PILDA ZILEI

Credinta si necredinta in acelasi lucru

Un vestit predicator din Paris s-a nimerit intr-un restaurant la aceeasi masa cu un necredincios. Necredinciosul a inceput sa intre in vorba, zicand ca el nu crede in Dumnezeu. Predicatorul nu a raspuns nimic, insa celalalt, iritat de tacerea preotului, si-a iesit din fire si i-a zis: - Spune-mi domnule, nu este o nebunie a crede in ceva pe care nu-l poti cuprinde si intelege ? - In nici un caz, i-a raspuns linistit predicatorul. Si, spre a-i umili necredinta, ii zise glumind: - Cum se poate ca la aceeasi caldura sa se topeasca untul, iar oul sa se intareasca, doua efecte deosebite care au aceeasi cauza ? - Nu pricep, a raspuns necredinciosul. Ce voiti sa ziceti cu aceasta ? - Nimic, raspunse preotul, decat ca nu crezi in foc ! Necredinciosul a tacut. Gluma a placut celor din jur si i-a pus pe ganduri pe unii.

Cu ce poti plati in rai?

Un om foarte bogat, avea un palat somptuos, caleasca aurita, multime de slujitori, etc. Apropiindu-i-se ziua mortii, bogatasul ar fi dorit sa ia cu el macar o parte din toate acestea. Se gandea ca, odata ajuns pe lumea cealalta, ar putea sa plateasca pentru a i se ingadui sa aiba parte de ceea ce a avut si in viata pamanteasca. Atunci i s-a aratat un inger si i-a grait: "Nu stii ca in rai nu poti plati decat cu cele pe care le-ai daruit pe pamant?". La auzul acestor cuvinte, bogatasul s-a intristat, pentru ca nu daruise nimic.

Puterea exemplului

Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: "Cativa frati locuiesc cu mine, vrei sa le poruncesc?. Batranul zice: "Nu, fa tu intai ce ai de facut si, daca ei vor sa traiasca, vor vedea si vor face si ei. Fratele ii zice: "Parinte, dar ei vor sa le poruncesc. Batranul zice: "Nu, fii pentru ei pilda, nu legiuitor.

Si gandurile ne vatama
Odata au venit la fericita Maica Teodora niste surori si au intrebat-o despre gandurile cele necuviincioase si murdare. Fericita Teodora a lacrimat si a zis: - N-auziti oare ce zice Domnul: "Voua insa si perii capului toti sunt numarati."? Parul sunt gandurile, iar capul, mintea. Orice gand insotit de o impreuna-indulcire si invoire cade sub judecata si Dumnezeu socoteste pofta de femeie drept desfranare, mania drept ucidere, ura drept crima, caci zice: "Tot cel ce se manie pe fratele sau in desert este supus judecatii" si "Cel ce uraste pe fratele sau este ucigas de oameni". De asemenea, marele Pavel zice: "Va descoperi Domnul sfaturile inimii si va da pe fata cele ascunse ale intunericului" si inca: "Cel ce va osandi si cu gandul, va raspunde in ziua Judecatii". Asadar sa nu ziceti ca gandurile nu ne vatama, ca numai unirea cu ele este judecata ca si fapta. Auzind acestea, monahiile s-au mirat si au proslavit pe Dumnezeu, Care i-a daruit Fericitei Teodora un asemenea har si o astfel de judecata si, aratandu-i recunostinta, s-au dus cu un mare folos sufletesc.

Diavolul iubeste barfa

Avva Casian mai povestea despre un alt batran din pustie ca l-a rugat pe Dumnezeu sa i se dea har, in asa fel incat sa nu dormiteze niciodata cand are loc vreo convorbire duhovniceasca; si, dimpotriva, daca cineva se apuca sa barfeasca ori sa spuna fleacuri, sa adoarma pe loc, pentru ca urechile sale sa nu guste un asemenea venin. Zicea: "Diavolul atata la vorbarie goala si lupta impotriva invataturilor duhovnicesti, dand urmatorul exemplu: "Odata, cand spuneam unor frati lucruri folositoare, acestia au cazut intr-un somn atat de adanc, incat nici genele nu si le miscau. Vrand

sa arat ca la mijloc este lucrarea demonului, am inceput sa povestesc fleacuri, indata fratii s-au inveselit si s-au trezit. Eu am suspinat si le-am zis: "Cat timp am vorbit despre lucruri ceresti, ochii vostri, ai tuturor, au fost cuprinsi de somn, dar indata ce am inceput sa spun fleacuri, toti v-ati trezit cu mare graba". Recunoasteti, asadar, fratilor, lucrarea demonului si fiti atenti si paziti-va sa nu mai adormiti cand faceti sau ascultati ceva duhovnicesc.

Surubul insurubat cu o injuratura

Un tanar l-a viziat oarecand pe un parinte si i-a zis: - Parinte, injur. Dar se intampla ceva ciudat. Cand incerc sa insurubez un surub si el nu se insurubeaza, ma infurii. Cum injur, imediat se insurubeaza surubul. Parintele i-a raspuns fara tulburare: - Asa si trebuie sa se intample ! La uimirea tanarului, parintele continua: - Un diavol impiedica surubul sa se insurubeze si un altul te indeamna sa injuri. Cand al doilea te biruieste sa injuri, primul pleaca de la surub si indata se insurubeaza. Ia aminte, fiule, sa nu injuri, ci sa te rogi cand lucrezi

Despre adevarata prietenie

Un tanar a fost foarte trist cand a murit cel mai bun prieten al sau. Un altul, de langa el, ii zise: - Nu te intrista asa, caci prin plans si lacrimi nu vei putea indrepta nimic. La aceasta, tanarul a zis:

- Stiu adevarul acesta prietene, dar mi-a murit prietenul mai inainte de a-l pretui cum se cuvine.

Linistea sufleteasca
Un frate de la Chilii era tulburat de traiul in singuratate. S-a dus la avva Teodor de la Ferme si l-a intrebat ce sa faca. Batranul i-a zis: "Mergi, smereste-ti gandul, supune-te si traieste laolalta cu altii". Dupa un timp. se intoarce la batran si-i zice: "Nu-mi gasesc linistea nici impreuna cu altii". Batranul ii zice: "Daca nici singur, nici cu altii nu-ti gasesti linistea, de ce teai facut calugar? Oare nu ca sa induri necazuri? Spune, de cati ani porti schima?. "De opt ani", a raspuns el. Atunci batranul i-a zis: "Eu port schima de saptezeci de ani si nici o singura zi n-am fost linistit. Si tu, in opt ani, vrei sa dobandesti linistea?". Auzind acestea, fratele a plecat intarit.

Usa limbii trebuie pazita cu tacerea

O sora a intrebat-o pe Fericita Teodora: - Vreau sa-mi mantuiesc sufletul, cum pot sa fac aceasta? I-a spus ei sfanta: - