Povesti Pentru Suflet

Povesti pentru suflet
Ingerul
A fost odata un copil pe cale sa se nasca.
Intr-o zi, el l-a ntrebat pe Dumnezeu:

"Stiu ca maine ma vei trimite pe Pamant, dar spune-mi, te rog, cum voi supravietui eu acolo asa
mic si neajutorat?"
Dumnezeu i-a raspuns:
"Dintre miile de ingeri am ales unul pentru tine. Te va astepta si va avea grija de tine."
"Dar aici, in Rai, eu nu fac altceva decat sa cant si sa zambesc. De asta am nevoie ca sa fiu
fericit!" Dumnezeu i-a raspuns:
"Ingerul tau va canta pentru tine in fiecare zi. Tu vei simti iubirea lui si vei fi fericit."
"Si", spuse copilul, "cum voi intelege ce imi vor spune oamenii daca eu nu stiu limba lor?"
"Asta e simplu" raspunse Dumnezeu, "Ingerul tau iti va spune cele mai frumoase si mai dulci
cuvinte pe care le vei auzi si, cu multa rabdare si grija, ingerul tau te va invata sa rostesti
cuvinte."
Copilul privi catre Dumnezeu spunand: "Si ce voi face cand voi vrea sa vorbesc cu Tine?".
Dumnezeu ii zambi copilului si-i spuse: "Ingerul tau te va invata cum sa te rogi."
Copilul adauga: "Am auzit ca pe Pamant sunt oameni rai. Cine ma va ocroti?"
Dumnezeu raspunse: "Ingerul tau te va apara chiar cu pretul vietii sale!".
Intristandu-se, copilul zise: "Dar eu voi fi mereu trist pentru ca nu te voi mai vedea."
Dumnezeu ii raspunse: "Ingerul tau iti va vorbi continuu despre Mine si te va invata calea spre
Mine, desi eu voi fi cu tine intotdeauna."
In acel moment, era atata liniste si pace in Rai, incat se auzira vocile de pe Pamant. In graba,
copilul puse intrebarea oftand:
"Oh, Doamne, eu trebuie sa plec acum; spune-mi, te rog, numele ingerului meu!".
"Numele ingerului tau nu are nici o importanta... Tu i vei spune simplu "Mama" replica
Dumnezeu.
Alegerea (Bruno Ferrero)
1
Un om care se simtea vesnic impovarat de greutatile vietii se planse unui vestit maestru
spiritual:
- Nu mai pot! Viata mi-e un chin!
Maestrul lua o mana de cenusa si o lasa sa cada intr-un pahar plin cu apa curata, buna de baut,
pe care-l avea pe masa, spunand:
- Acestea sunt suferintele tale.

Toata apa se tulbura si se murdari. Maestrul arunca apa, lua alta mana de cenusa la fel cu cea
dinainte, i-o arata omului nostru, se apropie apoi de fereastra si o arunca in mare. Cenusa se
imprastie intr-o clipa, iar marea ramase la fel ca inainte.
- Vezi?, il lamuri inteleptul. In fiecare zi, trebuie sa alegi intre a fi un pahar de apa sau marea.
Prea multe inimi neincapatoare, prea multe suflete sovaitoare, prea multe minti nepricepute si
brate inchise. Unul dintre lipsurile majore ale timpului nostru este curajul. Nu indrazneala
prosteasca, temeritatea inconstienta, ci adevaratul curaj, care in fata fiecarei probleme spune
linistit:
Exista cu siguranta o solutie pe undeva, iar eu o voi gasi.
Piatra albastra
Bijutierul era asezat la biroul sau, privind distrat strada prin vitrina elegantului sau magazin.
O fetita se apropie si-si lipi nasul de geam. La vederea unuia dintre obiectele expuse, ochii ei
albastri ca cerul se luminara. Intra hotarata in magazin si arata cu degetul spre un splendid
colier de peruzele albastre.
"E pentru sora mea. Puteti sa mi-l impachetati frumos pentru un cadou?"
Patronul magazinului o fixa din ochi pe micuta clienta si o intreba:

"Cati bani ai?"
Fara sa pregete, ridicandu-se pe varfuri, fetita puse pe tejghea o cutie de tinichea, o deschise si
o goli. Cazusera cateva bancnote de mica valoare, un pumn de monede, cateva scoici si niste
figurine.
|"Ajung?" intreba ea cu mandrie. "Vreau sa fac un cadou pentru sora mea mai mare. De cand
mama nu mai este, ea e cea care-i tine locul si niciodata nu are nici macar o clipa pentru ea.
Astazi e ziua ei si sunt sigura ca o voi face foarte fericita cu acest cadou. Piatra aceasta are
aceeasi culoare ca ochii ei."
Omul se duse in spate si reveni cu o hartie de impachetat nemaipomenit de frumoasa, rosie cu

auriu, cu care impacheta cu grija cutia.
"Ia-o", spuse el fetitei. "Si du-o cu grija."

2
Fetita pleca foarte mandra, tinand pachetul ca pe un trofeu.
O ora dupa aceea, in bijuterie intra o fata frumoasa cu parul de culoarea mierii si cu niste ochi
albastri minunati. Puse cu hotarare pe tejghea pachetul pe care bijutierul il facuse cu atata grija
si spuse: "Colierul acesta a fost cumparat de aici?"
"Da, domnisoara."
"Si cat a costat?"
"Preturile praticate in acest magazin sunt confidentiale: nu privesc decat pe client si pe mine."
"Dar sora mea avea doar cativa banuti. N-ar fi putut cumpara niciodata un colier ca acesta!"
Bijutierul lua cutia cu pretiosul ei continut, o inchise, refacu cu grija ambalajul cadoului si-l
inapoie fetei. "Sora dumneavoastra a platit. A platit pretul cel mai mare pe care-l putea plati
cineva: a dat tot ceea ce avea."
Sculptorul
Un sculptor cioplea iute cu dalta si ciocanul un bloc mare de marmura.

Un baietel care se plimba lingand o inghetata se opri in fata usii deschise a atelierului. Baietelul
privea fascinat ploaia alba de aschii mari care cadeau din piatra la stanga si la dreapta.
Nu prea stia ce se intampla; omul acela care lovea cu inversunare piatra aceea mare i se parea
putin ciudat.
Dupa vreo cateva saptamani, baietelul trecu din nou prin fata atelierului, si, spre marea lui
mirare, in locul blocului de marmura vazu un leu mare si puternic. Foarte tulburat, copilul alerga
spre sculptor si-i spuse:
"Domnule, spune-mi te rog, cum de-ai stiut ca in piatra era un leu?"
Invatatorul sustinea ca avea o carte care cuprindea tot ce se putea cunoaste despre
Dumnezeu.
Nimeni nu vazuse cartea pana cand, un elev venit in vizita reusi s-o obtina de la invatator, dupa
multe insistente si rugaminti. O duse acasa si o deschise cu infrigurare.
Toate paginile erau albe.
"Dar cartea nu spune nimic", protesta silitorul elev.
"Stiu", raspunse multumit invatatorul, "dar uite cate lucruri sugereaza!'
Fiecare clipa a vietii tale este o pagina alba. Tie iti revine misiunea de a o scrie. Si chiar
daca unora le poti parea un bloc de piatra, inauntrul tau se afla un leu. Si tu esti acela
care trebuie sa-l scoata la suprafata.
Printesa
A fost odata un rege care avea o fiica desteapta foc si foarte frumoasa. Printesa suferea insa de
o boala misterioasa. Pe masura ce crestea, mainile si picioarele-i slabeau, in timp ce auzul si
vazul i se imputinau.
3
Multime de doctori incercasera s-o vindece, dar in zadar.
Intr-o zi, la curte sosi un batran despre care se spunea ca ar cunoaste secretul vietii. Toti
curtenii se grabira sa-l roage sa vina in ajutorul printesei bolnave. Batranul ii dadu copilei un
cosulet de nuiele cu capac si-i spuse:
-Ia-l si ai grija de el. Te va vindeca.
Nerabdatoare si plina de bucurie, prinetesa deschise capacul, dar ceea ce vazu o umplu de
uimire si de tristete. In cosulet zacea un copil doborat de boala, si mai nenorocit si mai suferind
decat ea. Printesa isi lasa sufletul cuprins de compatimire si, in ciuda durerilor, lua copilul in
brate si incepu sa-l ingrijeasca.
Trecura luni, iar printesa nu avea ochi decat pentru copil. Il hranea, il mangaia, ii suradea, ii
veghea noptile, ii vorbea cu duiosie, chiar daca toate acestea ii pricinuiau o mare suferinta si
oboseala. La aproape sapte ani dupa acestea, se petrecu ceva de necrezut.
Intr-o dimineata, copilul incepu sa zambeasca si sa mearga. Printesa il lua in brate si incepu sa
danseze razand si cantand, usoara si nespus de frumoasa cum nu mai fusese de multa vreme.
Fara sa-si dea seama, se vindecase si ea.
Doamne, cand mi-e foame, trimite-mi pe cineva care are nevoie de hrana;
cand mi-e sete, trimite-mi pe cineva care are nevoie de apa;
cand mi-e frig, trimite-mi pe cineva care trebuie incalzit;
cand sufar, trimite-mi pe cineva pe care sa-l mangai;
cand crucea mea incepe sa fie prea grea, da-mi crucea altuia s-o impart cu el;
cand sunt sarac, adu-mi pe cineva care e-n nevoie;
cand nu am timp, da-mi pe cineva pe care sa-l ajut o clipa;
cand ma simt descurajat, trimite-mi pe cineva pe care sa-l incurajez;
cand simt nevoia de a fi inteles, da-mi pe cineva care sa aiba nevoie de intelegerea mea;
cand as vrea ca cineva sa aiba grija de mine, trimite-mi pe cineva de care sa am grija;
cand ma gandesc la mine, indreapta-mi gandurile catre altii.
Regretele tatalui
Asculta, fiul meu... Iti spun toate acestea in vreme ce dormi, tinandu-ti manuta sub obraz si
avand carliontii blonzi ravasiti pe frunte. Am venit singur in camera ta: acum cateva clipe, pe
cand ma asezam in biblioteca sa citesc, m-a coplesit parerea de rau si cu inima plina de
vinovatie, m-am apropiat de patul tau.
M-am gandit la o multime de lucruri: te-am chinuit atata... Te-am certat atunci cand te imbracai
sa mergi la scoala pentru ca in loc sa te fi spalat pe fata te-ai sters doar cu prosopul si pentru ca
nu ti-ai curatat pantofii. Te-am dojenit cu asprime cand ai scapat ceva pe jos.
Si la micul dejun am gasit ceva sa-ti reprosez: ca ai murdarit fata de masa; ca ai mancat de
parca ai fi fost flamand de o saptamana; ca ai stat cu coatele pe masa; ca ti-ai pus prea mult unt
4
pe paine... Apoi, cand ai inceput sa te joci si eu am iesit din casa indreptandu-ma spre statie, te-
ai intors spre mine si mi-ai facut cu mana strigand: Tai, tai, taticule!, iar eu am ridicat din
sprancene si ti-am raspuns doar: Stai cu spatele drept!
Apoi, am luat-o de la inceput dupa-amiaza, tarziu, pentru ca atunci cand m-am intors acasa, te-
am gasit jucandu-te pe jos si am vazut ca-ti stricasesi pantofii. Te-am umilit de fata cu prietenii
tai, trimitandu-te inauntru. Incaltamintea costa mult si daca ar trebui sa o cumperi tu, ai avea
mai mare grija de ea.
Iti amintesti cum mai tarziu ai intrat in camera de zi unde citeam, incetisor si avand in privire
ceva care vorbea despre ofensa suferita? Atunci cand mi-am ridicat ochii de pe ziar, agasat de
faptul ca m-ai intrerupt din lectura, ai ramas nehotarat in prag. M-am rastit atunci la tine: Ce
vrei?. Tu nu mi-ai zis nimic, dar ai venit fuguta la mine si te-ai aninat cu bratele de gatul meu,
sarutandu-ma, iar bratele tale de copil m-au strans cu iubirea pe care Dumnezeu a sadit-o in
inima ta si care, desi nu primeste raspuns, nu seaca nicicand. Apoi ai plecat topaind pe scari.
Ei bine, fiul meu, imediat dupa aceasta, ziarul mi-a alunecat din mana si m-a cuprins o cumplita
disperare. Ce se intampla oare cu mine? Mi-am facut un obicei din a-ti cauta vina cu lumanarea
si a te mustra; aceasta iti este rasplata pentru ca esti copil si nu om mare? Ti-am spus destul
pentru noaptea aceasta, fiule. Am venit langa patutul tau si am ingenuncheat, foarte rusinat.
Nu e mare lucru ca am venit astfel sa-ti cer iertare, dar stiu ca nu ai intelege aceste lucruri daca
ti le-as spune cand esti treaz. Maine, insa, iti voi fi cu adevarat tata. Iti voi tine tovarasie
plangand cand plangi tu, razand cand razi tu si muscandu-mi limba atunci cand as fi tentat sa-ti
spun cuvinte necugetate. Imi voi repeta fara incetare, ca un cuvant magic: Este inca un copil,
este doar un baietandru!
Ma tem ca mereu te-am tratat ca pe un barbat. Dar, vazandu-te asa, cum stai ghemuit in patutul
tau, inteleg ca esti inca un prunc. Mai ieri stateai in bratele mamei cu capsorul sprijinit pe umarul
sau. Ti-am cerut intotdeauna prea mult, mult prea mult.
Pretindem intotdeauna prea mult... din partea celorlalti..
O femeie extraordinara
Marius venea dintr-o familie cu parinti iubitori, cu doi frati si o sora care invatau bine si aveau
prieteni de varsta lor.
Locuiau intr-un cartier frumos, iar Marius avea tot ce si-ar putea dori un baietel de varsta lui, dar
in clasele primare a fost etichetat imediat ca fiind un "copil problema".
In gimnaziu era "neadaptatul incurca-lume". In liceu incepu sa adune note proaste si sa fie scos
afara din clasa.
Intr-o duminica, un profesor se intalni cu familia si le spuse:

"Marius se descurca foarte bine la scoala in ultima vreme. Suntem multumiti de el."
"Poate ne confundati cu alta familie", spuse tatal. "Marius al nostru face numai nazbatai.
5
Suntem foarte stanjeniti si nu stim de ce se poarta astfel."
In timp ce profesorul se indeparta, mama spuse:
"Totusi, daca ma gandesc bine, Marius n-a facut nici o boacana in ultima luna. Ba a mers la
scoala in fiecare zi, ramanand si dupa ore. Ce s-o fi intampland?"
La inmanarea carnetului, parintii se asteptau la note proaste si la observatii negative asupra

comportamentului. Dar, notele erau mai mult decat suficiente sa treaca clasa si mai era si o
mentiune speciala de buna purtare.
Mama si tatal erau uimiti.
"Langa cine te-ai asezat in banca de ai luat notele astea?", intreba tatal sarcastic.
"Eu am scris totul", raspunse Marius modest.
Perplecsi si inca neincrezatori, parintii il dusera inapoi la scoala pentru a vorbi cu directorul.
Acesta ii asigura ca Marius se descurca foarte bine. "Avem o profesoara suplinitoare si se pare
ca dansa are o influenta deosebita asupra lui Marius", spuse el. "Cred ca ar trebui sa o
cunoasteti."
Cand se apropiara cei trei, femeia era cu capul plecat. Ii trebui o clipa pana sa-si dea seama ca
avea vizitatori. Dar apoi se ridica in picioare si incepu sa gesticuleze.
"Ce-i asta?" intreba tatal lui Marius indignat. "Limbajul semnelor? Femeia aceasta e surdo-
muta!"
"Iata de ce e atat de extraordinara" spuse Marius, punandu-se intre ei. "Ea face mult mai mult,
tata. Ea stie sa asculte!"
A vorbi inseamna sa impartasesti. A asculta inseamna sa iubesti.
De ce?
Ma intrebam... de ce exista atata rau si suferinta daca Dumnezeu care a creat lumea este drept
si atotputernic. De ce sufera cei fara vina? De ce ne pare uneori ca suntem parasiti, de ce
alteori simtim ca nu avem nimic inauntrul nostru, de ce ne sunt date nopti in care ne pierdem
speranta?
Apoi am avut un vis. Mergeam pe o plaja alaturi de Domnul. Pasii nostri faceau urme pe nisip,
cate doua randuri, unul lasat de mine si celalalt de El.
Mi-a dat prin minte in acel vis al meu ca fiecare din acei pasi reprezentau o zi din viata mea.
De aceea am stat in loc si m-am intors sa privesc acele urme care se pierdeau in departare. Am
bagat de seama ca, pe alocuri, in loc de doua randuri de urme ramane doar unul singur.
Am revazut astfel intregul drum al vietii mele. Cu uimire am constatat ca acele portiuni cu un
singur sir de urme corespundeau zilelor pe care le socotem cele mai triste din viata mea, zile cu
neliniste si nerabdare, zile cu egoism si ganduri negre, zile cu incercari si indoieli, zile de
neinteles, zile de suferinta.
Atunci m-am adresat Domnului cu un ton plin de repros:
- Tu ne-ai fagaduit sa ramai cu noi in toate zilele... De ce nu ti-ai tinut fagaduinta? De ce m-ai
parasit tocmai in cele mai grele clipe ale vietii, in zilele in care as fi avut cea mai mare nevoie sa
fii langa mine?
Domnul imi raspunse surazand:
6
- Fiul meu, copilul meu, nu am incetat sa te iubesc o singura clipa. Urmele acelea care se vad
singure in zilele cele mai grele ale vietii tale, ale mele sunt... In acele zile te-am dus in brate.
Ochii
O tanara mama pregatea cina in bucatarie absorbita cu totul de mancarea pe care o facea:
cartofi prajiti. Lucra din greu pentru a le pregati copiilor ceva ce le va face mare placere, caci
cartofii prajiti erau mancarea lor preferata.
Mezinul de patru ani avusese o zi intensa la gradinita si-i povestea mamei ceea ce vazuse si
facuse. Mama ii raspundea neatenta, monosilabic, ca pentru ea.
La cateva clipe dupa aceea, se simti trasa de fusta si auzi: Mama...
Femeia dadu din cap afirmativ si bolborosi cateva cuvinte. Dar din nou se simti trasa de fusta si
auzi acelasi glas: Mama... Ii raspunse repede inca o data si continua sa curete cartofii
imperturbabil. Trecura cinci minute.
Copilul se agata de fusta mamei si incepu s-o traga din toate puterile. Femeia fu constransa sa
se aplece spre copil. Copilul ii lua fata intre manutele lui grasute, o aduse in dreptul fetei lui si-i
spuse:
Mama, asculta-ma cu ochii!
A asculta pe cineva cu ochii inseamna sa-i spui: Esti important pentru mine! Toate
lucrurile importante trec prin ochi.
O tanara femeie a lasat aceste cateva randuri mamei sale:

Cand credeai ca nu ma uitam, ai lipit primul meu desen pe frigider si am vrut sa raman
in casa noastra pentru a continua sa pictez.
Cand credeai ca nu ma uitam, ai dat de mancare unei pisici vagaboande si atunci am
inteles ca e bine sa ai grija de animale.
Cand credeai ca nu ma uitam, ai facut de ziua mea o prajitura anume pentru mine si am
inteles ca lucrurile mici pot fi foarte aparte.
Cand credeai ca nu ma uitam, ai spus o rugaciune, iar eu am inceput sa cred in
existenta unui Dumnezeu cu care se poate sta mereu de vorba.
Cand credeai ca nu ma uitam, m-ai sarutat de noapte buna si am inteles ca ma iubeai.
Cand credeai ca nu ma uitam, am vazut lacrimi curgandu-ti din ochi si am inteles ca
uneori, lucrurile pot durea, dar ca plansul face bine.
Cand credeai ca nu ma uitam, ai zambit si mi-am dorit sa fiu draguta ca tine.
Cand credeai ca nu ma uitam, te-ai ingrijorat pentru mine si am dorit sa devin eu insami.
Cand credeai ca nu ma uitam, eu ma uitam si am vrut sa-ti spun multumesc pentru toate
acele lucruri pe care le-ai facut, cand credeai ca nu ma uitam.
Norul de ploaie si duna de nisip
7
Un foarte tanar norisor de ploaie (si este lucru stiut ca viata norilor este in genere scurta si
agitata) descindea pentru prima oara din ceruri impreuna cu un sir de nori densi si cu infatisare
ciudata.
Pe cand treceau deasupra uriasului desert al Saharei, ceilalti nori, cu mai multa experienta, il
zorira.
- Hai iute, daca te opresti aici, esti pierdut!
Norisorul nostru era insa curios din fire, asa cum sunt toti tinerii si se lasa sa lunece spre
capatul sirului de nori, care acum semana cu o cireada de vite bune de injugat.
- Dar ce faci? Misca-te odata! suiera dinapoia lui vantul.
Insa norisorul nostru zarise dunele de nisip auriu si acesta era un spectacol fascinant. Plutea
incetisor. Dunele ii pareau niste nori de aur mangaiati de vant.
O duna chiar ii surase, zicandu-i:
- Salutare!
Era o duna de nisip tare dragalasa, abia alcatuita de vantul care ii rascolea coama stralucitoare.
- Salutare! Pe mine ma cheama Ola, se prezenta norisorul.
- Iar pe mine Una, raspunse duna.
- Cum iti petreci tu acolo jos viata?
- Ei... cu soare si vant. Este un pic caldut, dar e destul de bine. Dar tu, cum iti petreci viata?
- Tot cu soare si vant... si zburand de colo-colo pe cer.
- Viata mea e tare scurta. Atunci cand se va intoarce vantul cel puternic, probabil n-am sa mai
fiu.
- Si-ti pare rau ca este asa?
- Un pic. Am impresia ca nu sunt buna de nimic.
- Si eu ma voi transforma in curand intr-o ploaie si voi cadea pe pamant. Aceasta imi este
menirea.
Duna statu o clipa pe ganduri si apoi spuse:
- Stii tu ca noi spunem ca ploaia este rupta din rai?
- Nu ma credeam chiar asa de important, zise razand norisorul.
- Asa este. Probabil eu nu o voi vedea insa niciodata, conchise duna cu tristete.
Norisorul nostru cugeta o clipita si apoi zise:
- As putea picura eu ploaia acum asupra-ti...
- Dar astfel tu ai muri...
- In schimb, tu ai inflori, zise norisorul si se lasa sa cada, transformandu-se intr-o ploaie ce avea
culorile curcubeului.
In ziua urmatoare, micuta duna avea sa infloreasca.
Una dintre cele mai frumoase rugaciuni pe care le stiu zice asa:
Doamne, fa din mine o candela. As arde eu, este adevarat, dar astfel le-as darui celorlalti
lumina.
Soimul cel lenes
Era odata un rege vestit care primise in dar doi pui de soim pe care se grabi sa-i incredinteze
Maestrului Crescatoriei de soimi ca acesta sa-i antreneze.
Dupa cateva luni, maestrul il instiinta pe rege ca unul dintre soimi era perfect antrenat.
Si celalalt?, intreba regele.
8
Imi pare rau, sire, dar celalalt soim se poarta ciudat; a fost poate atins de o boala rara pentru
care nu se gaseste leac. Nimeni nu reuseste sa-l desprinda de pe creanga pe care a fost asezat
in prima zi. In fiecare zi, un servitor trebuie sa se catere pana la el pentru a-i duce mancare.
Regele chema feluriti veterinari si vraci si mari cunoscatori in ale bolilor, dar nici unul nu reusi
sa-l faca pe soim sa zboare. Il dadura in grija curtenilor, generalilor, sfetnicilor celor mai invatati,
dar nimeni nu izbuti sa dezlipeasca soimul de pe creanga. De la fereastra sa, regele il putea
vedea, stand nemiscat in copac zi si noapte.
Intr-o buna zi dadu un decret prin care le cerea supusilor ajutor in privinta soimului. In dimineata
urmatoare, regele deschise fereastra si, spre marea sa uimire, vazu soimul zburand superb
printre copacii din gradina.
Aduceti-mi pe cel care a facut aceasta minune, porunci el.
La putina vreme ii adusera un tanar taran.
Tu ai facut soimul sa zboare? Cum ai facut? Esti cumva vrajitor? il intreba regele.
Intimidat si bucuros, tanarul il lamuri: N-a fost greu, inaltimea ta. N-am facut decat sa tai
creanga. Soimul si-a dat seama ca are aripi si a inceput sa zboare.
Uneori, Dumnezeu ii permite cuiva sa taie creanga de care stam agatati cu strasnicie,
pentru a ne da seama ca avem aripi.
Cele doua batiste
In scoala primara, un copil avea cu el tot timpul doua batiste. Invatatoarea l-a intrebat de ce: -
Una este pentru a-mi sufla nasul; cealalta este pentru a sterge ochii acelora care plang.
Tu, ai cu tine cele doua batiste?
Taina raiului
Odata, un samurai grosolan si aspru se duse la un biet calugar:

- Frate, ii zise, invata-ma ce sunt raiul si iadul!
Calugarul nostru ridica privirile cantarindu-l pe puternicul razboinic si ii raspunse cu un negrait
dispret:
- Sa te invat eu pe tine ce sunt raiul si iadul? Ba n-am ce sa te invat. Esti murdar si mirosi urat,
briciul tau trebuie sa se fi ruginit. Nu faci cinste castei samurailor, esti o lichea. Pleaca din calea
mea, pentru ca nu te pot vedea in ochi!
9
Samuraiul se infurie. Incepu sa tremure, sa se inroseasca de manie, nereusind sa-si recapete
graiul. Insfaca sabia si o ridica in aer, gata gata sa-l omoare pe calugar.
- Iata, acesta este iadul, murmura calugarul nostru.

Samuraiul era uimit. Cata compasiune, cata resemnare in omuletul acesta care era gata
sa-si dea viata pentru a-i oferi aceasta invatatura, pentru a-i arata ce este iadul!
Incetisor, el lasa jos sabia, plin de recunostinta si pace.
- Iar acesta este raiul, murmura iar calugarul.
Dupa o viata lunga traita cu eroism, un samurai de soi ajunse dincolo si fu trimis in rai. Cum
insa era un om foarte curios, ceru sa i se ingaduie sa arunce mai intai o privire si in iad.
Un inger ii facu pe plac si-l duse pana in iad.
Acolo se pomeni intr-un salon imens care avea la mijloc o masa plina de farfurii umplute care
mai de care cu bucate satioase si bunatati de neinchipuit. Mesenii care sedeau de jur-imprejur
erau insa slabi, palizi si cu oasele iesite in afara de-ti era mai mare mila cand ii vedeai.
- Cum este cu putinta aceasta? isi intreba samuraiul nostru calauza. Cum pot fi asa de slabi cu
toate bunatatile ce le au in fata?
- Vezi tu, atunci cand ajung aici, cu totii primesc cate doua betigase, din acelea folosite
indeobste la mancare, cu singura deosebire ca sunt mai lungi de un metru si neaparat trebuie
prinse de la capat. Numai asa pot sa duca mancarea la gura.
Samuraiul nostru se cutremura. Pedeapsa celor nefericiti era ingrozitoare, deoarece, oricat s-ar
fi straduit, ei nu izbuteau sa vare in gura nici macar o faramita. Nu mai vru sa vada altceva si
ceru sa fie dus de indata in rai.
Aici avu parte de o surpriza. Raiul era un salon absolut identic cu iadul. Si acolo era o masa
uriasa cu o multime de oameni imprejur si la fel de multe delicioase feluri de mancare insirate
pe ea. Ba mai mult, toti mesenii aveau in mana aceleasi betigase lungi de mai bine de un metru
pe care le tineau de la capat pentru a duce mancarea la gura. O singura deosebire era insa:
lumea din jurul mesei aici era plina de veselie, bine hranita si stralucind de bucurie.
- Dar cum e cu putinta asta? intreba samuraiul nsotru. Ingerul raspunse surazand:
- In iad, fiecare sa chinuie sa apuce mancarea si s-o duca la propria gura, asa cum a facut
mereu in timpul vietii. Aici insa, fiecare apuca mancarea cu betigasele si se straduie s-o duca la
gura celui de langa el.
Saracul
Era odata o familie linistita si fericita care traia intr-o casa la marginea orasului.
Intr-o seara, familia era la masa cand se auzi cineva batand la usa. Tatal merse la usa si
deschise.
Era un batran cu haine ponosite, fara nasturi si cu pantalonii zdrentuiti. Avea un cos plin cu
verdeturi. Intreba daca nu vor sa cumpere cate ceva. Acceptara imediat, caci voiau ca batranul
sa plece cat mai repede.
Cu timpul, batranul si familia se imprietenira. Barbatul aducea verdeturi familiei in fiecare
10
saptamana. Si-au dat seama ca barbatul suferea de cataracta si ca era aproape orb. Dar era
atat de dragut, incat invatasera sa-i astepte cu nerabdare vizitele si sa-i pretuiasca compania.
Intr-o zi, in timp ce le dadea verdeturile, batranul spuse:
Ieri am primit un mare dar! In fata casei am gasit un cos cu haine lasat de cineva pentru mine.
Stiind cu totii cata nevoie avea de haine, spusera:
Vai, ce bine!
Dar batranul adauga:
Si mai bine este ca am gasit o familie care avea intr-adevar nevoie de ele.
Bucuria de a darui este mai mare decat viata. Saracul adevarat este cel care nu simte
acest lucru niciodata.
Pentru suflet: Papusa si trandafirul alb
Ma plimbam prin mallul meu preferat de weekend, cand privirea mi-a fost atrasa de un baietel
care statea la casa intr-unul din magazine iar casierul ii dadea niste bani inapoi. Copilul nu
putea sa aiba mai mult de 5 sau 6 ani.
Barbatul de la casa i-a spus: Imi pare rau, dar tu nu ai destui bani ca sa cumperi aceasta
papusa, nu intelegi copile?.
Apoi baietelul se intoarse catre o batranica care era in spatele lui la rand si ii zise: Bunicuto,
esti sigura sigura ca nu ai destui bani sa imi dai si mie sa pot cumpara papusa?.
Batranica ii repeta: Stii deja, dragul meu, ca nu am destui bani sa te pot ajuta.
Apoi l-a rugat sa stea acolo cuminte pentru 5 minute cat se duce ea in jur; si pleca in graba.
Baietelul tinea strans acea papusa in brate.
Intrigat, intr-un final, m-am dus la el si l-am intrebat de ce insista asa de mult sa cumpere acea
papusa si de ce nu isi ia alta jucarie pentru care i-ar fi ajuns banii.
Pai, sa va explic, domnule. Aceasta e papusa pe care sora mea o iubea cel mai mult si pe care
si-o dorea foarte mult sa o primeasca de Craciun, zise baietelul. Era convinsa ca Mos Craciun
i-o va aduce.
I-am spus ca poate Mos Craciun i-o va aduce totusi si sa nu isi mai faca atatea griji.
Dar el imi raspunse trist: Nu, Mos Craciun nu poate sa i-o mai daruiasca acolo unde este ea
acum. Trebuie sa ii dau papusa asta lui mamica mea pentru ca ea sa i-o dea lui surioara mea
mai mica cand se va duce la ea.
Ochii lui erau atat de tristi cand spunea toate aceste cuvinte, parca toata tristetea umanitatii se
adunase in ochii inlacrimati ai acestui baietel.
Sora mea mai mica s-a dus sa fie langa Dumnezeu. Tati mi-a spus ca si mami o sa se duca sa
il vada pe Dumnezeu cat de curand, asa ca m-am gandit ca poate ea va lua aceasta papusa cu
ea sa i-o dea surioarei mele.
11
Inima mea aproape ca s-a oprit.
Baiatul s-a uitat in sus la mine si mi-a spus: I-am spus lui tati sa ii spuna lui mami sa nu plece
inca. Macar sa ma astepte pana cand ma intorc de la mall, ca locuiesc aproape de aici. Apoi
mi-a aratat o poza frumoasa cu el razand. As vrea ca mami sa ia cu ea aceasta poza ca sa
nu ma uite niciodata.
O iubesc mult pe mami si mi-as dori sa nu fie nevoie sa plece de la mine, dar tati mi-a spus ca
trebuie sa plece ca sa aiba grija de surioara mea mica, zise cu un glas stins, apoi s-a uitat din
nou la papusa cu ochi tristi.
Mi-am scos portofelul in graba si discret ca sa nu isi dea seama si i-am spus: Ce-ar fi sa
incercam din nou sa numaram banii, poate totusi nu ai numarat bine si ai toti banii sa iti cumperi
papusa?.
Da, da, hai sa numaram, poate totusi am toti banii, zise el.
Am adaugat o bancnota de la mine fara ca el sa isi dea seama si am inceput sa numaram

amandoi. Ajungeau banii ca sa isi cumpere papusa si chiar ii mai ramaneau. Baietelul spuse: Iti
multumesc, Doamne, ca mi-ai dat suficienti bani!.
L-am rugat pe Dumnezeu aseara inainte sa adorm sa ma ajute sa am toti banii ca sa cumpar
papusa, pentru ca mama sa o duca surioarei mele. El m-a auzit!!.
Mi-am mai dorit si sa am bani ca sa cumpar un fir de trandafir alb pentru mami, dar nu am
indraznit sa ii cer prea mult lui Dumnezeu, sa nu il supar. Dar uite, El mi-a dat destui bani ca sa
cumpar si papusa, dar si un trandafir alb!. Apoi se intoarse spre mine, ca si cum simtea nevoia
de o completare: Lui mami ii plac trandafirii albi.
Cateva minute mai tarziu, batranica din spatele lui de la rand a revenit, iar eu am plecat cu
cosul meu. Mi-am terminat cumparaturile intr-o cu totul alta stare de spirit decat cand
incepusem. Nu imi puteam scoate din cap acest baiat.
Apoi mi-am amintit de stirea din ziarele zilelor trecute despre un accident trafic cauzat de un
sofer care se urcase baut la volan, care a lovit o masina in care era o femeie tanara si cu o
fetita mica in spate. In stire se spunea ca fetita a murit pe loc si ca mama este in stare critica
grava la spital.
Familia ei trebuia sa decida daca sa isi dea acceptul de a fi decuplata de la aparatele care o
tineau in viata pentru ca femeia urma sa nu mai poata fi capabila sa iasa vreodata din coma.
Oare aceasta este familia acelui baietel?
12
La doua zile dupa intamplarea de la mall, am citit in ziar ca femeia implicata in accidentul de
masina a murit. Nu m-am putut abtine si am cumparat un buchet de trandafiri albi si m-am dus
la capela unde urma sa se tina slujba de inmormantare. Era acolo, in sicriu, tinand in mana
trandafir alb frumos si in maini o poza cu baietelul iar papusa era pusa pe pieptul ei. Am parasit
locul inlacrimat si profund tulburat, simtind ca viata mea s-a schimbat pentru totdeauna.
Dragostea pe care acel baietel o avea in sufletul lui pentru mama si sora lui, imi este, pana in
zilele de azi, greu de imaginat. Si intr-o fractiune de secunda, un sofer iresponsabil i-a luat asta
pentru totdeauna.
Am inteles de la un copil faptul ca valoarea unui om sta in cat este capabil sa daruiasca, nu in
ce este in stare sa acumuleze, sa aiba, sa primeasca. Si niciun indemn de a conduce
responsabil si prudent nu m-a miscat ca tragedia acestui copil.
De prea putine ori ne gandim ce se intampla si ce ramane dupa o posibila tragedie rutiera
care desigur nu ni se poate intampla noua niciodata. Parca asa ne spunem mai toti V-am
povestit acest episod in speranta de a constientiza cat mai multi dintre noi, inainte de a fi prea
tarziu, cat de important este sa conducem cu grija. Important pentru noi toti, pentru cei din
masina noastra si pentru cei din alte masini cu care ne putem lovi.
Dramele nu au cum sa ne dea un preaviz. In schimb, vin intr-o zecime de clipa si ne iau tot.
Cum a invatat baietelul sa isi controleze nervii. Sau: Cuiele din gardul inimii
Aceasta este una din acele mici povesti nepretuite care dainuie in timp si ne inspira in clipele de
liniste sufleteasca, cand avem disponibilitate pentru a o citi, dar ne si ajuta sa ne reamintim
importanta de a trata oamenii din viata noastra cu respect.
A fost o data un baietel care era furios, nervos, agitat si pus pe harta, asa cum sunt multi
copilasi din ziua de azi cu parinti care chiar nu mai stiu ce sa faca ca sa ii struneasca, educe,
inteleaga, modeleze iar uneori pare ca nimic nu functioneaza.
Cand a vazut ca tot nu o scoate la capat cu el, tatal lui i-a dat o punga de cuie si i-a cerut ca ori
de cate ori isi pierde cumpatul si este iar furios, el trebuie sa ia ciocanul si un cui si sa il bata in
gard.
In prima zi baiatul a batut 37 de cuie in gard.
Pe durata urmatoarelor saptamani, pe masura ce a incercat sa isi stapaneasca nervii si furiile,

numarul cuielor batute in gard a tot scazut. A descoperit ca ii este mai usor sa isi tina nervii in
frau decat sa depuna efortul de a bate acele cuie in gard.
A venit si ziua in care baiatul nu si-a pierdut deloc cumpatul si deci nu a fost nevoie sa bata
niciun cui in gard.
13
I-a spus acest lucru tatalui sau cu mandrie. Acesta i-a sugerat ca de fiecare data cand reuseste
sa nu fie furios ca inainte, sa se duca la gard si sa scoata cate un cui.
Zilele au trecut si baiatul a reusit sa ii spuna tatalui sau ca toate cuiele din gard au disparut!
Atunci tatal si-a luat fiul de mana si l-a dus la gard.
Ai facut treaba buna, fiule, dar te rog priveste cum arata acest gard. Uita-te la gaurile din
lemnul lui. Acest gard nu va mai arata niciodata la fel ca inainte. Cand spui sau faci lucruri la
nervi, ele lasa o cicatrice in inima celuilalt exact asa cum sunt gaurile acestea in gard. Poti sa
bagi si un cutit in cineva si apoi sa il scoti. Nu conteaza de cate ori spui dupa aceea imi pare
rau, rana ramane acolo.
Data viitoare cand te enervezi pe cineva si te pregatesti sa spui vorbe la manie, opreste-te o
clipa si intreaba-te daca nu cumva poti alege sa spui acelasi lucru dar cu cuvinte neutre. De
cele mai multe ori obiceiul de a reactiona cu nervi la ce nu ne convine in relatiile cu ceilalti este
exact acest lucru un obicei pe care l-am capatat multi dintre noi de cand eram mici si credeam
ca asa reusim sa ne impunem si nu ne-am intrebat niciodata de atunci daca e bine sau rau.
Este posibil sa fi devenit orb la efectul pe care il are asupra vietii tale sau a celor dragi.
Este foarte adevarat ca lumea din jur ne reflecta inapoi propria atitudine. Daca in mod constant
te intrebi de ce ai de-a face cu oameni nervosi si furiosi pe tine, cu care nu te intelegi, te-ai
intrebat daca nu cumva si tu ii tratezi cu nervi si furie?
Daca daruiesti iubire, primesti iubire. Ceeace esti este ceeace primesti. Ceeace trimiti, aceea se
va intoarce la tine.
Trimite bunatate spre lumea din jurul tau si nu uita, fiecare om in parte duce propria lupta grea
cu viata. Atat cat poti, nu lasa urmele cuielor tale in gardul inimii lui sa se vada si sa se simta
pentru totdeauna.
Iar bunatatea se va intoarce inapoi la tine, negresit, inzecit.
Emoionalul de weekend: Iubirea de mam
14
Cnd ai venit pe lume, te-a strns iubitor la pieptul cald. Tu i-ai mulumit ipnd ct te-au inut
plmnii.
Cnd aveai 1 an, te-a hrnit i te-a splat. Tu i-ai mulumit plngnd toat noaptea.
Cnd aveai 2 ani, te-a nvat s mergi. Tu i-ai mulumit fugnd de ea cnd te striga.
Cnd aveai 3 ani, i fcea toate mncrurile cu dragoste. Tu i-ai mulumit aruncnd farfuria pe
jos.
Cnd aveai 4 ani, i-a cumprat carioci. Tu i-ai mulumit colornd pereii sufrageriei.
Cnd aveai 5 ani, i-a cumprat cea mai frumoas inut de Srbtori. Tu i-ai mulumit srind n
cea mai apropiat blt.
Cnd aveai 6 ani, te-a dus de mn la coal. Tu i-ai mulumit ipnd NU VREAU S MERG!.
Cnd aveai 7 ani, i-a cumprat o minge de fotbal. Tu i-ai mulumit sprgnd geamul vecinilor.
Cnd aveai 8 ani, i-a cumprat o ngheat. Tu i-ai mulumit punndui-o pe toat n poal.
Cnd aveai 9 ani, i-a pltit lecii de pian. Tu i-ai mulumit prin a nu exersa nici mcar o secund.
Cnd aveai 10 ani, te-a dus peste tot de la gimnastic, la fotbal, apoi la ziua de natere a unui
prieten. Tu i-ai mulumit srind din main i plecnd fr s te uii napoi.
Cnd aveai 11 ani, te-a dus pe tine i pe prietenii ti la film. Tu i-ai mulumit stnd pe alt rnd.
Cnd aveai 12 ani, te-a rugat s nu te uii la anumite genuri de emisiuni TV. Tu i-ai mulumit
ateptnd s plece i uitndu-te pe furi.
Cnd aveai 13 ani, i-a sugerat o anumit tunsoare. Tu i-ai mulumit reprondu-i c nu are
gusturi.
Cnd aveai 15 ani, s-a ntors de la serviciu ateptnd o mbriare. Tu i-ai mulumit ncuindu-i
ua la dormitor.
Cnd aveai 18 ani, a plns c ai terminat liceul. Tu i-ai mulumit stnd la petrecerea de
absolvire toat noaptea.
Cnd aveai 19 ani, te-a condus la facultate. Tu i-ai mulumit evitnd s te vad colegii pentru a
nu te face de rs.
Cnd aveai 20 ani, te-a ntrebat dac te vezi cu cineva. Tu i-ai mulumit rspunzndu-i Nu e
treaba ta!.
Cnd aveai 21 ani, i-a sugerat cteva exemple de cariere demne de urmat. Tu i-ai mulumit
rspunzndu-i Nu vreau s ajung ca tine.
15
Cnd aveai 30 de ani te-a sunat s-i dea nite sfaturi legate de copil. Tu i-ai mulumit
spunndu-i Lucurile nu mai sunt cum erau pe vremea ta.
Cnd aveai 40 de ani te-a sunat s-i reaminteasc de ziua unei rude. Tu i-ai mulumit
spunndu-i NU am timp acum.
Cnd aveai 50 de ani te-a sunat s-i spun c e bolnav i c are nevoie de tine. Tu i-ai
mulumit considernd-o o povar.
i-apoi, dintr-o dat, nu mai este. Toate lucrurile pe care nu le-ai fcut pn atunci te lovesc
precum un fulger. Ai vrea s poi schimba ceva, dar e prea trziu.
S nvm s ne preuim mama, s o iubim, s o respectm, chiar dac nu suntem tot

timpul de acord cu prerile ei. Altfel, odat cu dispariia ei, tot ce vom avea vor fi doar
regretele c n-am fcut ce ar fi trebuit, la momentul oportun.
Actul 1
Tatal ajunge acasa rupt de oboseala dupa o zi n care nu a avut timp nici sa respire Cu voce
timida si cu ochii plini de asteptare, micutul isi priveste tatal si il intreaba:
Taticule, cat castigi pe ora?
Tatal, preocupat si cu un zambet sever, raspunde:
Fiule, aceste lucruri nu te privesc pe tine. Sunt foarte obosit, nu ma mai deranja, te rog!
Copilul insista:
Dar, taticule, spune-mi cat castigi pe ora?!
Reactia tatalui este la fel de severa, dar totusi, ca sa fie lasat in pace, raspunde:
Cinci dolari.
Atunci copilul il intreaba:
Tata, poti sa-mi dai doi dolari, te rog?
Enervat de aceasta intrebare, tatal ii raspunde cu voce taioasa:
16
De asta ai vrut sa stii cat castig pe ora? Du-te in camera ta si culca-te, ca trebuia deja sa
dormi! Si sa nu ma mai deranjezi baiat profitor ce esti!
Actul 2
Putin mai tarziu, stand ingandurat in fata televizorului, tatal reflecta putin la discutia cu baiatul
sau si realizeaza ca a fost prea dur cu el. Se gandeste ca poate cel mic are nevoie de bani sa
cumpere ceva de mare interes pentru el si-si face mustrari de constiinta ca l-a repezit. Se ridica
si pleaca spre camera copilului, deschide usa usor, baga capul si vede ca cel mic inca nu a
adormit. Intra in camera si il intreaba cu voce scazuta:
Dormi, fiule?
Nu, tata
Uite, fiule, ai aici cei doi dolari pe care i-ai cerut
Baiatul intinse manutele si lua banii si, luminandu-se la fata, spuse:
Multumesc, taticule! Si bagand manuta sub pernuta mai scose trei dolari si ii spuse tatalui
sau:
Taticule, acum sunt fericit am deja cinci dolari.
Bine, fiule. Acum, spune-mi pentru ce aveai nevoie de bani? il intreba tatal curios.
Copilul raspunse, cu ochii stralucitori:
Taticule, ai putea sa-mi VINZI o ora din timpul tau?
Actul 3
Povestea, asa cum am citit-o eu initial nu are un al treilea act. Ea se termina brusc, cu aceasta
concluzie amara despre timp, bani si viata traita anapoda
Cred insa ca un al treilea act se impune si el ar trebui scris de fiecare om care isi doreste o viata
prospera si echilibrata.
17
Hai sa fim realisti:
Sa faci destui bani incat sa-i oferi familiei tale siguranta si confortul de care are nevoie, sa iti
permiti 3 concedii frumoase pe an, sa conduci o masina care sa te reprezinte si sa stai intr-o
casa spatioasa nu este atat de greu pe cat pare.
Nu este operatie pe cord sau pe creier. Nici macar una de apendicita.
Oricine poate sa o faca, dar mai intai ar trebui sa inteleaga esenta banilor !
Asa ca da-mi voie sa iti spun parerea mea despre bani, transanta si realista, chiar daca pare la
fel de dureroasa ca si concluzia baietelului din piesa de mai sus.
Banii nu reprezinta nimic altceva decat viata insasi.
Da stiu suna teribil de materialist dar asculta-ma putin.
Atunci cand ai venit pe aceasta lume, erai dezbracat si sarac lipit.
Poate parintii tai erau oameni instariti, insa tu personal nu aveai nici o proprietate.
Tot ce aveai era timp intr-o cantitate limitata.
In ziua de azi cam fiecare bebelus vine pe lume cu o speranta de viata de 70 80 de ani.
Avand in vedere ca aproape 220.000 de ore sunt pentru dormit atunci iti mai raman cam
445.000 de ore sa faci ce vrei cu ele.
Poti sa alegi sa te relaxezi sa inveti.. sa iubesti sa petreci timp cu familia sau orice alta
experienta de viata.
18
Sau poti sa petreci o parte din acele ore pretioase muncind.
Daca alegi sa muncesti atunci alegi sa oferi bucati din viata ta in schimbul unei sume de bani.
Acei bani reprezinta viata!
Atunci cand m-am angajat prima data, am fost de acord sa imi vand fiecare din cele 445.000 de
ore pentru 20 de mii de lei (vechi) adica mai putin de o jumatate de euro.
Deci pentru suma de 1.120.000 de lei (vechi), adica 25 de euro, compania mi-a cumparat cel
mai de pret lucru pe care il aveam. O saptamana din viata mea; timp pe care nu puteam sa-l
mai recuperez niciodata.
Probabil si tu faci acelasi lucru. Daca lucrezi, iti vinzi timp pe care nu o sa-l mai recuperezi
niciodata pentru o suma de bani care te va ajuta sa te bucuri experientele din timpul care ti-a
ramas.
Singura intrebare este: PRIMESTI PRETUL CORECT PENTRU BUCATILE DE VIATA PE

CARE LE VINZI?
Sau ai putea ar trebui sa primesti mult mai mult pentru timpul tau pretios?
Ce ai spune daca ai face doar o mica schimbare la modul in care gandesti despre tine si asta
ar deschide usa libertatii si oportunitatilor dincolo de cele mai frumoase visuri ale tale?
Gandeste-te la asta. Poate a venit vremea ta.
Povestea pentru suflet: Cealalta femeie
19
Dupa 21 de ani de casnicie, am descoperit cum sa mentin vie flacara iubirii si intimitatii in relatia
cu sotia mea.
Am inceput de curand sa ma intalnesc cu alta femeie.
De fapt, a fost ideea sotiei mele. Stii foarte bine ca o iubesti, imi spuse intr-o zi, luandu-ma prin
surprindere. Viata e atat de scurta. Trebuie sa petreci mai mult timp cu cei pe care-i iubesti.
Dar eu te iubesc pe tine, am protestat eu.
Stiu. Dar o iubesti si pe ea. Poate n-ai sa ma crezi, dar parerea mea este ca daca voi doi
petreceti mai mult timp impreuna, noi doi vom deveni mai apropiati.
Ca de obicei, Diana avea dreptate.
Cealalta femeie cu care Diana ma incuraja sa ma intalnesc era mama mea.
Mama e vaduva, are 71 de ani si a trait singura de cand a murit tata, acum 19 ani. Imediat dupa
moartea tatei, m-am mutat la distanta mare de ea unde mi-am inceput cariera si mi-am
intemeiat o familie. Cand, cu cinci ani in urma m-am mutat aproape de orasul meu natal, am
promis sa petrec mai mult timp cu ea. Dar poate ca din cauza jobului meu solicitant si a celor
trei copii, n-am reusit sa o vad decat rar, la o luna, in concedii sau la intalniri cu familia.
A fost mirata si neincrezatoare cand i-am telefonat si i-am sugerat sa mergem doar noi doi
la un film sau la restaurant.
S-a intamplat ceva? Te muti si-mi iei nepotii de langa mine? m-a intrebat. Mama e tipul de
femeie care se gandeste la orice, numai la lucruri normale nu un telefon seara tarziu sau o
invitatie neasteptata la cina din partea fiului cel mare anunta vesti proaste.
M-am gandit ca ar fi bine sa petrecem ceva mai mult timp impreuna am zis. Doar noi doi.
A reflectat o clipa la ceeace spusesem. Mi-ar placea. Chiar foarte mult, zise.
Vineri, dupa serviciu, m-am trezit cuprins de emotie pe drumul spre locuinta ei. Simteam teama
dinaintea unei intalniri cu o femeie desi, pe naiba, tot ce aveam de facut era sa ies in oras cu
mama mea.
Despre ce o sa vorbim? Si daca nu-i place restaurantul pe care l-am ales? Sau filmul? Si daca
nu-i place nimic?
Cand am intrat pe alee, mi-am dat seama cat de emotionata era si ea din cauza intalnirii
noastre. Ma astepta in fata usii gata imbracata. Se coafase. Zambea.
Le-am spus prietenelor mele ca ies cu fiul meu si au fost foarte impresionate mi-a spus
urcandu-se in masina. Abia asteapta sa le povestesc maine despre seara noastra.
20
Nu ne-am dus la vreun restaurant de lux, doar undeva, in apropiere, unde sa putem sta de
vorba. Cand am ajuns, mama m-a luat de brat pe jumatate din dragoste, pe jumatate din
dorinta de a o ajuta sa se descurce cu scara care ducea in restaurant.
Dupa ce am luat loc, a trebuit sa citesc meniul pentru amandoi. Mama vedea doar vagi contururi
si umbre. Pe la jumatatea listei de antreuri, mi-am ridicat privirea. Mama sedea in fata mea,
uitandu-se la mine. Un zambet melancolic ii mijea pe buze.
Eu iti citeam tie meniul cand erai mic zise ea.
Mi-am dat seama imediat ce vroia sa spuna. De la cea care ne purtase de grija la cea careia i
se purta de grija, de la cel caruia i se purtase de grija la cel care purta de grijal relatia noastra
descrisese un cerc complet.
Atunci, a venit vremea sa te relaxezi si sa ma lasi sa ma revansez am zis.
Am purtat o discutie interesanta la masa. Nimic care sa rastoarne lumea, doar rememorari ale
propriilor noastre vieti. Am stat de vorba atat de mult incat am pierdut filmul.
O sa mai ies cu tine, doar daca ma lasi sa platesc eu masa data viitoare, imi spuse mama
cand a coborat din masina in fata casei. Am fost de acord, de dragul ei.
Cum a fost intalnirea? a vrut sa stie sotia mea cand am ajuns seara aceea acasa.
Placuta chiar mai placuta decat mi-am imaginat am raspuns.
A zambit semnificativ: Ti-am spus eu.
Din seara aceea, ma intalnesc cu mama regulat. Nu iesim chiar in fiecare saptamana, dar
incercam sa ne vedem macar de doua ori pe luna. Luam intotdeauna cina impreuna si uneori
vedem si un film. Desi, de cele mai multe ori, stam doar de vorba. Eu ii povestesc despre
necazurile mele de la serviciu. Ma laud cu copiii mei. Ea ma tine la curent cu barfa din familie
cu care, se pare, raman mereu in urma.
Sau imi povesteste despre trecut. Acum inteleg ce a insemnat pentru mama sa lucreze intr-o
fabrica in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Am ascultat din nou cum l-a intalnit pe tata
acolo, cum a inflorit iubirea lor, in acele vremuri grele, in tramvai. Ascultandu-i povestirile, am
ajuns sa inteleg cata importanta au ele pentru mine. Ele sunt despre insasi viata mea. Nu ma
satur ascultandu-le.
Dar nu vorbim numai de trecut. Vorbim si despre viitor. Din cauza problemelor de sanatate,
mama e ingrijorata in privinta zilelor ce vor veni. Mai am atatea de facut in viata, mi-a spus
intr-o seara. Vreau sa-mi vad nepotii mari. Nu vreau sa pierd nimic din ceeace fac ei.
21
Ca multi dintre prietenii mei familisti, am tendinta sa ma agit umplandu-mi pana la refuz agenda
in efortul de a impaca viata familiala cu cariera si cu pastrarea relatiilor. Ma plang adeseori ca
timpul zboara prea repede. Petrecandu-mi timpul cu mama, am invatat cat de important este sa
nu te mai grabesti. Am inteles, in sfarsit, semnificatia unei expresii pe care am auzit-o de un
milion de ori: timp calitativ.
Diana a avut dreptate. Intalnirile cu alta femeie chiar m-au ajutat in casnicie. Au facut din mine
un sot si un tata mai bun pentru ca am putut privi viata si relatiile din unghiul acesta al parintelui
care candva va imbatrani. Si, sper, din tot sufletul, un fiu mai bun.
Multumesc, mama. Te iubesc.
La un batrn calugar, a venit ntr-o zi un tnar pentru a se spovedi si a-i cere sfat. Din vorba n
vorba, tnarul i spuse:
- Parinte, sunt destul de rau. As vrea sa ma schimb, dar nu pot. mi pierd usor rabdarea. Atunci
cnd ma enervez, vorbesc urt si multe altele. Am ncercat sa ma schimb, dar nu am putut.
Totusi, eu sper ca dupa ce voi mai creste, voi putea sa ma schimb, nu-i asa?
- Nu, i-a raspuns batrnul. Vino cu mine!
L-a dus pe tnar n spatele chiliei, unde ncepea padurea, si i-a spus:
- Vezi acest vlastar, stii ce este?
- Da, parinte, un puiet de brad.
- Smulge-l!
Tnarul a scos bradutul imediat. Mergnd mai departe, calugarul s-a oprit lnga un bradut ceva
mai nalt, aproape ct un om.
- Acum, scoate-l pe acesta.
S-a muncit baiatul cu pomisorul acela, dar cu putin efort a reusit pna la urma sa-l scoata.
Aratndu-i un brad ceva mai mare, calugarul i-a mai spus:
- Smulge-l acum pe acela.
- Dar e destul de mare, nu pot singur.
- Du-te si mai cheama pe cineva.
ntorcndu-se tnarul cu nca doi flacai, au tras ce-au tras de pom si, cu multa greutate, au
reusit, n sfrsit, sa-l scoata.
- Acum scoateti bradul falnic de acolo.
- Parinte, dar acela este un copac mare si batrn. Nu am putea niciodata sa-l smulgem din
radacini, chiar de-am fi si o suta de oameni.
- Acum vezi, fiule ? Ai nteles ca si relele apucaturi din suflet sunt la fel? Orice viciu sau orice
neputinta pare, la nceput, inofensiva si fara mare importanta, dar , cu timpul, ea prinde radacini,
creste si pune stapnire din ce n ce mai mult pe sufletul tau. Ct este nca mica, o poti scoate
si singur. Mai trziu, nsa, vei avea nevoie de ajutor, dar fereste-te sa lasi raul sa ti se
cuibareasca adnc n suflet, caci atunci nimeni nu va mai putea sa ti-l scoata. Nu amna
niciodata sa-ti faci curatenie n suflet si n viata, caci mai trziu, va fi cu mult mai greu.
"Degeaba taiem crengile pacatului n afara noastra, daca n noi ramn radacinile care vor creste
din nou."
Privind prin gaura din perete, un soricel vazu pe fermier si pe sotia sa desfacand un pachet.
"Oare ce se afla acolo?" se intreba soricelul. A fost ingrozit sa vada ca in pachet era o capcana
pentru soareci.
22
Intorcandu-se la ferma, soricelul dadu de veste tuturor despre ceea ce vazuse.
"Este o capcana pentru soricei in casa! Este o capcana pentru soricei in casa!"
Gaina a cloncanit, si-a ridicat capul si a spus:
"Domnule soarece, iti pot spune doar atat. Inteleg ca este o problema grava pentru dumneata,
dar
nu are nici o consecinta asupra mea. Nu pot fi deranjata de aceasta informatie".
Apoi soricelul se duse la porc si ii spuse: "Este o capcana pentru soricei in casa!"
Porcul a fost impresionat, dar a raspuns: "Regret domnule soarece, nu pot face nimic, poate
doar sa ma rog pentru tine. Poti
sa fii sigur ca esti in rugaciunile mele viitoare"
Soricelul s-a dus apoi la vaca si i-a si ei: "Este o capcana pentru soricei in casa!"
Vaca i-a raspuns: "Wow, domnule soricel, imi pare rau pentru tine, dar in ceea ce ma priveste
pe mine aceasta capcana nu ma
poate rani in nici un fel."
In cele din urma, soricelul s-a intors in casa foarte deznadajduit si s-a decis sa infrunte de unul
singur capcana. In acea
noapte s-a auzit un sunet care vestea ca ceva fusese prins in capcana. Sotia fermierului se
grabi sa vada despre ce este vorba, dar din cauza
intunericului nu a vazut ca in capcana era coada unui sarpe mare si veninos. Asa ca acesta o
muscase.
Fermierul se grabi cu sotia sa la spital, apoi o aduse acasa cu febra mare.
Toata lumea stie ca un bun remediu impotriva febrei este supa de pui, asa ca fermierul se duse
si sacrifica gaina.
Cu toate acestea, starea sotiei sale se inrautatea.
Prietenii si vecinii venisera sa stea cu ea, iar ca sa ii poata hrani fermierul taie si porcul.
Sotia fermierului nu se insanatosi si in cele din urma a murit. La inmormantare au venit atat de
multe persoane incat
fermierul a sacrificat si vaca pentru a-i hrani pe toti.
Soricelul privea acum prin gaura din perete cu multa tristete...
Morala: Toti suntem intr-o calatorie numita viata. Atunci cand auzi ca cineva are o problema si
crezi ca nu te priveste, adu-ti aminte ca daca unul dintre noi este amenintat, noi toti suntem in
pericol
Patania magarului batrn
ntr-o buna zi, magarul unui taran cazu ntr-o fntna. Nefericitul animal se
puse pe zbierat, ore ntregi, n timp ce taranul cauta sa vada ce e de facut.
Pna la urma, taranul hotar ca magarul si-asa era batrn, iar ca fntna,
oricum secata, tot trebuia sa fie acoperita odata si-odata. Si ca nu mai merita
osteneala de a-l scoate pe magar din adncul fntnei. Asa ca taranul si chema
vecinii, ca sa-i dea o mna de ajutor. Fiecare dintre ei apuca cte o lopata si
ncepura sa arunce de zor pamnt nauntrul fntnei. Magarul pricepu de ndata
ce i se pregatea si se puse si mai abitir pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor,
dupa multe lopeti de pamnt, magarul se potoli si tacu.
Taranul se duse si privi n adncul fntnei si ramase uluit de ce vazu. Cu
fiecare lopata de pamnt, magarul cel batrn facea ceva neasteptat: se scutura
de pamnt si pasea deasupra lui. n curnd, toata lumea fu martora cu
23
surprindere cum magarul, ajuns pna la gura fntnei, sari peste ghizduri si
iesi frematnd.
Viata va arunca poate si peste tine cu pamnt si cu tot felul de
greutati...Secretul pentru a iesi din fntna este sa te scuturi de acest pamnt
si sa-l folosesti pentru a urca un pas mai sus.
Fiecare din greutatile noastre este o ocazie pentru un pas n sus.

Putem iesi din adncurile cele mai profunde daca nu ne dam batuti. Foloseste
pamntul pe care ti-l arunca peste tine ca sa mergi nainte.Aminteste-ti de cele
5 reguli pentru a fi fericit:
1) Curata-ti inima de ura, frica si egoism.
2) Scuteste-ti mintea de preocupari inutile.
3) Simplifica-ti viata si fa-o mai frumoasa.
4) Daruieste mai mult si asteapta mai putin.
) Daruieste mai mult si asteapta mai putin.
5) Iubeste mai mult si. scutura-te de pamnt, pentru ca n viata asta, tu
trebuie sa fii solutia, nu problema.
O femeie saraca,cu un copil in brate,trecand pe langa o pestera,a auzit o voce misterioasa care
i-a spus:Intra si ia tot ce iti doresti dar nu uita ceea ce este cel mai important.Aminteste-ti ca
dupa ce vei iesi pestera, se va inchide pentru totdeauna.Dar nu uita ceea ce este mai
important.Femeia a intrat si a gasit multe bogatii.Fascinata de aur si diamante,a asezat copilul
pe o stanca si a inceput sa adune de zor tot ce putea duce.Atunci vocea misterioasa s-a auzit
din nou:Ai la dispozitie doar 8 minute.Cand au trecut cele 8 minute,femeia,iacarcata de aur si
diamante,a fugit afara din pestera si pestera s-a inchis in urma ei.Atunci si-a amintit ca a uitat
copilul inauntru,iar pestera sa inchis pentru totdeauna.
si elefantul
Odata, leul statea si se gandea la el insusi: are gheare ascuite, dinti puternici si este fioros, dar
cand aude un cuc cum canta se sperie extrem de tare.
Atunci, Regele Junglei se intreba: Pot sa traiesc asa? Sunt unul dintre cele mai puternice
animale si cu toate acestea o creatura precum un cuc are puterea sa imi distruga viata doar prin
sunetele pe care le scoate!
Chiar atunci trece prin zona un elefant imens, fluturandu-si urechile. Il vede pe leu si il intreaba:
Ce-ai patit? De ce esti ingrijorat?.
Leul a simtit nevoia atunci sa isi impartaseasca nelinistea cu elefantul si l-a intrebat pe acesta:
Poate cineva sau ceva sa ii faca rau unei fiare atat de mari si puternice ca tine?.
Elefantul ii raspunde atunci leului: Vezi tu tantarul ala mic? Daca vreodata ajunge in partile cele
mai adanci ale urechilor mele, voi innebuni de durere!.
Atunci leul a inteles ca pana si cele mai puternice creaturi au punctele lor slabe si de atunci a
inceput sa aiba mai multa incredere in el si sa nu mai lase problemele sa ii umbreasca fericirea.
24
Morala: Fiecare dintre noi avem puncte slabe. In loc sa ne plangem din cauza lor ar trebui sa ne
bucuram de lucurile care ne bucura cu adevarat in viata.
Paunul
Inainte sa aiba coada frumoasa pe care o are acum, Paunul era o pasare ca oricare alta, cu un
smoc mic de pene si nimic mai mult.
Intr-o zi, Paunul ajunge la Zeita Juno si ii spune acesteia ca isi doreste sa arate impunator si
frumos. Juno a zambit. Paunul era o pasare buna, iar zeita l-a indragit imediat. Paunul a descris
apoi coada lunga si colorata pe care si-ar dori-o. Mai mult, isi dorea sa fie cea mai iubita pasare
din lume. Vanzandu-l atat de entuziasmat, Juno a fost de acord si i-a darut paunului coada la
care visa. Paunul a plecat pasind ca un rege, tinand capul sus si mergand gratios.
Pasarile obisnuite se uitau surprinse de felul in care arata Paunul. Pana si fazanii cu coada lor
lunga erau invidiosi pe el.
Dupa ce s-a mandrit in fata altora cu noua lui coada, Paunul a decis sa isi ia zborul, dar a avut
un soc. Nu mai putea sa zboare! Pasarea a reusit sa dea putin din aripi, dar nimic mai mult.
Atunci a realizat ca si-a pierdut aceasta putere importanta, doar pentru ca si-a dorit sa fie
frumos!
Morala: Gandeste-te intotdeauna bine inainte sa alegi ceea ce iti doresti.
Adevrata educaie / Povestiri cu tlc
duminic, 3 noiembrie 2013
| Posted by Redacie Vremuri vechi i noi | at 00:05 |
foto: Doxologia
25
ntr-o coal de la marginea unui ora, era un profesor foarte iubit de copii. Totdeauna, domnul
profesor avea grij de toi elevii, ncercnd s-i nvee ct mai multe. Dar, ntr-o zi, copiii au
observat c unul dintre colegii lor fur i l-au prt imediat profesorului. Acesta, ns, nu l-a
pedepsit pe fpta. Dup cteva zile, houl a furat iar, dar a fost prins imediat. Nici de aceast
dat, domnul profesor nu l-a pedepsit. Cnd acelai lucru s-a ntmplat i a treia oar, civa
biei s-au dus la profesor s se plng i i-au spus:
- Acest coleg al nostru fur mereu. Nu este bine ceea ce se ntmpl i v rugm s-l dai
imediat afar din coal, altfel plecm noi.
- N-am s-l dau afar. Dac vrei, putei pleca toi ceilali, dar el rmne.
- Domnule profesor, dar cum este posibil s renunai att de uor la noi toi, care v-am ascultat
mereu?
Privindu-i cu blndee, profesorul le-a explicat elevilor si, att de mirai de aceast neateptat
situaie:
- Voi tii, deja, ce e bine i ce e ru. Dac ai pleca n lume, cu siguran c ai ti cum s v
purtai, nici nu m ndoiesc! Dac, ns, el ar pleca de aici, dintre noi, ce ar face? Asta de ce nu
v-ai ntrebat? De ce v-ai gndit doar la voi? Credei c dac o s-l dau afar, va fi mai bun?
Dac aici, ntre noi, el nu tie cum e bine s te pori, ce va face el n lume? Aa c, indiferent
dac voi rmnei sau plecai, el va sta n continuare aici, iar eu voi avea grij s se schimbe i
s devin un om bun. Iar atunci cnd va dori i el acest lucru, cu siguran c dintr-un ho ocolit
de colegi, va deveni un copil apreciat i iubit de toi cei din jurul su.
Cnd a aflat despre cele petrecute, impresionat de buntatea profesorului su, bieelul care
pn atunci furase i le pricinuise attea necazuri celor din jurul su a promis c se las de
furat. i s-a inut de cuvnt, fiindc, aa cum spusese i domnul profesor, de data aceasta EL
era cel care dorea din tot sufletul s fie mai bun.
Undeva la munte, pe o crare ngust, am ntlnit un biat slbu, care-i purta n spate friorul.
Se vedea cu uurin, c micuul era prea greu pentru puinele lui puteri. I-am spus cu inima
strns de mil:
Biete, ce grea povar duci n spate!
El mi-a spus cu repro n glas, prividu-m mirat:
Nu este o povar, este fratele meu!
El a plecat mai departe.Am rmas mut i uluit. Tocmai primisem o lecie de via. Cnd mi
pierd tot curajul i durerile oamenilor ori necazurile, m copleesc, cuvintele acelea pline de
miez, mi amintesc: Nu este povar, este fratele tu!
Spunem povestea: copilului, soului, colaboratorului egoist,
celui care nu se gndete dect la propriul bine, omului fr simul datoriei, aceluia ce nu
cunoate compasiunea, tinerilor, pentru a nva iubirea de aproape.
12. Porcii spinoi
Povestea spune: mpreun suntem puternici, trebuie respectat libertatea individului, calea de
mijloc e mai bun.
26
O turm de porci slbatici ptea n tundra ngheat a Siberiei polare. Cutau licheni cruai de
ger, ca s-i potoleasc foamea. Deodat s-a strnit o grozav furtun i Crivul s-a pornit s
sufle, tot mai dezlnuit. Temperatura scdea vertiginos. Vntul ngheat ptrundea prin firele
aspre, ca nite epi, cu care sunt acoperii porcii spinoi. Cu o micare instinctiv, turma se
strnge, pentru a se feri de vnt i ger. Se nghesuie unul n altul. Tot mai aproape, strns lipii,
trup lng trup, pentru a scpa de nghe i pentru a gsi un stop de cldur, n trupul
celuilaltDar cu ct se strng mai tare, unul lng altul, cu att mai tare, epii le intr n carne.
Durerea i face s se deprtezeDar vrtejul de vnt i zpad i nvluie iar, cu mantia sa
ngheat. i iar se apropie, ca s se nclzeasc.. i din nou se deprteaz, ca s nu se mai
nepe unul pe altuli astfel, ncet, ncet au gsit distana potrivit.
Spunem povestea: unui om tiranic (ef, so, prieten, colaborator), cui nu respect libertatea
celorlali, cui nu tie lucra n echip, unui printe autoritar, cui crede c tie mai bine ce au de
fcut ceilali, celui predispus la exagerri, omului care se bag n sufletul tu, liderului de grup,
colectivului unei clase nedisciplinate.
13. Frumusee
Povestea spune c: nu-i bun ceea ce este prea mult, trebuie cutat echilibrul n toate.
Tria odinioar, ntr-o ar peste mri i ri, un prin nespus de frumos. Era att de frumos la
chip, la trup i la suflet, nct nsui soarele se oprea din drumul lui zilnic, pentru a se bucura de
neasemuita frumusee. Apele se opreau din curgerea lor, iar psrile amueau. Oamenii din
preajma lui, erau aa de copleii de atta frumusee, i nu mai puteau face nimic altceva, dect
s-l priveascOamenii, natura, viaa se opriser, pentru a-l privi
De aceea prinul i-a pus o masc urti oamenii au putut tri, iar lumea i-a urmat cursul
Spunem povestea: cuiva care mizeaz numai pe frumuseea lui, celui predispus la
excese, celor care nu neleg frumuseea, pentru a arta c totul trebuie s aibe msur,
superficialului.
14. Vizita lui Buddha
Povestea vorbete de: ratarea oportunitilor, superficialitate, diferena esen-aparen.
Brahmanul N. era un om tare evlavios. n fiecare zi, de cum se trezea, se spla pe cap, aa
cum cerea ritualul, apoi cu coul cu ofrande n mn mergea la templu pentru slujba de
diminea. nla mereu o rug fierbinte: Doamne, eu vin mereu la tine, n-am lipsit niciodat.
Dimineaa i seara, i aduc jertfe. N-ai putea, veni i tu odat la mine?
Buddha i-a ascultat rugciunea zilnic i la sfrit i-a spus brahmanului: Mine voi veni la
tine!Ce bucurie pe brahman. A curat toat casa, a fcut pe prag desenele rituale cu fina,
orez i flori. n zori, a agat o ghirland de frunze de mango, la intrarea casei, a aprins lumnri
parfumate. n camera de oaspei a ornduit mulime de tvi pline cu fructe, plcinte dulci i flori.
Toate erau pregtite pentru a-l primi pe Buddha. La ceasul slujbei de diminea, un bieel, care
tocmai trecea pe acolo, zrete prin ferestra deschis tvile cu plcinte, se aproprie i spune:
Tataie, ai multe plcinte, nu-mi dai i mie una?

27
Mniat de aa ndrzneal, brahmanul i rspunde suprat:
Ia terge-o, mpieliatule, cutezi s-mi ceri, ce-am pregtit pentru Buddha?
Bieelul nfricoat pleac fugind.
Clopoelul anun sfritul slujbei de diminea.
Brahmanul i spune: De bun seam, Buddha va veni dup rugciunea de amiaz. S-l
ateptm. Obosit s-a aezat pe banca din faa casei. Vine un ceretor i-i cere de poman.
Brahmanul l alung, fr prea mult vorb. Apoi spal cu grij locul, unde a clcat ceretorul.
Trece i amiaza i Buddha tot nu apare. Vine seara. Tot mai abtut, omul nostru ateapt vizita
fgduit. La ceasul rugciunii de sear, se nfieaz un pelerin i-l roag:
ngduie-mi s m odihnesc pe banca ta i s-mi petrec noaptea aici
Nici gnd! E locul, pe care l-am pregtit pentru Buddha!
S-a nnoptat. Buddha nu i-a inut fgduiala i spune brahmanul necjit.
A doua zi, omul merge la templu, la slujba de diminea, ducnd prinoasele i izbucnete n
lacrimi:
Mrite Buddha, n-ai venit la mine, aa cum ai fgduit! De ce?
De trei ori am venit i de trei ori m-ai alungat
(pild indian)
Spunem povestea: unui superficial, omului gata s rateze o oportunitate, aceluia ce din
orgoliu refuz mna ntins, pentru a ndemna la cutarea esenei.
15. Trei fee
Poezia arat: ce e copilria, tinereea, btrneea, cum e viaa omului, privete dincolo de
aparene, totul e relativ.
Copilul rde:
nelepciunea i iubirea mea este jocul!
Tnrul cnt:
Jocul i-nelepciunea mea-i iubirea!
Btrnul tace:
Iubirea i jocul meu e-nelepciunea!
28
(Lucian Blaga)
Spunem poezia: pentru a face omul s-i accepte vrsta, celui care nu-i accept condiia,
pentru a caracteriza vrstele omului,cui caut taina vieii omeneti, cui nu accept c timpul
trece, gsete tu un sens!
16. Portmoneul
Povestea vorbete despre: ipocrizie, slbiciune asumat, opiunea corect.
Un rabin ntreab pe unul din ucenici:
Ce faci, dac gseti pe strad un portmoneu cu bani i cu adresa posesorului?
Ca s fiu sincer, am muli copii i sunt foarte sracA vedea n portmoneu un dar ceresc i
a mulumi cerului.
Eti un ho! A exclamat rabinul. Apoi a pus aceeai ntrebare altui ucenic.
A duce pgubaului banii imediat!
Eti un mincinos! I-a rspuns fr mil rabinul.
Apoi l-a ntrebat i pe al treilea, care i-a spus:
tiu, care ar fi datoria mea, mi cunosc i slbiciunea. Nu tiu, ce a face. M-a ruga la
Dumnezeu, s-mi dea gndul cel bun i s m ajute, s-i fac voia
Spunem povestea: alcoolicului care promite s se lase, celui care abandoneaz,

scuzndu-se c este slab, omului ipocrit, celui care judec slbiciunile celorlali.
17. Munca
Povestea arat: felurile de munc, munca adevrat, diferena creaie/ a-i ctiga
traiul, sensul muncii, demnitatea muncii, harul muncii.
Un trector s-a oprit ntr-o zi, n faa unei gropi imense, n preajma creia roiau muncitori de tot
felul i a ntrebat pe unul din ei:
Ce faci aici, frate?
mi ctig pinea! I-a rspuns lucrtorul fr s ridice capul.
Omul nostru a ntrebat un al doilea constructor:
Iar tu, ce faci aici omule?
Muncitorul, privind cu drag i parc mngind obiectul, la care lucra, i-a rspuns:
29
Vedei? Tai o piatr frumoas!
Apoi s-a adresat celui de-al treilea, care i-a rspuns cu mndrie i mulumire:
Construim o catedral minunat!
Toi trei i fceau meseria. Primul se mulumea s-i ctige traiul, al doilea cuta s dea un
sens lucrului su, iar al treilea ddea muncii sale, mreia i demnitatea ei.
Spunem povestea: ptr. a explica diferena a munci cu har/a-i ctiga doar traiul, ca s
explicm demnitatea muncii, spre a ncuraja pe cineva n a continua ceea ce face bine, ptr.
a diferenia munca-bucurie de munca devenit calvar.
18. Cristoforus
Povestea arat c: nimic nu e ce pare, sperana moare ultima, strdania e totdeauna rspltit,
exist iubire adevrat, adaug un sens!
A fost odat un om numit Cristoforus. Omul acesta era foarte btrn. nc din copilrie nutrea o
dorin arztoare, s-l ntlneasc pe Dumnezeu i iat, c ntr-o sear, acesta i-a spus:
-Cristoforus, te atept mine, la asfinit de cealalt parte a vii, pe culmea muntelui.
Omul nostru a pornit la drum cu noaptea n cap, ca s ajung la timp, la ntlnire. A strbtut
pdurea de brazi, cea de arari, cea de stejari falnici. Soarele se ridica de amiaz, cnd
Cristofor a ajuns n fundul vii. Acolo a vzut un crua, care asuda i gfia, tot
ndemnndu-i caii i mpingnd crua mpotmolit n mlul prundului. L-a strigat pe
Cristoforus:
-Hei, om bun, d-mi, rogu-te, o mn de ajutor, nu pot s-mi scot crua din ru
Dup multe ore de trud, au reuit s-o urneac. Lui Cristoforus nu-i mai rmsese dect un
ceas, ca s ajung la ntlnire. A luat-o la fug i a alergat, ct l ineau picioarele urcnd
muntele. Cnd, la captul puterilor, a ajuns pe culme, soarele asfinise de mai bine de zece
minute Cristoforus a czut n genunchi i a nceput a plnge amarnic: Aadar, n-avea s-L
mai vad pe Dumnezeu naite de moarte. Trist i abtut a fcut cale ntoars. Ajungnd la rul,
unde l ajutase pe crua, iat, c-l cheam un copil.
-Hei, om bun, vrei s m iei pe umr i s m treci apa? Sunt mic i nu tiu s not. M-a putea
neca, dac nu m ajui!
Fr s spun un cuvnt, Cristoforus l-a urcat pe umeri i a intrat n ap. n mijlocul vadului,
copilul devenise foarte greu i apele porniser a se umfla. Cu ultimile puteri, Cristoforus ajunse
la mal. Atunci copilul i-a spus:
Eu sunt Hristos, fiul cruaului, pe care l-ai ajutat
Cruaul! Aadar Dumnezeu ajunsese naintea lui la ntlnire luase chipul unui crua
30
(din tradiia catolic)
Spunem povestea: cuiva gata s abandoneze un proiect, celui ce i pierde sperana, omului
care nu crede n propriile fore, aceluia ce nu vede c are o mare oportunitate.
19. Ua
Povestea spune c ua sufletului, doar noi o putem deschide, adaug un alt sens.
Pictorul muncise mult, dar n cele din urm, terminase tabloul, care l reprezenta pe Isus n faa
unei ui. i-a chemat prietenii, pentru a le auzi prerea. Toi au admirat tabloul, frumuseea i
blndeea chipului lui Isus, atitudinea lui solemn n faa uii ntunecate. Toi erau ncntai i
aveau numai cuvinte de laud, cnd unul a spus:
Maestre, mi se pare c lipsete ceva uii. Ea n-are clan, cum se poate intra?
Ua, la care bate Isus, se deschide numai dinluntru a rspuns pictorul:
Spunem povestea: misoginilor, efilor, prinilor prea aspri, egoitilor, celor ce nu-i deschid
inima, celor lipsii de compasiune.
20. Mila i compasiunea
Povestea ne spune c: dei nu tim , avem ceva de druit fiecrui om, totdeauna mai este o
speran, iubirea vindec orice, schimbarea ncepe cu noi nine.
Un tnr a ntrebat un nelept:
Care este secretul nelegerii cu toi oamenii?
Btrnul l-a privit ndelung, s-a gndit o vreme i i-a rspuns:
S druieti ceva, fiecrui om ntlnit n cale
S dau de poman?
S druieti un zmbet, o vorb bun, o pine
Adic s fac un dar
S dai iubire, compasiune, nelegereadic o frm din inima ta
Spunem povestea: unui egoist, unui ef, printe prea aspru, cuiva care caut nelegerea cu
cei din jur, cui vrea s fac bine i nu tie cum.
Cei 2 lupi
31
Un batran indian, din neamul Cherokee, statea impreuna cu
nepotul sau si-l invata:
"In viata fiecarui om de pe pamantul asta se da o lupta formidabila, o
lupta
intre doi lupi. Unul rau: el intruchipeaza frica, mania, invidia, lacomia,
autocompatimirea, aroganta, viclenia, resentimentele. Celalalt e unul
bun: el
aduce bucuria, linistea, smerenia, increderea, darnicia, adevarul,
blandetea si
mila, iubirea."
Copilul priveste intrebator spre bunicul lui:
"Si care dintre ei va invinge?"
Batranul il priveste in ochi:
"Cel pe care il vei hrani!!!
Stilul necombativ
Un batran maestru calatorea odata cu un vaporas pe un rau. Printre pasageri era si un tanar
recalcitrant care imbrancea si injura pe toata lumea laudandu-se ca este invincibil. La un
moment dat dat se lega si de batran impingandu-l pentru a trece mai departe. Maestrul nu zise
nimic si se se feri din calea lui.
La un moment dat, facandu-i-se foame, maestrul scoase din traista niste paine si se aseza s-o
manance. Tanarul cel obraznic se apropie si-i zise:
- Mosnege, mi-e foame, da-mi mancarea ta!
Batranul rupse painea in doua si-i intinse o jumatate.
- Tu n-auzi ca mi-e foame? Da-mi toata mancarea!
- Daca iti dau tot eu raman flamand.
- Si ce-mi pasa mie? Ori imi dai tot ori te omor in bataie?
Atunci maestrul ii zise:
- Accept provocarea ta. Dar daca ne batem pe acest vas mic nu avem loc sa ne desfasuram.
Uite acolo o insulita. Luam barca asta mica si mergem si luptam acolo. Vorbesc eu cu capitanul
vasului.
- Ha ha ha. Mosnege, tu nu stii cine sunt eu. Abia astept sa te snopesc in bataie.
Cei doi luara barca si se dusera pe insulita.
- Din cate stiu, regula duelului e sa stam spate in spate si sa ne indepartam unul de altul 20 de
pasi, spuse batranul. Numara tu cu glas tare pasii.
Tanarul incepu numaratoarea facand pasii ceruti de batran. La 20 se intoarse brusc si se
repezi spre batran sa-l distruga. Dar ramase incremenit. Batranul vaslea vesel spre vaporas.
- Lasule, fricosule, striga tanarul. Ce stil de lupta practici tu?
- Stilul meu se numeste necombativ. Folosindu-ti mintea si mai putin muschii poti castiga multe
confruntari!
Tanarul ramase pe insulita aruncand cuvinte grele l
a adresa batranului.
Maestrul insa si-a continuat calatoria pe vas bucuros ca nu trebuise sa lupte. L-ar fi ucis pe
tanar cu o singura lovitura.
32
Adevaratele minuni Poveste cu talc
Un tanar fara credinta spunea mereu ca el nu crede in minuni. Dar intr-o zi, mergand pe strada,
a intalnit un om, care, plimbandu-se incet, se oprea la tot pasul si, privind in dreapta si in
stanga, exclama intruna:
Doamne, ce minune! Ce minunatii mi-a fost dat sa vad!
Nu te supara, a intrebat necredinciosul, dar la ce te uiti si te minunezi asa de tare ?
Cum la ce? La floarea aceasta minunata! Si la copacul de acolo si, uite, priveste norii, cat sunt
de frumosi!
Ce ti-e, omule, a mai spus necredinciosul, n-ai mai vazut flori sau copaci pana acum? Ce,
pana acum nu te-ai mai uitat niciodata pe cer sa vezi norii si pasarile zburand?
Nu! a raspuns omul. Vezi dumneata, pana astazi am fost orb din nastere. Insa, cu o
saptamana in urma, familia m-a adus in acest oras la un medic celebru care m-a operat si m-a
ingrijit cu multa dragoste. Chiar azi dimineata mi-a scos bandajele de la ochi si, dupa ce a vazut
ca nu mai am nimic si m-am vindecat complet, m-a lasat sa plec.
De cand am iesit din spital, ma plimb insa pe strazi si nu ma mai satur sa privesc atatea lucruri
frumoase, atatea minuni. Dumneata poate ca, vazand in fiecare zi florile, copacii, oamenii din
jurul tau, nici nu mai realizezi cat este de minunata aceasta lume, cat este de uimitoare. Dar eu,
eu o vad pentru prima oara si, crede-ma, niciodata nu mi-am imaginat ceva atat de frumos.
Multumesc lui Dumnezeu pentru toate aceste lucruri frumoase pe care le-a creat si pentru faptul
ca mi-a ajutat sa pot, in sfarsit, sa le vad si eu si sa ma bucur de ele.
Dar, daca tot ne-am intalnit, spune-mi incotro gasesc o biserica, fiindca vreau sa aprind o
lumanare si sa multumesc Domnului pentru minunea care a facut-o astazi cu mine.
Impresionat de cuvintele omului, necredinciosul l-a insotit pe acesta pana la o bisericuta

apropiata. Au intrat impreuna, au aprins cate o lumanare si au inceput sa se roage incet, in fata
unei icoane.
In sufletul sau, omul necredincios pana atunci a inteles ca nu lumea era de vina, ci el. Toate
erau pline de frumusete, toate erau minuni, dar el nu stia sa le vada. Trecea pe langa ele, fara
sa le observe.
Ce minune este mai frumoasa decat o floare ce se deschide, oferindu-si parfumul ? Poate
cineva sa-mi arate o minune mai mare decat dragostea si devotamentul unei mame pentru
copilul ei ? Este cineva atat de crud, incat sa nu simta dragostea minunea minunilor ?
Adevaratele miracole nu trebuie sa le vezi, ci sa le simti.
Alo, centrala?! Niciodata sa nu subestimezi impresia pe care ai facut-o asupra cuiva
33
Pe cand eram copil, tatal meu a facut rost de unul dintre primele telefoane din cartier. Imi aduc
perfect aminte de ladita aceea din lemn lacuit, montata pe perete. Receptorul stralucitor atarna
intr-o parte. Eram inca prea mic ca sa ajung la telefon, dar ascultam mereu, fascinat, cum
mama mea vorbea la el.
Apoi am descoperit ca undeva, inauntrul acestui aparat, traia o persoana uluitoare. Numele ei
era Alo, Centrala si nu era niciun lucru pe lumea asta, pe care ea sa nu-l stie. Alo, Centrala
putea sa-ti spuna numarul oricui si, in plus, ora exacta.
Experienta mea, cu acest duh inchis intr-o sticla, a venit intr-o zi cand, in vreme ce mama era in
vizita la o vecina, iar eu ma jucam la bancul de scule din pivnita, mi-am lovit un deget cu
ciocanul. Durerea era teribila si nu era nimeni in preajma care sa-mi arate compasiune.
Am umblat in jurul casei sugandu-mi degetul inflamat, pana am ajuns la scara.
Telefonul! Am tarat repede un scaun din sufragerie pana in hol, m-am urcat pe el, am scos din
furca receptorul telefonului si l-am dus la ureche. Alo, Centrala!, am strigat in microfonul care
era chiar deasupra capului meu. Un clic sau doua, apoi o voce joasa si clara mi-a ajuns la
ureche: Centrala.
Mi-am ranit degetul m-am smiorcait eu in telefon, iar lacrimile m-au podidit imediat, acum ca
aveam o audienta.
Mamica ta nu este acasa?- urma intrebarea.
Nu este nimeni acasa in afara de mine am bolborosit.
Iti curge sange? m-a intrebat vocea
Nu, i-am raspuns. M-am lovit cu ciocanul si acuma ma doare tare rau.
Poti sa deschizi racitorul? m-a-ntrebat ea. I-am spus ca pot.
Atunci ia de acolo o bucatica de gheata si tine-o lipita de degetel -spuse vocea.
Dupa aceea am inceput sa chem Alo, Centrala pentru orice. I-am cerut ajutor pentru lectia de
geografie, iar ea mi-a spus unde se afla Philadelphia. M-a ajutat si la matematica.
Ea mi-a spus ca veverita, pe care o prinsesem in parc cu o zi inainte, mananca fructe si alune.
A venit apoi o zi in care Petey, canarul nostru, a murit.
Am chemat Alo, Centrala si i-am spus vestea asta trista. Ea m-a ascultat si a inceput sa-mi
spuna lucruri pe care, de obicei, oamenii mari le spun copiilor ca sa-i linisteasca. Am intrebat-o,
De ce se intampla ca pasarile, care canta atat de frumos si aduc atata bucurie oamenilor,
trebuie sa se sfarseasca intr-o gramajoara de pene, pe fundul unei colivii?.
Cred ca ea mi-a inteles afectarea, pentru ca mi-a spus incet, Wayne, tine minte intotdeauna, ca
mai sunt si alte lumi in care se poate canta.
Altadata, la telefon, Alo, Centrala!.
Centrala mi-a raspuns vocea cunoscuta. Cum se scrie cuvantul fix? am intrebat-o.
Toate astea se intamplau intr-un mic orasel din zona Pacificului de Nord-Vest. Pe cand aveam
noua ani, ne-am mutat la capatul celalalt al tarii, la Boston. Imi lipsea foarte mult prietena mea.
Alo, Centrala ramasese in cutia aceea din lemn de mahon, din vechea noastra casa. N-am
mai incercat sa fac acelasi lucru cu telefonul modern, stralucitor, din locuinta noua.
Devenisem adolescent dar amintirea acelor conversatii din copilarie m-a urmarit pretutindeni.
Adesea, in momente de incertitudine si neputinta, mi-am reamintit acea seninatate si acel
sentiment de siguranta, pe care le-am avut la timpul acela. Am apreciat acum cat de
rabdatoare, de intelegatoare si buna la suflet trebuie sa fii fost ea, ca sa-si piarda atata timp cu
un mic baietel ca mine.
Dupa cativa ani, am facut iarasi drumul catre vest, de data asta pentru a-mi continua studiile
colegiale. Am aterizat in escala la Seattle. Aveam o jumatate de ora intre avioane. Am petrecut
vreo 15 minute la telefon cu sora mea, care locuia aici de o vreme. Apoi, fara sa ma gandesc,
am format numarul operatorului din oraselul nostru de bastina si am spus: Alo, Centrala!.
Miraculos, am auzit aceeasi voce joasa si clara, pe care o cunosteam atat de bine.
34
Centrala. Nu planuisem asta, dar m-am auzit spunand: Poti sa-mi spui cum se scrie cuvantul
fix?.
O pauza lunga. Apoi, vocea aceea catifelata mi-a raspuns: Cred ca degetelul tau s-a vindecat
pana acum.
Am ras. Deci, tu esti, intr-adevar i-am spus. Ma-ntreb daca ai idee cat de mult ai insemnat
pentru mine la vremea aceea.
Iar eu ma-ntreb zise ea daca tu realizezi cat de mult au insemnat telefoanele tale pentru
mine. N-am avut niciodata copii si asteptam cu bucurie chemarile tale, zi de zi.
I-am spus cat de mult m-am gandit la ea de-a lungul anilor si am intrebat-o daca pot s-o mai
chem din nou atunci cand voi veni sa-mi vizitez sora.
Cu placere mi-a spus ea. Intreaba de Sally.
M-am intors la Seattle peste trei luni. O alta voce mi-a raspuns la Informatii.
Am intrebat de Sally.
Sunteti un prieten? m-a intrebat.
Da, un foarte vechi prietenWayne..
Imi pare rau sa-ti spun asta mi-a spus ea. Sally a lucrat doar o jumatate de norma in ultimii
ani, pentru ca era bolnava. A murit cu cinci saptamani in urma.
Inainte de a apuca sa agat receptorul, mi-a spus: Un minut, ai spus ca te cheama Wayne?.
Da i-am raspuns.
Ei bine, Sally a lasat un mesaj pentru d-ta. L-a scris pe o hartie, in caz ca ai sa suni. Ti-l citesc.
Mesajul ei era: Spune-i ca sunt si alte lumi in care se poate canta. El va stii la ce ma refer.
I-am multumit si am atarnat receptorul. Stiam la ce se referea Sally.
Niciodata sa nu subestimezi impresia pe care ai facut-o asupra cuiva A cui viata ai atins-o
astazi?
Va multumesc,
Puterea cuvantului rostit
Se povesteste ca un om a venit la Mahomed si i-a spus:
Sunt foarte nefericit fiindca m-am purtat urat cu un prieten. L-am acuzat pe nedrept, l-am
calomniat si acum nu stiu cum sa-mi indrept greseala. Ce ma sfatuiesti sa fac?.
Mahomed il asculta cu atentie si ii spuse:
Iata ceea ce trebuie sa faci: pune o pana de pasare in fata fiecarei case din oras si vino sa ma
vezi maine.
Omul a plecat si a facut ceea ce i-a spus Mahomed; el a pus o pana de pasare in fata fiecarei
case din oras si a doua zi a venit sa il intalneasca.
Este bine, a spus Mahomed, du-te acum si cauta toate penele si adu-le aici.
Dupa cateva ore barbatul reveni:
Profetule, nu mai exista nicio pana, nu am mai gasit nicio pana !.
Atunci Mahomed i-a spus:

35
La fel se intampla si in cazul cuvintelor: de indata ce au fost pronuntate, nu le mai poti prinde,
ele si-au luat zborul.
Omul pleca foarte nefericit.
As dori acum sa continui aceasta conversatie. Sa presupunem ca cineva vine sa ma vada ca

sa-mi ceara cum sa-si indrepte acuzatiile, barfele sau insultele. Eu ii voi povesti aceeasi
istorioara, dar voi adauga ceva foarte important.
Ii voi spune:
Trebuie sa vorbesti din nou despre acea persoana, spunand insa contrariul; adica vei vorbi
despre calitatile, despre virtutile, despre bunele ei intentii. Cum exista mereu ceva bun in fiecare
creatura, vei cauta si vei gasi.
Si astfel imi voi indrepta greseala?
Nu, nu este posibil, cuvintele pronuntate au produs deja daune in regiunile invizibile si chiar
vizibile, dar vei crea astfel ceva diferit ce va scuza putin cuvintele ce le-ai rostit. Iar atunci cand
va veni clipa in care karma te va obliga sa platesti, dupa scurt timp vor aparea deopotriva si
consecintele frumoase pe care le-ai pronuntat si vei primi incurajari.
Ce este un cuvant?
Este o racheta care parcurge spatiul si declanseaza forte, incita entitati si provoaca efecte
ireparabile. Da, in realitate, efectele sunt ireparabile. Evident, daca le-am putea remedia
imediat, nu ar mai exista daune, dar cu cat timpul trece, cu atat mai mult acele cuvinte provoaca
pagube.
Da, dar le-am reparat pentru ca am spus contrariul.
Pentru cuvintele frumoase vei fi recompensat, dar pentru cuvintele rele trebuie sa platesti,
adica vei fi pedepsit.
Iata ceea ce nu stiti.
Credeti ca puteti repara totul ?
Nu, dragii mei frati si surori, nu, caci binele si raul pe care il facem merg spre doua regiuni
diferite, in doua straturi diferite. Straturile se suprapun si nu putem lua inapoi cuvintele pe care
le-am pronuntat, pentru ca ele se gasesc deja ingropate sub alte straturi terestre sau
supraterestre. Timpul reprezinta deci un factor important.
Sa presupunem ca ati dat ordin sa i se taie capul cuiva, iar aceia care trebuie sa va execute
ordinele au plecat deja Ce mai puteti face pentru a repara, de indata ce capul a cazut? Oare il
puteti lipi la loc? Cand un ordin a fost dat, ce putem face? Sa dam un contraordin, deci sa
trimitem alti mesageri, alti servitori pentru a interzice executia. Dar daca s-a scurs mai mult timp,
nu mai puteti face nimic.
De aceea Iisus a spus:

36
Inainte de apusul soarelui te vei impaca cu fratele tau.
Acest lucru inseamna ca nu trebuie sa intarziem pentru a repara raul facut altora. Dar soarele
care apune simbolizeaza deopotriva si sfarsitul vietii, moartea. Deci, nu trebuie sa asteptati sa
va aflati in lumea de dincolo pentru a va gandi sa va reparati crimele sau legile pe care le-ati
incalcat, caci justitia, adica karma, intra in actiune si trebuie sa platiti pana la ultimul ban.
Majoritatea oamenilor nu stiu cum actioneaza legile karmice: ei isi amesteca propriile
sentimente, povestesc orice le trece prin minte: dar intr-o buna zi, karma le suna la usa si le
spune:
Haideti, acum trebuie sa platiti!.
Trebuie deci sa reparati imediat cuvintele negative, fara sa asteptati ziua de maine, pentru ca
vorbele zboara instantaneu: ele sunt o forta, o putere care parcurge spatiul si care actioneaza.
Dar voi trebuie sa stiti, cel putin, ca exista o putere care actioneaza mai mult decat cuvantul,
este gandul; si daca va puneti imediat la lucru prin intermediul gandului, veti putea prinde din
urma cateva cuvinte nefericite. Este greu, bineinteles, pentru ca gandul si cuvantul tin de doua
regiuni diferite. Cuvantul apartine planului fizic, este o vibratie, un curent de aer; in timp ce
gandul apartine deja domeniului eteric. Dar daca doriti sa reparati consecinte rele ale cuvintelor
voastre, va puteti concentra si puteti cere slujbasilor lumii invizibile sa impiedice raul sa se
produca. In acel moment voi nu reparati complet, dar reparati ceea ce este mai rau. Va trebui sa
fiti foarte rapizi si gandul vostru va trebui sa fie foarte intens, altfel ordinul executiei va fi dat,
victima va fi decapitata (simbolic vorbind), si veti fi responsabili de toate pagubele pe care le-ati
cauzat.
Povestea soricelului din borcanul cu smantana

Un soricel mic si nu foarte experimentat cu ale vietii, sigur pe el si destul de indraznet, a cazut
intr-un borcan cu smantana.
Cu greu reusea sa se ridice pana la suprafata pentru o gura de aer.
Cadea de fiecare data inapoi, spre fundul borcanului. L-a si atins de cateva ori. A fost cuprins
de o senzatie cumplita de panica, vecina cu disperarea. La un moment dat nu a mai avut nici
macar lumina. Se intunecase. Disperarea bietului soarece era totala.
Avea de ales: se ineaca in smantana sau da din labute toata noaptea sperand ca dimineata sa-l
salveze cineva. A ales a doua varianta. Dimineata obosit, epuizat, cu mintea ravasita de
chinul prin care trecuse toata noaptea, soarecele abia daca mai dadea dintr-o labuta. Trezit la
realitate, s-a intrebat de ce nu se scufunda.
Uluit a constatat ca statea pe ceva tare. Smantana se transformase in unt, dupa ce o batuse, o
noapte intreaga, cu labutele.
Morala: Efortul constant, sustinut, vointa si dorinta de a supravietui (in toate sensurile
posibile ale termenului), sunt calea prin care esecul (smantana) se transforama in
victorie (unt)!
"Intr-o zi, un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:
- De ce tipa oamenii cand sunt suparati?
- Tipam deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
37
- Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? Intreba din nou
inteleptul...
- Pai, tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude, incerca un alt discipol?!
Maestrul intreba din nou:
- Totusi, nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?
Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:
- Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua
persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta
distanta, ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai
suparati, cu atat mai tare trebuie sa strige, din cauza distantei si mai mari.
- Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa
deloc. Vorbesc incetisor, suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta
dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai
vorbesc, doar soptesc, murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie
nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se
petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.
In final, inteleptul concluziona, zicand:
- Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta, nu rostiti
cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de
mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere."
Era un sat mereu atacat de mistreti. In fiecare zi vierii salbatici intrau in sat si faceau mare
taraboi cautandu-si hrana. Satenii au incercat diferite moduri de a-i vina si a-i indeparta dar fara
prea mult noroc. Intr-o zi veni un intelept sa-l sfatuiasca pe mai marele satului. Acesta a spus
satenilor sa-i asculte cu mare atentie sfaturile si instructiunile.
Inteleptul le-a spus satenilor sa-si adune mancarea din toate gospodariile si sa o puna in
mijlocul unui camp gol. Ei au ascultat sfatul si au vazut sute de mistreti apropiindu-se de locul
unde au depozitat acestia mancarea. Mistretii au fost ingrijoati initial, dar o data ce au luat o
ingititura, au prins curaj si s-au intors in zilele urmatoare. In fiecare yi satenii puneau tot mai
multa mancare, iar mistretii veneau acolo sa manance. Dupa un timp inteleptul le-a spus
oamenilor sa ridice 4 stalpi mari in colturile campului. Mistretii erau prea ocupati sa manance si
n-au observat.
Dupa cateva saptamani mistretii deja aveau obiceoul de a veni sa manance mancarea pusa de
sateni. Inteleptul a pus apoi oamenii sa imprejmuiasca cu un gard campul si sa faca apoi o
poarta mare pe unde sa poata intra mistretii sa manance. In cele din urma satenii au reusit sa
faca gardul si au inchis poarta prinzand inauntru mistretii. Mistretii fusesera invinsi la final.
Morala - Obiceiurile pot fi dezvoltate cu usurinta si dificil de descotorosit.Mistretii au fost
prinsi datorita lacomiei lor de a obtine hrana fara prea mult efort. Ei au devenit asa de
increzatori si s-au complacut in situatia asta.
Nici nu si-au dat seama ca sunt prinsi in cursa.
Majoritatea dintre noi suntem asemeni mistretilor, deoarece devenim la fel de increzatori
in ocupatiile si afacerile noastre, dar nu ne dam seama ca intr-un fel sau altl cadem si noi
in capcana. Cautam mai mult siguranta decat libertatea.
O profesoara a cerut clasei sale de elevi sa isi intrebe fiecare parintii care este cea mai
relevanta poveste a familiei sale si care are o morala la sfarsit, iar apoi urmand ca a doua zi
fiecare dintre ei sa spuna povestea in clasa. A doua zi, in ora respectiva, Cristian a dat
38
urmatorul exemplu:
- Tatal meu este fermier si crestem gaini. Intr-o zi am mers la piata cu o gramada de oua
asezate intr-un cos de nuiele impletite, cos asezat pe scaunul din fata al camionului. La un
moment dat camionul a lovit o groapa iar cosul a cazut de pe scaun si toate ouale
s-au spart. Morala povestirii este sa nu iti pui niciodata toate ouale intr-un singur cos.
- Foarte bine ! - spuse profesoara.
Urmatoarea a fost Maria care incepuse sa povestesca:
- Si noi suntem fermieri. Aveam 20 de oua care trebuiau sa fie clocite dar numai 10 puisori au
iesit. Morala este sa nu iti numeri gainile inainte de a fi clocite ouale
- Foarte bine ! - replica din nou profesoara, multumita de ce auzise pana aici.
Urmatorul a fost Nelutu care a inceput si el povestea sa:
- Tatal meu mi-a povestit despre matusa Ana... Matusa Ana era inginer de aviatie in razboi iar
avionul ei a fost lovit. A trebuit sa aterizeze fortat pe teritoriul inamic si tot ce avea la ea era o
sticla de palinca,o pusca si o sabie.
- Continua, spune profesoara intrigata.
- Matusa Ana a baut toata palinca pentru a se pregati...apoi a aterizat in mijlocul a 100 de
soldati inamici. Ea a omorat 70 dintre ei cu mitraliera pana s-au terminat gloantele. Apoi a mai
omorat 20 cu sabia pana lama s-a tocit. Pe ultimii 10 i-a omorat cu mainile goale.
- Dumnezeule mare, spune profesoara ingrozita, si care ti-a zis tatal tau ca este
morala?
- Stai departe de matusa Ana cand e beata!...............copy
"O poveste despre invidie

A fost odat ca niciodat, o ar ndeprtat, aflat n inima unor muni nali i de nestrbtut.
Locuitorii acestei ri nu prea interacionau cu ali oameni i vorbeau o limb a lor, pe cnd
restul lumii vorbea nc o limb comun n aceast ar nu existau oglinzi, iar apele erau att
de tulburi nct degeaba te-ai fi privit n ele, singura surs de ap de but fiind o fntn
adnc, ce nu reflecta niciun chip. n aceast ar tria o fat, fiic a unui pstor, o fat bun i
blnd.
De mic copil, tatl ei o inuse nchis n curtea casei, nelsnd s vad pe nimeni. Mama fetei
murise la naterea acesteia, aa c singurul chip pe care ochii fetei l vzuser i pe care
mintea ei i-l amintea era tatl su, care era un btrn tcut i cumptat, care pleca n fiecare
diminea cu oile, ntorcndu-se seara.
- S ai grij, fata mea, i zicea tatl nainte de plecare, nu vorbi cu nimeni i nu te arta nimnui,
cci cei care inima nu i-o cunosc, nu te vor privi bine. Fata l asculta ntocmai, i, de cte ori
trecea un trector, se ascundea n odaia din fundul casei.
Aa crescuse fata netiind de lume i de compania copiilor, cu povetile rare spuse de tatl su,
pn mplini otsprezece primveri. Atunci, o urgie se abtu asupra poporului su, iar majoritatea
oamenilor ncepur a suferi de friguri. Tatl fetei nu scp nici el i, dup apte nopi de chin, se
stinse Fata rmase de atunci singur. Nu sunt cuvinte s descrie tristeea simit de biata
copil dup moartea printelui su, darmite c rmsese s aib grij singur i de cas i de
oi. Dar iat c oile fugir care ncotro, iar fata hotr s plece n lume s-i caute norocul. i
pregti cteva lucruoare n boccelu i porni la drum
Trecnd printr-o pdure, gsi o csu n care locuia un pdurar mpreun cu familia lui. Fata
btu la u, dorind s cear adpost pe timp de noapte. i deschise o fat de vrsta sa. Era
foarte frumoas, iar n frunte avea un opal. Cnd o vzu pe fiica de cioban, strmb din nas i o
39
ntreb ce dorete.
- Doresc adpost i hran, cci am rmas orfan i am pornit n lume s-mi ntmpin soarta
- Dac-i aa, stai la u pn se ntoarce tata, i rspunse fata pdurarului, i va vedea el ce-i
de fcut. Zicnd acestea, i trnti ua n nas, lsnd-o pe fata cu haine zdrenuite afar n frig.
Cnd veni pdurarul cu fiii si, nu o primi nici el mai bine. I se ddu de mncare un terci vechi i
fu lsat s se culce pe nite paie umede. La ziu, pdurarul o scoase afar i nchise poarta.
Fata era totui foarte recunosctoare pentru adpostul ce-l primise, ns era foarte nedumerit
de purtarea pdurarului.
Trecur ani i ani, iar fata era tot pe drumuri. Crescuse i ctigase ceva bani, ns purtarea
oamenilor fa de ea nu se schimbase. Fata i invidia pe toi cei pe care i ntlnea, de la prini,
la vagabonzi de felul ei. Toi aveau cte o piatr strlucitoare n frunte, dup cum erau fcui
oamenii n rioara aceea izolat de restul lumii. Toi cei care o ntlneau i o vedeau de
aproape, preau mai nti mirai, apoi o priveau cu ur i nu-i vorbeau. Fata nu fu aa de
mhnit i mirat la nceput, deoarece oamenii nu erau de felul lor prea vorbrei, ns, odat
cu trecerea timpului, ncepu ea nsi s se urasc i s se considere nedemn de privirile
oamenilor.
- De ce, mam-natur, plngea ea nopile privind spre cer, de ce mi-ai dat un chip att de slut
nct oamenii nu m pot privi? De ce mi-ai dat cea mai urt piatr de opal, nct oamenii m
privesc doar piezi?
Cum ura de sine i cretea tot mai mult, fata hotr s-i pun capt zilelor. Porni spre muni,
hotrt s-i piard ntre stnci trupul hidos, astfel nct nimeni s nu-l mai vad vreodat.
Merse zece zile i zece nopi, pn ajunse n vrful celui mai nalt munte. Acolo descoperi un
izvor, i, aplecndu-se s bea pentru ultima dat ap, i vzu pentru ntia oar chipul. Atunci
nelese fata de ce o urau oamenii: nu din cauza faptului c era urt! De aceea o inuse tatl
su nchis n cas, fiindc tiuse ce se va ntmpla. Fata avea doi ochi mari, frumoi i verzi ca
smaraldele i un pr lung, mtsos
- De aceea se ursc oamenii i sunt invidioi, i spuse ea, pentru c vd numai pietrele
scumpe din frunile altora, i nu pot s le vad pe ale lor, care sunt la fel de frumoase."
Povestea spune c, n urm cu un numr de ani, un om i-a pedepsit fetia n vrst de 5 ani
pentru c a risipit o hrtie aurie de mpachetat foarte scump.
Omul sttea ru cu banii i deveni i mai suprat cnd a vzut c fetia a folosit hrtia
respectiv ca s decoreze o cutie i s o pun sub bradul de Crciun.
Cu toate acestea, fetia a adus tatlui ei cadoul n dimineaa urmtoare spunnd:
Acesta este pentru tine, tticule.
Tatl a fost ruinat de reacia lui furioas de cu o zi n urm, dar suprarea lui se art din nou
cnd a vzut c, de fapt, cutia era goal.
El i-a spus pe un ton rspicat:
Nu tiai, domnioar, c atunci cnd dai un cadou cuiva, trebuie s pui ceva n el?
Fetia s-a uitat n sus spre tatl su, cu lacrimi n ochi i a zis:
Tticule, cutia nu este goal. Am suflat n ea attea sruturi pn cnd s-a umplut.
Tatl a rmas perplex. S-a pus n genunchi i i-a mbriat fetia i a rugat-o s-l ierte pentru
suprarea lui fr rost.
La scurt timp dup aceasta, printr-o mprejurare neelucidat micua feti a disprut i nu a mai
fost gsit niciodat.
Se spune c tatl ei a inut acea cutie aurie alturi de patul su tot restul vieii sale. i de cte
ori a fost descurajat sau a avut de trecut peste situaii dificile, deschidea cutia i lua un srut
40
imaginar i ii amintea de dragostea care a pus-o fetia acolo.
Morala: Fiecare dintre noi, ca i oameni, primim o cutie aurie cu dragoste necondiionat i
sruturi de la copiii notrii, de la familie, de la prieteni.
Nu putem avea altceva mai preios dect asta. Dar oare tim s apreciem ceea ce primim?
O poveste cu o morala ceva mai aparte! Hai sa ne mai descretim fruntile, putin!
Eram fericit. Eram impreuna cu prietena mea de peste un an, asa ca ne-am hotarat sa ne
casatorim.
Parintii mei ne-au ajutat in toate privintele, prietenii m-au incurajat, iar prietena?
Era un vis!
Era un singur lucru care nu-mi dadea pace, chiar deloc, si acela era viitoarea soacra.
Era o femeie de cariera, desteapta, dar in primul rand frumoasa si sexi, care cateodata flirta cu
mine, chiar pe fata, si ma facea sa ma simt prost.
Intr-o zi, m-a sunat si m-a chemat pe la ea, sa verific invitatiile. Asa ca m-am dus.
Era singura si cand am ajuns, mi-a soptit ca in curand am sa ma casatoresc si ca avea
sentimente si dorinte fata de mine pe care nu le putea trece cu vederea.
Asa ca inainte de a ma casatori si a imi dedica viata fiicei ei, ea vrea sa faca dragoste cu mine
numai o data..
Ce puteam spune? Eram socat si nu puteam spune un cuvant.
Ea a mai adaugat ca se va duce in dormitor si daca ma simt in stare....sa ma duc si eu.
Priveam fermecatorul ei corp cum se indeparta de mine.
Am stat pironit un moment, iar apoi m-am intors si m-am indreptat spre usa de la intrare... am
deschis-o si am iesit afara.
Acolo, sotul ei (viitorul meu socru) statea afara cu pusca in mana si cu lacrimi in ochi, m-a
imbratisat si mi-a zis ca sunt foarte fericiti, ca am trecut micul lor test. Nu-si puteau dori un alt
barbat pentru fata lor: "Bun venit in familie".
Atunci mi s-au inmuiat picioarele si am mai invatat inca o lectie importanta: tine-ti tot timpul
prezervativele in masina.
Cartofii din rucsac

postat de lilucrina in 2010-03-27 11:26
ntr-o zi, profesorul ne-a cerut s aducem la coal nite cartofi cruzi i o pung de plastic. Ne-a
spus s punem n punga de plastic cte un cartof pentru fiecare persoan fa de care avem
resentimente i s-i scriem numele. Ne-a cerut ca timp de o sptmn s crm sacoa cu
cartofi n rucsac peste tot unde mergem. Unii dintre cartofi erau cu adevrat grei! Firete, cartofii
au nceput s se strice cu timpul.
Efortul de a cra sacoa asta tot timpul mi-a demonstrat clar ct de mare era greutatea pe care
o purtam zi de zi n viaa mea i n inim din cauza ranchiunei i resentimentelor. Deoarece
eram mereu atent s nu uit sacoa, mi-am dat seama c neglijam lucruri care erau mai
importante pentru mine.
Exerciiul acesta m-a fcut s m gndesc la preul pe care l plteam pentru c nu puteam s
iert ceva care deja se ntmplase i pe care nu-l mai puteam schimba.
Morala: De multe ori credem c iertarea este un cadou pentru cellalt, fr s ne dm seama c
noi suntem primii care beneficiem de pe urma iertrii.
41
Toi purtm cartofi care putrezesc n rucsacul nostru sentimental.
Neputina de a ierta este ca un venin pe care l lum zilnic, pictur cu pictur i care sfrete
prin a ne otrvi.
Iertarea ne elibereaz de greuti care ne amrsc sufletul i ne mbolnvesc trupul.
S ieri nu nseamn s fii de acord cu ce s-a ntmplat sau s aprobi acel lucru. A ierta nu
nseamn s ncetezi s acorzi importan celor ntmplate, nici s dai dreptate celui care te-a
rnit.
nseamn pur i simplu s lai deoparte acele gnduri negative care i produc durere i
suprare.
Gandhi afirma Iertarea este calitatea celor curajoi. Doar cel care este suficient de puternic
pentru a ierta o ofens tie s iubeasc.
O dragoste adevarata
postat de lilucrina in 2010-02-24 00:06
Era o diminea aglomerat la cabinet cnd, n jurul orei 08:30, intr un domn btrn cu un
deget bandajat. mi spune imediat c este foarte grbit cci are o ntlnire fixat pentru ora
09:00. L-am invitat s se aeze tiind c avea s mai treac cel puin o jumtate de or pn s
apar medicul. l observ cu ct nerbdare i privete ceasul la fiecare minut care trece.
ntre timp m gndesc c n-ar fi ru s-i desfac bandajul i s vd despre ce este vorba. Rana
nu pare a fi aa de grav. n ateptarea medicului, m decid s-i dezinfectez rana i m lansez
ntr-o mic conversaie.
l intreb ct de urgent este ntlnirea pe care o are i dac nu prefer s atepte sosirea
medicului pentru tratarea rnii mi rspunde c trebuie s mearg neaprat la casa de
btrni, aa cum face de ani buni, ca s ia micul dejun cu soia.
Politicoas, l intreb de sntatea soiei. Senin, btrnul domn mi povestete c soia, bolnav
de Alzheimer, st la casa de btrni de mai bine de 7 ani. Gndindu-m c ntr-un moment de
luciditate soia putea fi agitat de ntrzierea lui, m grbesc s-i tratez rana, dar batranul mi
explic c ea nu-i mai aduce aminte de 5 ani cine este el
i-atunci l ntreb mirat: i dvs.. v ducei zilnic ca s luai micul dejun mpreun?. Cu un
surs dulce i o mngiere pe mn, mi rspunde:
E-adevrat c ea nu mai tie cine sunt eu, dar eu tiu bine cine este ea.
Am rmas fr cuvinte i un fior m-a strbtut n timp ce m uitam la btrnul care se ndeprta
cu pai grbii.
Mi-am nghiit lacrimile spunndu-mi n sinea mea: Asta este dragostea, asta este ceea ce mi
doresc de la via! Cci, n fond, aa este dragostea adevrat nu neaprat fizic i nici
romantic n mod ideal.
S iubeti nseamn s accepi ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi i ceea ce nc nu s-
a ntmplat.
Morala: Persoanele fericite i mplinite nu sunt neaprat cele care au tot ce este mai bun din
fiecare lucru, ci acelea care tiu s fac ce-i mai bun din tot ceea ce au.
Viaa nu nseamn s supravieuieti unei furtuni, ci s tii s dansezi n ploaie !!
"Frumoasa sau Urata

Un mprat a prins un tnr supus care vna pe domeniul lui. L-a aruncat n temni i i-a
spus c-l va elibera dac va rspunde la ntrebarea:
42
"Ce vrea de fapt femeia?"
Tnrul i-a chemat i a ntrebat mama , sora, verioara, vecina, dar nici una n-a putut s
dea un rspuns corect.
n fine a chemat i o vrjitoare btrn i urt. Aceasta i-a promis c-i spune rspunsul
corect cu condiia ca dup ce va fi eliberat o va lua de soie.
Neavnd alt soluie tnrul a acceptat.
Rspunsul dezvluit de vrjitoare a fost:
"Femeia, de fapt, dorete s fie stpna propriei viei! "
mpratul l-a eliberat imediat.
A urmat nunta i noaptea nunii.
ns nu mic i-a fost mirarea cnd n pat a gsit o fat tnr i deosebit de frumoas
care i-a spus:
"- Pentru c te-ai inut de cuvnt, jumtate de zi voi fi btrn i urt, iar cealalt
jumtate voi fi ca acum. Urmeaz ca tu s alegi n care jumtate de zi s fiu tnr i n
care s fiu btrn."
Tnrul czu pe gnduri: s rd toi de el vzndu-l cu o btrn i urt, iar noaptea s
petreac cele mai plcute clipe alturi de o tnr fermectoare sau s se plimbe pe ziu
cu cea mai frumoas fat printre oameni iar noaptea....
n cele din urm tnrul i-a spus s aleag ea cum crede c e mai bine.
Imediat a venit i rspunsul:
"- Voi fi tot timpul tnr i frumoas, pentru c am gsit brbatul, care mi-a dat
libertatea de a fi stpn pe propria via."
Morala:
ofera jumatatii tale libertatea de care are nevoie si las-o sa fie stapana pe propria viata "
Un domn se duce in Africa la vanatoare si isi ia si catelul cu el.

Intr-o zi, catelul se indeparteaza de grup, se pierde si incepe sa
vagabondeze prin padure....
Deodata, vede cum vine in alergare, de departe, o pantera enorma
Crezand ca pantera o sa-l devoreze, se gandeste repede ce sa
faca. In acel moment, vede o gramada de oase de-ale unui animal
mort si incepe sa le molfaie.
Cand pantera era cat pe-aci sa-l atace, catelul zice :
- "Ah, ce pantera gustoasa am terminat de mancat! "
Pantera, auzindu-l, franeaza brusc si isi zice in sinea ei, descumpanita :
- "Cine stie ce animal mai e si asta ??? ... Daca ma mananca si pe mine???"
O maimuta, care era intr-un copac pe-aproape, vede si aude toata
tarasenia si da fuga dupa pantera care se indeparta, sa-i povesteasca
cum a inselat-o catelul :
- "Doar nu esti tembela! Oasele alea erau acolo! Si e doar un biet catel!"
Pantera, foarte nervoasa, se intoarce in fuga catre catel, cu maimuta
agatata de umarul ei. Catelul, vede de departe ca pantera se intoarce
cu maimuta si isi da seama ca maimuta l-a tradat.
Tremurand de frica, isi zice : "Si acuma ce fac?".
Dar, in loc sa fuga, se intoarce cu spatele spre cele doua si, ca si cand
nu le-ar fi vazut, isi zice nervos :
- "Curva asta de maimuta! Am trimis-o de mai bine de juma" de ora
43
sa-mi aduca alta pantera si inca nu apare!"
Morala:
In momente de criza, imaginatia e la fel de importanta ca si
cunostintele,
curajul - mai important decat fortza ;
Inlaturarea fricii poate contribui mai mult impotriva raului si
a atacurilor periculoase.
STRADUIESTE-TE... sa ai o imaginatie precum cea a catelului
EVITA... sa fii atat de tembel ca pantera si...
NICIODATA... sa nu fii "bestie" ca maimuta !!!
Optimistul
Robie este tipul de om pe care ti-ar placea sa-l urasti: e intotdeauna bine dispus si are
intotdeauna ceva pozitiv de spus. Daca cineva il intreaba cum ii merge, el raspunde:
"Daca ar fi mai bine de atat, ar fi nevoie de doi oameni pentru atata bine!"
E un optimist. Daca un coleg are o zi rea, Robie reuseste intotdeauna sa-l faca sa vada partea
pozitiva a situatiei. Am devenit curios si intr-o zi l-am intrebat:
"Nu inteleg, nu este cu putinta sa fii optimist in toate zilele, tu cum reusesti?"
Robie imi raspunse:
"In fiecare zi cand ma trezesc, stiu ca am doua posibilitati: Pot sa aleg sa fiu bine dispus sau pot
sa aleg sa fiu rau dispus. Si aleg sa fiu bine dispus. Cand mi se intampla ceva rau, pot sa aleg
intre a fi o victima sau pot sa aleg sa invat din ce mi s-a intamplat. Si eu aleg sa invat. De
fiecare data cand cineva vine la mine sa se lamenteze pentru ceva, pot sa aleg intre a-i accepta
plangerile sau pot alege sa-l ajut sa vada latura pozitiva a vietii. Si eu aleg intotdeauna partea
buna a vietii".
"Dar asta nu este intotdeauna asa de usor" i-am spus.
"Ba da, zise Robie, intreaga viata este o problema de optiuni. Cand indepartezi din viata tot
ceea ce nu conteaza cu adevarat, totul devine o chestiune de optiuni. Depinde de tine sa alegi
cum sa reactionezi la diverse situatii, tu trebuie sa decizi cum sa-i lasi pe altii sa-ti influenteze
atitudinea fata de viata. Tu alegi sa fii bine sau rau dispus. Pana la sfarsit tu esti acela care
decizi cum sa-ti traiesti viata".
Dupa aceasta discutie am pierdut legatura cu Robie fiindca mi-am schimbat locul de munca, dar
adesea ma regaseam gandindu-ma la cuvintele lui atunci optam pentru ceva in viata in loc sa
reactionez la evenimente. Apoi am aflat ca Robie a avut un accident groaznic la locul de munca,
a cazut de la 18 metri inaltime si dupa o operatie de 8 ore si dupa o indelungata spitalizare a
iesit avand o placa de otel in spate. M-am dus sa-l vad si l-am intrebat daca se simte tot atat de
bine.
"Vrei sa vezi cicatricile mele?"
"Dar cum faci sa ramai pozitiv dupa ce ti s-a intamplat?
"In timp ce cadeam, primul lucru care mi-a venit in minte a fost fetita mea. Apoi in timp ce
zaceam pe pamant, mi-am zis ca pot sa aleg intre a muri si a trai. Si am ales sa traiesc"
"Dar nu ti-a fost frica?"
"Atunci cand m-au dus la spital si am vazut expresiile fetelor surorilor si doctorilor, mi-a fost frica
fiindca era de parca se uitau la un om mort. Apoi un infirmier m-a intrebat daca am alergie si am
raspuns: DA! Toti m-au privit si atunci am urlat: sunt alergic la gravitatie! Toti au izbucnit in ras,
si eu le-am spus: acum operati-ma ca un om viu, nu ca pe unul care e deja mort!"
Robie m-a invatat ca in fiecare zi avem posibilitatea de a alege sa traim o viata deplina. Si este
44
inutil sa fim mereu ingrijorati pentru maine fiindca fiecare zi vine cu problemele ei cu care
trebuie sa traim, si maine ne vom gandi la problemele de maine. La urma urmei, azi este ziua
de maine pentru care iti faceai probleme ieri.
Iti spun ce am ales eu: voi trai din plin fiecare zi, fiecare rasuflare, si mai presus de toate,
fiecare prietenie.
"Fluturele albastru
A fost odata un vaduv care locuia impreuna cu cele 2 fete ale sale care erau foarte curioase si
inteligente. Fetele ii puneau mereu multe intrebari la unele stia sa le raspunda, la altele
nuCum isi dorea sa le ofere cea mai buna educatie, intr-o zi si-a trimis fetele in vacanta cu un
intelept.
Inteleptul stia intotdeauna sa le raspunda la intebarile pe care ele le puneau. La un moment dat
una dintre ele a a adus un fluture albastru pe care planuia sa il foloseasca pentru a insela
inteleptul.
- Ce vei face? o intreba sora ei.
- O sa ascund fluturele in mainile mele si o sa intreb inteleptul daca e viu sau mort. Daca va zice
ca e mort, imi voi deschide mainile si il voi lasa sa zboare. Daca va zice ca e viu il voi strange si
il voi strivi. Si astfel orice raspuns va avea, se va insela.
Cele doua fete au mers la intelept si l-au gasit meditand.
- Am aici un fluture albastru. Spune-mi inteleptule, e viu sau mort?
Foarte calm, inteleptul surase si ii zise:
-Depinde de tine fiindca e in mainile tale.
Morala:
Viata fiecaruia dintre noi este aidoma fluturelui albastru. Este in mainile noastre. De noi
depinde daca e vie sau moarta. Noi suntem singurii responsabili de greselile dar si
de victoriile noastre."
Un cuplu casatorit prin anii 60,isi sarbatoreste nunta lor de 40 de ani intr-un mic
restaurant linistit si romantic. Dintr-o data la masa lor apare o mica zina care le spune:
- Pentru ca sinteti un cuplu exemplar si pentru iubirea voastra reciproca in tot acest timp,
va indeplinesc fiecaruia o dorinta!
Sotia spune: Vreau sa calatoresc cu sotul meu drag in jurul lumii! Zana flutura bagheta
magica si apar 2 bilete de calatorie in miinile ei.
Sotul s-a gindit un moment si spune: Ei bine, asta e o oportunitate care nu-mi va veni
de 2 ori. Imi pare rau iubirea mea, dar dorinta mea este de a avea o sotie cu 30 de ani mai
TANARA decit mine! Sotia si zina au ramas profund dezamagite. Dar dorinta este o
dorinta.
Zina a fluturat bagheta magica si minune!.sotul a devenit de 92 de ani!
Morala acestei povesti: Barbatii care sunt nerecunoscatori ar trebui sa nu uite ca zinele
sunt totusi de sex feminin!.
45
Deciziile corecte sunt balamalele destinului
Un soldat american, inainte de a pleca pe front, s-a dus la biblioteca si a cerut o carte. Era o
carte de poezii. A citit cartea care a avut un impact foarte mare asupra sa. Dar ce l-a
impresionat mai mult decat cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile
paginilor. Cartea fusese donata bibliotecii de catre persoana care scrisese comentariile.
Asa ca numele si adresa ei erau scrise pe carte.
Plecat pe front, a decis sa-i scrie acestei doamne. I-a spus cat de mult l-a impresionat cartea si
ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile cartii. Si ea i-a scris inapoi.
Asa au inceput sa corespondeze si, cu cat isi scriau, relatia lor devenea din ce in ce mai
puternica.
Intr-una din scrisori, el i-a scris si a rugat-o sa-i trimita o fotografie.
Ea i-a spus ca daca se simte apropiat de ea si daca dragostea lui este adevarata, nu va conta
cum arata. Asa ca nu i-a trimis nicio fotografie.
Cand s-a terminat razboiul si el s-a intors in SUA, si-au dat intalnire in New York , in Grand
Central Station. Ca sa se recunoasca, ea l-a rugat sa tina cartea in mana, iar ea va avea un
trandafir rosu.
Asa ca in acea zi, intr-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o carte in mana cauta o
femeie cu un trandafir rosu in mana. Va dati seama ce asteptari avea? Era pe punctul de a-si
gasi sufletul pereche, femeia pe care o iubea dar pe care nu o vazuse niciodata.
Asteptand, a vazut o fata superba, imbracata intr-o rochie verde, care-l privea atent. Ea s-a
indreptat catre el si era minunata. Era dincolo de orice imaginatie. Iar el s-a uitat si a vazut ca
ea nu avea nici un trandafir. Mai in spate s-a oprit o doamna mai in varsta. Avea un trandafir
rosu in mana.
Va puteti imagina? Tanara superba si doamna care nu arata foarte bine, dar cu un trandafir in
mana. Si nu era frumoasa, chiar destul de uratica si imbatranita. Voi ce ati fi ales? Persoanei cu
trandafirul ii stia sufletul de care se indragostise. Asa ca s-a indreptat spre doamna mai in
varsta cu trandafirul rosu, in timp ce tanara frumoasa s-a oprit la cativa pasi de el, l-a privit si l-a
intrebat:
- Vii cu mine soldat?
Inima lui era sfasiata. Decizii. Alegeri. S-a gandit un minut. In acest timp tanara se indeparta de
el. Lucrurile corecte l-au determinat sa aleaga: si-a continuat drumul catre femeia mai in varsta
care tinea trandafirul in mana, s-a apropiat de ea si i-a zis:
- Buna ziua ! Ma bucur mult sa te intalnesc in sfarsit! si a invitat-o la cina.
Aceasta i-a raspuns:
- Soldatule, nu stiu ce se intampla aici, dar tanara imbracata in verde care tocmai a trecut pe
langa tine, m-a rugat sa tin in mana acest trandafir si daca vei veni la mine, sa-ti transmit ca te
asteapta la restaurantul din colt !
Fie ca aceasta poveste sa va inspire pozitiv atunci cand sunteti in situatia de a lua
decizii!
In vitrina unui magazin de animale era un afi: Celui de vnzare

Un baieel de 10 ani intr i intreab care-i preul unui celu. Vnztorul i rspunde c
preul este ntre 30 i 50$. Bieelul bag mna n buzunar, scoate cteva monezi.
Numr 2.70 $ i apoi ntreab: A putea vedea celuii?
Vnztorul zmbete. Fluier, din magazin iese afar ceaua i n urma ei 5 celui
frumoi. Al aselea celu rmase n urm i nu se apropia!
Bieelul ntreab: De ce celuul ast chioapt ? Omul i rspunse c acesta s-a
46
nscut cu o problem la picior i va chiopta toat viaa! Acesta-i caeluul pe care-l
doresc, a spus bieelul cu bucurie n glas. Dac asta e dorina ta, i-l dau gratis!
Copilul s-a suparat i a rspuns: Nu-l vreau gratis, preul lui e la fel ca i a celorlali
cei, i voi da tot ce am la mine acum, i n fiecare lun i voi plti 50 de ceni, pn voi
achita preul lui intreg !
Eti sigur c vrei acest celu? Doar niciodat nu va putea fugi sau juca sau sri
precum ceilali!
Bieelul s-a aplecat, i-a ridicat puin pantalonul i i-a artat vnztorului aparatul de fier
ce-i susinea piciorul strmb.
Nici eu nu pot alerga, de aceea acest celu are nevoie de cineva care s-l neleag!
Ochii vnztorului s-au umplut de lacrimi cnd i-a spus copilului: M rog i sper ca
fiecare celu s aibe pe cineva care s-l iubeasc, aa precum tu l vei iubi pe acest
celu!
Morala:
n via nu conteaz cine eti, conteaz ca cineva s te preuiasc i s te iubeasc
necondiionat! Un prieten adevrat, este acela care sosete n timp ce ceilali dispar!
Aceasta este o poveste adevarata si trista.

E povestea unui baiat care iubea mult o fata. Asa de mult o iubea ca a vrut sa-i daruiasca
fetei iubite un cadou deosebit, romantic: a facut un buchet dintr-o mie de fasii de hartie si
i l-a daruit cu multa iubire.
Baiatul lucra intr-o companie si viitorul lui nu era stralucitor, cu toate acestea cei doi
erau foarte fericiti impreuna. Pana intr-o zi cand fata i-a spus ca urmeaza sa plece la
Paris si ca nu se va intoarce niciodata. Fata i-a mai spus ca nu vede nici un viitor
impreuna cu el, asa ca mai bine sa mearga fiecare pe drumul lui. Ce sa mai zica baiatul?
A simtit ca i se frange inima.
Dupa ce a recapatat incredere in sine, baiatul a muncit din greu zi si noapte storcandu-si
creierii cam ce ar putea sa faca mai mult. In final, dupa atata munca si cu ajutorul
prietenilor, baiatul si-a infiintat propria companie.
Daca incerci intr-una, n-ai cum sa cazi, isi spunea intotdeauna. Trebuie sa reusesc in
viata!
Intr-o zi ploioasa, pe cand conducea masina, a vazut pe strada un cuplu in varsta sub
aceeasi umbrela, mergand in aceeasi directie cu el. Chiar si sub umbrela, cei doi erau uzi.
Nu i-a luat mult timp ca sa-si dea seama ca erau parintii fostei lui iubite. Cu inima
batandu-i repede, s-a oprit langa cei doi gandindu-se ca vor observa masina lui luxoasa.
Voia sa le spuna ca nu mai era acelasi, ca avea propria lui companie, masina etc. Ca a
reusit in viata!
Inainte ca sa-si dea seama, baiatul i-a vazut pe cei doi indreptandu-se spre cimitir. S-a
dat jos din masina si i-a urmarit, apoi a vazut chipul fostei iubite zambind asa cum
obisnuia sai zambeasca, intr-o fotografie de pe piatra unui mormant si alaturi,
buchetelul din fasii de hartie.
Atunci l-au observat si parintii fetei. Baiatul s-a apropiat de ei si i-a intrebat ce s-a
intamplat? Parintii iubitei i-au raspuns ca fata lor n-a fost plecata in Franta, ci ca era
bolnava de cancer. In inima ei, fata stia ca baiatul va reusi intr-o zi, dar nu voia ca boala
ei sa fie un obstacol in drumul lui. Prin urmare a ales sa-l paraseasca. Fata le-a spus
parintilor ca atunci cand va veni clipa sa plece, isi doreste ca buchetelul sa fie acolo,
langa ea, in speranta ca poate, intr-o zi, soarta il va aduce pe iubitul ei la mormant si va
47
lua cateva fasii ca amintire.
Baiatul a izbucnit in plans. E foarte dureros sa stai aproape de cineva, dar fara sa-l mai
vezi, sa-l mai atingi, auzi vreodata.
O poveste tragica care pare ca se poate intampla numai in filme.
Morala:
La final, banii ca banii, dar iubirea este divina. In goana noastra dupa bunastarea
materiala trebuie sa ne facem timp si pentru cei dragi. Va veni o vreme cand numai
amintirile vor ramane. Sa ne facem timp chiar acum si sa le aratam celor dragi ca tinem la
ei, ca-i iubim!
Frumoasa sau Urata

Un mprat a prins un tnr supus care vna pe domeniul lui. L-a aruncat n temni i i-a spus
c-l va elibera dac va rspunde la ntrebarea:
"Ce vrea de fapt femeia?"
Tnrul i-a chemat i a ntrebat mama , sora, verioara, vecina, dar nici una n-a putut s dea
un rspuns corect.
n fine a chemat i o vrjitoare btrn i urt. Aceasta i-a promis c-i spune rspunsul corect
cu condiia ca dup ce va fi eliberat o va lua de soie.
Neavnd alt soluie tnrul a acceptat.
Rspunsul dezvluit de vrjitoare a fost:
"Femeia, de fapt, dorete s fie stpna propriei viei! "
mpratul l-a eliberat imediat.
A urmat nunta i noaptea nunii.
ns nu mic i-a fost mirarea cnd n pat a gsit o fat tnr i deosebit de frumoas care i-a
spus:
"- Pentru c te-ai inut de cuvnt, jumtate de zi voi fi btrn i urt, iar cealalt jumtate voi fi
ca acum. Urmeaz ca tu s alegi n care jumtate de zi s fiu tnr i n care s fiu btrn."
Tnrul czu pe gnduri: s rd toi de el vzndu-l cu o btrn i urt, iar noaptea s
petreac cele mai plcute clipe alturi de o tnr fermectoare sau s se plimbe pe ziu cu
cea mai frumoas fat printre oameni iar noaptea....
n cele din urm tnrul i-a spus s aleag ea cum crede c e mai bine.
Imediat a venit i rspunsul:
"- Voi fi tot timpul tnr i frumoas, pentru c am gsit brbatul, care mi-a dat libertatea
de a fi stpn pe propria via."
Morala:
ofera jumatatii tale libertatea de care are nevoie si las-o sa fie stapana pe propria viata
Un biat srac pe nume Diego iubea o fat bogat.

ntr-o zi biatul a cerut-o n cstorie.
Fata l-a refuzat spunndu-i.
- Salariul tu lunar este cam ce cheltui eu ntr-o zi.
- Nu ar fi trebuit sa ma fi complicat cu tine pentru ca uite la ce ajungem.
- Cum ai crezut c eu te voi putea iubi vreodat?
- Te rog frumos uita-ma i ncearc sa caui pe altcineva de nivelul tu.
Diego a rmas singur i nu a putut sa uite niciodat acele cuvinte.
48
10 ani mai trziu s-au ntlnit fa n fa ntr-un Mall.
Doamna a spus:
- Buna Diego! Cum eti? ti... acum eu sunt cstorita?
- Sa tii ca am fcut alegerea potrivita n privina cstoriei noastre.
- ti care este salariul soului meu? 200.000 pe lun!!
- i poi imagina mcar? Iar el este de asemenea, foarte inteligent!
Ochii lui Diego s-au umezit la auzul acestor cuvinte.
Dup cteva minute soul ei apare iar cnd vede cu cine discuta soia lui, se apropie cu
pai repezi i i se adreseaz brbatului.
- Domnule Diego, ce facei aici? Vad ca ai cunoscut-o pe soia mea.
Diego: - Da, John sa ti ca ai o soie foarte fermectoare.
- Acum va rog sa ma scuzai, ma cam grbesc,
poate vom avea mai mult timp cu alta ocazie.
Dupa ce Diego a se ndeprteaz suficient, John ii spune nevestei sale:
- Am sa lucrez pentru domnul Diego la un proiect de matrimoniale la care a investit 2
miliarde de euro.
- ti, domnul Diego a iubit o fata frumoasa dar ea l-a refuzat pentru ca el era srac, de
aceea el este nc necstorit.
-Ct de mult noroc ar fi avut acea fata cu el!
-Nu?
Morala:
Banii nu reprezinta adevrata valoare a unei persoane.
Valoarea umana!
Un tanar s-a dus la un batran intelept pentru a-l ajuta cu un sfat.
- Inteleptule, am venit la tine pentru ca ma simt atat de mic, de neinsemnat, nimeni nu da
doi bani pe mine si simt ca nu mai am forta sa fac ceva bun. Ajuta-ma, invata-ma cum sa
fac sa fiu mai bun? Cum sa le schimb oamenilor parerea despre mine?
Fara ca macar sa se uite la el, batranul ii spuse:
- Imi pare rau, baiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personala. Poate
dupa aceea.
Apoi, dupa o mica pauza, adauga:
- Daca insa m-ai putea ajuta tu pe mine, atunci poate ca as rezolva problema mea mai
repede si as putea sa ma ocup si de tine.
- As fi incantat sa va ajut, baigui tanarul cam cu jumatate de gura, simtind ca iarasi e
neluat in seama si amanat.
- Bine, incuviinta batranul invatat.
Isi scoase din degetul mic un inel si-l intinse baietanului adaugand:
- Ia calul pe care-l gasesti afara si du-te degraba la targ. Trebuie sa vand inelul acesta
pentru ca am de platit o datorie. E nevoie insa ca tu sa iei pe el cat se va putea de multi
bani, dar ai grija ca sub nici in ruptul capului sa nu-l dai pe mai putin de un banut de aur.
Pleaca si vino cu banii cat mai repede.
Tanarul lua inelul, incaleca si pleca. Odata ajuns in targ incepu sa arate inelul in stanga
si-n dreapta, doar-doar va gasi cumparatorul potrivit. Cu totii manifestau interes pentru
mica bijuterie, pana cand le spunea cat cere pe ea. Doar ce apuca sa le zica de banutul
de aur unii radeau, altii se incruntau sau ii intorceau imediat spatele. Un mosneag i-a
explicat cat de scump este un ban de aur si ca nu poate sa obtina un asemenea pret pe
49
inel. Altcineva s-a oferit sa-i dea doi bani, unul de argint si unul de cupru, dar tanarul stia
ca nu poate vinde inelul pe mai putin de un banut de aur, asa ca refuza oferta. Dupa ce
batu targul in lung si-n lat, rapus nu atat de oboseala, cat mai ales de nereusita, lua calul
si se intoarse la batranul intelept.
... Flacaul si-ar fi dorit sa aiba el o moneda de aur pe care s-o poata da in schimbul
inelului, ca sa-l poat scapa pe invatat de griji si, astfel, acesta sa se poata ocupa si de
el. Intra cu capul plecat.
- Imi pare rau, incepu el, dar n-am reusit sa fac ceea ce mi-ati cerut. De-abia daca as fi
putut lua doi sau trei banuti de argint pe inel, dar nu cred sa pot pacali pe cineva cu
privire la adevarata valoare a inelului.
- Nici nu-ti imaginezi cat adevar au vorbele tale, tinere prieten! spuse zambitor inteleptul.
Ar fi trebuit ca mai intai sa cunoastem adevarata valoare a inelului. Incaleca si alerga la
bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cat face. Spune-i ca ai vrea sa vinzi inelul
si intreaba-l cat ti-ar da pentru el. Dar, oricat ti-ar oferi, nu-l vinde. Intoarce-te cu inelul!
Flacaul incaleca si pleca in goana.
Bijutierul examina atent micul inel, il privi atent prin lentila prinsa cu ochiul, il rasuci si
apoi zise:
- Spune-i invatatorului ca daca ar vrea sa-l vanda acum, nu-i pot oferi decat 58 de bani de
aur pentru acest inel.
- Cuuum, 58 de bani de aur?!? - exclama naucit tanarul.
- Da, raspunse bijutierul. Stiu ca-n alte vremuri ar merita si 70, dar daca vrea sa-l vanda
degraba, nu-i pot oferi decat 58.
Tanarul multumi si se intoarse degraba la invatat, povestindu-i pe nerasuflate cele
intamplate.
- Ia loc, te rog - ii spuse acesta dupa ce-l asculta. Tu esti asemenea acestui inel, o
bijuterie valoroasa si unica. Si, ca si in cazul lui, doar un expert poate spune cat de mare
este valoarea ta.
Spunand acestea, lua inelul si si-l puse din nou pe degetul mic.
- Cu totii suntem asemenea lui, valorosi si unici, perindandu-ne prin targurile vietii si
asteptand ca multi oameni care nu se pricep sa ne evalueze.
Povestea aceasta este dedicata acelora care zi de zi se straduie, lustruind cu migala, sa
adauge valoare bijuteriei pe care ei o reprezinta si sa realizeze valoarea pe care o au.
Amintiti-va mereu cat de mare este valoarea voastra, chiar daca multi din jur va ignora
sau par sa nu-si dea seama cat sunteti de pretiosi.
O pisica alerga un soarce, bineinteles de foame nu de fun. Si tot fugind ei prin ograda, soricelul
intra in grajd. Vazand vaca, o roaga sa il ajute:
- Mai vacuto te rog ajuta-ma, uite vine pisica sa ma manance
- Bine mai picipiriciule aseaza-te in spatele meu.
Soricel se conforma si vaca....hop o balega peste el, dar ii ramasese codita afara. Intra pisica in
grajd, vede vaca si o intreaba.
- Mai vacuto nu ai vazut un soricel pe aici?
- Pisico draga sa sti ca nu, vezi poate prin cotet la porc
Pisica suparata dadu sa plece cand vazu coada soricelului iesind din balega. Sari pe el, il
prinde si mananca.
1. Cine te baga in rahat nu iti vrea intotdeauna raul.
50
2. Cine te scoate din rahat nu iti vrea intotdeauna binele.
3. Daca te bagi in rahat, baga-te pana la capat.
Cndva un brbat descoperi n pmntul su, o statuie de marmur de o mare frumusee

i o duse unui colecionar cruia-i plceau toate lucrurile frumoase, oferindu-i-o spre
vnzare, iar colecionarul o cumpr pentru o sum nsemnat. Apoi se desprir. i
cum mergea omul spre cas cu banii, se gndi i spuse:
,,Ct via aduc banii acetia! Cum poate cineva s dea att de mult pentru o piatr
cioplit ngropat i netiut n pmnt de o mie de ani?
Iar colecionarul privind statuia i spuse n sinea lui: Ce frumusee! Ce via! Ce suflet a
plasmuit-o prin visare! i ct prospeime dup un dulce somn de o mie de ani!!! Cum
poate cineva s dea acestea toate pentru bani, mori i lipsii de vise?
Intotdeauna exista si un alt punct de vedere.

Un barbat, calatorind cu un balon cu aer, si-a dat seama , la un moment, dat, ca s-a ratacit.
Reducand altitudinea, a zarit jos pe un drum un barbat. A coborat mai aproape de acesta, incat
sa poata fi auzit, si i-a strigat, fiti amabil, am nevoie de putin ajutor, aveam intalnire cu un
prieten acum o ora , dar m-am, ratacit si habar n-am unde ma aflu. Barbatul de jos, dupa cateva
secunde de gandire, i-a raspuns, plutesti intr-un balon cu aer cald, la aproximativ 6 metri
deasupra pamantului, esti pozitionat intre 40 si 41 de grade latitudine nordica, si intre 59 si 60
de grade, longitudine vestica.
Cu siguranta esti inginer, i-a raspuns atunci barbatul din balon. Asa este, a venit raspunsul de
jos, dar de unde stii? Ei bine, spuse barbatul de sus, tot ce mi-ai spus este corect din punct de
vedere tehnic, dar eu nu stiu cum sa folosesc informatiile furnizate de tine, si sunt in continuare
ratacit. Sincer, nu mi-ai fost de prea mult ajutor, iar daca ai facut ceva, a fost doar sa ma tii pe
loc, iar eu si asa sunt in intarziere.
Atunci in replica, barbatul de jos i-a strigat, cu siguranta tu ocupi o functie manageriala. Ai
dreptate, i-a raspuns uimit omul din balon, dar cum ti-ai dat seama?
Ei bine, continua cel de jos, habar nu ai unde te afli si nici incotro te indrepti.Te-ai ridicat in locul
in care te afli, cu ajutorul unei mari cantitati de aer cald. Ai facut o promisiune pe care habar n-ai
cum s-o indeplinesti, si acum te astepti, ca oamenii de sub tine sa-ti rezolve problemele. De fapt
tu te situezi acum in exact aceeasi pozitie de dinainte de intalnirea noastra, insa ai reusit cumva
sa faci din lucrul acesta sa para ca e vina mea.
O poveste cu morala
O tanara statea si astepta avionul in sala de asteptare a unui aeroport mare. Pentru ca trebuia
sa astepte mult timp, si-a cumparat o carte si un pachet de biscuiti, ca sa treaca timpul mai
usor. S-a asezat in sala de asteptare VIP si a inceput s a citeasca. Langa ea, pe scaunul
alaturat erau biscuitii si pe urmatorul scaun era un domn care citea ziarul.
Cand a inceput pachetul si implicit primul biscuite, domnul de alaturi a luat si el unul. Ea s-a
simtit indignata, dar n-a zis nimic si a continuat sa citeasca.
In interiorul ei isi spunea "uite ce fel de pesoana e acest barbat ! daca as avea numai putin
curaj, i-as face morala ..."
51
Si asa de fiecare data cand ea lua un biscuite, lua si el unul pana cand a mai ramas in pachet
ultimul biscuite. Ea gandea: "ah, acum vreau sa vad ce imi zice cand se vor termina toti !!"
Barbatul a luat ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a dat jumatate.
"Ah, asta e culmea !", gandi ea si isi lua lucrurile, cartea si geanta si se indrepta spre iesirea
salii de asteptare.
Cand se simti un pic mai linistita si nervii ii trecusera, se aseza pe un scaun de-a lungul unui
coridor mai ferit de priviri indiscrete.
Inchise cartea si deschise geanta pentru a pune acolo jumatatea de biscuit ramasa cand....
deschizand geanta vede ca pachetul de biscuiti era intreg, in geanta. Se rusina de modul in
care se comporta si abia atunci intelese ca pachetul de biscuiti pe care il mancase nu era al ei,
ci al domnului de alaturi care a impartit cu ea chiar si ultima bucatica, fara a se simti indignat,
nervos sau superior, fata de ea care se comportase urat si chiar isi simtise orgoliul atins.
MORALA:
Cate dati in viata am mancat biscuitii altcuiva fara sa ne dam seama ?
Inainte de a ajunge la o concluzie si inainte de a gandi rau despre o persoana, UITA-TE atent la
ceea ce ai in jur, de obicei ceea ce vezi nu e si adevarul situatiei!
Btrnul i nepotul
A fost odata,tare demult,un batranEl locuia cu fiul sau, cu nora si
nepotul.Intr-o zi sotia fiului ii spuse:
Auzi draga, hai sa ii amenajam un loc in grajd tatalui tau ca aici ne incurca Asa o sa avem
mai mult spatiu, sotul initial nu a vrut, dar pana la urma se lasa convins.
Cu un carlig de lemn il luara pe Batran si il transportasera in grajd.
Copilul care asistase la toata scena, se duse si lua carligul de lemn si il puse foarte bine in
casa. Tatal vazandu-l il intreba :
- La ce iti trebuie acel carlig ?
- Pai, acum nu imi trebuie dar, si tu vei ajunge ca tataie, si atunci cu siguranta imi va
trebui,raspunse copilul
In urmatoarea clipa batranul fuse adus inapoi in casa si trai cele mai frumoase clipe!
FA-TI TIMP PT CEEA CE CONTEAZA..

Un profesor de filosofie statea in fata clasei avand pe catedra cateva lucruri.
Cand ora a inceput, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare de maioneza gol, pe care l-
a umplut cu mingi de golf. I-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin si acestia au convenit
ca era.
Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor.
Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf. I-a intrebat din nou pe studenti daca
borcanul era plin iar acestia au fost de acord ca era.
Profesorul a luat dupa aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat in borcan,. Firesc nisipul a
umplut de tot borcanul. I-a intrebat din nou pe studenti cum statea treaba iar acestia au raspuns
in cor "pliiin"!
Profesorul a scos de sub catedra doua cesti cu cafea pe care le-a turnat in borcan umplandu-l
de aceasta data definitiv. Studentii au ras.
"Acum" a spus profesorul dupa ce hohotele s-au domolit, "as dori sa intelegeti ca acest borcan
reprezinta viata voastra. Mingile de golf reprezinta lucrurile importante pentru voi, familia, copiii,
52
sanatatea, prietenii si pasiunile voastre, si ca daca totul ar fi pierdut in afara de acestea, viata
voastra ar fi tot plina."
"Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza pentru voi, serviciul, casa, masina, iar nisipul e
restul lucrurilor marunte"
"Daca veti incepe cu nisipul," a continuat el "nu veti mai avea unde sa puneti mingile de golf si
pietricelele"
"La fel si in viata, daca iti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodata
timp pentru lucrurile importante pentru tine."
"Acorda atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joaca-te cu copiii, fa-ti controale
medicale periodic, iesi cu sotia in oras la cina, joaca golf, vei avea suficient timp alta data sa faci
curat sau sa repari cine stie ce dispozitiv . Ai, in primul rand grija de mingile de golf, ele
conteaza cu adevarat. Stabileste-ti prioritatile, restul e doar nisip."
Unul dintre studenti a ridicat mana interesandu-se ce reprezentau cele doua cani de cafea.
Profesorul a zambit "Ma bucur ca intrebi asta,ele vor doar sa arate ca, oricat de plina ar parea
viata ta, e loc intotdeauna pentru doua cani de cafea, impreuna cu un prieten."
Timpul si Iubirea
A fost o data ca niciodata o insula unde locuiau sentimentele: Fericirea, Tristetea, Bogatia,
Vanitatea, Cunoasterea si toate celelalte, inclusiv Iubirea...
Intr-o zi, au fost anuntate ca insula se va scufunda, asa ca toti(toate) si-au reparat barcile si au
plecat.
Iubirea a fost singura care a ramas. Ea a vrut sa persevereze pana in ultimul moment.
Cand insula era aproape inundata in intregime, Iubirea s-a decis sa ceara ajutor.
Bogatia a trecut pe langa Iubire intr-o barca mare, eleganta.
Iubirea i-a spus:
" - Poti sa ma iei si pe mine cu tine?"
Bogatia a raspuns:
" - Nu, nu pot. Am barca plina de aur si argint. Nu mai este nici un loc pentru tine aici."
Iubirea a decis sa o intrebe si pe Vanitate, care trecea intr-o barca frumoasa:
" - Vanitate, te rog ajuta-ma!"
" - Nu pot sa te ajut, Iubire. Esti uda fleasca si asta ar putea sa-mi strice barca!", a raspuns
Vanitatea.
Tristetea era prin apropiere, asa ca Iubirea i-a cerut ajutorul:
" - Tristete, lasa-ma sa vin si eu cu tine!"
" - Oh.....Iubire, sunt asa de trista incat am nevoie sa fiu singura!"
Fericirea a trecut si ea pe langa Iubire, dar era asa de fericita incat nici macar nu a auzit cand a
strigat-o Iubirea.
Deodata, s-a auzit o voce:
" -Vino Iubire, Te voi lua cu mine", spuse un batranel.
Iubirea s-a simtit atat de binecuvantata si bucuroasa incat a uitat sa intrebe ce nume avea
batranelul.
Cand au ajuns pe uscat, batranelul si-a vazut de drumul lui.
Iubirea realizand cat de mult ii datoreaza acestuia, a intrebat-o pe Cunoastere:
" - Cine m-a ajutat?"
" - A fost Timpul", a raspuns Cunoasterea.
" - Timpul?" a intrebat Iubirea. "Dar,... de ce m-a ajutat Timpul?"
Cunoasterea a zambit si cu o adanca intelepciune i-a raspuns:
53
" - Deoarece numai Timpul este capabil sa inteleaga cat de minunata este Iubirea!"
morala: nu lasati iubirea sa se stinga, cu timpul veti intelege cat era de valoroasa!!!
Lectie corporativa 1
Un corb statea intr-un copac fara sa faca nimic.
Un Iepure il vede si-l intreaba:Pot sa stau si eu ca tine fara sa fac nimic toata ziua?
Corbul raspunde:Desigur, de ce nu?
Si asa iepurele se aseaza sub copac si se puse pe dormit.
Dintr-o data apare o vulpe.
Se arunca asupra iepurelui si-l manca.
Morala povestii este
Ca sa stai fara sa faci nimic, trebuie sa fii asezat sus, foarte sus.
Lectie corporativa 2
Un curcan se conversa cu un taur.
Mi-ar place mult sa ajung in varful copacului acela se plangea curcanul, dar nu am forta
necesara.
De ce nu incerci sa mananci baliga mea? ii spuse taurul, contine multe elemente nutritive".
Curcanul gusta un pic si-si da seama ca ii furniza forta suficienta ca sa ajunga pe primul ram al
copacului.
Ziua urmatoare mai manca un pic de baliga si se urca pe al doilea ram.
In sfarsit dupa ce manca multa baliga reusi sa ajunga in varful copacului.
Imediat a fost vazut de un taran care-l impusca si-l facu sa cada din copac.
Morala povestii este
Sa mananci rahat te ajuta sa ajungi in varf, dar nu iti garanteaza ca ramai acolo.
Un profesor le vorbea studenilor si despre managementul stresului. A ridicat un pahar cu ap

i a ntrebat audiena:
Ct de greu credei c e acest pahar?
Rspunsurile studenilor au variat de la 20g pn la 500g.
Nu depinde de greutatea lui absolut. Depinde de ct de mult l in n mn.
Dac l in pentru un minut, totul este n regul, dac l in pentru o or, voi simi o durere n
braul drept. Dac l voi ine o zi ntreag, va trebui s chem o ambulan. E exact aceeai
greutate, dar cu ct o in mai mult, cu att devine mai grea. le explic profesorul.
Dac ne purtm ncontinuu greutile n spate, mai devreme sau mai trziu, nu vom mai fi
capabili s le ducem nainte, ele devin tot mai apstoare.
Cum trebuie s mai lsm paharul jos, s ne odihnim mna pentru o vreme nainte de a-l ine
din nou, aa e necesar ca periodic s lsm deoparte greutile, pentru a ne putea revigora i a
fi capabili s le facem fa.
MORALA: Mereu vor fi greuti pe umerii notri. Dar, cu nelepciune, vom tii s ne
eliberm de greutatea lor, pentru a ne odihni i a ne relaxa.
SCRISORI DE LA TEDDY
In timp ce se afla in fata copiilor din clasa a 5-a, Doamna Thompson, in prima zi de scoala, le-a
54
spus un neadevar. Ca majoritatea profesorilor, le-a spus elevilor sai ca ii iubeste pe toti la fel de
mult.
Totusi, acest lucru nu era posibil, deoarece in primul rand, cufundat in banca sa, era baietelul
numit Teddy Stallard.
Doamna Thompson il urmarise pe Teddy in anul precedent si observase ca acesta nu se juca
cu ceilalti copii, hainele sale erau neingrijite si era murdar mai tot timpul.
Si Teddy putea fi nesuferit. Se ajunsese pana acolo incat Doamnei Thompson ii facea placere
sa scrie pe lucrarile acestuia, cu un creion gros si rosu, un X mare si ingrosat si sa ii dea nota 4.
La scoala la care preda doamna Thompson, trebuia sa revizuiasca toate caracterizarile elevilor,
iar pe Teddy il lasase intentionat la urma. Totusi, cand a deschis dosarul acestuia, a ramas
surprinsa sa vada ca profesoara din primul an scrisese "Teddy e un copil istet, isi face temele
cu grija, este manierat si este o placere sa fii in prajma lui".
Profesoara din clasa a 2-a scrisese "Teddy este un elev excelent, apreciat de colegii sai, dar
este tulburat de faptul ca mama sa sufera de o boala incurabila, iar viata de acasa trebuie sa fie
foarte grea"
Profesoara din clasa a 3-a scrisese "Moartea mamei sale il afectase foarte mult. Se straduieste
foarte mult, dar pe tatal sau nu il prea intereseaza, iar climatul de acasa il va afecta in curand,
daca nu se va schimba ceva"
Profesoara dintr-a 4-a a scris "Teddy este retras si nu mai este interesat de scoala. Nu are multi
prieteni si uneori adoarme in timpul orei"
De-acum, doamna Thompson intelesese problema si i-a fost rusine de ce facuse. S-a simtit si
mai prost cand elevii ei i-au adus cadouri de Craciun, legate cu panglici frumoase si
impachetate in hartie stralucitoare. Mai putin Teddy.
Cadoul acestuia era impachetat cu hartie obisnuita de culoare maro. Doamnei Thompson i-a
fost greu sa il deschida in fata celorlalti. Unii dintre elevi au inceput sa rada cand a descoperit o
bratara careia ii lipseau unele pietre si o sticluta de parfum pe trei sferturi goala.. Ea i-a certat
cand a observat ca bratara era draguta si parfumul mirosea frumos. Teddy Stallard a ramas
dupa ore in acea zi doar pentru a-i spune "Doamna Thompson, astazi mirosi exact ca si mama".
Dupa ce copiii au plecat, a plans timp de aproape o ora. In acea zi, a incetat sa mai predea
citirea, scrierea si aritmetica si a inceput sa ii invete pe elevi.
Doamna Thompson i-a acordat o atentie deosebita lui Teddy. Pe masura ce lucra cu el, mintea
sa a inceput sa isi revina. Cu cat il incuraja mai des, cu atat acesta reactiona mai bine. Pana la
sfarsitul anului, Teddy ajunsese cel mai istet elev din casa, si, in ciuda promisiunii ca ii va iubi
pe toti la fel, Teddy a devenit alintatul sau.
Un an mai tarziu, a gasit o scrisoare de la Teddy in care ii spunea ca e cea mai buna profesoara
pe care o avusese vreodata.
Au mai trecut inca sase ani pana a mai primit un semn de la Teddy. Apoi el i-a scris ca
terminase liceul al treilea in clasa, si ca ea ramasese cea mai buna profesoara pe care o avuse.
Patru ani mai tarziu, a mai primit o scrisoare care spunea ca va termina in curand si facultatea
cu cele mai bune rezultate. Inca o data o asigura pe doamna Thompson ca fusese cea mai
buna profesoara.
Apoi au mai trecut inca patru ani si a mai venit o scrisoare, cu acelasi mesaj, dar numele
expeditorului era schimbat: Dr. Theodore Stallard.
Apoi o noua scrisoare in care o anunta ca se va casatori.
Ii spunea ca tatal sau a murit cu cativa ani in urma si o intreba daca ar vrea sa participe la nunta
si sa stea in locul in care sta de obicei mama mirelui. Bineinteles ca a acceptat. Si a purtat
bratara careia ii lipseau unele pietre si a folosit acelasi parfum pe care il primise demult de la
Teddy.
S-au imbratisat, iar Teddy i-a soptit la ureche "Multumesc pentru ca ai crezut in mine.
55
Multumesc pentru ca m-ai facut sa ma simt important si mi-ai aratat ca pot insemna ceva."
Doamna Thompson i-a soptit cu lacrimi in ochi "Teddy, ai inteles gresit. Tu esti cel care m-a
invatat ca pot schimba ceva. Nu am stiut cum sa predau elevilor pana te-am intalnit pe tine."
MORALA:
Nu poti niciodata sa stii cum poti influenta viata altora prin ceea ce faci sau prin ceea ce
nu faci. Tine seama de acest lucru in aventura ta prin viata si incearca sa schimbi ceva in
viata celorlalti (si ar fi ideal daca ar fi in bine).
Si nu uita!:
Nimeni nu are dreptul sa priveasca o alta persoana de sus, decat in momentul in care se
apleaca si ii intinde o mana pentru a o ajuta sa se ridice!
De ce plang femeile
Un baietel isi intreaba mamica: - De ce plangi? - Pentru ca sunt femeie! - raspunde mamica. -
Nu inteleg... - zice micutul. Mamica il imbratiseaza si spune: - Si n-ai sa intelegi niciodata... Mai
tarziu, copilul isi intreaba tatal: - De ce plange mamica? - Nu stiu nici eu! Toate femeile plang
fara motiv! - a fost tot ce i-a putut spune taticul. Devenit adult, baiatul il intreaba pe Dumnezeu: -
Doamne, de ce plang femeile asa de usor? Si Dumnezeu raspunde: - Cand am facut femeia, ea
trebuia sa fie o fiinta deosebita. I-am facut umerii destul de puternici ca sa poarte pe ei toata
greutatea acestei lumi si destul de moi ca sa fie confortabili. I-am dat forta de a da viata si cea
de a accepta respingerea cu care o trateaza adesea proprii copii. I-am dat forta care-i permite
sa continue cand toata lumea abandoneaza. Forta de a avea grija de familie in pofida bolilor si
oboselii. I-am dat sensibilitatea de a-si iubi copiii cu o dragoste neconditionata, chiar si atunci
cand ei o ranesc cumplit. I-am dat forta de a-si suporta sotul in caderile sale si de a-i ramane
alaturi cu aceeasi tarie. Si, in fine, i-am dat lacrimi sa planga atunci cand simte nevoia. Vezi,
fiule, frumusetea unei femei nu sta in vesmintele pe care le poarta, nici in chipul ei, nici in
coafura. Frumusetea unei femei sta in ochii ei. Aceasta e poarta catre inima ei - locul unde
se adaposteste dragostea. Si adesea lacrimile ei sint cele prin care poti sa-i zaresti inima.
Gasim intotdeauna ceea ce cautam

Era odata un barbat care sedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetati din Orientul
Mijlociu. Un tanar se apropie intr-o buna zi si il intreba:
- Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Batranul ii raspunse printr-o intrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo.
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.
Putin dupa aceea, un alt tanar se apropie de omul nostru si ii puse aceeasi intrebare:
- Abia am sosit in acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Omul nostru raspunse cu aceeasi intrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu greu i-am parasit.
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.
Un negutator care isi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si pe cand
cel de-al doilea tanar se indeparta, se intoarse spre batran si ii zise cu repros:
- Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi intrebare pe care ti-o
56
adreseaza doua persoane?
- Fiule, fiecare poarta lumea sa in propria-i inima. Acela care nu a gasit nimic bun in trecut nu va
gasi nici aici nimic bun. Dimpotriva, acela care a avut si in alt oras prieteni va gasi si aici
tovarasi credinciosi si de incredere. Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decat ceea ce
stim noi sa gasim in ei.
Trandafirul
Un soldat, inainte de a pleca pe front, s-a dus la biblioteca si a cerut o carte. Era o carte
de poezii. A citit cartea care a avut un impact foarte mare asupra sa. Dar ce l-a
impresionat mai mult decat cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese pe
marginile paginilor. Cartea fusese donata bibliotecii de catre persoana care scrisese
comentariile. Asa ca numele si adresa ei erau scrise pe carte.
Plecat pe front, a decis sa-i scrie acestei doamne. I-a spus cat de mult l-a impresionat
cartea si ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile cartii. Si ea i-
a scris inapoi. Asa au inceput sa corespondeze si, cu cat isi scriau, relatia lor devenea
din ce in ce mai puternica.
Intr-una din scrisori, el i-a scris si a rugat-o sa-i trimita o fotografie. Ea i-a spus ca daca
se simte apropiat de ea si daca dragostea lui este adevarata, nu va conta cum arata. Asa
ca nu i-a trimis nicio fotografie.
Cand s-a terminat razboiul si el s-a intors acasa, si-au dat intalnire. Ca sa se recunoasca,
ea l-a rugat sa tina cartea in mana, iar ea va avea un trandafir.
Asa ca in acea zi, intr-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o carte in mana cauta
o femeie cu un trandafir in mana. Va dati seama ce asteptari avea? Era pe punctul de a-si
gasi sufletul pereche, femeia pe care o iubea dar pe care nu o vazuse niciodata.
Asteptand, a vazut o fata superba, imbracata intr-o rochie verde, care-l privea atent. Ea s-
a indreptat catre el si... era minunata. Era dincolo de orice imaginatie. Iar el s-a uitat si a
vazut ca ea nu avea niciun trandafir. Langa el s-a oprit o doamna in varsta. Avea un
trandafir in mana.
Va puteti imagina? Tanara superba si doamna care nu arata foarte bine, dar cu un
trandafir in mana. Si nu era frumoasa, chiar destul de urata si imbatranita. Voi ce ati fi
ales? Persoanei cu trandafirul ii stia sufletul de care se indragostise. Asa ca s-a indreptat
spre doamna urata cu trandafirul, in timp ce tanara frumoasa s-a oprit la cativa pasi de el,
l-a privit si l-a intrebat:
- Vii cu mine soldat?
Iar inima lui era sfasiata. Decizii. Alegeri. S-a gandit un minut. In timp ce tanara se
indeparta de el, lucrurile corecte l-au determinat sa aleaga: si-a continut drumul catre
persoana in varsta care tinea trandafirul in mana, s-a apropiat de ea si i-a zis:
- Buna ziua, si a invitat-o la cina.
Iar aceasta i-a spus:
- Fiule, nu stiu ce se intampla aici, dar tanara imbracata in verde care tocmai a trecut pe
langa tine, m-a rugat sa tin in mana acest trandafir si mi-a spus ca, daca vei veni la mine,
sa-ti spun ca te asteapta la restaurant.
Poveste cu zane
Intr-o frumoasa zi de vara, pe cand doi proaspeti pensionari se plimbau pe malul unui
57
lac, le apare in cale...o zana! Era una din aia buna rau! Si cand ii vede, le spune:
- Buna seara, oameni buni...eu sunt zana cea buna, cu ce va pot ajuta?! Va pot indeplini
fiecaruia cate o dorinta, care ar fi aceea?
Cuplul ramane inmarmurit, dar usor-usor, doamna isi revine din uimire si spune:
- Zana buna, eu mi-as dori sa fiu sanatoasa si sa am o masina noua si bani multi in cont!
Zana misca bagheta fermecata si apare exact ce a dorit femeia, o masina noua de toata
frumusetea si un extras de cont din care reiesea ca are o multime de bani la o banca
renumita! Si femeia se simtea intradevar tanara si in putere, fara nicio urma de
slabiciune!
Femeia ii multumeste cu ochii in lacrimi!
Apoi zana il intreaba si pe sotul ei ce si-ar dori. Acesta ii spune fara sa se gandeasca
prea mult:
- Eu vreau ca in clipa urmatoare sa am in fata mea o femeie cu treizeci de ani mai tanara
decat mine si sa fac sex cu ea!
Si zana, intr-o secunda il atinge cu bagheta magica si il face un mos de.... 90 de ani!
Morala: -ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa ti se indeplineasca!
-barbatii sunt "porci"!
-zanele sunt tot ...femei!
ntr-o zi un btrn a luat un co i s-a dus s culeag nite fructe din livada de lng lac. Cnd
a ajuns acolo a observat niste feticane care se scldau. Fetele cnd l-au vzut au intrat repede
in ap pn la gt si au strigat la el:
-Nu ieim din ap pn nu pleci boorog pervers!
-Stati linistite, zice btrnul, nu sunt aici ca s v vd dezbrcate. Am venit doar s dau de
mncare la crocodil.
Toate au tasnit afara!!
Morala: Indiferent de vrst, cnd vine vorba de femei dezbrcate, brbaii se orienteaz rapid!
Intr-una din zile un negustor de produse lactate primeste o invitatie de a se prezenta la

