematicã
care îmbinã mai multe criterii ºtiinþifice (arbori ºi arbuºti subtropicali, plante
specifice mediului acvatic sau celui alpin etc.); uneori sunt ºi sere cu specii
tropicale, decorative, recreeative. Între parcele sunt alei iar denumirile plantelor
importante sunt indicate prin panouri sau tãbliþe (ex. Simeria, Moacºa lângã
Curtici, Sãvârºin, Gura Humorului, parcul din faþa cetãþii Suceava).Unele au ºi
grupuri de cercetãtori.
- grãdinile botanice sunt parcuri amenajate în conformitate cu un plan
strict ºtiinþific; conþin specii de arbori, arbuºti, plante de parter din diferite locuri
de pe Glob, colecþii de plante rare, sere; colectiv de cercetare, ierbare etc. În
România cele mai importante sunt la Bucureºti, Cluj-Napoca, Iaºi, Jibou, Galaþi.
- parcuri pentru recreere ºi odihnã - existã în toate oraºele numãrul fiind
în funcþie de mãrimea acestuia; gradul de dotare este diferit; cele mai mari sunt
organizate în jurul unor lacuri (frecvent antropice); au spaþii cu amenajãri speciale
pentru odihnã, joaca copiilor, activitãþi cultural-sportive etc. (ex. Ciºmigiu,
Herãstrãu, Titan în Bucureºti).
- pãduri în regiunile montane, de deal ºi podiº care sunt strãbãtute pe
anumite trasee turistice (ex. Bucegi pe versantul prahovean, Munþii Baiu). În
aceastã grupare intrã mai multe categorii cum ar fi: pãduri de interes cinegetic,
pãduri de tip turistic strãbãtute de trasee turistice, pãduri cu folosinþã pentru
campare aflate în grade diferite de amenajare.
- pãduri cu arbori seculari (Slãtioara din estul munþilor Rarãu; pãdurea
Valea Putnei din estul munþilor Giumalãu, în M. Buzãului la Harþagu ºi Viforâta;
în M. Cãlimani); frecvent sunt suprafeþe mai mari în care existã pâlcuri de
molizi sau fagi, iar în câmpie stejari cu înãlþime ºi diametre foarte mari ºi care
au o vârstã care depãºeºte 150 ani; frecvent constituie rezervaþii naturale (la vest
de Buzãu pãdurile Spãtaru ºi Crâng, la Snagov, Comana etc.).
- rezervaþii botanice, forestiere sunt în mai micã mãsurã introduse în
literatura turisticã ºi ca atare sunt frecventate doar de specialiºti sau de cei care
doresc sã le cunoascã cu un scop didactic sau ca hobby. (ex. turbãriile de la
Mohoº, Tuºnad, Borsec, Poiana Stampei etc.). Existã însã ºi rezervaþii în care se
impune un anumit component floristic, el constituind chiar un simbol pentru
localitatea în moºia cãruia se aflã. Mai mult la anumite date calendaristice în
acele locuri se organizeazã sãrbãtori folclorice care atrag numeroºi turiºti (ex.
Sãrbãtoarea înfloririi liliacului sãlbatic de la Ponoare, Sãrbãtoarea castanului de
la Tismana; Sãrbãtoarea narciselor la Vad în Depresiunea Fãgãraº, bujorul sãlbatic
de la Zaul de Câmpie) (fig. 4).

17
18
FIG. nr. 4 – Principalele rezervaþii naturale
 - rezervaþii faunistice - în care sunt protejate anumite specii de mamifere
(capra neagrã, ursul carpatic), pãsãri (pelicani, egrete, stârci etc.), peºti (lostriþa
pe Bistriþa, Viºeu, aspretele pe Vâlsan); cele mai multe sunt concentrate în Delta
Dunãrii, bãlþile Dunãrii sau în munþii înalþi (fig. 4).
- rezervaþii naturale complexe în care alãturi de specii rare de plante,
animale ce au însemnãtate distinctã fiind protejate, se adaugã valoarea peisajului,
unele elemente inedite ale reliefului sau alcãtuirea geologicã (dominant în masivele
carpatice) (fig. 4).
- specii de plante endemice sau animale strict protejate din anumite locuri
care nu sunt rezervaþii naturale (îndeosebi cu liliac sãlbatic, lalea pestriþã, bujor).
- grãdini ºi puncte zoologice care sunt spaþii amenajate ce cuprind specii
de animale captive din þara noastrã iar cele mai mari ºi din afarã Constituie
locuri de vizitã, îndeosebi pentru copii dar ºi de studiu (Bãneasa în Bucureºti,
Cãlãraºi, Tecuci, etc.)
- parcurile zoologice reprezintã areale de pãdure îngrãdite, aflate sub
protecþie în care sunt colonizate anumite grupuri de animale în scop ºtiinþific dar
ºi pentru vizite turistice (Vânãtori Neamþ, Bucºani-Dâmboviþa, pãdurea Silvaº de
lângã Haþeg)
- pãstrãvãriile - sunt spaþii amenajate pentru înmulþirea ºi creºterea
salmonidelor ºi valorificarea lor economicã. Cele mai multe sunt pe vãile carpatice,
dar în ultima vreme au fost create ºi în unele localitãþi din regiunile colinare
(Pod. Mehedinþi, Subcarapaþii Gorjului etc.) (fig. 6).
- locuri unde se pot practica vânãtoare sportivã ºi pescuitul sportiv; existã
perioade în care aceste acþiuni se realizeazã organizat sau individual. Spre exemplu
toamna se practicã pescuit sportiv de rang naþional ºi internaþional îndeosebi
pentru ºtiucã ºi crap pe marile bãlþi sau vânat de raþe sãlbatice ºi iepuri în Delta
Dunãrii.
- parcurile naþionale sunt spaþii delimitate în majoritatea situaþiilor în
regiunile muntoase. Ele constituie o regiune în care valoarea deosebitã a
componentelor naturale, multe din ele raritãþi au impus protejarea totalã faþã de
activitãþi economice (exploatãri forestiere, miniere, agricole etc.); în cadrul lor
sunt rezervaþii ºtiinþifice în care nu se pãtrunde decât cu autorizaþie specialã ºi
spaþii în care sunt trasee turistice ºi unele amenajãri necesare practicãrii acestuia
(ex. Parcul naþional Retezat, Parcul naþional Rodna etc.). Primul a fost cel din
Munþii Retezat care are acest statut din 1935. Din 1979 el este în acelaºi timp
ºi rezervaþie a biosferei. Dupã 1990 au mai primit acest statut încã 10 regiuni.
În cadrul lor existã areale strict ocrotite care au caracter ºtiinþific ºi spaþii limitrofe
protejate dar în care activitãþile turistice sunt permise doar sub control ecologic
( ex: cele 2 areale din Munþii Retezat) (fig. 5).
- parcurile naturale constituie o categorie aparte stabilitã dupã anul 2003.
Ele sunt în numãr de 6. Fiind localizate atât în munþi cât ºi în regiunile deluroase
(Munþii Mãcin) ºi chiar de câmpie (Balta Micã a Brãilei). Au suprafeþe mari dar
variabile de la caz la caz, în cuprinsul lor intrând ºi localitãþi rurale. Acestea
sunt segmente teritoriale de suprafeþe variabile, având drept scop pãstrarea ºi
fortificarea componentelor naturale ale spaþiului geografic (vegetaþie, faunã, reþea

19
FIG. nr. 5 – Parcuri naþionale ºi naturale

FIG. nr. 6 – Principalele pãstrãvãrii

20
hidrograficã etc.), în paralel cu o exploatare economicã adecvatã ºi raþionalã
(Vasile Surd ºi colab., 2005).
Ca urmare în afara spaþiilor ocrotite (rezervaþii, specii de plante ºi animale
rare, elemente de geologie sau de relief protejate etc.) ºi unde se practicã un
turism ecologic sunt ºi suprafeþe (vatra satelor, terenuri cu diverse culturi) unde
activitãþile turistice (îndeosebi cele legate de agroturism, tratamente balneare,
etc) se asociazã cu cele de naturã economicã (se exclud formele care conduc la
diferite poluãri).
În amenajarea parcurilor naturale se impun patru aspecte esenþiale ºi anume:
delimitarea teritorialã a acestora; accesul; tipul ºi limitele diverselor categorii de
activitãþi umane; controlul ºi supravegherea teritoriului aferent, respectiv
administrarea acestuia (Surd ºi colab., 2005). În cadrul parcurilor existã drumuri
speciale de acces ºi reguli de urmat, inclusiv “dimensionarea numericã” a
vizitatorilor pe unitatea de timp ºi orarul de vizitare. Parcurile naturale au
regulamente de funcþionare proprii în care sunt incluse tipurile de activitãþi
antropice permise pe teritoriul acestora (plimbare, odihnã, vânat, pescuit, limite
de zgomot, regim de exploatare silvicã), categoria de unelte folosite, precum ºi
volumul diverselor categorii de bunuri exploatabile (numãr de indivizi, m3 masã
lemnoasã) (fig. 5).
- rezervaþii ale biosferei reprezintã regiune naturalã care au cãpãtat un
regim de protecþie ºi folosinþã specialã, fiind încadrate ca “situri naturale” cu
valoare de patrimoniu mondial (fig. 6). La noi, acest regim îl are Delta Dunãrii
împreunã cu Câmpia lagunarã Razelm-Sinoie ºi o fâºie de pe platforma litoralã;
în cadrul ei existã 15 rezervaþii naturale strict delimitate între care sunt spaþii
pentru turism, pescuit, mai multe sate cu activitãþi agricole etc.

Tabelul nr. 2
Rezervaþii ale biosferei (RB), parcuri naþionale (P.N) ºi parcuri naturale (P.n) în România
(dupã Anuarul statistic al României, 2001 cu completãri)

Denumirea Tipul Judeþul Suprafaþa (ha)

1. Delta Dunãrii RB Tulcea 576216
2. Retezat PN Hunedoara, Caraº-Severin, Gorj 38138
3. Rodna PN Maramureº, Bistriþa-Nãsãud 47304
4. Domogled-Valea Cernei PN Caraº-Severin, Mehedinþi, Gorj 61211
5. Cheile Nerei-Beuºniþa Pn Caraº-Severin 36758
6. Apuseni Pn Bihor, Alba, Cluj 75784
7. Bucegi Pn Prahova, Dâmboviþa, Braºov 32624
8. Semenic-Cheile Caraºului PN Caraº-Severin 36214
9. Ceahlãu PN Neamþ 7742

21
 Continuare – Tabelul nr. 2
Denumirea Tipul Judeþul Suprafaþa (ha)

10. Cozia PN Vâlcea 16746

11. Cãlimani PN Suceava, Mureº, Harghita, 25613
Bistriþa-Nãsãud
12. Piatra Craiului PN Braºov, Argeº 14795
13. Cheile Bicazului-Hãºmaº PN Harghita, Neamþ 6937
14. Grãdiºtea de Munte- PN Hunedoara 38184
Cioclovina
15. Munþii Mãcinului PN Tulcea 11.345
16. Vânãtori-Neamþ Pn Neamþ 30818
17. Balta Micã a Brãilei Pn Brãila 20456
18. Porþile de Fier Pn Mehedinþi, Caraº-Severin 115655
19. Defileul Jiului Gorj, Hunedoara 11127
20. Buila-Vânturariþa Vâlcea 4168
21. Alte parcuri: Luca Mureº Arad
Vrancea Vrancea

- Obiective turistice legate de ape. Apele, indiferent de forma sub care

existã, au constituit ºi reprezintã mediul necesar omului ºi activitãþilor sale inclusiv
pentru turism. Ca urmare, în afara faptului cã în vecinãtatea lor sunt obiective turistice
de altã naturã, ele însele se pot încadra în aceastã direcþie. În acest sens sunt:
- izvoarele fie cã sunt minerale, arteziene, permanente sau intermitente, fie
termale ºi mezotermale (fig. 7) etc., au impus amenajãri balneare sau pentru
turism- Vatra Dornei, Borsec, Tuºnad, Bãile Herculane; izvoarele carbogazoase
ºi cu apã platã, sunt valorificate ºi pentru folosinþa apei în consumul turiºtilor.
Apele minerale de pe teritoriul României se pot grupa în 11 categorii
(oligominerale, carbogazoase, alcaline, alcalino-feroase, feruginoase, arsenicale,
clorurate sodice, iodurate, sulfuroase, sulfatate, radioactive) (tabel nr. 3) ºi
reprezintã o valoroasã resursã turisticã atât prin consum dar mai ales pentru
asigurarea unor tratamente specifice. Alãturi de acestea sunt pe de-o parte izvoarele
termale cu grad de mineralizare variat care au o largã cãutare în tratamentele
terapeutice (Felix, 1 Mai, Tinca, Bãile Herculane) dar ºi apele termale extrase
prin foraje utilizate în ºtranduri (Oradea, Timiºoara), sau ca mijloc balnear (Cozia,
Bucureºti-Foradex). Cele mai importante izvoare termale de la noi din þarã sunt
la Moneasa (23-32°C), Geoagiu (34°C), Vaþa de Jos (35-38°C), Bãile Herculane
(62°C în cazul apelor din foraje), Bãile Felix(48-69°C), în perimetrul Vadu Oii–
Topalu, Þicleni, Cãlimãneºti-Cãciulata, Cozia-Bivolari, (temperaturi peste 50°C),
Lunca Bradului-Topliþa (22,5°C), Bãile Olãneºti(32,5°C), Mangalia (21,5°C),
Bãile Tuºnad (21°C), Timiºoara (20,2°C), Arad (21,2°C), Bãile Tinca (25°C),
Rãbãgani(23°C) etc. (I.Piºota, 1995).

22
23
FIG. nr. 7 – Principalele localitãþi cu izvoare minerale
 Tabelul nr. 3
Tipuri de izvoare minerale pe teritoriul României (dupã I. Piºotã, 1995 cu modificãri)

Tipul de izvor Utilizare Localizare

Oligominerale În cura internã sau externã, pot fi ºi Bãile Felix, Bãile 1 Mai, Geoagiu-Bãi,
termale Cãlan, Vaþa de Jos, Moneasa,
Cãlimãneºti, Slãnic Moldova, Bãile
Olãneºti

Carbogazoase ape medicinale cât ºi în cura externã Buziaº, Lipova, Biborþeni, Sângeorz-
Bãi, Vatra Dornei, Bãile Tuºnad,
Balvanyos, Malnaº-Bãi

Alcaline cura internã, pot conþine ºi clorurã Bodoc, Poiana Negri, Borsec, Zizin,
de sodiu Slãnic Moldova, Covasna, Sângeorz-Bãi

Alcalino-feroase Predominã anionul bicarbonic ºi Borsec, Lipova, Tinca, Biborþeni, Zizin

cationii de calciu ºi magneziu;
folosite cu precãdere în cura internã

Feruginoase au fier ºi sunt folosite în cura internã Bãile Tuºnad, Vatra Dornei, Buziaº,
sau ca ape de masã Lipova, Vâlcele

Arsenicale cura internã Covasna, ªaru Dornei

Clorurate–Sodice cura internã sau externã Bãile Herculane, Ocna Sibiului, Sovata,
Ocnele Mari, Ocna Mureº, Slãnic
Moldova, Sângeorz Bãi, Malnaº

Iodurate În funcþie de concentraþie atât în Bãile Olãneºti, Cãlimãneºti, Cozia,

cura internã cât ºi în cura externã Bazna, Govora

Sulfuroase În special în cura externã Bãile Herculane, Cãlimãneºti, Olãneºti,

Sãcelu, Pucioasa

Sulfatate Prezintã sulf în formã oxidatã, sunt Amara, Vaþa de Jos

hipotone ºi indicate pentru cura
internã

Radioactive au o radioctivitate de cel puþin Bãile Herculane, Sângeorz Bãi, Borsec

10–7 mg/l sare de uraniu

- lacurile, au valenþe turistice multiple; constituie locuri de agrement, odihnã

frecvent folosite la sfârºit de sãptãmânã; sunt baze pentru pescuit, canotaj, înot
etc.; la unele lacuri cu apã sãratã, salmastrã care dispun de nãmol sapropelic
existã amenajãri pentru tratamente balneare (Lacul Sãrat de la sud de Brãila,
Amara, Terchirghiol, cele din ocnele prãbuºite-Slãnic etc.); alte lacuri din regiunile
montane (glaciare, carstice) reprezintã obiective însemnate pe traseele turistice
(Bâlea, Capra, Gâlcescu, Bucura, Zãnoaga, Ighiu, Zãton) (fig. 8).

24
25
FIG. nr. 8 – Lacurile cu importanþã turisticã
 - râurile atât în localitãþile pe care le strãbat, dar ºi în afara lor, sunt
solicitate în diverse forme de practicare a turismului (odihnã, recreere, înot); la
cele mari ºi adânci se adaugã navigaþia de plãcere ºi instrucþie. Pe râurile mari
din þarã (Mureº, Olt, Siret) în ultimii ani au fost reînviate “expediþiile nautice”
ale plutaºilor de odinioarã dar prin folosirea unor ambarcaþiuni sportive moderne.
Amenajãrile hidrotehnice ºi hidroenergetice (pe Bistriþa, Argeº, Olt) au ca element
de atractivitate distinct lacurile de acumulare (Dunãrea, Mureº, Bega, etc.) folosite
ºi pentru canotaj, plimbãri cu ºalupe, pescuit etc.
- marea sub raportul importanþei turistice trebuie privitã în mai multe
sensuri:
- litoralul cu peisaje puternic antropizate ºi unde existã obiective turistice
variate, izolate sau grupate; staþiuni care sunt valorificate deosebit (recreere,
odihnã, tratament, diferite sporturi, instrucþie etc.), precum Nãvodari, Eforie,
Mangalia Nord, Costineºti dar ºi în cele douã municipii Constanþa ºi Mangalia;
- navigaþia care faciliteazã turism local ºi internaþional (Constanþa,
Mangalia);
- calitãþile tonifiante ale apei pentru înot ºi terapie.

Obiectivele turistice de naturã antropicã

Constituie rezultatul gândirii ºi activitãþilor multiple ale oamenilor de-a
lungul mileniilor. Sunt concentrate îndeosebi în spaþiul aºezãrilor, dar existã ºi
disparat în afara acestora. În aceastã grupã se includ circa 29.435 de monumente
de naturã arheologicã (9585), arhitectonicã (17708), for public ºi funerare etc.
Obiective turistice de naturã istoricã (fig. 9). În majoritate sunt urme de
culturã materialã ºi vestigii de aºezãri ºi cetãþi din epoci diferite. În acest sens,
se pot separa, la nivelul României:
- urme de aºezãri ºi culturi din paleolitic (ªtefãneºti pe Prut), neolitic
(cultura Cucuteni).
- vestigii ale unor aºezãri dacice (Sarmisegetuza dacicã, Costeºti, Blidaru,
Lozna, Brad-Zargidava, greceºti (Histria, Tomis, Calatis), daco-romane
(Sarmisegetuza Ulpia Traiana, Apulum, Napoca sau cele din lungul Dunãrii ºi
din Dobrogea-Dierna, Drobeta, Carsium, Axiopolis, Aegysus, Noviodunum).
- ruinele unor cetãþi medievale (la Suceava, Cetatea Neamþului, Cluj-
Napoca, Sighiºoara, Mediaº, Sibiu, Alba Iulia, Oradea, Timiºoara, Deva etc.),
cetãþi þãrãneºti (Prejmer, Hãrman în Depresiunea Braºov, Alma Vii, Saschiz,
Iacobeni, Biertan, Moºna etc. în Podiºul Hârtibaciu), biserici întãrite (în
Transilvania) etc.
- locuri de bãtãlii însemnate pentru istorie indicate prin mausolee, troiþe,
monumente, cimitire ale eroilor (Cãlugãreni, Podul Înalt, ªelimbãr, Mãrãºti,
Mãrãºeºti, Oituz, Soveja, Mateiaº etc.).
Obiective turistice cu însemnãtate arhitectonicã ºi artisticã (fig. 10).
Înglobeazã elemente ale creaþiei umane rezultate de-a lungul secolelor, ele relevând
atât curente artistice naþionale cât ºi influenþa unora de rang internaþional care
au fost adaptate. Se includ:
- Biserici, mãnãstiri, moschee, sinagogi etc. care au fost construite ºi
refãcute în secole diferite; în Transilvania ºi Banat se identificã, mai multe tipuri

26
27
FIG. nr. 9 – Obiective istorice cu importanþã pentru turism
28
FIG. nr. 10 – Construcþii arhitectonice ºi istorice cu importanþã pentru turism
de edificii realizate în stilurile arhitectonice-romanic, gotic, renascentist, baroc
etc; în toate provinciile istorice sunt biserici de lemn ortodoxe (tabel nr. 4),
biserici din piatrã ºi zidãrie în stil bizantin dar transpus diferit de la o epocã la
alta (mai însemnate fiind cel muºatin în Moldova, brâncovenesc în Þara
Româneascã etc.), construcþii în stil clasic în sec. XIX ºi în cea mai mare parte
a sec. XX; (modern în ultimele decenii) (fig. 11).

Tabelul nr. 4
Exemple de edificii religioase din lemn (sec. XVII-XVIII) ºi în piatrã (sec. XV-XVII) cu
valoare de patrimoniu

Denumire Tip Localizare

Biserica Sfântul Nicolae Bisericã din lemn Bogdan Vodã, Maramureº
Biserica Sfântul Nicolae Bisericã din lemn Budeºti, Maramureº
Biserica Naºterii Maicii Domnului Bisericã din lemn Cãlineºti, Maramureº
Biserica Naºterii Maicii Domnului Bisericã din lemn Ieud, Maramureº
Biserica Sfântul Nicolae Bisericã din lemn Bârsana, Maramureº
Biserica Cuvioasa Paraschiva Bisericã din lemn Ocna ªugatag, Maramureº
Biserica Sfinþii Arhangheli Bisericã din lemn Rozavlea, Maramureº
Biserica Sfinþii Arhangheli Bisericã din lemn Rogoz, Maramureº
Schitul Negru Vodã Bisericã rupestrã Cetãþeni, Argeº
Schitul Corbii de Piatrã Bisericã rupestrã Jgheaburi-com.Corbi, Argeº
Complexul de biserici ºi chilii rupestre Bisericã rupestrã Aluniº-Nucu -
com. Bozioru, Buzãu
Ansamblul monastic rupestru: biserici, Bisericã rupestrã Basarabi, Constanþa
încãperi, galerii
Complexul rupestru Bisericã rupestrã Independenþa, Constanþa
Chilia Daniil Sihastru Bisericã rupestrã Putna, Suceava
Chilia Sf.Andrei Bisericã rupestrã Ioan Corvin, Constanþa

În patrimoniul cultural de interes naþional sunt înscrise 81 de biserici din

lemn, 6 biserici rupestre ºi 197 de biserici ºi ansambluri mânãstireºti.

- Edificii civile (îndeosebi din sec. XVII-XX) care poartã pecetea

influenþelor artistice naþionale a celor exterioare sau o îmbinare a acestora; se
includ palate (în marile oraºe), conace, cule (Oltenia), case boiereºti, castele
(Transilvania, Peleº) etc. Acestea sunt construite în diferite stiluri arhitectonice
(romanic, gotic ºi neogotic, renaºtere, baroc, brâncovenesc, empire, secession,
eclectic ºi al academismului francez, clasic ºi neoclasic, modern). Între ele
remarcabile prin dimensiuni ºi valoare artisticã sunt cele din oraºele mari: Braºov,

29
30
FIG. nr. 11 – Mânãstiri ºi centre ecleziastice principale
Sibiu, Cluj-Napoca, Oradea, Timiºoara, Bucureºti, Iaºi, Craiova, Constanþa, Alba
Iulia, Hunedoara dar ºi altele din localitãþi mai mici, uneori sate (Curþiºoara,
Glogova, Bujoreni, Cerneþi etc.).
- Monumente, statui ºi busturi ale unor personalitãþi, construcþii ºi plãci
comemorative. Majoritatea sunt situate în oraºe sau în localitãþile natale ale
personalitãþilor respective.
- Muzee, expoziþii ºi case memoriale constituie o categorie largã cu profil
extrem de variat (istorie, artã popularã, picturã, sculpturã, ºtiinþele naturii, colecþii
inedite de obiecte etc.); se gãsesc în oraºe (diferite ca numãr ºi tematicã) dar ºi
în unele aºezãri rurale (aici au caracter de colecþii dominant cu tematicã istoricã,
artã popularã, arte plastice, ºtiinþele naturii etc.) (ex. Enisala, Hereºti, Topalu)
(fig. 12, 13).
Obiective turistice cu caracter etno-folcloric. Pun în evidenþã obiceiuri
strãbune, obiective ale creaþiei populare, festivaluri artistice populare. Trãsãturile
fundamentale ale culturii populare româneºti sunt autenticitatea, originalitatea,
unitatea în varietate a fenomenelor, continuitatea toate acestea împletindu-se cu
ingeniozitatea ºi inventivitatea reflectate în creaþii de civilizaþie materialã, în
datini, obiceiuri, în creaþia literarã oralã, în cântecul ºi dansul popular. Se pot
separa:
- Muzee cu profil de artã ºi arhitecturã popularã. Cele mai însemnate au
caracter complex incluzând case, acareturi þãrãneºti, stâne, instalaþii tehnice care
dateazã din secolele XVII-XVIII, þesãturi, cusãturi, obiecte de uz gospodãresc
etc. Prin construcþii ºi obiecte se redã specificul satului românesc din diferite
zone etnofolclorice. Renumite sunt: Muzeul Satului din Bucureºti (primul din
þarã, înfiinþat de Dimitrie Gusti în 1936), Bujoreni-Vâlcea, Goleºti-Argeº,
Dumbrava Sibiului, Suceava lângã cetate, Negreºti-Oaº, Sighetul Marmaþiei,
Curþisoara-Gorj (fig. 14, 15).
- Construcþii de lemn (case, porþi, biserici) aflate în diverse sate care au
devenit renumite prin acestea. În acest sens sunt porþile masive cu bogate decorãri
ºi bisericile din judeþele Maramureº, Gorj, Harghita, Covasna, Sãlaj, Bihor etc.
- Ateliere de prelucrare artisticã a lemnului ºi colecþii de linguri, furculiþe,
furci de tors, etc. realizate de creatori populari talentaþi din mai multe sate din
judeþele Vâlcea, Alba, Olt, Hunedoara, Bihor; se adaugã piese de mobilier în
judeþele Bihor (Budureasa), Vâlcea, Argeº, Maramureº.
- Ceramica popularã se lucreazã încã în aproape 200 de centre din toatã
þara, dintre care o parte însemnatã sunt legate de redarea artisticã ºi tradiþionalã.
Se impun obiectele din ceramicã neagrã lustruitã cu pietre albe de râu la Marginea
(Suceava) ºi Poiana Deleni (Iaºi); ceramicã roºie nelustruitã la Sãcel (Maramureº),
ceramicã albã smãlþuitã la Horezu, Vlãdeºti (Vâlcea), Oboga (Olt), ceramicã
verde de la Corund etc.
- Sãrbãtorile populare, târgurile ºi nedeile legate de pãstorit, de ciclurile
vegetative ale diferitelor plante, târgurile-concurs ale olarilor etc. Importante
sunt cele de la Novaci, Vaideeni, Huta Certeze, Prislop, Gura Teghii, Lopãtari,
Andreiaºu, din satele din Mãrginimea Sibiului, din Culoarul Bran-Rucãr.

31
FIG. nr. 12 – Obiective antropice cu caracter naturalist

FIG. nr. 13 – Muzee, case ºi expoziþii memoriale

32
33
FIG. nr. 14 – Principalele centre etnografice
FIG. nr. 15 – Muzee ºi colecþii cu caracter etnografic

FIG. nr. 16 – Obiective turistice cu caracter economic

34
 Tabelul nr. 5
Principalele zone etnografice ale României (dupã I. Vlãduþiu, 1976)

Zona etnograficã Subzona etnograficã Centre renumite

Moldova de nord Suceava Rãdãuþi, Marginea,Vama, Moldoviþa,
Câmpulung Suceviþa, Breaza de Sus, Demacuºa
Rãdãuþi
Moldova Centralã Neamþ Dãrmãneºti, Cucuieþi, Palanca,
Bacãu Bogdãneºti, Izvorul Berheciului,
Rãcãciuni, Orbeni, Corbeasca, Podu
Turcului, Rãchitoasa, Hemeiuº, Piatra
ªoimului, Pipirig, Borca
Transilvania de est Reghin Corund, Satu Mare, Brãdeºti, Deda,
Topliþa Hodac, Sãrmaº, Subcetate, Izvoru
Ciuc Muntelui, Dãneºti, ªoimeni, Vlãhiþa,
Lueta
Maramureº Lãpuº Sãpânþa, Sãcel, Bârsana, Ieud, Rozavlea,
Viºeu Vadu Izei, Cãlineºti, Bogdan Vodã,
Oaº Cãlineºti-Oaº
Mara
Transilvania de nord Someº Calna, Mãgoaja, Huedin, Izvorul
Chioar Criºului, Racâº, Bozna, Cizer, Pria
Zalãu
Transilvania de vest Þara Moþilor Laz, Nicula, Goieºti, Vadu Moþilor,
Cluj Avram Iancu, rogojel, Cãlaþele, Poieni,
Turda Ciucea, Scãriºoara, Gârda de Sus, Albac,
Alba Vidra, Vadul Moþilor, Întregalde, Sãlciua,
Roºia, Cãbeºti,
Transilvania Centralã Târnave Iernut, Bãlãuºeri, Chendu, Murgeºti
Mureº
Criºana Zarand Vadu Criºului, Derna, Sãcuieni, Ciocaia,
Beiuº Ceiºoara, Sâmbãta, Pomezeu, Lazuri de
Bihor Beiuº, Sârbeºti, Cãrpinet, Lebeceni,
Criºtiouru de Jos, Obârºa, Dobroþ, Leauþ,
Ribiþa
Banatul de nord-est Þinutul Pãdurenilor Sãscior, Clopotiva, Ohaba Ponor, Cerbãl,
Þinutul Haþeg Leºnic, Muncelu Mare
Banatul de sud-est Valea Dunãrii Prigor, Putna, Ciclova Românã, Gârnic,
Valea Bistrei Globurãu
Valea Cernei
Oltenia de Sud Dolj Mehedinþi Siseºti, Schitu Topolniþei, Izvorul Bârzii,
Ponoarele,Veleºti, Melineºti, Baia de
aramã, Ponoarele, ªiºeºti, Salcia
Muntenia de sud-vest Olt Teleorman Oboga, Romana, Strejeºti, Cãlmãþui,
Buiceºti, Priseaca, Balaci, Bujoreni,
Roºiori de Vede, Peretu, Conþeºti,
ªtorobãneasa, Izvoarele, Zimnicea,
Piatra, Furculeºti, Troianul, Plosca

35
 Continuare – Tabelul nr. 5

Zona etnograficã Subzona etnograficã Centre renumite

Muntenia de sud-est Ilfov Axintele, Cãzãneºti, Malu
Ialomiþa
Dobrogea Constanþa Sãcele, Cobadin, Agighiol, Valea
Tulcea Nucarilor, Jurilovca, Mahmudia, Sf.
Gheorghe, Cochirleni, Ciocârlia, Enisala,
Luncaviþa, Horia
Muntenia de nord-est Prahova Olari, Iveºti, Þifeºti, Vitãneºti, Ceraºu,
Brãila Trãisteni, Teºila, Drajna de Jos, Proviþa
Buzãu de Jos, Puchenii Mari, Tufeºti, Gropeni,
Siriu, Gura Teghii, Lopãtari, Mânzãleºti,
Bisoca, Valea Salciei, Bãbeni, Plopeasa,
Cãtina, Calvini, Cislãu, Vipereºti, Joseni,
Plopeasa
Oltenia de nord Vâlcea Horezu, Stroieºti, Peºtiºani, Glogova,
Gorj Motru, Novaci, Vaideeni, Bistriþa,
Stoeneºti, Pietrari, Bãbeni, Slãtioara,
Vlãdeºti, Galeºoaia, Cartiu, Glodeni,
Bãlãneºti
Transilvania de sud Þara Bârsei Arpaº, Cincu, ªâmbãta, Sibiel, Simon,

Obiective cu caracter economic. Sunt mai puþine ele reflectând un anumit

stil de construcþie sau mod de exploatare economicã specifice unor perioade
istorice. Între cele pãstrate sunt unele poduri din piatrã din sec. XVI-XVII în
Moldova pe râul Bârlad, podurile peste Dunãre realizate de A. Saligny la Feteºti-
Cernavodã, furnale vechi în Banat din sec. XVIII, calea feratã cu cremalierã de
la Oraviþa-Anina, muzeul locomotivelor (Reºiþa), farul genovez de la Constanþa,
barajele de la Vidraru, Porþile de Fier sau de pe Bistriþa, Someºul Cald, Sebeº,
Lotru etc; mori din piatrã sau de vânt, planul înclinat de la Covasna; vechi
exploatãri de aur (Roºia Montanã), sare (Cacica, Slãnic, Târgu Ocna, Turda
etc.), cãrbune, ardezie, petrol (Sãrata Monteoru) (fig. 16).

Alte obiective artistice sau comemorative. În aceastã grupare se includ

toate festivalurile artistice (îndeosebi muzicale), locurile în aer liber unde sunt
concentrate rezultate ale creaþiei artistice populare (sculpturi în lemn, piatrã,
Cimitirul Vesel de la Sãpânþa) sau culte (taberele de sculpturi în lemn, fier-
Galaþi, piatrã - Mãgura, Hobiþa, Galaþi, Babadag, Lãzarea etc.), cimitire ale
eroilor (1916-1918, 1941-1944, revoluþiei din 1989).

Itinerariul reprezintã un traseu mai lung sau mai scurt în cadrul cãruia
sunt cuprinse spre vizitare mai multe centre ºi obiective turistice. Itinerariul
trebuie stabilit din timp conform unor reguli precise ºi deja consacrate.

36
 Cetatea Sucevei Mânãstirea Tismana

Biserica fortificatã Biertan Muzeul Curtiºoara

Castelul Peleº Centrala atomo-electricã Cernavodã

PLANªA 2

37
 2. Potenþialul turistic al principalelor componente de
mediu; favorabilitate ºi restricþionãri pentru
activitatea turisticã
Multe din elementele componentelor de mediu au însemnãtate pentru
afirmarea vocaþiei turistice a unei regiuni. Unele se impun imediat, altele cu
dificultate ceea ce face ca în ansamblul de amenajãri necesare unui turism civilizat
ºi însãºi motivaþia pentru o formã sau alta de activitãþi turistice sã se realizeze
în grad diferit. Iatã câteva aspecte care relevã diferenþe însemnate pentru fiecare
component de mediu.

• Relieful ºi activitãþile turistice. Prin varietatea formelor cel

alcãtuiesc constituie un important component geografic pentru o multitudine de
solicitãri turistice. Raportul dintre el cu potenþialul turistic ºi activitãþile ce se
leagã de acesta trebuie însã urmãrit în douã direcþii:
- de favorabilitate
- de restricþionare relativã
Favorabilitatea activitãþilor turistice este bazatã mai întâi pe gradul de
atractivitate pe care-l exercitã asupra unei mase însemnate de turiºti, ºi în al
doilea rând de accesibilitate.
Atractivitatea este legatã de mai multe caracteristici între care fizionomia
(cu cât este mai bizarã ºi ineditã o formã de relief cu atât va fi un factor de
stimulare a interesului), dimensiunile (atracþia creºte spre cele grandioase),
varietatea alcãtuirii ºi genezei, gradul de individualizare în ansamblul regional
al reliefului ºi uneori spectaculozitatea evoluþiei unor procese creatoare de forme
de relief, chiar dacã înfãptuirea lor poate conduce la înregistrarea de riscuri
însoþite de pierderi materiale ºi umane (ex. erupþiile vulcanice, alunecãri de
proporþii). Existã mai multe tipuri de forme de relief ale cãror caracteristici le
oferã o favorabilitate aparte. Între acestea sunt:
- Vârfurile ºi culmile principale-din masivele montane sau cele relativ
izolate din unitãþile deluroase. Atracþia este determinatã în primul rând de
altitudine. Astfel mulþi turiºti strãbat itinerare montane având ca þintã ascensiunea
pe crestele ºi vârfurile principale (în M. Bucegi cele de pe laturile esticã sau
nordicã, în M. Fãgãraº creasta cu cele 6 vârfuri care depãºesc 2500 m, în M.
Ciucaº - culmile Bratocea, vf. Ciucaº-culmea Zãganu etc.) care oferã pe lângã
satisfacþia realizãrii ascensiunii ºi aceea a urmãririi unor vederi panoramice
complexe ºi variate. În al doilea rând intervine atracþia prin ineditul fizionomiei
impus de alcãtuirea petrograficã sau prin genezã (ex. multe itinerare din bazinul
Arieºului Mic conduc la vf. Detunata Goalã, care dominã cu circa 200m restul
culmilor aflate la 1000-1100m, dar prin alcãtuirea distinctã-coloane de bazalte ºi
versanþi relativ abrupþi îmbrãcaþi de mase de grohotiº paralelipipedice se impun
în peisajul Þãrii Moþilor). Caracteristici similare sunt legate de vârful calcaros
al muntelui Vâlcan aflat în vestul Þãrii Moþilor. O creastã de proporþii care
dominã prin altitudine, fizionomie, individualitate ºi spectaculos este Piatra
Craiului strãbãtutã pe sectoare sau în întregime de numeroºi turiºti. În regiunile

38
deluroase atractivitatea spre astfel de obiective este mai redusã dar se pãstreazã
în condiþiile în care acestea sunt cu poieni ºi oferã perspective largi de observaþie.
Astfel, în Dobrogea de Nord de pe culmea Beºtepe (200-242 m) se poate realiza
un tur de perspectivã atât asupra unei mari pãrþi din Delta Dunãrii cât ºi a
câmpiei din nordul lacului Razelm, iar de pe vârful Denistepe (270 m) pot fi
urmãrite Depresiunea Nalbant dar ºi toatã rama colinarã limitrofã. Spre toate
acestea dominant conduc poteci ºi numai uneori drumuri forestiere sau chiar
ºosele asfaltate (Transfãgãrãºanul, parþial Transalpina). În situaþii fericite existã
instalaþii pe cablu (M.Bucegi, M.Postãvaru, M.Fãgãraº, etc.). Desigur activitãþile
turistice principale sunt sprijinite de un minim de amenajãri (cabane, refugii
etc.). Dominantã rãmâne drumeþia la care se adaugã odihna ºi recreerea în intervale
de câteva zile ºi uneori turismul de naturã ºtiinþificã.
- Cheile ºi defileele prin fizionomie (sectoare de vale îngustã, cu versanþi
abrupþi sau cu pante accentuate, albii cu praguri în rocã dar ºi cu acumulãri de
bolovani, blocuri), dimensiunile mari, peisajul de varietate morfologicã, în cadrul
cãrora elementele de spectaculozitate abundã (abrupturi de zeci de metri,
surplombe în mai multe nivele, repeziºuri de ape, cascade, guri de peºterã)
constituie unele din formele de relief cel mai mult cãutate de cãtre turiºti. O
bunã parte din acestea sunt rezervaþii naturale sau aparþin de diferite parcuri
naþionale. Accesul se produce prin ºosele modernizate total (când se aflã pe axe
de circulaþie – Defileele Dunãrii, Prahovei, Mureºului, Oltului, Jiului, Cheile
Bicazului) sau parþial (defileele ºi cheile de pe cele trei Criºuri, Cerna), drumuri
forestiere (Bâsca Mare, Bâsca Micã, Jaleº, Galbenului, Aiudului, Olteþului etc.),
poteci (Cheile Turzii, Tureni, Galda etc.). În afara drumeþiei ºi vizitãrii prin
traversãri auto de vale, unde în vecinãtate sunt capacitãþi de cazare ºi masã,
acestea sunt legate ºi de alte forme de activitãþi turistice precum alpinismul,
recreerea la sfârºit de sãptãmânã, pescuitul sportiv sau cercetãrile ºtiinþifice. În
satele din bazinetele depresionare din defilee sunt posibilitãþi de staþionare, odihnã
pentru intervale mari de timp (în unele se practicã agroturismul)
- Formele de relief carstic sunt legate de roci în care dizolvarea este un
proces important. Între acestea calcarele favorizeazã realizarea dar ºi pãstrarea
celor mai multe forme de relief carstic, iar sarea ºi gipsurile, conglomeratele ºi
gresiile calcaroase un numãr limitat ºi cu spectaculozitate micã. Cele mai atractive
regiuni carstice sunt legate de podiºurile ºi munþii alcãtuiþi din calcare. Aici
existã atât exocarst (lapiezuri, doline, uvale, depresiuni carstice, unele cu caracter
de polie) cât ºi un endocarst însemnat cu peºteri de dimensiuni mari (zeci de
kilometri lungime ºi sute de metri adâncime), multe având concreþionãri deosebite,
unele purtând gheþari cu volume variabile. Peºterile frecvent vizitate sunt cele
electrificate (Urºilor, Muierii, Meziad, Polovragi, Ialomiþei, etc.) ºi cele din
vecinãtatea ºoselelor.
Formele carstice nu sunt legate doar de masivele carpatice în alcãtuirea
cãrora intrã calcare ºi dolomite dar ºi de regiunile mai joase (Podiºul Mehedinþi,
Podiºul Casimcea, Podiºul Dobrogei de sud ), unde existã peºteri care au devenit
deja locuri solicitate în turism (mai ales pentru peisaj, cercetãri ºtiinþifice).
- Formele de relief glaciar sunt pe crestele ºi vãile carpatice desfãºurate
la peste 1800 m. Sunt circuri, vãi, morene ºi praguri glaciare cu dimensiuni ºi

39
complexitate diferite ce se reflectã în peisaje inedite în care abundã pantele
accentuate, masele de grohotiº, crestele ascuþite, turnurile, culoarele de avalanºã
pe versanþi, pragurile cu cascade de zeci de metri (Bâlea, Capra, Lolaia etc.)
(fig. 17). Aproape toate traseele turistice din masivele cu relief glaciar
intersecteazã aceste sectoare trecând prin punctele cele mai semnificative dar ºi
accesibile. Ele urmãresc dominant poteci dar în unele masive drumuri forestiere
ºi doar prin Transfãgãrãºan ºi parþial Transalpina prin ºosele asfaltate. Existã
cabane ºi refugii care permit drumeþii de duratã iar în unele locuri practicarea
sporturilor de iarnã (Bâlea, Babele).
- Formele de relief vulcanic aparþin dominant masivelor din vestul
Carpaþilor Orientali, din Munþii Metaliferi ºi izolat din câteva locuri din alte
regiuni. Pentru turiºti prezintã interes conul ºi craterul din muntele Ciomatu,
platourile largi din vestul munþilor Gurghiu ºi Harghita, vârfurile din caldeirele
din Cãlimani-Harghita, unele creste din lavã (Creasta Cocoºului, ªatra) ce dominã
cu sute de metri regiunile limitofe, coloane de bazalte ºi andezite de zeci ºi sute
de metri înãlþime (munþii Gutâi, Igniº) sau care au o fizionomie ineditã (Sfinxul
din Oaº, Moºul ºi Apostolii din Cãliman), defileele ºi abrupturile, coloanele de
bazalte de la Detunate, Perºani, Firiza etc. La acestea se adaugã munceii ºi
movilele izolate rezultate din degradarea unor aparate vulcanice. Ele reprezintã
în majoritatea situaþiilor neckuri pe unele pãstrându-se ºi construcþii medievale
(Deva). La cele mai multe sunt drumuri forestiere ºi ºosele cu grad diferit de
modernizare. Interesul este legat de peisaj ºi ineditul formelor. În apropierea
unora sunt staþiuni balneoclimaterice ce permit staþionãri pe intervale de timp
mai mari (Bãile Harghita, Tuºnad, Izvoarele, Mogoºa etc.).
- Formele de relief din lungul þãrmului Mãrii Negre. Trei situaþii se impun
în solicitãrile turistice. Mai întâi este Delta Dunãrii- un ansamblu de canale ºi
braþe fluviatile, lacuri care separã grinduri fluviale ºi fluvio-maritime pe care se
aflã dune de nisip, toate învãluite de formaþiuni vegetale ºi o faunã variatã. Este
unitatea naturalã cu o largã deschidere pentru multiple forme de activitãþi turistice
(cãlãtorii, odihnã, pescuit sportiv, vânat etc.) stimulate ºi de amenajãrile care se
amplificã de la un sezon la altul. A doua situaþie o constituie câmpia fluvio-
lagunarã din sudul deltei cu un þãrm jos, întrerupt de câte un pinten stâncos
(Doloºman). Sub raport turistic prezintã interes lacurile din complexul Razelm-
Sinoe, plajele nisipoase pe care sunt unele amenajãri pentru sezonul de varã.
Ultima situaþie implicã litoralul sudic cu faleze abrupte de 5-25m tãiate de valuri
în loess ºi în calcare sarmatice, apoi fâºiile de plajã naturalã sau amenajatã pe
seama cãrora s-a dezvoltat salba staþiunilor turistice de la Nãvodari la Vama
Veche. Aici calitãþile peisagistice ale reliefului se îmbinã cu caracteristici
climatice, prezenþa unor ape ºi nãmoluri curative.
Existã amenajãri multiple pentru diverse forme de turism (odihnã, tratament,
recreere, de afaceri, etc.).
- Formele de relief create de vânt sunt în România mai puþin spectaculoase,
cu dimensiuni relativ mici ºi în bunã parte fixate cu vegetaþie. Nu prezintã decât
interes ºtiinþific ºi mai rar curiozitatea unor vizitatori. Aceºtia sunt atraºi de
dunele de pe grindurile din Delta Dunãrii (Letea, Caraorman), sau din unele
regiuni din þarã (Carei, Reci) unde sunt ºi unele amenajãri pentru desfãºurarea

40
41
FIG. nr. 17 – Masive carpatice cu relief glaciar – elemente de importanþã turisticã
unor activitãþi culturale (festivalul Nufãrul de la Reci), odihnã, recreere, pescuit
sportiv etc.
- Alte forme de relief care stârnesc interes ocupã suprafeþe mici, au caracter
local ºi sunt cãutate de un numãr redus de turiºti, majoritatea când realizarea lor
implicã procese ce produc dezastre cu amploare variatã- alunecãri de proporþii
(Pârcovaþ, 2002, cele din Delaurile Vâlcei, 2004), sufoziuni care creeazã un
complex de forme aparte, focurile vii (Mierea în 1976).
Deci, pe ansamblu relieful, mai ales cel montan, cuprinde o varietate de
forme care prin caracteristicile lor stârnesc interesul turiºtilor ºi determinã diverse
activitãþi turistice ce pot fi orientate nu numai asupra unui singur obiectiv ci a
mai multora care astfel se constituie într-o grupare cuprinsã într-o reþea de itinerare
turistice având puncte de plecare-sosire, centre, localitãþi sau cabane turistice.
Accesibilitatea - spre orice obiectiv turistic, inclusiv la cele ale reliefului
este influenþatã de mai mulþi factori între care ºi cei impuºi de caracteristicile
generale sau locale ale reliefului. Între aceºtia un rol esenþial îl au:
- Culoarele de vale ºi depresiunile din regiunile montane, deluroase ºi de
podiº în lungul cãrora, dominant pe podurile de terasã, se desfãºoarã o reþea de
drumuri cu grad de amenajare diferit. De asemenea aici existã aºezãri în care
sunt sau se pot dezvolta spaþii de cazare, odihnã, agrement, puncte de informare
turisticã.
- Pasurile ºi trecãtorile faciliteazã depãºirea unor sisteme de culmi montane
sau deluroase prin intermediul diferitelor tipuri de cãi de comunicaþie. Ele au
fost utilizate din cele mai vechi timpuri îndeosebi la traversarea Carpaþilor din
Moldova, Þara Româneascã spre Transilvania ºi Banat, pe aici statornicindu-se
cele mai însemnate drumuri (pasurile Poarta de Fier a Transilvaniei, Poarta
Orientalã, Giuvala, Predeal, Oituz, Pângãraþi, Prislop, etc.; trecãtorile-Cozia, Turnu
Roºu etc.)
- Pantele versanþilor cu valori sub 20º faciliteazã accesul uºor la obiectivele
turistice pe poteci iar cele sub 10º prin intermediul drumurilor. În multe situaþii
pe versanþii puternic înclinaþi ascensiunile se fac folosindu-se fie poliþele sau
brânele structurale, fie unele trepte excavate în rocã.
Restricþionarea valorificãrii caracteristicilor unor obiective turistice este
determinatã de mai mulþi factori, între care importanþi sunt cei legaþi direct de
caracteristici ale reliefului. Ea este relativã întrucât în timp se poate modifica
pânã la dispariþie.
Frecvent sunt impuse de formele de relief sau de unele procese morfo-
genetice ce pot afecta accesul la obiective turistice.
- Abrupturile, crestele înalte nu permit decât cu greutate pãtrunderea la
unele forme de relief aflate în spatele lor, apoi fronturile cuestice ale Bucegilor,
Ciucaºului, Ceahlãului sunt extrem de dificil de parcurs chiar ºi numai pe câteva
poteci de dificultate, cu restricþionarea în timp ºi numai pentru turiºti cu
experienþã; prãbuºirea unei porþiuni din Muntele de sare de la Slãnic a determinat
reducere gradului de atractivitate a acestuia. De multe ori se apeleazã la amenajãri
speciale ºi pentru diminuarea restrictivitãþii construirea de drumuri ce necesitã
operaþiuni multiple ºi costisitoare.

42
 Transalpina

Poiana Braºov Peºtera Polovragi

Dunãrea la Brãila

Izvorul mineral Borsec Cheile Corcoaia

PLANªA 3

43
 - Accesul în lungul cheilor ºi defileelor, peste praguri sau cascade de pe
unele vãi este în general dificil ºi necesitã amenajãri variate (poteci sãpate în
versant, poduri la înãlþime). În ultimele decenii din raþiuni economice potecile
au fost înlocuite cu drumuri dar prin lucrãrile de amenajare a acestora ºi prin
secþionarea versanþilor au fost de multe ori afectatã frumuseþea ºi spectaculozitatea
fizionomiei lor.
- Producerea unor surpãri, alunecãri de proporþii pe versanþii vãilor, din
munþi ºi dealuri (ex. pe valea Oltului în defileu în 2004, 2005 sau pe valea
Lotrului în 2000), a unor mari inundaþii, a avalanºelor pe versanþi în spaþiul alpin
ºi subalpin etc. conduc la distrugerea cãilor de acces spre diferitele obiective
turistice ºi la impunerea de amenajãri speciale costisitoare (exemplu
Transfãgãrãºanul, ºoseaua Brezoi-Vidra).
- Pantele abrupte ale unor versanþi împiedicã accesul în unele peºteri ale
cãror deschideri se aflã la înãlþime. Drumeþia pe pante cu valori mari devine
inaccesibilã pentru persoane în vârstã sau cu diferite dificultãþi de sãnãtate
- Vizitarea ºi cunoaºterea diferitelor obiective turistice legate de relief
poate fi restricþionatã de prezenþa unor formaþiuni vegetale compacte ºi dense
care limiteazã observarea dar ºi accesul (un vârf înalt dar împãdurit nu va constitui
un reper turistic, un sector de chei bine împãdurit îºi pierde valoarea ºi devine
parþial interesant, peºtera-aven din munþii Rarãu cu pãdure de jur-împrejur rar
este inclusã în atenþia turiºtilor etc.)

• Apa ºi activitãþile turistice. Este un component natural cu

importanþã vitalã nu numai pentru fiinþe dar ºi pentru orice activitate economicã
ºi turisticã. Sub diferitele sale forme de existenþã (râuri, lacuri, apa mãrii, gheþari,
zãpadã etc.) ea înregistreazã caracteristici care îi conferã douã calitãþi: produs
material necesar desfãºurãrii activitãþilor turistice ºi cea de obiectiv turistic.
Prima este legatã de folosirea ei în procesele de preparare a hranei ºi de satisfacere
a condiþiilor de igienã în perioada realizãrii activitãþilor turistice; cea de a doua
constituie o particularizare a motivaþiei pentru anumite forme de înregistrare a
actului turistic, apa constituind subiectul atracþiei ºi deci a prezenþei omului în
diferite locuri. În aceastã a doua categorie diverse elemente pot sã-i confere
caracteristici de favorabilitate sau din contrã sã-i dea o restricþionare pe duratã
relativã.
Cele mai importante forme în care apa constituie obiective turistice ºi la
care se pot urmãri aspecte de favorabilitate ºi de restricþionare sunt:

Cursurile râurilor indiferent de mãrime, au atras dintotdeauna oameni

de orice vârstã, mai ales în sezonul estival pentru înot, plajã, odihnã, pescuit,
iar pe arterele fluviatile pentru navigaþie ºi sporturi nautice. Mai mult în lungul
lor sunt cãi de comunicaþie care leagã aºezãri ce pe de-o parte sunt centre cu
diverse obiective turistice iar pe de alta surse de provenienþã a turiºtilor ºi a
produselor necesare realizãrii actului turistic.
Ca obiective turistice de favorabilitate menþionãm: malul, plaja ºi albia
râului care pot fi în diferite grade de amenajare pentru turism. Astfel existã
sectoare lipsite de amenajãri (mai ales în mediul rural) unde diferitele forme de

44
turism se practicã temporar, neorganizat, cu un numãr limitat de participanþi. În
afara localnicilor prezenþi mai ales la scãldat ºi pescuit uneori pot fi întâlniþi în
week-end ºi pe mai multe zile turiºti care preferã pentru deconectare spaþiile
naturale, liniºtite aflate în afara presiunii oraºului.
Opus acestora sunt albiile aflate în apropierea oraºelor sau chiar în cadrul
lor unde sunt sectoare cu grad de amenajare variat. În situaþii optime (Criºul
Repede la Oradea, Mureºul la Arad, Bega la Timiºoara, Colentina în Bucureºti
etc.) ele au delimitãri precise, areale pentru plajã ºi înot (uneori bazine), puncte
de alimentaþie ºi cazare, instalaþii sanitare, puncte de închiriere de materiale
sportive etc. Frecvent sectoarele de albie bine amenajate sunt încadrate de parcuri
sau se aflã la marginea unor crânguri de pãdure. În funcþie de gradul de pregãtire
ºi formele de turism practicate sunt de duratã ºi variate în conþinut, iar numãrul
turiºtilor este mare. Unele dintre acestea au ºi posibilitãþi de realizare a patinajului
iarna sau a pescuitului vara.
Restricþionarea activitãþilor turistice poate fi provocatã fie de unele procese
naturale (creºterea nivelului apelor râurilor urmatã de revãrsãri ºi inundaþii care
le fac improprii practicãrii diferitelor forme de turism; secetele de duratã care
determinã scãderea nivelului apelor râurilor uneori pânã la înregistrarea secãrii
albiilor) sau antropice (deversãri de substanþe poluante însoþite de degradarea
calitãþii apei ºi plajelor cu urmãri de duratã legate de intrarea în putrefacþie a
faunei, acumulãri de gunoaie ºi corpuri strãine).
Un loc aparte pentru þara noastrã îl are Dunãrea mai întâi pentru multiplele
posibilitãþi de organizare de activitãþi turistice pe malul ei, nu numai în oraºele
port dar ºi în sectoare cu mici amenajãri pentru plajã ºi odihnã. În al doilea rând
fluviul trebuie asociat cu turismul navigant care poate fi înfãptuit, atât pe plan
local dar mai ales sub formã de croaziere pe distanþe lungi ºi pe parcursul mai
multor zile. O fac cu succes strãinii ºi extrem de redus companiile autohtone
(îndeosebi în Delta Dunãrii). Elementele de restrictivitate sunt: monotonia aparentã
a peisajului podiºurilor ºi câmpiilor ce-o încadreazã ºi condiþiile de confort
reduse pe care le oferã vasele noastre. Întocmirea unor programe turistice bogate
ºi variate însoþite de o propagandã adecvatã cât ºi asigurarea unor servicii
competente pot reduce aceste aspecte negative.

Lacurile deºi sunt numeroase (peste 11 000) ca întindere sunt mici dar
fiecare în parte oferã un potenþial turistic distinct pus mai mult sau mai puþin
în valoare. Prin specificul formelor de turism pe care acestea le pot condiþiona
se pot separa:
- Lacurile de munte cele mai frumoase ºi cãutate de turiºti sunt cele din
spaþiul alpin ce au genezã glaciarã (Bâlea, Capra, Podragu, Avrig, Gâlcescu,
Bucura, Lia, Ana, Galeº, Zãnoaga, Slãvei, Lala etc.) ºi mai rar periglaciarã. Ele
conduc la turism de tip drumeþie pe poteci de munte (mai rar drumuri forestiere
ºi ºosele – Transfãgãrãºan). În vecinãtatea unora sunt cabane, refugii, spaþii de
campare. Unele constituie componente ale unor rezervaþii naturale, parcuri
naturale. Restrictivitatea este datã de dificultãþile accesului ºi de producerea
unor procese (ex. avalanºe).

45
 - Lacurile montane de la altitudini medii sau joase au genezã variatã
(carstice în M. Padeº), periglaciarã-L. Vulturilor din M. Siriu; de baraj natural-
L. Roºu; în con vulcanic- L. Ana; de baraj antropic în scop hidroenergetic-pe
Lotru, Sebeº, Olt, Bistriþa, Cerna, Bârzava). La acestea se ajunge prin ºosele ºi
drumuri forestiere. Existã cabane ºi multe amenajãri pentru desfãºurarea unei
game variate de forme de turism (odihnã pe termen lung, drumeþii în spaþiile
limitrofe, vânãtoare, pescuit, sporturi nautice, schi). În jurul unor lacuri s-au
dezvoltat staþiuni climaterice (Lacul Roºu, Vidra, Oaºa, Vãliug etc.) sau mici
concentrãri de cabane ºi case de vacanþã constituind sectoare cu un potenþial
bogat ºi cu reale perspective de dezvoltare a turismului dar ºi focare de
intensificare a presiunii antropice asupra mediului. Restrictivitatea relativã pentru
unele este legatã de posibilitãþile de acces iar pentru altele intens vizitate de
producerea unor procese naturale pe malurile lacurilor (alunecãri, surpãri) sau de
înregistrarea unor acþiuni antropice necontrolate (defriºãri ºi mai ales lipsa unei
educaþii corespunzãtoare în pãstrarea calitãþilor mediului natural ceea ce conduce
la degradãri ale peisajului ºi disconfort local).
- Lacuri situate în regiuni de dealuri, podiºuri ºi câmpii care au dimensiuni
mari, origine diferitã (antropicã–lacuri de tip iaz, eleºteu,în spatele unor baraje
hidroenergetice pentru alimentarea cu apã sau pentru agrement; naturale–de tip
limane fluviatile, fluvio-maritime, bãlþi; mixte de dizolvare ºi tasare în sare sau
brecia sãrii). Potenþialul turistic este valorificat mai mult sau mai puþin în tot
timpul anului. În jurul lor sunt aºezãri sau unele sunt cuprinse în limitele unor
oraºe, existã numeroase cãi de comunicaþie dar ºi multe forme de organizare a
spaþiilor destinate activitãþilor turistice (de la casele de vacanþã, cabane silvice,
piscicole, de agrement la complexe hoteliere, instalaþii de curã balnearã ºi
agrement etc.). Cele mai importante se aflã fie în cadrul unor staþiuni balneo-
climaterice acestea fiind dependente de calitãþile terapeutice ale apei ºi nãmolului
din lac (Techirghiol, Slãnic, Ocnele Mari, Ocna Sibiului, Cojocna, Ocna Dej,
Amara, Balta Sãratã etc.) fie în marile centre urbane (lacuri de agrement). O
categorie aparte o reprezintã iazurile, heleºteele, bãlþile situate în mediul rural
a cãror potenþial este concentrat fie pe agrementul local (case de vacanþã) fie
pentru pescuit ºi vânãtoare. De lacurile mari de pe litoral (lagune, limane) sau
din câmpii (limanele fluviatile) aflate pe axe turistice sunt legate diferite forme
de activitãþi turistice (agrement, weekend, sporturi nautice, pescuit, vânãtoare
etc.) pentru care s-au realizat, mai ales în ultimele decenii, o multitudine de
amenajãri pentru odihnã, masã, agrement. Restrictivitatea în cazul unora este
încã determinatã de lipsa unor cãi de acces modernizate iar la altele de degradarea
peisajului facilitatã de o exploatare necorespunzãtoare a condiþiilor de mediu ºi
de dezinteres în pãstrarea curãþeniei ºi întreþinerea corespunzãtoare a instalaþiilor.

Marea Neagrã în fâºia litoralã prezintã o valoare deosebitã sub raport

turistic. În lungul þãrmului existã sectoare de plajã cu nisip fin, terenuri favorabile
construcþiilor turistice, faleze de loess nu prea înalte, lacuri dar ºi o platformã
litoralã cu adâncime micã. Apa mãrii cu temperaturi de 18-22° în iunie-septembrie
ºi peisajul inedit creat de asocierea valurilor cu plaja sau faleza atrag un numãr
mare de turiºti români dar ºi strãini. Marea majoritate a aºezãrilor de la sud de

46
capul Midia s-au dezvoltat în a doua parte a secolului XX ca staþiuni de odihnã,
recreere dar ºi în direcþie balnearã (Eforie Nord, Eforie Sud, Agigea, Costineºti,
Nãvodari, Mamaia-Constanþa ºi tot ansamblul de la nord ºi sud de Mangalia).
Aceasta s-a reflectat mai întâi în realizarea unei infrastructuri moderne, construirea
unor ansambluri destinate odihnei (hoteluri cu grad de echipare – modernizare
diferit, campinguri de mare capacitate etc.), alimentaþiei, distracþiei, tratamentelor
ºi în ultimele decenii pentru reuniuni de afaceri sau cu caracter politic) dar ºi în
dezvoltarea unor activitãþi turistice intense din mai ºi pânã în septembrie cu
posibilitãþi de permanentizare în unele staþiuni (Eforie, Mangalia, Neptun).
Constanþa constituie centrul turistic polarizator cu rol general la care în ultimul
timp se adaugã Mangalia.
Un aspect inedit al mãrii, de atractivitate deosebitã dar ºi extrem de puþin
valorificat deºi condiþiile sunt propice îl constituie cãlãtoriile cu vaporul ºi
practicarea unor sporturi cu mijloace mecanizate (velele ºi surfingul).
Restrictivitatea este întreþinutã de peisajul relativ uniform (un podiº neted
cu faleze de loess, pãduri limitate la câteva petice), de slaba valorificare a
calitãþii plajelor ºi a apei mãrii, de serviciile situate încã la un nivel inferior ºi
de educaþie precarã a celor care participã la actul turistic.

Izvoarele minerale au o largã rãspândire (mai ales în Carpaþi,

Subcarpaþi) ºi un conþinut variat în sãruri cu concentraþii ce permit folosirea lor
în diverse activitãþi de tratament. Sunt ape bicarbonatate, iodurate, magneziene,
calcice, sãrate, carbogazoase etc. Sub raport termic marea majoritate sunt reci
dar existã în anumite locuri ºi izvoare termale ºi mezotermale. Multe dintre
izvoarele minerale au fost cunoscute încã din antichitate ( romanii le foloseau la
Bãile Herculane), mai ales cele termale sau sãrate care au fost utilizate pe plan
local cu bunã ºtiinþã sau empiric. Valorificarea calitãþii lor în structuri organizate
a început sã se facã de abia la finele sec XIX urmând modelul unor staþiuni din
Imperiul austriac sau din Franþa. Treptat, calitãþile terapeutice ale unor izvoare
ºi mai ales gruparea ºi debitul bogat al lor a condus la dezvoltarea unor staþiuni
recunoscute ºi în afara României (Vatra Dornei, Felix, 1 Mai, Bãile Herculane,
Cãlimãneºti, Olãneºti, Tuºnad, Bãile Govora, Slãnic Moldova, Slãnic etc.) pentru
valoarea lor în tratarea diverselor boli interne, ale aparatului locomotor etc.
Restricþionarea folosirii lor derivã din patru direcþii: lipsa pentru marea
majoritate a unor analize chimice de detaliu care sã permitã aprecieri asupra
compatibilitãþii în diverse tratamente; captarea defectuoasã însoþitã de pierderi
laterale de apã; informãri insuficiente ºi destul de lapidare asupra calitãþii lor;
starea igienico-sanitarã precarã a spaþiilor în care se aflã dar ºi a instalaþiilor
care asigurã transportarea ºi punerea în exploatare.

Izvoarele carstice bogate (izbucurile) sunt interesante, atrãgând

atenþia turiºtilor, când sunt cunoscute, prin volumul însemnat de apã care este
evacuat din cavitãþile subterane ºi uneori prin regimul spasmodic de manifestare
(intervale lungi lipsite de apã alternând cu intervale de evacuãri tumultoase).
Sunt renumite la Isverna în Podiºul Mehedinþi, Cãlugãri în M. Codru Moma,
Bigãr în M. Aninei. Unele au fost captate parþial pentru alimentarea cu apã a

47
unor localitãþi (Nãrile din Cheile Jaleºului, Isverna din Mehedinþi), altele au
devenit þinte de interes turistic la care se ajunge pe drumuri secundare ºi poteci.

• Clima ºi activitãþile turistice. Nu constituie decât rar un element

direct de potenþial turistic dar poate fi factor de favorabilitate sau de restrictivitate
pentru activitatea turisticã. Spre deosebire de componentele reliefului, de ape, de
vegetaþie etc., care prin fizionomie, dimensiuni ºi alte caracteristici se impun
direct în potenþialul turistic al unei regiuni, climatul pare la prima vedere ca
având o însemnãtate generalã, de ansamblu sau devine important prin anumiþi
parametrii necesari a fi cunoscuþi pentru unele activitãþi de turism specific. Cele
douã aspecte apar tratate diferit în funcþie de tipul de informare ce se considerã
(în studii, diverse lucrãri de turism, pliante etc.) necesar pentru cunoaºterea unei
regiuni sau a desfãºurãrii unor forme de turism (sporturi de iarnã, vânãtoare,
pescuit, canotaj, nataþie, balnear etc). În prima situaþie, frecvent se oferã date
medii referitoare la temperaturi, precipitaþii, regimul eolian, presiunea atmosfericã,
indicându-se (uneori) ºi intervalele optime pentru diverse activitãþi turistice ºi
sportive. În cea de-a doua se insistã pe valori amãnunþite pentru unii indicatori
meteorologici pe baza cãrora se fac precizãri vis-à-vis de problemele solicitate
de studiu (îndeosebi în turismul balnear þi câteodatã în cel al sporturilor de
iarnã).
În realitate, orice studiu privind potenþialul turistic al unei regiuni ºi valori-
ficarea acestuia trebuie sã implice îmbinarea celor douã direcþii. Este necesarã
mai întâi o caracterizare climaticã de ansamblu care sã aibã mai mult un rol
orientativ dar însemnãtate vor avea aprecierile bazate pe valori (multe indicate
în tabele ºi grafice) pentru diverºi parametrii ce pun în evidenþã perioadele
optime dar ºi cele improprii practicãrii unor forme de turism, efectele directe
imediate dar ºi de duratã a lor asupra organismului uman ºi de aici poate diverse
forme de disconfort (îndeosebi în turismul de odihnã ºi balnear), riscul producerii
unor procese geografice (avalanºe, inundaþii, prãbuºiri, alunecãri) impulsionate
de anumite manifestãri meteorologice (ploi abundente, ninsori bogate). În acest
caz se va insista pe relevarea valorilor extreme ºi pe probabilitatea realizãrii lor
în timp ºi spaþiu, dar ºi pe punerea în evidenþã a tuturor factorilor de naturã
climaticã ce pot avea pe ansamblu, caracter favorizant sau restrictiv sau limitele
între care aceste aspecte se pot impune, limitând ori asigurând viabilitatea unor
forme de turism.
Acestea se dobândesc prin apelarea la analize în care valorile climatice ale
diverºilor parametrii li se opun atât reacþiile organismului uman la efortul depus
(mai ales în turismul balnear, montan, nataþie) în raport de variaþia presiunii,
umiditãþii, temperaturilor dar ºi performanþele înregistrate (îndeosebi în cele cu
caracter sportiv ce impun pregãtiri în diverse condiþii: de munte, balnear, de
altitudine etc.) pe sezoane sau locuri de acþiune. Totodatã cunoaºterea lor este
necesarã proiectãrii ºi realizãrii diverselor construcþii ºi amenajãri pentru diferite
forme de turism.
Efectele manifestãrii condiþiilor climatice asupra organismului. Se
concentreazã pe mai multe direcþii, impuse pe de-o parte de tipul de activitate
turisticã (efortul ºi impactul este deosebit, în drumeþie pe pante variabile, alpinism,

48
schi, tratament balnear, recreere etc.) dar ºi în funcþie de vârstã (elevi, adolescenþi,
maturi etc.) ºi capacitatea fizicã la nivelul fiecãrei categorii. Impactul condiþiilor
climatice se realizeazã îndeosebi asupra cãilor respiratorii, pielii, ochilor ºi
urechilor iar dintre factori semnificativi sunt: temperatura aerului, umiditatea,
curenþii de aer, presiunea atmosfericã. Fiecare dintre acestea exercitã asupra
organismului o acþiune care poate crea stãri de disconfort sau de relaxare. Prin
combinarea lor se poate ajunge la limite de producere a efectelor, (mai largi sau
limitate) atât în timpul anului (de la o lunã la alta, ºi chiar în cuprinsul zilei) dar
ºi spaþial (în raport cu altitudinea, poziþia latitudinalã, versanþi adãpostiþi sau nu
de vânt, versanþi mai mult sau mai puþin expuºi radiaþiilor solare etc).
În linii generale stãrile de confort raportate la o îmbrãcãminte uºoarã sunt
legate de temperaturi medii zilnice de 18-28ºC. Intervalul de timp de realizare
este maxim în regiunile de dealuri, podiþuri þi câmpii înalte fiind concentrate
mai ales în intervalul mai-septembrie. Opus, disconfortul termic (temperaturi
medii lunare zilnice de peste 28ºC sau sub 18ºC) se realizeazã aici în ºase-opt
luni. Spre deosebire de acestea în câmpie ºi podiºurile joase în lunile de varã
(iulie ºi august), disconfortul este determinat de frecvenþa zilelor ºi nopþilor
tropicale, iar în decembrie-aprilie de temperaturile foarte reduse. În munþi, în cea
mai mare parte din an (octombrie-iunie la sub 1500m; cu unele excepþii zilnic
la peste 1500m) se înregistreazã disconfort termic. Dar, indiferent de regiune,
intervalul de confort termic variazã ca numãr de ore în cuprinsul unei zile chiar
în intervalele optime impuse de mediile lunare sau diurne. Situaþiile sunt posibile
mai ales în lunile de toamnã ºi primãvarã la miezul zilei, iar vara dimineaþa ºi
seara. Local, mãrimea acestora scade în sectoarele expuse curenþilor de aer sau
umbrite, deci cu expuneri spre N, NV, NE ºi creºte în situaþiile opuse. De aici,
rezultã necesitatea calculãrii ºi interpretãrii valorilor mai multor indicatori termici:
valorile medii multianuale diurne ºi lunare, numãrul lunar de zile de iarnã, de
îngheþ, de varã, tropicale, aprecierea mãrimii intervalelor diurne cu valori de
18º-28º. În funcþie de acestea se stabilesc perioade optime lunare ºi zilnice
favorabile diverselor activitãþi turistice. Este necesar însã ºi raportarea acestor
valori la capacitatea de suportabilitate a turiºtilor în funcþie de vârstã dar ºi de
tipul de activitãþi turistice. Limitele termice de 18-28º sunt optime pentru unele
forme de turism (drumeþie, odihnã, recreere, tratament balnear, nataþie, canotaj,
pescuit, jocuri sportive etc). Pentru alte forme ele sunt mult mai coborâte (5-15º
zilnic pentru sporturile de iarnã, 10-20ºC zilnic pentru drumeþie în spaþiul alpin
ºi subalpin etc) înfãptuirea acestora necesitând o echipare adecvatã. Pentru
activitãþile care presupun folosirea mediului acvatic importantã este raportarea
valorilor termice diurne din aer ºi apã (înot în lacuri, dar mai ales în mare în
situaþia optimã în care apa are 20-24ºC) þi pe aceastã bazã sã se indice intervalele
optime dar ºi cele în care acestea sunt posibile. Astfel, pe litoral optimum
presupune iulie-august, iar posibilul în iunie ºi septembrie. În lacurile din regiunile
de câmpie (intervin adâncimea redusã ºi dinamica micã) intervalele sunt mai
extinse (optimum din 15 iunie - 10 septembrie, posibilul de la finele lunii mai
pânã la finele lunii septembrie), iar lacurile aflate pe vãile din munþi la sub 800m
suportabilitatea este legatã de luna august (aici fac excepþie lacurile sãrate sau
cele cu apã termalã unde intervalele sunt mult mai extinse).

49
 În desfãºurarea activitãþilor turistice un rol stresant deosebit îl are manifes-
tarea vântului care pe de-o parte creeazã senzaþii de disconfort iar pe de altã
parte poate împiedica realizarea performanþei propuse. Dacã simplele adieri ºi
brizele de mare, munte sunt plãcute ºi chiar aºteptate în zilele toride, curenþii de
aer cu viteze ce depãºesc 3,5 m/s devin neplãcuþi, iar vântul în timpul furtunilor,
viscolelor este extrem de periculos. Ca urmare este necesarã calcularea numãrului
mediu de zile cu vânt cu viteze mai mari de 3,5 m/s, frecvenþa lunarã ºi apreciere
numãrului de zile cu calm. În marile localitãþi se fac precizãri asupra culoarelor
rutiere ce direcþioneazã curenþii de aer ce pot crea (mai ales iarna) disconfort dar
ºi asupra spaþiilor adãpostite (mai ales în parcuri) favorabile practicãrii expunerii
la soare (helioterapie).
Cura helioterapeuticã este mult folositã, dominant în sezonul cald dar
pentru o pondere limitatã de turiºti (schiori) ºi în sezonul rece la munte (în zilele
cu temperaturi ridicate ºi în spaþiile adãpostite). Pentru evaluarea intervalelor în
care aceasta poate fi practicatã este necesarã corelarea aprecierii numãrului de
zile cu cer senin (sau parþial acoperit) cu regimul termic diurn ºi lunar, stabilirea
spaþiilor expuse sau adãpostite faþã de vânt. Se pot diferenþia ºi intervalele în
care expunerea este optimã de cele în care ea devine dãunãtoare (vara îndeosebi
între orele 12 ºi 16) provocând lezarea pielii.
Pentru drumeþie, recreere ºi tratament prezintã însemnãtate indicarea valorii
presiunii aerului care scade în raport cu altitudinea creând în unele situaþii (la
organismele slãbite, îmbãtrânite, la cei cu afecþiuni ale circulaþiei etc) disfuncþii
în starea organismului materializate în dureri musculare, modificãri ale tensiunii,
leºin, o respiraþie inconstantã etc. Ca urmare în analize, alãturi de precizãri
privind variaþia medie a presiunii de la o lunã la alta sau în raport de altitudine
va fi urmãritã ºi schimbarea acesteia în condiþiile frecvenþei maselor de aer de
provenienþã deosebitã. Acest aspect are însemnãtate distinctã în caracterizarea
climaticã a diferitelor staþiuni balneare sau climaterice, în funcþie de care regimul
presiunii poate deveni pentru diverse categorii de turiºti un factor de risc (exemplu
staþiunile de pe litoral sau la altitudini mai mari de 1000 m pentru cardiaci).
Disconfortul climatic poate fi creat de intervalele de timp în care umiditatea
aerului este foarte mare dar ºi scãzutã. În aceste condiþii sunt mult expuse cãile
respiratorii împiedicând o bunã funcþionare a circulaþiei sangvine, respiraþiei, se
accelereazã transpiraþia în aerul uscat. Sub acest aspect lunile de primãvarã ºi
toamnã sunt propice activitãþilor turistice în regiunile de deal ºi de câmpie ºi
cele de varã în spaþiul montan la 800-1800 m altitudine.
Caracteristicile climato-turistice (fig. 18, fig. 19) cu caracter regional se
pot stabili în baza acestor parametri.
- intervalul hipsometric în care caracteristicile climatice sunt deosebit de
favorabile unei palete largi de forme de turism, este cuprins între 400 ºi 800m
(local poate urca pânã la 1000 m); sunt temperaturi moderate iar variaþiile
celorlalte elemente care se conjugã cu acestea sunt suportabile. Ca urmare stresul,
disconfortul implicã perioade de timp mai mici ºi stãrile create sunt uºor de
depãºit.
- intervalul hipsometric de peste 1000 m se poate corela cu o creºtere tot
mai accentuatã (odatã cu ridicarea în altitudine) a solicitãrii organismului la

50
 UC
RA
IN
A
FIG. nr. 18 – Numãrul mediu lunar de zile cu confort termic (dupã El. Teodoreanu, 1984)
UC
RA
IN
A

FIG. nr. 19 – Numãrul mediu lunar de zile cu confort termic prin încãlzire
(dupã El. Teodoreanu, 1984)

51
modificãrile termice, de presiunea ºi oxigenare a plãmânilor, expunere la vânt ºi
diferite fenomene meteorologice). Intervalele de confort climatic pentru diversele
forme de turism sunt deosebit, la fel ºi pentru diferitele categoriile de vârstã
(implicã efort ºi deci rezistenþã variatã).
- intervalul hipsometric sub 400m cu oscilaþii distincte sub raport climatic
ce impun un sezon rece cu disconfort aproape total, un sezon cald cu disconfort
pe zile, decade ºi douã intervale (primãvara ºi toamna) cu un stres bioclimatic
limitat. De menþionat cã vara, pentru anumite forme de turism (curã heliomarinã,
cura balnearã, sporturi nautice etc.), conþine un numãr mare de zile de confort
bioclimatic.
- Condiþiile climatice ºi realizarea activitãþilor turistice
Formele de turism sunt multiple, mai ales prin scopul propus ºi prin duratã.
Îndeplinirea cerinþelor fiecãreia depinde de diverºi factori între care ºi cei de
naturã climaticã care pot influenþa nu numai ambientul realizãrii sale (zilele
ploioase, reci) dar uneori determinã replanificarea dacã este posibil (o aversã de
ploaie, viscol, etc.) sau anularea (o încãlzire bruscã ce determinã topirea stratului
de zãpadã, afectând condiþiile necesare sporturilor de iarnã, o avalanºã ce
deterioreazã spaþiul schiabil sau reþeaua de poteci ºi instalaþii de penetrare în
etajul alpin carpatic, o inundaþie de proporþii care distruge pe distanþe mari
reþeaua rutierã- vezi 1969, 1970, 1975, 2004, 2005 etc.). Deci, se impun
cunoaºterea acelor aspecte de naturã climaticã care au însemnãtate pentru actul
turistic în sine ºi de care depinde în final ºi performanþa realizãrii lui (mai ales
în cele cu nuanþã sportivã).
Pentru ambientul general informaþiile trebuie sã se axeze pe cunoaºterea
numãrului de zile cu predominarea timpului senin, cu temperaturi de peste 18º
vara þi în jur de 5º iarna etc.
Pentru planificarea ºi efectuarea strictã a unei anumite forme de turism se
cer elementele de naturã climaticã de excepþie. Acestea se pot diferenþia în douã
grupe.
- Prima implicã datele prognozelor meteorologice pe perioade de la 24 de
ore la mai multe zile ºi care au la bazã informaþii de anvergurã asupra dinamicii
maselor de aer; prognozele sunt însoþite de avertismente referitoare la posibile
ploi torenþiale, viscole, secetã prelungitã, vânturi puternice etc. Toate acestea
pot influenþa mai întâi programarea unor forme de turism care implicã deplasãri
pe trasee de munte (de la o zi la peste o sãptãmânã), odihnã ºi recreere pe una-
douã zile, vânãtoarea, pescuitul sportiv. În al doilea rând anuleazã rezultatele
performanþei în activitãþile turistico-sportive (canotaj, înot, sporturi de iarnã).
- A doua grupã se referã la informaþii de naturã climaticã rezultate din
prelucrarea valorilor meteorologice înregistrate la staþiile meteorologice timp de
mai multe decenii. Pe baza lor, orientativ se stabilesc intervalele de timp cu
condiþii favorabile diferitelor forme de turism. În acest sens importante sunt
perioadele optime pentru practicarea schiului ºi sãniuºului în etajele alpin ºi
subalpin carpatice dar ºi la altitudini mai joase apreciate pe versanþii cu expuneri
diferite; perioadele în care existã strat de zãpadã iar valorile temperaturilor pot
asigura menþinerea lui ºi deci funcþionalitatea pârtiilor de bob, sãniuº; lunile sau
intervalele frecvent ploioase sau secetoase; raportarea intervalelor vântoase ºi de

52
calm în funcþie de frecvenþa circulaþiei diverselor mase de aer pe anumite direcþii
ºi de condiþiile orografice etc. Pentru unele dintre acestea existã formule de
calcul ºi apreciere (ex. indicele intervalului schiabil etc.).Indiferent de situaþie
valorile trebuie corelate cu condiþiile geografice locale care pot accentua sau
diminua anumite aspecte ale producerii lor. Între acestea un rol distinct în spaþiul
montan îl au expunerea (poziþia favorizantã sau nu menþinerii timp mai îndelungat
a condiþiilor pentru sporturile de iarnã) asociatã cu mãrimea pantei ºi gardul de
acoperire cu pãdure sau arbuºti (pentru producerea avalanºelor, ºiroirii,
alunecãrilor etc.) (fig. 20).
Proiectarea ºi realizarea de construcþii ºi amenajãri pentru turism. Existã
o diversitate de construcþii ce sunt folosite în turism, unele cu funcþionalitate
variatã care depãºeºte sfera turismului (magazine cu diferite produse, tonete etc.)
dar multe cu profil destinat în mare mãsurã diverselor forme de turism (hoteluri,
instalaþii, parcuri, baze de tratament, complexe de agrement, autocare ºi nave cu
capacitãþi diferite pentru cãlãtorii etc.). La toate acestea în proiectarea ºi realizarea
lor trebuie sã se þinã seama de particularitãþile climatice ale regiunii. Pentru
instalaþiile pe cablu (utilizate la munte) sunt necesare aprecierile privitoare la
direcþia dominantã, vitezele obiºnuite ºi maxime ale vântului, de frecvenþa
producerii anumitor fenomene meteorologice (îndeosebi chiciura ºi viscolul).
Amplasarea unor hoteluri va fi fãcutã de aºa manierã încât camerele sã primeascã
cât mai multã luminã, cât mai puþini curenþi de aer ºi deschiderea spre peisaje
atrãgãtoare. În parcuri, indiferent de mãrime, vor exista amenajãri de odihnã în
spaþii expuse la Soare ºi ferite de curenþii de aer. Bazele de tratament balnear vor
fi legate de hoteluri pentru a evita contactele brusce între mediul din complexul
de tratament ºi cel liber (mai ales în staþiunile montane, în sezonul rece). Reþeaua
de poteci ºi drumuri rutiere va evita sectoarele în care sunt posibile avalanºe,
viscole, troieniri, alunecãri etc.
Pentru toate acestea alãturi de date climatice generale sunt necesare aprecieri
topoclimatice cu insistenþã pe parametrii vântului ºi ai fenomenelor meteorologice
ce conduc la degradãri.

• Omul ºi activitãþile turistice, în orice regiune geograficã este

implicat sub raport turistic în trei direcþii:
- beneficiar al fondului de elemente ale cadrului natural care sunt folosite
sub raport turistic;
- creator de bunuri materiale ºi spirituale ce alcãtuiesc o categorie aparte
de obiective turistice;
- consumator al mijloacelor ºi serviciilor organizate vis-à-vis de activitãþile
turistice la care este pãrtaº;
Omul ca beneficiar al potenþialului turistic. Componentele naturale cu
valoare turisticã sunt extrem de numeroase, variate ca însemnãtate ºi cu grad
diferit de cunoaºtere ºi înþelegere a semnificaþiei pentru turism. Cele mai multe
sunt oferite de relief, ape ºi formaþiunile animale ºi vegetale. Ele ies în evidenþã
prin configuraþia aparte (circuri ºi vãi glaciare, chei, defilee, sfinxi, coloane,
peºteri, câmpuri de dune, lacuri, cascade, creste, abrupturi, rezervaþii naturale cu
alcãtuiri deosebite) sau rolul pentru desfãºurarea anumitor forme de activitãþi

53
FIG. nr. 20 – Intervalele cu confort ºi disconfort pentru activitatea turisticã

54
turistice (alpinism, pescuit sportiv, recreere, sporturi nautice, cunoaºtere). Unele
sunt ºtiute ºi intrate deja în circuite de trasee turistice, fie în spaþiul montan, fie
în localitãþi, în deltã, pe litoral, în unele sectoare din regiunile de deal ºi de
câmpie.
Fiind în atenþia unui numãr însemnat de turiºti ele au constituit ºi constituie
mobilul ce a determinat realizarea de amenajãri multiple (de la campinguri la
complexe hoteliere, spaþii de recreere, destindere, marcaje ºi panouri cu explicaþii
etc.).
La acestea se mai pot adãuga încã douã grupãri:
- cele ºtiute dar situate la depãrtare în raport cu axele turistice sau de cãile
de comunicaþie modernizate, accesul realizându-se prin poteci sau drumuri
forestiere sau comunale neamenajate;
- elemente ale cadrului natural (stânci cu aspect bizar, lacuri cu nãmol
sapropelic, cascade, areale cu peisaje deosebite, bazine piscicole, versanþi pe
care zãpada se menþine un timp îndelungat etc.) extrem de puþin cunoscute (cel
mult pe plan local ºi de multe ori fãrã a li se acorda importanþã) dar a cãror
punere în valoare ar contribui la individualizarea de noi areale în care s-ar
dezvolta diverse activitãþi turistice. În acest sens sunt cele din masivele muntoase
din Carpaþii Orientali-Maramureº, Obcine, Tarcãu; munþii din Carpaþii Meridio-
nali-Orãºtiei, Leaota, Lotrului, Cernei, Mehedinþi; munþii din Carpaþii Occidentali-
Dognecii, Metaliferi, Trascãului, Muntele Mare (fig. 21) dar ºi în unele sectoare
deluroase sau de podiº, îndeosebi cele individualizate pe structuri diapire cu
sâmburi de sare la zi sau la adâncime micã, în lungul lacurilor sau râurilor cu
albii extinse, sectoare de pãdure cu arbori seculari. De obicei aceste locuri
constituie obiectul interesului unui numãr restrâns de turiºti (frecvent elevi sau
tineri din localitãþile limitrofe).
Obiectivele cu valoare turisticã legate de prezenþa omului. Se realizeazã
prin diverse activitãþi orientate sau nu spre aceste direcþii de unde ºi specificul
ºi amploarea lor. În acest sens se pot delimita mai multe grupãri.
- Prima este legatã de cele la care omul se implicã direct având ca mobil
amenajarea spaþiului ºi a subiectului turistic ce se doresc a fi prezentate. În acest
sens se includ toate muzeele, casele memoriale, grãdinile botanice, parcurile
dendrologice, monumentele ºi orice statuie, grãdinile de varã, ansamblurile
destinate sporturilor nautice ºi din sezonul de iarnã, mânãstirile ºi bisericile cu
valoare istoricã ºi arhitectonicã etc. Sunt cuprinse în programe turistice cu caracter
tematic (istorie, ºtiinþele naturii, artã, etc.), întreceri sportive, de odihnã ºi
agrement. Existã informaþii suficiente ºi posibilitãþi de înfãptuire onorabilã a
cerinþelor acestora.
- A doua grupare încadreazã construcþii ºi amenajãri spre care atenþia
turiºtilor este legatã în anumite momente din an, de sãrbãtori speciale, aniversãri,
ceremonii, desfãºurarea unor festivaluri etc. Ele determinã prezenþa unui numãr
variabil de turiºti ºi activitãþi de la câteva ore la mai multe zile. În acest sens mai
importante sunt: locurile ºi lãcaºurile unde se organizeazã la anumite date
ceremonii naþionale, ceremonii religioase, festivaluri folclorice, muzicale ºi de

55
56
FIG. nr. 21 – Localitãþi cu baza materialã pentru diferite activitãþi sportive
artã, mitinguri aviatice, competiþii sportive naþionale, internaþionale de amploare,
comemorarea unor mari personalitãþi ale lumii ºtiinþifice, artistice, culturale,
istorice etc. Ele sunt concentrate fie în localitãþi, fie în anumite locuri la care
conduc frecvent drumuri modernizate ºi unde sunt posibilitãþi de amenajare pentru
diverse servicii (hramurile bisericilor, nedei, întâlniri tradiþionale multijudeþene
la Huta Certeze, Sighetul Marmaþiei, Baia Mare, Muntele Gãina, Þebea, Novaci,
ªumuleu, Reci, Balvanyos etc. concursuri naþionale ºi internaþionale Brãila,
Bucureºti, Târgoviºte, Borsec, Mamaia).
- A treia grupare cuprinde o diversitate de componente mai puþin cunoscute
deºi au o valoare aparte pentru activitãþile turistice. Ca urmare sunt rar incluse
în programe sau oferte în acest domeniu. Aparþin mai ales construcþiilor care au
un stil arhitectonic ce s-a impus în anumite etape istorice unele construcþii vechi
cu însemnãtate economicã ce ºi-au pierdut valoarea iniþialã dar care au cãpãtat
un interes turistic prin caracteristicile tipului de realizare în anumite etape a
evoluþiei unei laturi economice dintr-o regiune etc.
Se pot include ºi unele construcþii recente care prin noutate sau grandoare
stârnesc interes în anumite intervale de timp pentru unii turiºti (metroul, canalul
Dunãre –Marea Neagrã, Palatul Parlamentului, unele ansambluri industriale
megalomane realizate dupã 1970), apoi multe realizãri din lemn, piatrã, os, argilã,
iascã cu caracter etnografic renumite în anumite regiuni (porþile din lemn, troiþe
sin sec. XV-XVIII, fântâni din piatrã, produse din centre ceramice renumite.
- O altã grupare este legatã de elementele a cãror punere în evidenþã este
temporarã fiind determinatã de situaþii inedite ce impun unele activitãþi umane
(îndeosebi cu caracter economic). Ele conduc la deplasãri de turiºti în scopul de
a urmãri procesele ºi rezultatele produse. Între acestea unele au indus adevãrate
pelerinaje ale curioºilor sau a celor care le leagã de diverse interpretãri (“salcia
de la Maglavit” în perioada interbelicã, “focul viu” rezultat din explozia unei
sonde în Oltenia, formarea lacurilor de la Ocniþa prin surparea unor goluri saline,
ansambluri de cariere, halde ºi ochiuri depresionare umplute parþial de apã din
vechi exploatãri de lignit în Oltenia, complexele economice de anvergurã ce au
fost pãrãsite-Cãlan, Hunedoara, Anina etc.).
-Construcþiile ºi amenajãrile pentru desfãºurarea diferitelor tipuri de activitãþi
turistice pot genera în timp o multitudine de aspecte. Între acestea sunt cele luate
de reþeaua de drumuri, puncte de alimentaþie publicã, de puncte de informare
turisticã, de mijloacele de transport prin cablu, pârtii de schi de diverse construcþii
pentru cazare, distracþie, recreere, odihnã, tratament, pentru competiþii sportive.
În exploatarea turisticã însã apar ºi multe influenþe negative ale intervenþiei
antropice rezultate îndeosebi din carenþe de înþelegere ºi de educaþie. Între aceste
forme frecvente sunt: degradarea obiectivelor turistice prin înscrisuri, scrijeliri,
fragmentãri, extragerea unor elemente ale acestora; acumularea de gunoaie de
origine variatã; crearea de poteci secundare care contribuie la degradarea
peisajului, poluarea aerului, apei, solurilor din vecinãtatea obiectivelor turistice;
amplasarea de tonete, chioºcuri sau a unor construcþii neadecvate mediului local;
producerea de incendii în pãduri, parcuri; degradarea amenajãrilor existente etc.

57
 3. Diferenþierea de unitãþi dupã potenþialul turistic pe
teritoriul României
România deþine atât elemente (obiective) care au însemnãtate pentru turism
cât ºi o multitudine de mijloace care pot facilita activitãþile specifice acestui
domeniu. Rãspândirea acestora în teritoriu este diferitã existând pe de-o parte
aglomerãri de obiective ce au condiþionat ºi concentrãri de modalitãþi ºi resurse
de punere în valoare a acestora, iar pe de alta spaþii largi în care toate acestea
sunt disipate. Mai mult în prima categorie evoluþia localã, regionalã este variatã
în contextul impunerii unora spre anumite tipuri de activitãþi turistice (unele
recunoscute pe plan naþional ºi internaþional) în raport de altele care dispun de
obiective la fel de însemnate dar puþin cunoscute ºi unde mijloacele de valorificare
sunt reduse.
Pentru a avea o bazã într-un program complex de organizare ºi dezvoltare
turisticã a þãrii ºi a oricãrui teritoriu trebuie sã se plece de la inventarierea
corectã a tot ceea ce existã ºi la diferenþierea de unitãþi care sã se poatã înscrie
într-un sistem ierarhic. Componentele de ordine diferite vor avea o anumitã
alcãtuire ºi funcþionalitate dar ºi legãturi care sã asigure intercondiþionarea ºi
prin aceasta unitatea sistemului. Pentru turism importanþã are stabilirea de unitãþi
taxonomice precise care pe de-o parte fiecare reflectã un anumit nivel de resurse
potenþiale iar pe de altã parte un minim de dotare (mijloacele) posibile la un
moment dat, pentru valorificarea acestora. Dacã prima componentã poate fi privitã
ca relativ fixã (mai ales în cazul elementelor specifice cadrului natural), cea de
a doua are un caracter dinamic în sensul unei evoluþii sau involuþii în funcþie de
politicile economice aplicate.
Scara ierarhicã normalã, cel puþin pentru evaluarea potenþialului turistic o
constituie: punctul turistic, localitatea cu valenþe turistice, centru turistic, axa
turisticã, zona turisticã, regiunea turisticã la care în cazul României se poate
adãuga provincia turisticã (criteriu subiectiv dar ca rezultat al unei anumite
evoluþii naturale ºi istorice) (fig. 22).

• Punctele turistice sunt locuri în afara aºezãrilor sau în cadrul

acestora în care existã unul sau câteva obiective turistice grupate ºi legate tematic
(muzeu, monumente, Baia Baciului cu Lacul Miresii ºi Muntele de sare) ce pot
fi vizitate sau folosite pentru unele activitãþi turistice cu duratã limitatã (câteva
ore); unele sunt locuri de vizitare ce sunt introduse în cadrul unor circuite sau
trasee turistice. Frecvent sunt bisericile ºi mânãstirile din sate cu hramuri renumite
(la mânãstirile Dervent, Sf. Andrei, Cocoº, Cilic Dere din Dobrogea) ºi obiectivele
naturale izolate (ex. Poiana Narciselor, monumentele de la Cãlugãreni, Bobâlna,
Podu Înalt).

• Localitatea turisticã constituie o aºezare micã (sat dar ºi un oraº

mic- Viºeul de Sus, Lupeni, Cehu Silvaniei etc.) în care existã unul sau mai
multe obiective turistice dar lipsesc sau sunt reduse componentele de bazã ale
echipamentului turistic (amenajãri la un nivel accesibil unor servicii bune) care

58
 FIG. nr. 22 – Raportul dintre regiune – zonã – axã ºi centre turistice

sã permitã desfãºurarea unor activitãþi turistice de duratã. Frecvent ceea ce existã

este favorabil vizitelor de câteva ore ºi mai rar staþionãrilor pentru odihnã,
recreere. Existã locuri de campare neamenajate sau cu cazare la localnici apoi
puncte de servicii pentru masã de nivel mediu ºi cu ofertã limitatã. În cadrul
localitãþilor turistice s-au impus în ultimul deceniu prin dotãri douã subtipuri:
Localitãþile agroturistice care sunt sate cu potenþial economic relativ bogat
cu gospodãrii þãrãneºti ce pot oferi cazare în condiþii bune ºi servicii de masã
corespunzãtoare cerinþelor solicitanþilor, pentru un sejur de mai multe zile; spre
acestea se îndreaptã frecvent familii de turiºti ºi chiar grupuri organizate prin
diferite societãþi de turism (Agromec, ANTREC), scopul fiind odihna, relaxarea,
unele tratamente balneare ce nu solicitã o asistenþã medicalã pretenþioasã etc.
(ex. - sate din Culoarul Rucãr-Bran precum ªirnea, Peºtera, Rucãr, Podu
Dâmboviþei, Moeciu, din depresiunile Vatra Dornei, Câmpulung Moldovenesc,
Gura Humorului, Valea Putnei, Valea Suceviþa, Munþii Apuseni).
Localitãþile turistice balneare de interes local sunt legate de unele sate
sau oraºe mici care au izvoare minerale, termale, nãmol sapropelic, mofete a
cãror cunoaºtere ºi valorificare este limitatã în timp ºi mai ales teritorial. Dispun
de amenajãri reduse iar funcþionalitatea este legatã îndeosebi de sezonul de varã
(Sãcel, Siriu); asistenþa medicalã este redusã (Plopiº, Sãcel, Þintea, Telega, Cacica,
Ocna Dej, Cojocna etc.)

59
 • Centrele turistice sunt acele aºezãri urbane ºi mai rar rurale (Bran) unde
existã o ofertã turisticã care concentreazã mai multe obiective turistice, au un
echipament suficient (infrastructurã, hotel sau motel, camping, unitãþi de
alimentaþie ºi pentru diverse servicii, forþã de muncã specializatã pentru turism);
importanþa centrului este determinatã de mai mulþi factori: valoarea ºi numãrul
obiectivelor turistice (ex. la Bran castelul, muzeul etnografic, vechiul punct vamal,
bisericuþa etc.); posibilitãþile de valorificare prin diverse forme de turism a
potenþialului din cadrul lui, din arealul limitrof sau din localitãþile mai depãrtate;
ponderea importantã pe care activitãþile turistice o au în realizãrile economice;
calitatea componentelor echipamentului turistic ºi a serviciilor; gradul de
polarizare al altor aºezãri aflate la distanþe diferite pentru activitãþile turistice
(cele de pe valea Moeciului).
Un loc distinct în categoria centrelor turistice îl constituie staþiunile turistice
(fig. 23). Acestea sunt diverse tipuri de aºezãri precum oraºe (Govora, Cãlimãneºti,
Olãneºti, Bãile Tuºnad), sate mari (Vaþa de Jos, Tinca) sau cartiere aflate în
afara acestora ºi uneori la distanþa de mai mulþi kilometri (Poiana Braºov, Pãltiniº,
Semenic, Izvoarele, Mogoºa) în care existã amenajãri pentru turism dar cu un
grad variat de dotare (pentru odihnã, recreere, tratament balnear, activitãþi sportive
etc.). Cea mai mare parte a veniturilor sunt obþinute din activitãþi de turism. În
funcþie de specificul dominant al activitãþilor ele se pot grupa în staþiuni
climaterice (recreere, odihnã, activitãþi sportive) ºi balneoclimaterice (precum-
pãnesc tratamentele medicale). În raport cu gradul de dotare ºi dinamica turiºtilor
se separã: staþiuni de rang internaþional (Poiana Braºov, Predeal, Sinaia, Buºteni),
naþional (Geoagiu, Eforie, Mangalia Nord, Cãlimãneºti, Govora), judeþean (Ocna
ªugatag, Covasna).
Se considerã cã circa 39 de staþiuni sunt de rang naþional ºi internaþional
(10 dominant pentru odihnã ºi sporturi de iarnã, 18 cu caracter balnear, 11 pe
litoral pentru odihnã ºi activitãþi balneare) ºi 61 de rang regional (cu profil
variat) (V. Glãvan, 2002).
Staþiunile mai pot fi grupate în funcþie de poziþia în cadrul unitãþilor de
relief: staþiuni montane, de deal ºi podiº, în câmpie- ultimele fiind reduse ca
numãr ºi în funcþie de intervalul de timp în care se desfãºoarã activitãþile specifice
(sezoniere, permanente).

• Axa turisticã constituie un spaþiu cu potenþial turistic ºi unele

amenajãri ce permit activitãþi turistice bogate înscris în lungul unei vãi sau în
cadrul unei depresiuni sau artere de circulaþie importantã. Poate reprezenta sectorul
cel mai important al unei zone sau regiuni turistice spre care se concentreazã
fluxuri turistice, pe care se exercitã o circulaþie intensã dar de unde de regulã se
ºi pleacã spre obiective ºi localitãþi turistice limitrofe (fig. 24). Cele mai importante
sunt culoarele vãilor carpatice (Suceava, Moldova, Bistriþa, Trotuº, Buzãu,
Prahova, Olt, Jiu, Timiº-Cerna, Criºul Repede, Iza) dar ºi în unitãþile colinare
(Bârladul, Târnavele, Hârtibaciu, Mureºul). Doi factori au determinat în timp
dezvoltarea lor: pe de-o parte potenþialul natural, pe de altã parte în dezvoltarea
localitãþilor ºi reþelelor de cãi de comunicaþii în culoarele de vale ºi în depresiunile
alungite. Desfãºurarea ºoselelor ºi cãilor ferate în lungul acestora a facilitat în

60
61
FIG. nr. 23 – Staþiunile ºi localitãþile balneoclimaterice
62
FIG. nr. 24 – Axe ºi centre turistice importante
primul rând accesul rapid la obiectivele aflate în aºezãrile de aici (cetãþi, locuri
istorice, muzee, biserici, unitãþi meºteºugãreºti ºi de desfacere) dar ºi la cele
naturale (chei, defilee, izvoare minerale, rezervaþii, parcuri dendrologice).
Circulaþia turisticã intensã a condus pe de-o parte la construcþia de unitãþi de
servicii turistice nu numai în localitãþi ci ºi în afarã, iar pe de altã parte la
identificarea ºi popularizarea altor puncte interesante pentru recreere, odihnã,
sport, vizitare (instrucþie). În acest fel arterele de comunicaþie din culoarele de
vale ºi depresiuni în lungul cãrora existau câteva puncte de interes turistic au
devenit adevãrate artere (axe) turistice.
Calitatea dotãrilor ºi serviciilor însã le departajeazã în: axe de interes
naþional ºi internaþional (Moldova, Prahova), regional (Mureºul superior, Oltul
superior, Bistriþa, Iza, Teleajenul) ºi local (Putna de Vrancea, Trotuº, Dâmboviþa
superioarã, Ialomiþa). Se pot separa ºi axe turistice în devenire-în lungul cãrora
existã multe obiective (unele puþin cunoscute de turiºti) dar infrastructura ºi
amenajãrile sunt sub cerinþele asigurãrii unui turism civilizat. Acestea urmãresc
frecvent aliniamente de depresiuni cu aºezãri separate de dealuri dar care sunt
unite prin ºosele parþial modernizate (Sovata-Odorheiul Secuiesc; Râmnicu
Vâlcea-Curtea de Argeº, Reºiþa-Bozovici, Deva-Brad-Beiuº).
O mare parte a acestor axe se înscriu în lungul reþelei rutiere cu importanþã
pentru circulaþia internã ºi internaþionalã ºi legat de aceasta dezvoltarea mai
multor unitãþi ce asigurã servicii cu grad diferit de satisfacere a cerinþelor moderne
de turism. În perspectivã prin îmbunãtãþirea calitãþii infrastructurii ºi a reþelei de
servicii (mai ales prin realizarea în urmãtoarea perioadã a câtorva autostrãzi) se
va ajunge în final la impunerea unor axe turistice majore de 300-600 km lungime
ce vor strãbate România între punctele de graniþã. Ele vor lega zone ºi regiuni
turistice naþionale ºi internaþionale. La acestea se va adãuga axa fluvialã ca o
componentã a Dunãrii internaþionale.

• Zona turisticã este un teritoriu bine delimitat ca importanþã pentru

turism datoritã existenþei unui numãr însemnat de obiective, puncte ºi localitãþi
legate printr-o infrastructurã adecvatã ºi în care sunt unul sau mai multe centre
turistice ce polarizeazã activitãþile de acest gen. Ca urmare zonarea unui teritoriu
urmãreºte delimitarea unor spaþii geografice mai mari dar nu egale, ce dispun de
un potenþial turistic însemnat, au amenajãri importante care pot asigura activitãþi
specifice.
Procesul de zonare turisticã se sprijinã pe cunoaºterea realitãþii din teren
raportatã la câteva direcþii-potenþial turistic ºi nivelul valorificãrii sale,
amenajãrile existente (infrastructura, construcþii etc.) ºi servicii ce pot fi
asigurate, tipul ºi gradul de asigurare a formelor de turism ºi perspectivele de
evoluþie. Pentru înfãptuirea ei sunt necesare ca operaþiuni preliminare mai multe
zonãri pentru fiecare din aceste probleme. Compararea acestora permite
delimitarea de zone turistice ce se vor defini prin coeficienþi de apreciere calitativã
ºi cantitativã.
Deci zonarea potenþialului turistic constituie rezultatul unei etape
preliminare zonãrii turistice. Ea se bazeazã pe inventarierea tuturor elementelor
oferite de cadrul natural dar ºi pe gândirea unor forme ale activitãþii antropice
care prezintã însemnãtate pentru turism.

63
 În literatura geograficã ºi turisticã româneascã existã mai multe zonãri ale
teritoriului României (mai ales prin prisma grupãrilor de obiective), corecte sau
mai puþin corecte. S-au bazat fie pe delimitarea de areale turistice la nivelul unor
unitãþi geografice sau administrative (frecvent pe judeþe), fie pe localizarea ºi
concentrarea obiectivelor turistice ºi a fluxurilor de turiºti.
Când teritoriul este extins ºi centrele se aflã dispersate în cadrul zonelor
se pot delimita subzone cu vocaþie turisticã desfãºurate, în jurul fiecãrui centru,
legãturile dintre acestea fiind generate de elementele comune ca resurse, servicii,
infrastructurã, posibilitãþi de organizare de circuite turistice (exemplu Bucovina,
Maramureº). Frecvent sunt separate douã categorii de zone turistice-naturale ºi
cu caracter complex care se bazeazã pe specificul obiectivelor turistice din
cuprinsul lor.
- Zonele turistice naturale (fig. 25) încorporeazã una sau mai multe unitãþi
geografice naturale bine delimitate. În cadrul lor precumpãnesc obiectivele legate
de relief, ape, vegetaþie, faunã, alcãtuire geologicã. Infrastructura este reprezentatã
de ºosele la periferie, drumuri cu grad de echipare variat în lungul vãilor principale
ºi poteci cu sau fãrã marcaje turistice pe vãi ºi culmi care conduc la obiectivele
turistice; se adaugã unele amenajãri pentru odihnã ºi servicii de tipul cabanelor
(turistice, silvice, de vânãtoare), refugiilor (în etajul alpin al crestelor ce depãºesc
2000 m), stâne, sãlaºe în munþii cu altitudini medii, iar în ultimul timp case de
vacanþã pe vãile principale, în lungul ºoselelor ce traverseazã parþial sau total
munþii (Argeº, Putna, Suceviþa, Bistriþa Aurie) sau în unele bazinete depresionare
adãpostite (Frumoasa-Sebeº). Principalele forme de practicare a turismului sunt:
drumeþia, odihnã într-un interval de mai multe zile, sporturi de iarnã, vânãtoarea,
pescuitul, alpinismul. Centrele turistice se aflã în zonele turistice vecine, ele
constituind punctele principale de unde vin turiºtii ºi personalul ce asigurã
serviciile precum ºi locurile de provenienþã a produselor alimentare ºi al altor
bunuri necesare actului turistic.
Mai multe unitãþi montane constituie zone naturale bine evidenþiate (Rodnei,
Rarãu-Giumalãu, Cãlimani, Ceahlãu, Hãºmaº, Ciucaº, Bucegi, Piatra Craiului,
Fãgãraº, Parâng, Retezat, masive din Munþii Apuseni, etc.). Se adaugã Delta
Dunãrii.
Existã ºi unitãþi montane bine individualizate dar în care obiectivele de
interes turistic sunt puþine ºi nu trezesc interesul turiºtilor decât pe plan
regional.Uneori ele se pot înscrie ca prelungiri posibile ale unei zone distincte,
în care unele drumeþii, trasee de vânat, pescuit se continuã în prezent aici (ex.
Munþii Grohotiº ºi Tãtaru în raport cu munþii Ciucaº, munþii Giurgeu în raport
cu Munþii Hãºmaº).
În cadrul zonelor turistice naturale cele mai multe ºi interesante obiective
turistice se înscriu în lungul unor itinerare (trasee turistice).Acestea prin
funcþionalitate aparþin la câteva categorii principale. Astfel sunt trasee de acces
la obiectivele dezvoltate în lungul vãilor ºi pe unele culmi secundare ºi trasee
în lungul cãrora se aflã majoritatea obiectivelor turistice aflate fie în lungul
crestelor principale (mai ales în etajele alpin ºi subalpin ce au vârfuri ºi o
multitudine de forme de relief glaciar, periglaciar, stuctural sau de peisaje; ele
reprezintã adevãrate axe turistice alpine ºi subalpine) ºi trasee în circuit pe

64
 Beiuº

65
FIG. nr. 25 – Zonele turistice
culmi ºi platouri cu peisaje inedite (cele din regiunile carstice). Existã ºi un al
patrulea gen de trasee, de obicei scurte, care au menirea de a realiza legãturi
(peste culmi secundare) între obiective turistice principale sau cabane.
- Zonele turistice complexe (fig. 25) sunt cele mai numeroase acoperind
cea mai mare parte a teritoriului României. Ele înglobeazã unul sau mai multe
centre turistice, localitãþi ºi puncte cu obiective de interes turistic, o infrastructurã
adecvatã, reþea organizatã de servicii turistice etc. Uneori, se interfereazã cu
pãrþi din zonele naturale datoritã legãturilor stabilite în timp între centrele sau
localitãþile turistice ºi complexele de obiective turistice naturale (pe linie de
aprovizionare ºi servicii, fluxuri turistice). Deºi prin alcãtuire, structurã, astfel
de zone par la prima vedere, heterogene ºi greu de diferenþiat, totuºi se pot
realiza grupãri, dupã criterii diferite. Astfel pot fi dupã încadrarea lor în mari
unitãþi teritoriale zone de munte, zone colinare, zone de câmpie, zone litorale
etc.
În cadrul zonelor extinse în funcþie de complexitatea potenþialului turistic,
de distribuþia obiectivelor ºi centrelor turistice s-au individualizat areale mai
puþin extinse în care ies în evidenþã douã caracteristici: concentrarea obiectivelor
de un anumit gen ºi strânsa legãturã a lor sub raportul activitãþilor turistice cu
un centru turistic. Aceasta apare ca localitate polarizatoare a miºcãrii turistice în
tot arealul (aici se realizeazã cele mai multe servicii de cazare, odihnã, masã,
informare, programe de vizitare la obiective aflate în localitate ºi la cele din
afara localitãþii, procurarea de produse alimentare, meºteºugãreºti sau de altã
naturã specifice þinutului respectiv). Ele pot fi numite subzone turistice. În acest
sens în zona Maramureº se pot separa ca subzone Sighet, Borºa ºi Valea Izei.
Amplificarea activitãþilor turistice în teritoriul zonei conduce la extinderea
spaþiului de influenþã a fiecãrui centru polarizator încât frecvent se ajunge la
fâºii de interferenþã a subzonelor (unele obiective turistice de la marginea
subzonelor fiind incluse în sfera de acþiune a mai multor centre; de exemplu
localitãþile cu mânãstiri din Bucovina în raport cu centrele Suceava, Rãdãuþi ºi
Gura Humorului).
Dezvoltarea agroturismului a dus la dimunarea rolului de lider al centrelor
situate la distanþã mare de obiectivele turistice dar care dispun în schimb de o
bazã de cazare ºi alimentaþie relativ bunã. Este cazul oraºului Suceava în raport
cu mânãstirile Suceviþa, Moldoviþa, Humor, Voroneþ ºi întãrirea celor din subzonã
ºi însãºi a acesteia prin impunerea mai multor forme de turism.

• Regiunile turistice constituie în unele lucrãri un teritoriu cu aceeaºi

semnificaþie ca a zonei iar operaþia de diferenþiere a lor poartã numele de regionare
turisticã.Cele douã noþiuni însã nu sunt identice dar nici nu se exclud, între ele
pot fi stabilite anumite raporturi în funcþie de mãrimea sensului acordat fiecãruia.
Regiunea de obicei se referã la un teritoriu ce depãºeºte spaþiul unei zone în care
potenþialul turistic este format dintr-o mulþime de obiective în care marea
majoritate au un anumit specific ce împing spre o anumitã direcþionare a
activitãþilor turistice (fig. 26).
Cele mai mici regiuni turistice includ o zonã turisticã dar ºi unitãþi geografice
limitrofe unde sunt obiective de interes turisticlimitrofe (Delta Dunãrii ºi câmpia

66
 FIG. nr. 26 – Harta regiunilor turistice

Razim-Sinoe, litoralul ºi culoarul Carasu, Bucureºti-oraºul dar ºi spaþiul larg ce

poate merge de la Dunãre la Ialomiþa) iar cele mai extinse mai multe zone
naturale ºi complexe (Munþii Apuseni, Munþii Banatului, Bucovina, curbura
deluroasã montanã). În cadrul regiunii sunt centre, localitãþi ºi axe turistice ce
impun strânse legãturi între ceea ce reprezintã mobilul actului turistic, masa de
turiºti ºi posibilitãþile de asigurare a diverselor servicii. În regiunile turistice se
includ ºi spaþii care în prezent nu fac parte din zone dar în care sunt obiective
mai mult sau mai puþin grupate ºi cu nivel de cunoaºtere redus, de unde antrenarea
sporadicã în activitãþile turistice. În viitor, prin crearea de condiþii ele pot fi
valorificate la un nivel superior ºi ca urmare se vor ataºa zonei vecine sau
împreunã cu altele vor forma o zonã nouã. Spre exemplu în Munþii Apuseni mai
întâi s-au impus zonele turistice naturale desfãºurate în limitele unor masive
muntoase ºi cele cu caracter complex desfãºurate fie în depresiuni (Beiuº, Zlatna,
Brad-Hãlmagiu etc.), fie în culoarele de vale însemnate (Arieº). Realizarea unei
infrastructuri bune cu o reþea densã de drumuri, multe de tradiþie secularã, creºterea
ºi diversificarea formelor de asigurare a serviciilor de cazare ºi masã ºi mai ales
sporirea gradului de atractivitate a obiectivelor turistice datorate unei popularizãri
însemnate a condus la dezvoltarea relaþiilor dintre componentele turistice ale
zonelor, la intensificarea acþiunilor turistice în spaþiile de contact, la creºterea
fluxurilor de turiºti care ºi-au lãrgit tot mai mult spaþiul operativ pe cuprinsul
regiunii. Ca urmare în prezent se poate vorbi de realizarea unei importante
regiuni turistice în care tot ansamblul de obiective este cuprins în diferite forme

67
de desfãºurare a activitãþilor turistice cu implicare atât în dezvoltarea social-
economicã dar ºi în diversificarea formelor de turism.

• Provincia turisticã este un termen care l-am folosit în România

pentru cea mai mare unitate ce cuprinde regiuni, zone, centre, localitãþi turistice
disparate în care se asigurã oferte ºi servicii turistice multiple.Specific, în condiþiile
diversitãþii de potenþial turistice este evoluþia naturalã, istorico-culturalã ºi
economicã comunã a acestoracare îi imprimã caracteristica principalã, definitorie.
Infrastructura, în bunã mãsurã direcþionatã de aceeaºi evoluþie, permite realizarea
de legãturi complexe ºi unitatea în sistemul turistic. Sunt bine conturate
provinciile: Carpatico-Pericarpaticã, Dobrogeanã, a Dealurilor transilvãnene, a
Dealurilor ºi Câmpiei de Vest, a Moldovei colinare ºi Danubiano-geticã
(fig. 27).

1
2
3
5
6
4

5
2
6
1

3
4

FIG. nr. 27 – Harta provinciilor turistice

68