Reconstructie ecologica

Cursul nr.1

Noţiuni introductive
 Conceptul de reconstrucţie ecologică

• Conceptul privind conservarea şi reconstrucţia naturii aparţine

Greciei antice

• Conferinţa asupra conservării resurselor naturale, 1908:

• Theodore Roosevelt : „A sosit însă vremea să ne gândim cu seriozitate
la ceea ce se va întâmpla atunci când pădurile noastre nu vor mai fi,
când cărbunele, fierul şi petrolul se vor fi epuizat şi când solul se va fi
sărăcit şi aluvionat în fluvii, impurificându-le apele, dezgolind
câmpurile şi barând calea navigaţiei”.

• Conceptul modern privind reconstrucţia ecosistemelor a fost

dezvoltat de Henry David Thoreau, George Perkins Marsh şi Aldo
Leopold.
Primul proiect de reconstrucţie ecologică a fost iniţiat în
Statele Unite ale Americii în jurul anilor 1930 sub
coordonarea lui Aldo Leopold

“Scopul reconstrucţiei ecologice este de a reface

complet componentele şi procesele unui sit sau
ecosistem distrus faţă de starea acestuia la un moment
dat, la un standard contemporan sau către o condiţie
dorită “.
Societatea de Reconstrucţie Ecologică (SER) - cea mai
cunoscută organizaţie neguvernamentală care militează în
domeniul reconstrucţiei ecologice, defineşte reconstrucţia
ecologică :

“Procesul de asistare a acțiunii de refacere şi de

management al integrităţii ecologice” (SER 2002)

“Arta şi ştiinţa de a repara ecosisteme degradate la cel

mai bun nivel de autenticitate istorică “(Mills, 1995)
• Cheia succesului în reconstrucţia ecologică
– restaurarea proceselor interne ale ecosistemului
(funcţiile ecosistemului) şi a componentelor acestuia
(specii rare, extincte sau anumite trăsături particulare
ale habitatelor).

• In orice proiect de restaurare ecologică trebuie:

– identificate cauzele degradării
– aplicate măsuri de control ale intervenţiei lor în
continuare

• Obeictivele comune pentru RE

– ecosistemul să arate şi să funcţioneze la fel ca înainte de
distrugere sau deteriorare deşi este practic imposibil să
se revină la starea iniţială, de la care istoric s-a plecat,
doar acceptând ideea de dinamică continuă a
ecosistemelor.
• Omul a schimbat întreg peisajul planetar, acţiunile sale
vizând, în egală măsură, ecosistemele terestre şi pe cele
acvatice.

• Unele categorii de ecosisteme se află sub o presiune umană

uriaşă ca urmare a creşterii demografice a populaţiei umane, a
nevoii tot mai mari de apă şi teren:
– pădurea dispare pentru a face loc păşunilor şi
infrastructurii care permite o exploatare mai eficientă,
– stepele, pampasul şi preeria dispar în faţa expansiunii
culturilor agricole,
– deşertul câştigă, anual, kilometri întregi din terenuri
folosite ca păşuni sau pentru culturile agricole.
 Modificarea şi modelarea ecosistemelor terestre

• cea mai veche intervenţie asupra naturii în istoria omenirii

• După descoperirea focului, omul a incendiat pădurea cu

scopul de a mări suprafeţele de păşunat pentru:
– animalele ce reprezentau vînat preferenţial,

– animalele pe care începuse să le domesticească.

• Omul a trecut printr-o etapă a agriculturii itinerante:
– la începutul sezonului ploios, pădurea era defrişată şi incendiată, terenul
fiind însămânţat sau folosit ca păşune.
– astfel de terenuri erau fertile doar pe parcursul a câţiva ani, după care
oamenii le abandonau şi reluau ciclul în alt teritoriu.

• Omul devine sedentar şi ridică primele aşezări umane: agricultura

devine extensivă - ecosistemul forestier este defrişat/incendiat pentru
a mări suprafeţele ocupate de culturile agricole/expansiunea
aşezărilor umane.

• Primele probleme de mediu au fost eroziunea şi modificarea

climatului, declanşate ca o consecinţă a distrugerii pădurii şi înlocuirii
acesteia cu păşuni şi suprafeţe agricole.
• Calitatea apelor curgătoare/pânzei freatice s-a deteriorat
constant, din cauza :
– aportului de substanţe chimice provenite din
agricultură şi transportului fluvial,
– eroziunii malurilor
– gestionării defectuoase a sistemelor de canalizare.

• Unele activităţi umane au consecinţe directe sau indirecte

asupra tuturor categoriilor de ecosisteme (vînătoarea -
factor cheie în dispariţia sau diminuarea severă a
populaţiilor unor specii de păsări şi mamifere)
• Agricultura extensivă nu a avut un impact imediat şi atât de radical
precum păşunatul excesiv.
• Transformarea unui ecosistem natural în teren cultivat înseamnă,
întotdeauna, reducerea masivă a lanţurilor trofice, ceea ce le face
mai sensibile şi vulnerabile în faţa modificărilor condiţiilor de
mediu.
• Păşunatul excesiv apare atunci când păşunarea ierburilor de către
turmele de animale erbivore depăşeşte capacitatea de regenerare a
vegetaţiei de pe acel teren şi determină aridizarea lui.
• Pădurile mediteraneene au fost înlocuite de vegetaţia de gariga
(arbori pitici şi plante ierboase) şi maquis (tufişuri dense).
• Epuizarea resurselor naturale şi mijloacele tehnice limitate au
contribuit la agonia şi dispariţia civilizaţiilor antice din spaţiul
mediteranean şi din Orientul Apropiat
• Spaţiul Europei continentale suferă primele modificări majore abia
după prăbuşirea imperiilor antice şi formarea principalelor state
europene
• Trecerea la agricultura intensivă şi folosirea pe scară a
substanţelor chimice a contribuit în mod decisiv la degradarea
solurilor şi a apelor.

• Folosirea raţională a îngrăşămintelor aduce avantaje:

– permite exploatarea solurilor sărăcite,
– obţinerea unor producţii agricole mari,
– controlul insectelor şi buruienilor ce produc pagube culturilor
agricole/ pădurilor.

• Folosirea abuzivă a substanţelor chimice a provocat dezastre

ecologice şi chiar economice.
• Majoritatea pesticidelor nu sunt selective, provocând moartea
unui mare număr de insecte care
– nu sunt implicate în daunele produse agriculturii şi silviculturii
– sunt specii indiferente /verigi importante de control natural al
insectelor fitofage,
– realizează polenizarea multor plante.

• Pesticidele sunt greu solubile în apă şi foarte solubile în grăsimi

ceea ce favorizează concentrarea lor în corpul organismelor vii şi
acumularea de-a lungul lanţurilor trofice.

• Prezenţa pesticidelor induce modificări fiziologice grave în

organismele vegetale şi animale.
Industria: a schimbat radical viaţa omenirii/planetei

• A desprins din natură resursele naturale şi le-a transformat în

bunuri de consum.

• A stimulat capacităţile creatoare ale omului

• A stimulat dezvoltarea uimitoare a ştiinţelor în ultimele două

secole

• A adus confort şi bunăstare prin bunuri de calitate superioară,

obţinute mai repede şi mai uşor

• A permis omului exploatarea resurselor naturale care

păreau inaccesibile

• A permis cultivarea unor terenuri abandonate

• A permis obţinerea apei dulci pentru consum din apa marină

• I-a dăruit omului nenumărate aparate şi maşini care i-au făcut

viaţa mai uşoară

• A permis construirea unor clădiri uriaşe, cucerirea întregii

planete şi deplasarea în Cosmos.

• Este responsabilă de amploarea fenomenului de poluare ce

caracterizează civilizaţia umană actuală.

INDUSTRIA A ÎNSEMNAT ŞI ÎNSEAMNĂ O CONTINUĂ

TRANSFORMARE A NATURII
 Industria extractivă şi energetică - contribuţie majoră la
modelarea peisajului multor regiuni de pe Terra

• Modifică brutal echilibrul ecosistemelor naturale iniţiale

Industria extractivă:
• extragerea din subsol a zăcămintelor naturale folosite ca
materii prime în numeroase ramuri industriale

• galerii subterane de exploatare, excavaţii şi halde de steril, care

acoperă sute, chiar mii de hectare de suprafeţe fertile şi
selenizează peisajul.
Industria energetică:

• furnizează energia electrică indispensabilă consumului casnic

şi industrial.

• una dintre cele mai poluante industrii, indiferent de sursa

generatoare de energie – cărbune, gaz natural, substanţe
radioactive

• folosirea apei nu este generatoare de poluare, dar necesită

crearea unor acumulări întinse
Valorificarea surselor neconvenţionale de energie – solară, eoliană –
deşi nu are efect poluant, prezintă o serie de dezavantaje pentru
ecosistemele unde se dezvoltă :

• infrastructura necesară poate constitui o sursă de pericole pentru

fauna din regiune

• fragmentează habitatele

• influenţează ritmurile unor biocenozelor – migraţia animalelor,

ciclurile biologice