judecatorie, fiindu-i intentat un proces de catre brutar. Omul era foarte ingrijorat si pana la data
procesului nu-si mai gasea linistea. Se tot intreba cu ce o fi invinuit. Brutarul insa stia. Si inca
cum.
Il tot banuia pe laptar ca il inseala la cantar atunci cand cumpara de la el unt. Asa ca nu o data,
dupa ce laptarul ii aducea kilogramul de unt si pleca, imediat cantarea marfa, in prezenta unor
martori.
Intr-adevar, banuielile sale erau justificate. Ba primea 900 g, ba 800, au fost cazuri cand a primit
si 750 g de unt in loc de 1 kg.
In ziua judecatii, judecatorul il intreaba pe negustorul de lactate:
- Spune, dumneata ai cantar cu care sa cantaresti untul ce-l vinzi?
- Nu, domnule judecator. Nu am.
- Pai, atunci cum pretinzi ca vinzi untul la kilogram?
- Pai, sa vedeti. Eu am o balanta, pun pe o parte a balantei kilogramul de paine ce-l cumpar de
la brutar, iar pe cealalta parte pun unt pana ce balanta se echilibreaza.
Morala: In viata primesti ceea ce dai.
58
Povestea de mai jos o am notata de mult timp, nu mai stiu de unde, insa o pastrez in caietul in
care notez lucrurile care ma impresioneaza. Sper sa va placa si voua.
Intr-o zi, plimbandu-se prin padure, un om gasi un pui de vultur de abia iesit din gaoace. Dandu-
si seama ca daca l-ar fi lasat acolo, singur si parasit, l-ar fi condamnat la moarte sigura, omul
lua puiul acasa si-l puse intr-un cotet, impreuna cu niste pui de gaina.
Puiul de vultur crescu alaturi de acestia si, bineinteles, invata sa se poarte ca o gaina:
scormonea pamantul pentru a gasi viermi si insecte, manca semintele pe care i le dadea
stapanul, cloncanea si cotcodacea, iar daca batea din aripi nu se ridica mai mult de cateva zeci
de centimetri.
Au trecut astfel cateva luni, timp in care vulturul nu se indoi nici o clipa ca locul lui ar fi altundeva
decat in curtea stapanului, printre celelalte gaini. Mai mult, era convins ca el insusi este o gaina.
Pana cand, intr-o zi, privind spre cerul albastru si fara nori, vazu un alt vultur planand
maiestuos, aproape fara a-si misca aripile robuste
Vulturul a inteles dintr-o data care este adevarata lui natura. Si-a dat seama ca nu exista
obstacole care sa-l impiedice sa zboare, in afara de cele din mintea lui, si, dupa cateva
tentative, s-a ridicat in zbor spre infinit, intr-adevar liber.
*******************************
Fara indoiala, cea mai mare parte a cititorilor cunoaste aceasta povestioara facuta celebra de
Anthony de Mello, si foarte mult folosita in cartile de self help, traning-uri, speech-uri
motivationale s.a.m.d. Si eu am folosit-o intr-un articol, acum mult timp.
Totusi, ceea ce este mai putin cunoscut este efectul pe care intamplarea aceasta l-a avut
asupra celorlalti locuitori ai curtii.
Dupa ce au vazut ca fostul lor tovaras de joaca si de seminte si-a luat zborul, pierzadu-se in
imensitatea cerului, multe din gaini au devenit constiente de trista lor situatie si au inceput sa
viseze sa devina vulturi.
Incepura sa circule, la inceput aproape clandestin, apoi mai deschis, niste filosofii ciudate care
argumentau ca fiecare gaina avea inauntrul sau un vultur care astepta sa fie eliberat. Conditia
de gaina nu este decat rezultatul unor credinte limitante, substineau niste gaini-profete,
schimbati credintele, si cerul va fi al vostru.
Aparusera tot felul de carti in domeniu, cu titluri gen Cum sa devii un vultur in 30 de zile,
Vulturocibernetica, Analiza vulturactionala, Minunile zborului, Declanseaza vulturul din
tine samd.
Pentru cei care aveau bani de cheltuit, aparusera si seminarii (de Programare Gainolingvistica)
si cursuri audio si video, unde se invata cum sa vizualizezi lumea vazuta de sus, cum sa
recunosti sunetele celorlalte pasari (sa te pui in raport), cum sa percepi senzatia vantului in
aripile tale (condita de vultur nu poate fi atinsa fara concentrare asupra canalelor senzoriale
potrivite).
Mai interesant, aparuse si o metoda de analiza (gainogramma), care depista 9 feluri de a fi
gaina, si in consecinta 9 drumuri diferite spre a deveni vultur. Aparusera si niste tehnici, cum ar
fi Echilibrul Gainoemotional si CFT (chicken freedom technique), care te invatau ce se intampla
daca apesi pe niste puncte de pe cap si piept spunand Iubesc si respect aripile mele, si
anume ca iti va trece frica de inaltime (principalul obstacol in drumul de dezvoltare spre conditia
de vultur).
O gaina mai intreprinzatoare decat celelalte puse la cale un sistem de multilevel marketing care
consta intr-un complex sistem de puncte care se obtineau vanzand cursuri si seminarii celorlalte
gaini, argumentand ca ridicarea in ierarhia sistemului era metoda cea mai sigura pentru a se
apropria de starea de vultur
59
ine frecventa un numar suficient de cursuri putea sa devina gainocoach certificat, si ii ajuta pe
ceilalti sa mearga mai rapind pe drumul dezvoltarii.
Nu e nevoie sa spun ca atunci cand cineva, in lipsa totala a unor rezultate concrete, isi exprima
indoielile asupra sensului pe care l-ar avea toata treaba asta, era imediat acuzat din partea
celor mai exaltati si convinsi ca este stapanit de credinte limitative si blocat de gandul negativ.
Mai ales, i se repeta in continuu: Aminteste-ti de fostul nostru tovaras, care dupa o viata de
gaina a putut sa zboare; pune angajament si credinta, si o sa reusesti si tu.
*******************************
Chiar daca, asa cum am zis, am folosit-o si eu, povestioara aia m-a enervat in permanenta
pentru ca presupune ca un vultur e mai bun decat o gaina si face o confruntare stupida intre
doua fiinte cu potentialitati, talente si forte diferite.
Si aici nu este vorba de a lua apararea cui are mai putine talente sau cui este mai slab, ci de a
ma impotrivi unui intreg sistemul social conceput sa produca nemultumirea permanenta, lipsa
de satisfactie propunand modele imposibil de egalat si industria adiacenta care iti vinde solutii
in timp ce alergi dupa aceste modele imposibile.
E acelasi mecanism prin care ti se arata cel care a castigat un miliard la loto, si te convinge ca o
sa ti se intample la fel.
E acelasi mecanism prin care ti se arata o supervedeta, si ti se spune ca daca cumperi setul de
machiaj (parfum/rochie/cercei) o sa fii ca ea.
E mecanismul prin care o societate care are din ce in ce mai mult devine din ce in ce mai
nesatisfacuta si nemultumita.
Eu, sincer, cred ca un vultur este un vultur, si o gaina o gaina.
Si cred ca pot exista vulturi prosti si gaini superbe, si ca o confruntare este asolut fara sens.
Si cred ca fiecare ar trebui sa isi exploateze potentialul fara sa se confrunte cu altcineva in afara
de sine, mai ales cu modele impuse de cineva care are ca singurul scop sa iti vinda solutiile
lui.
Bineinteles, eu primul cred si toata activitatea mea se bazeaza pe asta ca fiecare dintre noi
are potentialitati fantastice, si nu pierd ocazia de a reaminti credinta asta si de a ajuta lumea
pe cat pot sa intre in contact cu aceste potentialitati.
Eu primul predau si aplic tehnicile psihologice care imbunatatesc performanta si ajuta in
dezvoltara personala.
Dar cand vad lumea care se chinuie sa se conformeze la niste modele imposibile, urmand
sfaturile vanzatorilor de american dream (de multe ori mai confuzi decat discipolii), ma
gandesc ca poate trebuie cineva care sa atraga atentia.
Si sa aminteasca ca fiecare dintre noi e unic, ca fiecare dintre noi are atatea talente si
posibilitati incat, daca si le-ar exploata nu i-ar mai ramane timp pentru a invidia pe altcineva.
Nu urma modele, fii tu un model!
*******************************
Ultimele stiri din cotet imi confirma ca niste gaini s-au imbogatit, altele tot cauta tehnica potrivita
pentru a se ridica in zbor, si altele asteapta venirea Marelui Gaina care ii va scoate din conditia
lor.
Din cate am aflat, nimeni dintre ei nu s-a mai ridicat de la pamant mai mult decat niste zeci de
centrimetri
O cioar sttea pe o crac i nu fcea nimic toat ziulica. Un iepura, vznd-o, o ntreab:
- A putea s stau i eu i s nu fac nimic toat ziua?
- Bineneles, de ce nu? i rspunse cioar. Astfel ca iepuraul sttea pe pmnt sub cioara i
60
nu fcea nimic. Deodat, apare o vulpe i-l mnnc pe iepura.
MORALA: Ca s poi s stai i s nu faci nimic toat ziua, trebuie s fii foarte sus.
Un doctor intrase grbit n spital, dup ce fusese telefonat pentru o intervenie chirurgical
urgent. El a rspuns apelului ct mai curnd posibil, i-a schimbat hainele i a mers direct la
blocul de operaie.
L-a gsit pe tatl biatului plimbndu-se pe coridor, ateptnd medicul. Vzndu-l, tatl a
strigat: De ce v-a luat aa mult timp s venii? Nu tii c viaa fiului meu este n pericol? Nu
avei simul responsabilitii?
Medicul a zmbit i a spus: mi pare ru, nu eram n spital, i am venit ct de repede am putut,
dup ce am primit apelul Iar acum, mi-a dori s v calmai, pentru a-mi putea face treaba.
S m calmez?! Dac fiul dumneavoastr ar fi n camera asta acum, v-ai calma? Dac
propriul fiu v-ar muri acum, ce ai face?? a spus tatl furios.
Doctorul a zmbit iar i a rspuns: Voi spune ceea ce Iov a zis n Cartea Sfnt- Gol am ieit
din pntecele mamei mele, i gol m voi ntoarce n snul pmntului, binecuvntat fie Numele
Domnului.- Doctorii nu pot prelungi viaa. Ducei-v i mijlocii pentru fiul dumneavoastr, noi
vom face tot ce putem prin harul lui Dumnezeu.
A da sfaturi cnd nu suntem ngrijorai e foarte uor, a murmurat tatl.
Operaia a durat cteva ore, dup care medicul a ieit fericit. Slav Domnului! Fiul
dumneavoastr este salvat! i fr s atepte rspunsul tatlui, i-a vzut de drum, fugind.
Dac avei vreo ntrebare, ntrebai-o pe asistent!
De ce este aa arogant? Nici nu a ateptat cteva minute pentru a-l ntreba despre starea fiului
meu, a comentat tatl, cnd a ntlnit-o pe asistent la cteva minute dup ce medicul plecase.
Asistenta a rspuns, curgndu-i lacrimi pe fa: Fiul su a murit ieri ntr-un accident de main,
era la nmormntare atunci cnd l-am sunat pentru operaia fiului tu. Iar acum, c a salvat viaa
fiului tu, a plecat fugind pentru a termina nmormntarea fiului su.
NICIODAT NU JUDECA PE NIMENI, deoarece niciodat nu tii cum e viaa unora, sau ce se
ntmpl, sau prin ce trec.
Zgomotul carutei.
Intr-o dimineata un baiat se plimba prin padure impreuna cu tatal sau. La un moment dat,
tatal s-a oprit, a stat cateva secunde ascultand, apoi si-a intrebat baiatul:
- In afara de cantecul pasarilor, si de fosnetul frunzelor, ce mai auzi?
Baiatul ciulind urechile ii raspunse:
- Aud zgomotul unei carute.
- Asa este, raspunse tatal, mai mult decat atat, este o caruta goala.
- Cum sti ca este o caruta goala, desi inca nu se vede si doar o auzi?
- Este foarte usor sa-ti dai seama cand o caruta este goala, din cauza zgomotului pe care
il face. Cu cat caruta este mai goala, cu atat face mai mult zgomot.
In viata de zi cu zi cand vedem o persoana vorbind prea mult, intrerupand conversatia
tuturor, fiind inoportun si ingamfat, simtindu-se preaputernic si reducand valoarea
oamenilor din jurul lui, trebuie sa ne amintim ca, cu cat este caruta mai goala, cu atat
este mai mare zgomotul pe care il face.
61
Un biat de 24 de ani privind pe fereastra unui tren striga...
" Tat, privete copacii care se duc n spatele nostru"!Tatl a zmbit,dar un cuplu de
tineri stnd n apropiere s-au uitat la tnrul de 24 de ani cu comportament copilresc, cu
mil.Dintr-o dat tnrul strig din nou....."tat, privete cum norii alearg cu noi "!
Cuplul nu a putut rezista i -l ntreab pe btrn: "de ce nu-i duci fiul la un medic bun"?
"Btrnul a zmbit i a spus:am fcut asta ,i acum tocmai ce venim de la spital...
Fiul meu a fost orb de la natere ,el tocmai i-a recptat vederea astzi...."
-Fiecare om de pe planet are povestea lui.Nu judeca oamenii nainte de a-i tii cu
adevrat.
Adevrul v poate surprinde...
Meseria de mama
Intr-o zi, o femeie numit Anne, i lua carnetul de ofer. Cnd au ntrebat-o care era profesia ei,
ea avu un dubiu. Nu tia cum s se considere.
Funcionarul insist:
Ceea ce v-am ntrebat este dac avei un serviciu.
Sigur c da, am un serviciu, exclam Anne, sunt mam.
"Noi nu considerm sta un serviciu. O s consemnez casnic, spuse funcionarul cu rceal.
O prieten a ei, Marta auzi cele ntmplate i czu pe gnduri ctva timp.
Intr-o zi, se afl n aceiai situaie. Persoana care o interoga era o funcionar de profesie,
sigur i eficient.
Formularul prea enorm i interminabil. Prima ntrebare era: Care este ocupaia dvs?
Marta se gndi puin i fr s tie cum, rspunse:
Sunt doctor n dezvoltarea infantil i n relaiile umane.
Funcionara fcu o pauz i Marta trebui s repete cu pauze, emfatic, apsnd cuvintele mai
semnificative. Dup ce a notat totul, tnara vru s verifice.
Pot s v intreb, ce nseamn c facei, mai exact?
Fr pic de nelinite n glas, cu mult calm, Marta explic:
"Desfor un program pe termen lung, nuntru i n afara casei.
Gndindu-se la familia ei, ea continu: "sunt rspunztoare de o echip i am primit deja patru
proiecte. Muncesc n regim de dedicare exclusiv. Marea exigen este de 14 ore pe zi, uneori
chiar pn la 24 ore.
Pe msur ce i descria responsabilitile, Marta observ creterea tonului de respect n vocea
funcionarei.
Cnd se ntoarse acas, Marta fu primit de echipa sa: o feti de 13 ani, alta de 7 i alta de 3.
Suind spre dormitoarele casei, ea auzi pe cel mai nou proiect al ei: un bebe de 6 luni, probnd o
nou tonalitate a vocii. Fericit, Marta lu pe bebe n brae i gndi la gloria maternitii, cu
multitudinea de responsabiliti i orele interminabile de dedicaie.
Mama unde-mi sunt pantofii? Mama, m ajui s-mi fac o fund? Mama, bebe nu nceteaz din
plns. Mama, m atepi la sfritul orelor? Mama, vii mine s m vezi dansnd? Mama, mergi
la cumprturi? Mama...
Stnd n pat, Marta se gndi: Sunt Doctor n dezvoltarea infantil i n relaiile umane, dar
bunicile ce or fi?
Si apoi a descoperit un titlu pentru ele: Doctore superioare n dezvoltarea infantil i n relaiile
62
umane. Strbunicile sunt doctore executive superioare. Mtuile sunt doctore-asistente. Si
toate femeile, mamele, soiile, prietenele i colegele, doctore n arta de a face viaa mai bun.
Intr-o lume unde se d atta importan titlurilor, n care se cere mereu cea mai mare
specializare n domeniul profesional, transform-te ntr-o specialist n arta de a iubi.
Morala: Am ajuns sa traim cu totii intr-o lume atat de ocupata si egoista, incat uitam esenta vietii
in sine. Si de cele mai multe ori, uitam de cea care ne-a ajutat sa primim in dar viata. Dar de
ce?
Un tnr a gsit odat pe strad o bancnot. De atunci, cnd mergea pe strad se uita
ntotdeauna pe jos. Timp de 40 ani a strns 29516 nasturi, cteva monede, o spinare
ncovoiat i o dispoziie sufleteasc mizer. A pierdut n acest timp zmbetele
prietenilor, frumuseile vieii i ocazia de a face cte un serviciu altora.
ntr-o zi, un tnr srac care vindea diferite mrfuri din poart n poart ca s-i plteasc
studiile la universitate, gsi n buzunar doar o moned de 10 ceni i-i era foame.
Decise s cear ceva de mncare la urmtoarea cas. Dar nervii lui l-au trdat cnd i deschise
ua o femeie superb. n loc s cear ceva de mncare, ceru un pahar cu ap.
Ea se gndi c tnrul prea nfometat, aa c i aduse un pahar mare cu lapte.
El l bu ncet i dupa aceea ntreb:
-Ct v datorez?-
-Nu-mi datorezi nimic, rspunse ea. mama mea ne-a nvat c trebuie s fim mereu buni cu
cei care au nevoie de noi..
i el rspunse: v mulumesc din suflet!
Cnd Howard Kelly plec de la casa aceea, nu numai c se simi mai uurat, dar i ncrederea
n Dumnezeu i n oameni deveni mai puternic. Fusese pe punctul de a abandona studiile din
cauza srciei.
Dup civa ani, femeia se mbolnavi grav. Medicii din satul ei erau ngrijorai. Dup puin timp
au trimis-o n oras. l cutar pe Dr. Howard Kelly pentru o consultaie. Cnd el auzi numele
satului din care provenea pacienta, simi n ochi o lumin special i o senzaie plcuta. Imediat
Dr. Kelly urc din holul spitalului n camera ei. mbrcat n halatul lui, doctorul intr s o vada.
Capriciile destinului, era ea, o recunoscu imediat Se ntoarse n sala de vizite determinat s
fac tot posibilul s-i salveze viaa. Din ziua aceea urmri cazul femeii cu cea mai mare atenie.
Ea a fost operat pe cord deschis i se recupera foarte ncet Dup o lung lupt, ea nvinse
boala! Era n sfrit sntoas!
Dat fiind c pacienta era n afara oricrui pericol, Dr. Kelly ceru biroului administrativ s-i trimit
factura cu totalul cheltuielilor, ca s-o aprobe. O recontrol si o semn. Mai mult, scrise ceva pe
marginea facturii i o trimise n camera pacientei.
Factura a ajuns n camera pacientei, dar ei i era team s o deschid, pentru c tia c ar fi
lucrat pentru tot restul zilelor sale ca s plteasca costul unei intervenii att de complicate
n sfrit o deschise i ceva i atrase imediat atenia: pe marginile facturii citi aceste cuvinte
Platit integral acum muli ani, cu un pahar de lapte
Ochii ei se umplur de lacrimi de bucurie i fericit l binecuvanta pe doctor pentru c-i salvase
viaa
S nu te ndoieti c vei culege ceea ce semeni
Nu exist ntmplarea exist o invizibil mn a destinului care red fiecruia ceea ce a dat
63
\ DOI FRATI
Doi frai care triau n gospodrii alturate au avut un conflict. A nceput cu o mic nenelegere
i a luat amploare pn cnd s-a produs dezbinare ntre cei doi. Totul a culminat cu un schimb
de cuvinte dure, urmate de sptmni de linite. ntr-o diminea, cineva a btut la ua fratelui
mai mare. Cnd a deschis ua a vzut un brbat cu unelte de tmplrie. "Caut de lucru pentru
cteva zile, a zis strinul. Poate avei nevoie de mici reparaii aici, n gospodrie, eu v-a putea
ajuta". "Da, a zis fratele mai mare. Am ceva de lucru pentru dumneata. Vezi acolo, pe partea
cealalt a rului, locuiete vecinul meu. M rog, de fapt este fratele meu mai mic. Vreau s
construiesc un gard de doi metri nlime, nu vreau s-l mai vd. Eu plec la cmp, la treburile
mele, dar a vrea ca pn m ntorc disear, dac se poate, s fie gata". Tmplarul a muncit
mult, msurnd, tind, btnd cuie. Aproape de asfinit, cnd s-a ntors de la cmp fratele mai
mare, tmplarul tocmai terminase treaba. Uimit de ceea ce vede, fermierul a fcut ochii mari i a
rmas cu gura cscat. Nu era deloc un gard de doi metri. n locul lui era un pod care lega cele
dou gospodrii peste ru. Tocmai n acel moment vecinul lui, fratele cel mic, venea dinspre
casa lui i, copleit de ceea ce vedea, i-a mbriat fratele mai mare i i-a spus: "Eti un om
deosebit, s te gndeti tu s construieti un pod aa de frumos dup tot ce i-am spus i i-am
fcut!Iart-m, frate!" i s-au iertat. Tmplarul, vzndu-i treaba terminat, ncepu s-i adune
uneltele ca s plece ntr- ale sale. "Ateapt, stai, i-a zis fratele cel mare. Mai stai cteva zile.
Am mult de lucru pentru dumneata". "Mi-ar plcea s mai rmn, a spus tmplarul, dar mai am
multe poduri de construit." "OAMENII CONSTRUIESC PREA MULTE ZIDURI SI PREA PUTINE
PODURI " (Isaac Newton).
Ce pleaca se si intoarce.
Numele lui era Fleming si era un sarman fermier scotian. Intr-o zi, pe cand muncea, a auzit un
strigat de ajutor venind dintr-o mlastina invecinata. Si-a lasat uneltele si a alergat la mlastina.
Acolo, plin de namol, se afla un baietel ingrozit care se lupta sa scape. Fermierul Fleming l-a
salvat din ceea ce urma sa fie o moarte inceata si ingrozitoare.
A doua zi, o trasura luxoasa s-a oprit la usa fermierului. Un nobil elegant a coborat din ea si s-a
prezentat ca tatal baiatului pe care fermierul il salvase.
Vreau sa te platesc, a spus nobilul. Ai salvat viata fiului meu.
Nu, nu pot sa accept bani pentru ceea ce am facut, i-a raspuns fermierul refuzand oferta.
In acelasi moment, fiul fermierului a aparut in usa casei.
Acesta este fiul tau ? l-a intrebat nobilul.
Da, a raspuns mandru fermierul.
Hai sa facem o afacere. Lasa-ma sa-i ofer aceeasi educatie pe care o va primi si fiul meu.
Daca si el este ca tatal lui, cu siguranta va deveni un om cu care sa te mandresti.
Si asta a facut.
Fiul fermierului Fleming a urmat cele mai bune scoli ale vremii, a absolvit Scoala de Medicina
St. Marys Hospital Medical School din Londra si a ajuns cunoscut in lume ca Sir Alexander
Fleming, inventatorul penicilinei.
Ani mai tarziu, fiul nobilului care fusese salvat din mlastina s-a imbolnavit de pneumonie. Ce i-a
salvat viata de data aceasta? Penicilina.
64
Era o vreme geroas , o pasare mica , nu a rezistat frigului i a czut din zbor pe pmntul
ngheat , ntr-o stare de incontiena . A trecut pe acolo o vac i a blegat chiar pe psrica .
nclzit de baleg , pasarea i-a revenit , dup un timp a nceput s cnte vesela .
Pe acolo a trecut o vulpe , a auzit ciripitul i a mers i a mncat psrica .
morala : cnd i-e bine , nu cnta n gura mare , c se gsete cineva s-i dea n cap .
nu toi care te bag n ccat ii sunt neaprat dumani iar nu toi care te scot din ccat
i sunt neaprat prieteni .
Povestea magarului
Intr-o zi, magarul unui fermier a cazut pe fundul unei fantani. Animalul a plans ore intregi,
in timp ce fermierul incerca sa gaseasca o cale de a-l scoate afara. Intr-un final, fermierul
a decis ca animalul este batran si ca fantana trebuia oricum astupata. Nu merita sa
scoata magarul de acolo. Drept urmare, fermierul a rugat niste vecini sa-l ajute. Toata
lumea a luat o lopata si a inceput sa arunce pamant in fantana. La inceput, cand magarul
a realizat ce se intampla, a urlat din rarunchi. Dar dupa putin timp, spre surprinderea
tuturor, s-a calmat. Dupa multe lopeti de pamant, fermierul a decis sa se uite in groapa si
a fost uimit de ceea ce a vazut. Cu fiecare lopata de pamant care-i cadea pe spate,
magarul facea ceva uimitor. Se scutura si apoi facea un pas mai sus. Pe masura ce
vecinii fermierului continuau sa arunce pamant pe animal, el se scutura si mai facea un
pas. Curand, magarul a atins buza fantanii si a plecat intr-un tropait.
Viata va arunca pamant pe tine, tot felul de pamant. Cheia pentu a iesi din fantana este sa
te scuturi de el si sa faci un pas mai sus. Fiecare dintre problemele noastre este o
treapta.
Putem sa iesim din cele mai adanci fantani, doar nedandu-ne batuti.
Scutura-te si mai urca un pas!

FURNICA I PORUMBIA
Lev.Tolstoi
65
Furnica veni la malul prului, cci i se fcuse sete. Un val o lu pe sus i era gata s o
nece. O porumbi tocmai trecea n zbor cu o crengu n cioc. Vznd furnica n primejdie, i
arunc crengua n ap. Furnica se car pe crengu i scp cu via, n alt zi, un psrar
ntindea plasa ca s prind porumbia cu pricina i tocmai se pregtea s trag de sfoar.
Furnica veni repede spre psrar i i ciupi dureros de picior. Acesta scp un strigt de durere,
dar, odat cu el i sfoara. Porumbia i desfcu aripile i zbur de acolo.
Un domn mai n vrst se hotrte s mearg la un safari n Africa. l duce cu el i pe cinele

su btrn pentru a-i fi companie.
ntr-o zi, cinele se bucur s alerge dup fluturi, pn cnd i d seama c s-a rtcit. n timp
ce adulmeca urmele ca s gseasc drumul, vede un leopard alergnd spre el cu intenia
vdit de a-l nfuleca.
Cinele btrn i zice:Vleu! Sunt terminat!, dar observ n vecintate nite resturi de oase i
punndu-se cu spatele la leopardul care se apropia ncepe repede s road oasele cu poft.
Cnd s sar leopardul pe el, cinele btrn exclam:
Acest leopard a fost cu adevrat delicios! Oare unde mai gsesc unul? La auzul acestor vorbe
leopardul se opri brusc, speriat, i fugi de acolo, gndind: Ufff! Era ct pe ce! Cinele sta
btrn aproape c mi-a venit de hac!
n tot acest timp, o maimu care a privit ntreaga scen dintr-un copac se ntreb cum ar putea
profita de ceea ce tia pentru a obine protecie din partea leopardului. Alerg repede dup
leopard, dar cinele btrn vznd-o c fuge cu vitez maxim, i d seama c maimua pune
ceva la cale.
Maimua l ajunge din urm pe leopard i i povestete despre viclenia cinelui. Tnrul leopard,
furios c a fost pclit, zice:
Hai, maimu, sri pe spatele meu i vei vedea ce pete cel care vrea s m nele!
Cinele btrn vede leopardul cu maimua n spinare i se ntreab nelinitit: Ei, acuma ce m
fac?!
Se puse din nou cu spatele la atacatori i se comport ca i cum nu i-ar fi vzut. Cnd acetia
ajunser destul de aproape de el, strig cu ciud: Unde-i afurisita aia de maimu?! De-o or
am trimis-o s-mi aduc un alt leopard !!!
Morala:
Nu rde de cei n vrst! Vrsta i rafinamentul ntrec ntotdeauna puterea i tinereea. Spiritul
i nelepciunea se dezvolt doar odat cu experiena.
Orgolii
66
Doi soi, s-au certat pentru nite nimicuri. Se mai ntmpl n familie. i nu vorbeau. Fiecare o
fcea pe supratul, fiecare l considera pe cellalt vinovat i nu voia nici unul s rup tcerea;
mai ales brbatul, care se considera superior.
La un moment dat, brbatul trebui s plece ntr-o cltorie de afaceri i avea avion a doua zi
diminea. De obicei, l trezea soia, dar acum, fiind hotrt s nu rup el tcerea primul, nu i-a
zis soiei s-l trezeasc.
Totui avea nevoie s se trezeasc mai de diminea, de aceea, fiind mai nelept (ca de
obicei), a scris pe o bucat de hrtie: Te rog s m trezeti la ora 5! i a lsat biletul unde tia
c soia o s-l gseasc.
n dimineaa urmtoare, brbatul s-a trezit la ora ora 9. Furios c a pierdut avionul, tocmai se
pregtea s se certe iar cu soia lui pentru c nu l-a trezit, cnd, lng pat, ce credei c
observ?
Lng hrtia pe care scrisese el seara Te rog s m trezeti la ora 5, era un bileel pe care
scria Este ora 5. Trezete-te !
"Se povestete c, odat, o femeie care era mereu furioas a mers la un clugr zen i i-a cerut
s-i spun cum s fac pentru a nu mai fi mereu n aceast stare n care le producea atat de
mult nefericire n jurul ei, prietenilor, rudelor i i crea ei insi, probleme.
- Nu vreau s fiu furioas! Dar nu m pot abine!

Privind-o, clugrul a observat c era o doamn extrem de bine mbrcat, elegant si ngrijit
i era evident c era o persoan orgolioas, care punea mare pre pe modul n care arta. Asa
c, i-a spus:
- Doamn, tot ce trebuie s facei este s purtai mereu la dumneavoastr o oglind.i, data
viitoare cand v nfuriai, scoatei oglinda i punei-o n faa dumneavoastr.
Avnd ncredere n spusele clugrului, doamna i-a pus oglinda n poet. Iar cnd inevitabilul
s-a produs, cnd s-a nfuriat i a nceput s ipe la cineva, i-a reamintit i a scos oglinda:
- Aaaaa!, a ipat speriat. A fost ocat de imaginea pe care a vzut-o! Niciodat nu-i dduse
seama c putea s arate astfel!
Morala:Tot machiajul din lume nu pot face o femeie furioas s arate frumos! Ca s nu mai
spunem de un brbat furios: el arat ca un monstru! A fost atat de tulburat de felul n care
arta, nct din acel moment nu s-a mai nfuriat niciodat!"
Cu mult timp n urm un mare rzboinic a ajuns ntr-o situaie crucial i a fost nevoit s ia o
decizie care i-a asigurat succesul pe cmpul de lupt. El trebuia s lupte cu un inamic puternic
care avea o armat mai mare dect a lui.
i-a urcat soldaii n corbii, a navigat pn n ara inamicului, a debarcat soldaii i

echipamentul i, dup aceea, a dat ordin ca toate corbiile cu care veniser s fie arse.
67
Adresndu-se oamenilor si, nainte de btlie, le-a spus: Uitai-v cum pier n fum aceste
corbii. Acest lucru nseamn c nu putem prsi aceste meleaguri n via dect dac vom
ctiga! Nu exist alt cale ctigm sau murim!
i au ctigat.
Teama nu este altceva dect consecina a ceea ce nu s-a ntmplat nc. Deci teama nu exist
dect dac o facem noi s fie real n mintea noastr i i dm voie s ne opreasc, s ne
frneze aciunile. Nu tim ce va urma, dar cu pai mici i siguri vom ajunge unde ne dorim.
Farurile unui automobil lumineaz n fa numai la 70-80 m i totui trbatem sute de Km prin
noapte.
Din pcate aa am fost crescui: cu team. Teama de critic, teama de a nu grei, reticena la
nou. Cnd eram mici, nainte s plecm de acas, mama ne spunea: Ai grij s nu i urma
un ir de s nu faci i s nu dregi. i plecam ncrcai de griji. La coal ne spuneau acelai
lucru: Avei grij la i acumulam griji pentru toat viaa.
Povestea este din cartea De la idee la bani, de Napoleon Hill i scoate n eviden un lucru
foarte important: orice persoan care i dorete succesul, indiferent de domeniu, trebuie s-i
ard propriile corbii i s renune la toate cile de retragere.
Auzul monahal
Un clugr a fost nevoit a merge ntr-o bun zi ntr-un ora mare, nsoit fiind de o rudenie a sa.
n mijlocul vacarmului citadin monahul a pretins c a auzit un greiere, dei tovarul su de
drum nu l-a crezut. Trecnd strada i cutnd atent sub un copac, clugrul a gsit greierele,
spre stupefacia rudei sale.
- Trebuie c ai un auz supraomenesc!
- Nu. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde ns de ce asculi cu ele.
- Nu se poate! Eu n-a putea auzi un greiere n acest zgomot!
- Depinde de ceea ce este important pentru tine. S facem o demonstraie.
Apoi monahul a scos cateva monede pe care le-a lsat s cad discret pe asfaltul trotuarului.
Pe dat, cu tot zgomotul asurzitor al oraului, toi oamenii dimprejurul lor i-au ntors capetele
speriai c banii czui erau ai lor.
68
- nelegi acum? Totul depinde de ceea ce este important pentru oameni Dac privim i
ascultm zilnic tirile morbide i glcevitoare ale televiziunilor, urechile noastre se vor fixa doar
pe ceea ce este urt i ru. n felul acesta se induce frica i astfel devenim temtori i
neputincioi! Dup care spunem: E greu, oamenii sunt ri, trim ntr-o lume nesigur i urt,
n care nu mai poi avea ncredere n nimeni i nimic.
Iar ntre timp greierii cnt, frunzele fonesc, apele curgiar noi nu le auzim.
69

Povesti Pentru Suflet

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Povesti Pentru Suflet

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Povesti pentru suflet

A fost odata un copil pe cale sa se nasca.

Intr-o zi, el l-a ntrebat pe Dumnezeu: