UNIVERSITATEA ”OVIDIUS” CONSTANȚA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE NATURII ȘI ȘTIINȚE AGRICOLE

SPECIALIZAREA: GEOGRAFIE

GRUPA BUCEGI
Prezentare geologică

PROFESOR: Conf. Dr. Lungu Marius STUDENT: Sava Ștefan Ionuț

Anul I, Grupa 1

1
 Cuprins

Capitolul I. Aspecte introductive

 1.1. Aspecte generale

 1.2. Istoricul cercetarilor

Capitolul II. Stratigrafia

 2.1. Masivele cristaline

 2.2. Invelisul sedimentar preaustric
 2.3. Sedimentul postaustric

Capitolul III. Tectonica

Capitolul IV. Concluzii finale

Anexe
Bibliografie

2
 Unitatea Leaota-Bucegi-Piatra Mare

Capitolul I. Aspecte introductive

1.1. Aspecte generale

La sud de Depresiunea Barsei si culoarul Vladeni se gaseste cea de-a doua
unitate structurala a zonei cristalino-mezozoice din Carpatii Orientali constintuind
unitatea Leaota-Bucegi-Piatra Mare. Aceasta circumscrie masivele: Leaota, Bucegi,
Postavaru, Piatra Mare si Piatra Craiului cu culoarul Dambovicioarei.

In utimele decenii au aparut opinii diferite in ceea ce priveste apartenenta acestei

zone la Carpatii Orientali sau la Carpatii Meridionali. Argumentele care se aduc pentru
una sau alta din pareri sunt de ordin stratigrafic si tectonic. Lasand la o parte
valabilitatea mai mult sau mai putin convingatoare a acestora, un fapt este cert si
anume ca, aria Leaota-Bucegi-Piatra Mare se individualizeaza ca unitate geostructurala
distincta deosebindu-se de unitatea central-est-carpatica, dar si de Panza Getica. Este
suficient sa se tina cont de lipsa sedimentarului transilvan din aria Leaota-Bucegi-Piatra
Mare pentru a o distinge de unitatea centra-est-carpatica, sau de prezenta depozitelor
triasice si lipsa depozitelor carbonifere si permiene pentru a evidentia deosebirea dintre
unitatea Leaota-Bucegi-Piatra Mare si Panza Getica.

In ceea ce priveste afinitatile unitatii Leaota-Bucegi-Piatra Mare cu Carpatii

Orientali sau cu Carpatii Meridionali, elementul hotarator il constituie structura flisului
cretacic-paleogen si a molasei neeogene din Carpatii Orientali care se continua pana in
Bazinul Dambovitei din sudul unitatii Leaota-Bucegi-Piatra Mare, in timp ce la vest de
Dambovita nu exista un flis cretacic-paleogen, iar molasa este paleogen-mio-pliocena.
Este mai mult decat evident ca, din punct de vedere geostructural, limita dintre Carpatii
Orientali si Carpatii Meridionali este in zona bazinului Dambovitei si nu Valea Prahovei .

3
 1.2. Istoricul cercetarilor
Pana nu demult, toti cercetatorii si cunoscatorii acestui segment carpatic, fara
exceptie, l-au incadrat in zona cristalino-mezozoica a Carpatiilor Occidentali, iar cei mai
multi, printre care E. Jekelius, N. Oncescu, I. Bancila l-au figurat si denumit panza de
Bucegi, pentru ca, din punct de vedere tectonic, reprezinta o panza. Apartenenta ei la
Carpatii Orientali, are la baza, in primul rand, situatia tectonica, adica varsta desavarsirii
aranjamentului arhitectural major, panza Leaota-Bucegi-Piatra Mare fiind rezultatul
tectogenezelor mezocretacice. Intr-o oarecare masura s-a luat in consideratie si criteriul
stratigrafic si litofacial.

In anii din urma, D. Patriulis a vazut in sedimentarul din compartimentul Leaota-

Bucegi-Piatra Mare o similitudine cu invelisul sedimentar din domeniul getic si a
considerat aceasta zona in consecinta.

La randul lui, M. Sandulescu ataseaza unitatea Leaota-Bucegi-Piatra Mare

panzei getice. Argumentul ar fi ca, unitatea in cauza, care s-a individualizat ca panza in
urma paroxismului mezocretacic, in Senonian s-ar fi deplasat solidar cu placa de
Ceahlau prin aceasta prezentand analogie cu deplasarea panzei getice care are in baza
flisul de Severin.

Cu privire la asemanarile stratigrafice si litofaciale dintre unitatea Leaota-Bucegi-

Piatra Mare si panza getica se poate afirma ca sunt si deosebiri cel putin tot atat de
importante. De pilda, in unitatea Leaota-Bucegi-Piatra Mare nu se intalnesc depozite
neocarbonifere si permiene, care, pentru panza getica si Carpatii Meridionali in general
sunt foarte caracteristice. Pe de alta parte, in domeniul getic nu se gasesc depozite
triasice care in uniatea Leaota-Bucegi-Patra Mare sunt bine reprezentate. Dar si alte
unitati cronostratigrafice prezinta anumite particularitati, mai mult sau mai putin
semnificative, prin care cele doua unitati se disting.

In sectorul de la sud de culoarul Vlădeni este prezenta si panza getica, aceasta

se situeaza la vest de unitatea Leaota-Bucegi-Piatra Mare recunoscandu-se in culmea
Iezer-Papusa, iar mai spre nord se regaseste in solzii Holbav si Magura Codlei.

Unitatea Leaota-Bucegi-Piatra Mare este evident o unitate tectonica ce se

incadreaza in zona cristalino-mezozoica a Carpatiilor Orientali avand rol de panza ce ar
putea fi denumita panza Leaota-Bucegi-Piatra Mare. Dinspre vest este incalecata de
panza getica in lungul faliei Iezer-Papusa.

Unitatea Leaota-Bucegi-Piatra Mare a atras atentia cercetatorilor in primul rand

prin bogatia de fauna fosila, care a constituit obiectul unor lucrari monografice ca acelea

4
ale lui V. Popovici Hateg, I. Simionescu, E. Jekelius si altii. La descifrarea geologiei
acestei unitati si-au mai adus contributia N. Oncescu, G. Murgeanu, D. Patriulius, N.
Gherasi, M. Sandulescu, I, Nedelcu si altii.

Unitatea Leaota-Bucegi-Piatra Mare are o pozitie mai estica fata de unitatea

central-est-carpatica, iar din punct de vedere litofacial prezinta afinitati cu sedimentarul
bucovinic. Doar Triasicul prezinta o mai mare variabilitate litofaciala, insa lipsa
materialului ofiolitic il deosebeste esential de Triasicul de tip transilvan. De altfel se
poate afirma cu certitiudine ca in unitatea Leaota-Bucegi-Piatra Mare nu se intalnesc
elemente ale panzei transilvane. Toate aceste diferentieri, care constituie in acelasi timp
trasaturi specifice pentru unitatea Leaota-Bucegi-Piatra Mare, releva ca aceasta din
urma a avut o evolutie sensibil deosebita de aceea a unitatii central-est-carpatice, incat
in arhitectura actuala constittuie o unitate structurala distincta.

Capitolul II. Stratigrafia

La alcatuirea unitatii Leaota-Bucegi-Piatra-Mare participa sisturi cristaline, care

formeaza masive cristaline prealpine, un invelis sedimentar preaustric, si un invelis
postaustric.

2.1. Masivele cristaline

Sisturile cristaline afloreaza si formeaza in intregime culmea Leaota, de unde se
prelungesc spre vest pana la falia Iezer-Papusa. Se poate spune ca in ceea ce priveste
incadrarea in ciclurile geotectonice, nu exista deosebiri esentiale intre sisturile
cristataline din unitatea Leaota-Bucegi-Piatra Mare si acelea din unitatea central-est-
carpatica. Astfel si in unitatea Leaota-Bucegi-Piatra Mare cea mai mare parte din
sisturile cristaline apartine unui sau unor cicluri prehercinice, iar alta parte a fost
generata de ciclul hercinic.

Sisturile cristaline prehercinice

Sisturile cristaline prehercinice formeaza aproape in intregime culmea Leaota. In

ansamblul acestora se disting cu usurinta cele doua grupe care difera intre ele in primul
rand prin gradul de metamorfism. Astfel, se pot delimita sisturile cristaline ca
metamorfism avansat de tip mezo-katamorfic constituind grupa sisturilor cristaline
mezometamorfice, si sisturile cristaline cu metamorfism moderat, constituind grupa
sisturilor cristaline epimetamorfice.

5
 Grupa sisturilor cristaline mezo-katamorfice a fost descrisa de R. Dimitrescu
drept complexul de Voinesti. Acesta ocupa partea centrala a Culmii Leaota si este
reprezentat printr-o stiva groasa pana la 1.500 m, constituita preponderent din
paragnaise cu muscovit si biotit si din micasisturi, iar sub forma de intercalatii, mai
frecvente spre partea inferioara a stivei, se intalnesc gnaise oculare; cu totul subordonat
apar amfibolite. Acestea din urma sunt mai frecvente la partea superioara a stivei mezo-
ketamorfice, unde, pe alocuri li se asociaza eclogite, iar sporadic se intainesc gnaise
albe, calcare cristaline si cuarțite. Intreg ansamblul mezo-katamorfic poarta marturiile
unor procese de retromorfism, cloritul fiind foarte frecvent.

Grupa sisturilor cristaline epimetamorfice ocupa cea mai mare parte din culmea
Leaota, dispunandu-se peste sisturile cristaline mezo-katamorfice de Voinesti.
Epimetamorfitele au fost descrise de N. Gherasi si R. Dumitrescu sub numele de
„cristalinul de Leresti Tamas” costituind o stiva de 1500-4000 m grosime. In ansamblu,
cristalinul de Leresti Tamas reprezinta o suita monotona de sisturi muscovito-cleritoase
cu porfiroblaste de albit. In masa acestora, cu precadere spre partea inferioara a stivei,
se intalnesc intercalatii subtiri de sisturi clorito-amfibolice adesea cu magnetit.

Relatiile dintre sisturile cristaline mezo-katamorfice si cele epimetamorfice,

respectiv dintre sisturile cristaline de Voinesti si acelea de Leresti-Tamas, nu au fost
inca pe deplin elucidate, incat continua sa genereze controverse.

Disputa se poarta intre sustinatorii parerii unor relatii de continuitate de

metamorfism. Cu alte cuvinte, disputa se duce in jurul opiniei daca sisturile cristaline
prehercinice din Leaota au fost generate de o singura faza de metamorfism, sau de
doua faze; altfel spus, daca sisturile cristaline prehercinice apartin aceluiasi ciclu
geotectonic sau apartin la doua cicluri distincte. Dificultatea este pricinuita de faptul ca
in cristalinul de Leresti-Tamas se intalnesc granat si biotit, interpretate ca relicte ale
unui metamorfism intern de tipul aceluia care a generat cristalinul de Voinesti, si ca, prin
urmare, cristalinul de Leresti-Tamas ar reprezenta de fapt cristalinul de Voinesti
retromorfozat.

Magmatitele prehercinice

Sisturile cristaline din Culmea Leaota sunt asociate cu roci granitice constituind
granitul de Albesti si Granitul de Lalu. Acestea par sa fie in relatii de concordanta, fie cu
cristalinul de Voinesti, fie cu cristalinul de Leresti-Tamas.

Granitul de Albesti apare ca un corp concordant spre partea superioara a

cristalinului de Voinesti avand pana la 50 m grosime. Este un granit rosu, biotitic,
construit din feldspat potasic, feldspat plagioclaz, cuart si biotit; are o structura
holocristalina, echigranulara, local fenocristalina, iar textura este masiva in partea
centrala si gnaisica in zonele periferice. In masa granitului se gasesc enclave de

6
paragnaise biotitice. In ansamblu, granitul de Albesti prezinta aparent caracterele
magmatitelor sinorogene. Analizele de varsta prin radiometrie au indicat valori intre 464-
545 M.a., ceea ce ar plasa acest granit in ciclul baikalian.

Granitul de Lalu este intrus in sisturile cristaline de Leresti-Tamas si afloreaza in

Valea Bughea. Acesta apare ca un granit rosu cu feldspat si cuart violaceu. Este putin
probabil că cele doua corpuri de granite apartin la doua cicluri geotectonice distincte.
Prezenta enclavelor de paragnaise biotitice in granitele de Albesti nu lasa nicio indoiala
ca magmatitele sunt ulterioare metamorfismului. Se poate deci conchide ca atat granitul
de Albesti cat si granitul de Lalu apartin ciclului baikalian. (Fig.1.)

Sisturi cristaline hercinice

In partea vestica a unitatii Leaota-Bucegi-Piatra Mare, peste sisturile cristaline de

Leresti-Tamas se dispune o stiva de sisturi cristaline de tip epimetamorfic. Acestea au o
grosime de pana la 2000 m si au fost descrise drept cristalinul Calusu-Tamasel. Sunt
reprezentate preponderent prin sisturi cloritoase cu sericit si albit cu intercalatii de sisturi
amfibolice si sisturi grafitoase. Local, in baza cristalinului de Calusu-Tamasel se
intalneste un nivel de meta-conglomerate.

Pe criterii microfloristice se apreciaza ca formatiunile pre-metamorfice ar apartine

ca varsta Paleozoicului si, in consecinta, metamorfismul acestora ar fi un rezultat al
ciclului hercinic (faza sudeta). S-au exprimat si unele indoieli in aceasta privinta, luandu-
se in consideratie alternativa ca sisturile cristaline de Calusu-Tamasel ar reprezenta o
formatiune cristalofiliana retromorfozata si prin urmare ar apartine, ca si cristalinul de
Leresti-Tamas, tot sisturilor cristaline prehercinice.

In sprijinul acestui punct de vedere se aduce ca argument prezenta mineralelor

index, granatul si biotitul, in cristalinul de Calusu-Tamasel. In aceasta ultima alternativa
daca intreg ansamblul sisturilor cristaline s-a metamorfozat initial intr-o singura faza de
metamorfism care ar fi avut loc in Neoproterozoicul terminal, cum s-ar explica faptul ca
faza de metamorfism regional de intensitate scazuta, care a produs retromorfozarea
sisturilor cristaline existente (neoproterozoice), nu a dat nastere si unei noi generatii de
sisturi cristaline. Aceasta ar insemna ca intre Proterozoicul terminal si desfasurarea
fazei de metamorfism de intensitate scazuta, care a-a produs cu certitudine la faza
sudeta, aria labila care a evoluat incluzand si regiunea in cauza ar fi fost lipsita de aport
de sedimente, insa o asemenea situatie pare paradoxala.

Asadar, existenta a cel putin doua faze de metamorfism, una prehercinica si una
hercinica, apare ca o realitate de necontestat. Cert este ca din acest punct de vedere
situatia din unitatea Leaota-Bucegi-Piatra Mare nu difera de aceea din unitatea central-
est-carpatica.

7
 2.2. Invelisul sedimentar preaustric
In intervalul Triasic-Eocretacic, aria in care se incadreaza unitatea Leaota-
Bucegi-Piatra Mare, evoluand ca domeniu cu o oarecare stabilitate, a suferit miscari de
oscilare pe verticala cunoscand succesiv mai multe faze de exondare si faze de
submersie. In procesul de sedimentare, acest fapt se reflecta in existenta a patru cicluri
de sedimentare si anume: Triasic, Liasic, Dogger-Aptian si Albian. (Fig. 2)

Formatiunile sedimentare se localizeaza in doua sinclinale majore: sinclinalul

Piatra Craiului-Dambovicioara, care se prelungeste spre nord in zona Vulcan-Codlea, si
sinclinalul Bucegi-Postavaru-Piatra Mare. Aceste sinclinale sunt separate intre ele prin
ridicarea Leaota.

Ciclul Triasic. Acesta marcheaza inceputul procesului de sedimentare si s-a

incheiat inaite de sfarsitul perioadei respective.

Triasicul inferior include conglomerate urmate de gresii cuartoase cu intercalatii

de argile rosii, calcare si dolomite. Acestea din urma revin Campilianului, in timp ce
conglomeratele subiacente sunt atribuite Seisianului. Depozitele eotriasice afloreaza la
nord de localitatea Vulcan.

Triasicul mediu urmeaza in continuitatea de sedimentare peste Triasicul inferior

si este reprezentat prin roci carbonatice. Suita incepe printr-o alternanta de sisturi
calcaroase si calcare negre, adesea bituminoase, urmeaza calcare in placi silexite si o
alternanta de calcare noduloase si sisturi calcaroase.

Neotriasicului, cel putin in parte, ii corespunde o lacuna de sedimentare.

Ciclul Liasic. Acesta urmeaza dupa exondarea din Neotriasic si se

caracterizeaza printr-o alternanta de depozite marine si depozite continentale adesea
cu carbuni. Asemenea acumulari se intalnesc la Cristian.

Ciclul Dogger-Aptian. Acesta marcheaza o importanta transgresiune. Pana la

sfarsitul ciclului au mai avut loc unele ingresiuni si regresiuni, ultima dintre acestea
inscriindu-se spre sfarsitul Jurasicului si inceputul Cretacicului. Doggerul se intalneste
atat in sinclinalul Piatra Craiului-Dambovicioara cat si in sinclinalul Bucegi-Piatra Mare,
insa se remarca deosebiri de la o zona la alta. In partea nordica a sinclinalului Bucegi,
adica in Muntii Postavaru si in regiunea Cristian, Doggerul este detritic in baza si devine
predominant marnos spre partea superioara, fiind dezvoltat in faciesul marnelor.

In sinclinalul Piatra Craiului-Dambovicioara, Doggerul afloreaza pe ambele

flancuri. Pe cel estic se urmareste intre Cheia si Curmatura Ghimbavului, aflorimentele

8
clasice fiind acealea de la Cheia si de la Fundata. Pe flancul vestic, depozitele
Doggerului afloreaza discontinuu fiind bine deschise in cheile superioare ale
Dambovicioarei si la punctul numit Graiul Lupului. Suita Doggerului din sinclinalul Piatra
Craiului debuteaza printr-un nivel de microconglomerate si gresii urmate de calcare
noduloase sau subnoduloase, adesea cu corali, atribuite Bajocianului si Bathonianului
inferior. Succesiunea se continua cu marne si marnocalcare revenind Bathonianului
superior. Suita Doggerului se incheie printr-un pachet de calcare rosii, reprezentand
Callovianul superior.

Malmul include depozite silicioase si calcare, in majoritate de facies recifal.

Oxfordianul este reprezentat prin calcare si japsuri divers colorate constituind un

orizont ce nu depaseste 10-15 m grosime Japsurile sunt identice cu acelea ale suitei
bucovinice din sinclinalul marginal extern si li se atribuie varsta oxfordiana
corespunzand eventual si partii terminale a Callovianului. Se intalnesc in toata unitatea
Leaota-Bucegi-Piatra Mare.

Kimmeridgianul include calcare noduloase ce urmeaza peste orizontul cu japsuri,

pe versantul vestic al Muntilor Bucegi. De la Muntele Gaina spre sud, in sinclinalul
Piatra Craiului, precum si in klippele de pe versantul estic al Muntilor Bucegi,
Kimmeridgianul imbraca un facies care nu poate fi riguros separat de masa mare a
calcarelor masive care le succede si care apartin Tithonicului.

Thitonicul este dezvoltat in faciesul calcarelor de Stramberg si include calcare

masive, care urmeaza peste calcarele noduloase.

Cretacicul urmeaza in continuitate de sedimentare peste Thitonic in partea nord-

vestica a Muntilor Bucegi, in rest este transgresiv, si format din depozite predominant
carbonatice. In Muntii Postavaru si Piatra Craiului se presupune ca Berriasianul este
inclus in partea superioara a calcarelor masive. Peste marnocalcare cu tintinide, in
Muntii Bucegi urmeaza marne si marnocalcare cu accidente silicioase in grosime de
cativa metri din care provine o fauna indicativa pentru Valanginian si Hauterivian. In
restul unitatii de Leaota-Bucegi-Piatra Mare, in primul rand in culoarul Dambovicioarei,
suita Cretacicului incepe cu Hauterivianul care se dispune direct peste calcarele
masive, uneori in discordanta unghiulara, cum se intalneste de pilda in Dealul Sasului.
Asemenea depozite, in afara de Culoarul Dambovicioarei se mai intalnesc la sud de
orasul Brasov.

Barremian-Aptianul isi are dezvoltarea completa in Culoarul Dambovicioarei,

unde peste Hauterivian urmeaza depozite predominant marnoase, in care la diferite
nivele, se intercaleaza depozite recifogene masive. Asadar, Intreg ansamblul marnos cu
calcare recifale (urgoniene) apatine Barremian-Aptianului. Depozite de aceasta varsta
se intalnesc in regiunile orasului Brasov.

9
 In sinclinalul Bucegi-Postavaru-Piatra Mare, Barremian-Aptianul nu este
reprezentat decat pe flancul estic al acestuia unde, datorita variatiilor litofaciale si
complicatiilor tectonice, a dat loc la interpretari diferite. De pilda, D. Patrulius vede pe
versantul estic al Muntilor Bucegi o succesiune stratigrafica normala de la stratele de
Sinaia pana la conglomeratele de Bucegi (Albian) inclusiv, si inglobeaza totul la
„Unitatea de Sinaia”

In realitate pe versantul estic al Muntiilor Bucegi, pe langa Barremian-Aptian cu

factura de fils in faciesul stratelor de Comarnic si in faciesul flisului grezos-marnos
ruginiu (stratele de Piscu cu Brazi), se intalneste si un Baremian-Aptian de un facies
deosebit, reprezentat printr-o formatiune cu blocuri de tip wildflis in care se intalnesc
frecvent calcare cu urgoniene dezvoltare lenticulara.

Ultimele nu s-au putut dezvolta in marea flisului, ci pe marginea zonei cristalino-

mezozoice. Aceasta fiind situatia,formatiunea cu blocuri apartine unitatii Leaota-Bucegi-
Piatra Mare si se dispune tectonic peste Barremian-Aptian in faciesul stratelor de
Comarnic (sau in faciesul flisului marnos-grezos ruginiu, care frecvent capata facies
grosier, cu blocuri).

In formatiunea cu blocuri, calcarele urgoniene se intalnesc ca recifi in diverse

nivele, mai dezvoltati fiind recifii de la Furnica, Piatra Arsa si Sfanta Ana, de la vest de
Sinaia.

In general, foramtiunea cu blocuri este foarte eterogena. Pe langa calcare

recifale, aceasta mai include brecii, conglomerate, gresii si depozite marnoase-
grezoase cu mltiple varietati si cu frecvente si variate treceri laterale. In elementele
breciilor si conglomeratelor, care pot atinge dimensiuni de zeci de metri, este remaniata
intrega gama a rocilor constituiente ale zonei cristalino-mezozoice, de la sisturile
cristaline pana la calcarele jurasice inclusiv, ultimele adesea fiind in proportie de peste
80%. Blocurile insedimentate se intalnesc la diverse nivele si au varsta si constituie
litologica diferita, insa predomina klippele de varsta jurasica. Astfel, se intanesc
grezocalcare si calcare jurasice, cum ar fi klippa de pe Valea Pelesului, calcare rosii
neojurasice cum sunt klippele de pe Valea Zgarburci sau de la Galma Ialomitei etc.

Locul de origine al klippelor nu este prea indepartat. Lipsa Barremian-Aptianului

de pe marginea estica a masivului Leaota arata ca acesta din urma constituie un sector
ridicat, cu versanti abrupti sub forma de faleze, din care s-au desprins blocurile care
formeaza klippele. Cu Barremian-Aptianul se incheie cel de-al doilea cilclu de
sedimentare. Aptianul superior nu este cunoscut cu certitudine. Se presupune ca unele
conglomerate, cum sunt acelea de la nord de Piatra Cariului, ar avea o asemenea
varsta.

10
 Ciclul Albian. Cu ciclul Albian se incheie suita sedimentarului preaustric din
unitatea Leaota-Bucegi-Piatra Mare.

Albianul este reprezentat prin ceea ce se cunoaste sub numele de Conglomerate

de Bucegi. Acestea s-au format exclusiv pe seama ariei mai vestice, care in timpul
Albianului functioneaza ca zona emersa supusa denudarii, incat pe buna dreptate G.
Murgeanu a descris conglomeratele de Bucegi drept molasa albiana. Conglomeratele
de Bucegi au o grosime de 2000 m si prezinta largi variatii de facies atat lateral cat si pe
verticala, capatand fie aspect masiv fie stratificat, sau adesea releva caractere de flis. In
elementele conglomeratelor se recunoaste intreaga gama de roci constituiente ale
zonei cristalino-mezozoice. Elementele remaniate au dimensiuni foarte variate. In
interpretarea lui I. Panin si D. Jipa, conglomeratele de Bucegi ar fi de origine fluviatila cu
aport de material torential.

In linii generale, dupa D. Patrulius, se pot distinge doua nivele de conglomerate,

separate printr-un nivel de gresie denumita gresia de Scropoasa. Suita conglomeratelor
de Bucegi se incheie cu gresii si conglomerate de Babele. Varsta albiana a
conglomeratelor de Bucegi decurge din faptul ca in mod constant deasupra lor, pe
Valea Dambovitei ca si in imprejurimile orasului Predeal, se dispun transgresiv si
discordant depozite bogat fosilifere, de varsta vraconiana.

Conglomeratele de Bucegi formeaza umplutura cu acelasi nume, care se

prelungeste in Muntii Postavaru si in masivul Piatra Mare. Cu conglomeratele de Bucegi
se incheie suita depzitelor invelisului sedimentar preaustric.

2.3. Sedimentul postaustric

In urma cercetarilor austrice, care au condus la aranjamentul major al unitatii
Leaota-Bucegi-Piatra Mare, acesta din urma a fost antrenata in exondarea generala
care a afectat intreaga zona cristalino-mezozoica capatand o oarecare stabilitate.
Depozitele care s-au acumulat ulterior, cand aria Leaota-Bucegi-Piatra Mare a redevenit
bazin de sedimentare, constituie invelisul postaustric sau postectonic. Acesta apartine
Neocretaciclui si Paleogenului.

Vraconian-Cenomanianul constituie primul termen al invelisului post-tectonic si

include depozite predominant conglomeratice-grezoase, care se dispun transgresiv si
discordant peste formatiuni mai vechi, in primul rand peste conglomeratele de Bucegi.
Sedimentarul Vraconian-Cenomanian are o mare dezvoltare in culoarul Dambovicioarei,
in zona Vulcan, in culoarul Rasnov. In regiunea Predeal si in partea sudica a localitatilor
Stoenesti-Laicai. Depozitele sunt foarte fosilifere, iar Valea lui Ecle, Podul Chei etc.
constituie puncte fosilifere clasice.

11
 O semnificatie deosebita o are Vraconian-Cenomanianul din zona localitatilor
Stoenesti-Laicai de pe Valea Dambovitei si de pe Valea Tocilitei (Predeal) caci, fiind
dispus peste conglomeratele de Bucegi, indica varsta mai veche (albiana) a acestora
din urma.

Turonian-Senonianul include depozite marnocalcaroase si grezoase, cum sunt

cele de pe Valea Glajariei din sinclinalul Bucegi. Asemenea depozite se mai intalnesc in
zona localitatii Tohanu. Paleogenul incheie suita depozitelor invelisului postaustric.
Depozitele de aceasta varsta acopera suprafete restranse in zona localitatii Zarnesti, iar
in partea sudica a unitatii Leaota-Bucegi-Piatra Mare se intalnesc in regiunea Albesti.

La Zarnesti, depozitele paleogene sunt reprezentate prin microconglomerate cu

discocycline si calcare detritice, urmate de tufuri bentonitizate si gresii cu globigerine
totul revenind Eocenului. Suita se incheie cu sisturi argiloase brune, cu resturi de pesti
apartinand Oligocenului.

La Albesti (la nord de orasul Campulung Muscel) se gasesc cunoscutele calcare

de Albesti studiate inca de Gr. Stefanescu. In opinia mai recenta a lui Gh. Bombita,
Eocenul de la Albești are o grosime de 25 m. Aceasta debuteaza printr-un nivel
marnos-calcaros, invocand Ilerdianul mediu-superior si Cuisianul inferior. Urmeaza
calcare galbui-verzui-rozii, seminficative de asemenea pentru Cuisan. Al treilea si
ultimul nivel este reprezentat prin calcare cenusii-albastrui care indica Cuisianul
superior. O mare parte din calcarele de la Albesti au fost exploatate.

Capitolul III. Tectonica

In intervalul Triasic-Eocretacic, aria Leaota-Bucegi-Piatra Mare a evoluat ca
domeniu cu o oarecare stabilitate fiind supusa doar unor miscari de basculare. In
aceasta situatie a cunoscut succesiv si alternativ mai multe faze de exondare si de
submersie. La sfarsitul Eocretacicului, intreaga zona a fost afectata de miscari
mezocretacice care au fost definitorii pentru aranjamentul arhitectural. Miscarile au
inceput de fapt mai de timpuriu, poate chiar din Jurasicul terminal si au avut drept efect
producerea unor deformari preponderent rupturale. In felul acesta au avut loc denivelari
de tip grabene si horsturi favorabile producerii unor dislocari importante de roci. Acestea
au furnizat materialul care s-a depus in zonele mai joase generand formatiunea cu
blocuri. In timp, miscarile au fost cu atat mai intense cu cat se apropiau de paroxismul
austric.

Principalul efect al tectogenezei austrice consta in incalecarea zonei Leaota-

Bucegi-Piatra Mare in ansamblu, peste flisul carpatic. Acest contact tectonic a fost
remarcat inca de E. Jekelius, apoi de N. Oncescu si de I. Bancila. Urma de incalecare
12
se continua de la Bunloc, prin sudul Muntilor Postavaru, vest Predeal, vest Sinaia si
ajunge in Valea Ialomitei. Mai departe este acoperit de sedimentarul postaustric, insa
ajunge in Valea Dambovitei. In lungul acestui contact tectonic, relatiile de suprapunere
anormala se stabilesc, fie intre calcarele jurasice ale unitatii Leaota-Bucegi-Piatra Mare
si flisul Barremian-Aptian in faciesul grezos-ruginiu din Panza de Ceahlau cum se poate
constata la Bunloc, fie intre Barremian-Aptianul in faciesul formatiunii cu blocuri din
sinclinalul Bucegi si flisul Barremian-Aptian in faciesul formatiunii de Comarnic sau de
Piscu cu Brazi, aceasta fiind situatia cea mai frecvent intalnita pe versantul estic al
Muntilor Bucegi. (Fig. 3)

Din cauza unor similitudini litofaciale intre Barremian-Aptianul in faciesul Piscu

cu Brazi din flisul carpatic (care prezinta episoade mai grosiere) si formatiunea cu
blocuri din sinclinalul Leaota-Bucegi-Piatra Mare, este foarte greu de recunoscut
contactul tectonic major dintre unitatea Leaota-Bucegi-Piatra Mare si Panza de
Ceahlau. De aceea, in unele interpretari, se considera ca pe versantul estic al Bucegilor
ar fi o continuitate de sedimentare de la formatiunea stratelor de Sinaia (tithonic-
neocomiene) pana la conglomeratele de Bucegi (albiene), contestandu-se astfel
caracterul major al relatiilor tectonice dintre unitatea Leaota-Bucegi-Piatra Mare si flisul
carpatic de la est.

Odata cu incalecarea spre est, unitatea Leaota-Bucegi-Piatra Mare a suferit o

cutare larga, formandu-se cele doua structuri sinclinale: Sinclinalul Piatra Craiului-
Dambovicioara si sinclinalul Bucegi-Postavaru-Piatra Mare separate prin ridicarea
Leaota.

Cele mai vechi depozite care acopera urma planului de șariaj apartin
Neocretacicului, situatie evidenta in bazinul Dambovicioarei. De aici decurge varsta
mezocretacica a incalecarii zonei Leaota-Bucegi-Piatra Mare si individualizarea
acesteia ca unitate tectonica devenind panza Leaota-Bucegi-Piatra Mare.

Unitatea Leaota-Bucegi-Piatra Mare a suferit si influenta paroxismului laramic.

Aceasta influenta se reflecta in deformari specifice ca, tendinte de redresare a
structurilor din zona de margine si adesea chiar retroversarea acestora, inclusiv a
planului de șariaj, fapt evident la vest de orasul Predeal. La marginea vestica, unitatea
Leaota-Bucegi-Piatra Mare a avut de suportat stressul indus de incalecarea unitatilor
Carpatilor Meridionali, in speta a unitatii de Fagaras si a solzilor din fata acestora, in
lungul faliilor Iezer-Papusa si Holbav. Consecinta a fost fracturarea flancului vestic al
sinclinalului Piatra Craiului. In zona Vulcan de pilda, invelisul sedimentar neocretacic
este prins sub solzii Holbav si Magura Codlei. (Fig. 4)

13
 Capitolul IV. Concluzii finale

 Unitatea Leaota-Bucegi-Piatra Mare a atras atentia cercetatorilor in primul rand prin

bogatia de fauna fosila, care a constituit obiectul unor lucrari monografice ca acelea
ale lui V. Popovici Hateg, I. Simionescu, E. Jekelius, N. Oncescu, D. Patriulius si
altii.

 La alcatuirea unitatii Leaota-Bucegi-Piatra-Mare participa sisturi cristaline, care

formeaza masive cristaline prealpine, un invelis sedimentar preaustric, si un invelis
postaustric.

 Unitatea Leaota-Bucegi-Piatra Mare are o pozitie mai estica fata de unitatea central-
est-carpatica, iar din punct de vedere litofacial prezinta afinitati cu sedimentarul
bucovinic.

 Sisturile cristaline din Culmea Leaota sunt asociate cu roci granitice constituind
granitul de Albesti si Granitul de Lalu. Acestea par sa fie in relatii de concordanta, fie
cu cristalinul de Voinesti, fie cu cristalinul de Leresti-Tamas.

 Granitul de Lalu este intrus in sisturile cristaline de Leresti-Tamas si afloreaza in

Valea Bughea. Acesta apare ca un granit rosu cu feldspat si cuart violaceu.

 Granitul de Albesti prezinta aparent caracterele magmatitelor sinorogene. Analizele

de varsta prin radiometrie au indicat valori intre 464-545 M.a., ceea ce ar plasa
acest granit in ciclul baikalian.

 In partea vestica a unitatii Leaota-Bucegi-Piatra Mare, peste sisturile cristaline de

Leresti-Tamas se dispune o stiva de sisturi cristaline de tip epimetamorfic. Acestea
au o grosime de pana la 2000 m si au fost descrise drept cristalinul Calusu-Tamasel.

 Existenta a cel putin doua faze de metamorfism, una prehercinica si una hercinica,
apare ca o realitate de necontestat.

 Unitatea Leaota-Bucegi-Piatra Mare cuprinde patru cicluri de sedimentare si anume:

Triasic, Liasic, Dogger-Aptian si Albian.

 Formatiunile sedimentare se localizeaza in doua sinclinale majore: sinclinalul Piatra

Craiului-Dambovicioara, care se prelungeste spre nord in zona Vulcan-Codlea, si
sinclinalul Bucegi-Postavaru-Piatra Mare.

14
 Pe versantul estic al Muntiilor Bucegi, pe langa Barremian-Aptian cu factura de fils in
faciesul stratelor de Comarnic si in faciesul flisului grezos-marnos ruginiu, se
intalneste si un Baremian-Aptian de un facies deosebit, reprezentat printr-o
formatiune cu blocuri de tip wildflis.

 Ciclul Triasic marcheaza inceputul procesului de sedimentare si s-a incheiat inainte

de sfarsitul perioadei respective.

 Ciclul Liasic urmeaza dupa exondarea din Neotriasic si se caracterizeaza printr-o

alternanta de depozite marine si depozite continentale adesea cu carbuni.

 Ciclul Dogger-Aptian marcheaza o importanta transgresiune. Pana la sfarsitul

ciclului au mai avut loc unele ingresiuni si regresiuni, ultima dintre acestea
inscriindu-se spre sfarsitul Jurasicului si inceputul Cretacicului.

 Ciclul Albian incheie suita sedimentarului preaustric din unitatea Leaota-Bucegi-

Piatra Mare.

 In intervalul Triasic-Eocretacic, aria Leaota-Bucegi-Piatra Mare a evoluat ca

domeniu cu o oarecare stabilitate fiind supusa doar unor miscari de basculare. In
aceasta situatie a cunoscut succesiv si alternativ mai multe faze de exondare si de
submersie.

 Principalul efect al tectogenezei austrice consta in incalecarea zonei Leaota-Bucegi-

Piatra Mare peste flisul carpatic.

 Unitatea Leaota-Bucegi-Piatra Mare a suferit si influenta paroxismului laramic.

Aceasta influenta se reflecta in deformari specifice ca, tendinte de redresare a
structurilor din zona de margine si adesea chiar retroversarea acestora, inclusiv a
planului de șariaj, fapt evident la vest de orasul Predeal.

 Din punct de vedere tectogenetic, unitatea Leaota-Bucegi-Piatra Mare prezinta

afinitati cu unitatea central-est-carpatica, iar Panza de Leaota-Bucegi-Piatra Mare
este analoaga Panzelor Bucovinice insa decrosata spre vest.

15
 Anexe

Fig. 1. Suita sisturilor cristaline din Unitatea Leaota-Bucegi-Piatra

Mare – dupa Vasile Mutihac, Structura geologica a teritoriului Romaniei,
1990, Editura Tehnica Bucuresti

16
1 – fundamentul cristalin; 2 – gresii si conglomerate; 3 – gresii cuartoase; 4 – dolomite;
5 – roci argiloase; 6 – calcare bituminoase; 7 – calcare; 8 – calcare masive organogene;
9 – calcare nodulare; 10 – marne; 11 – marnocalcare; 12 – calcare oolitice; 13 – gresii;
14 – gresii calcaroase; 15 – gresocalcare; 16 – jaspuri.

Fig.2. Coloane stratigrafice in Unitatea Leaota-Bucegi-Piatra Mare

–dupa Vasile Mutihac, Structura geologica a teritoriului Romaniei, 1990,
Editura Tehnica Bucuresti

17
1 – cristalin supragetic (de Fagaras); 2 – cristalin getic; 3 – cristalinul de Leaota; 4 –
sedimentar getic (solzii Holbav si Magura Codlei); 5 – conglomerate werfeniene; 6 –
calcare mezotriasice; 7 – depozite jurasice; 8 – depozite eocretacice; 9 – conglomerate
de Bucegi albiene; 10 – conglomerate neocretacice; 11 – flisul carpatic (formatiunea de
Sinaia); 12 – depozite recente.

Fig.3. Sectiune geologica prin partea de nord a Unitatii Leaota-Bucegi-

Piatra Mare – dupa Vasile Mutihac, Structura geologica a teritoriului Romaniei,
1990, Editura Tehnica Bucuresti

18
1 – Sisturi cristaline; 2 – Dogger; 3 – Malm; 4 – Neocomian; 5 – Barremian-Aptian (a –
facies urgonian, facies de wildflis); 6 – Albian (conglomerate de Bucegi); 7 – Vraconian-
Cenomanian; 8 – flis carpatic Thitonic-Neocomian (formatiunea de Sinaia); FCC – falia
central-carpatica.

Fig.4. Sectiune geologica intre Piatra Craiului si Valea Prahovei – dupa Vasile
Mutihac, Structura geologica a teritoriului Romaniei, 1990, Editura Tehnica Bucuresti

19
 Bibliografie

 Vasile Mutihac, (1990) – Structura geologica a teritoriului Romaniei,

Editura Tehnica, 424 pag.

 Vasile Mutihac, (1982) – Unitati geologice structurale si distributia

substantelor minerale utile in Romania, Editura Didactica si Pedagogica
Bucuresti, 203 pag

 Ilie M., (1956) – Alcatuirea geologica a pamantului romanesc, Editura

Stiintifica Bucuresti, 192 pag.

20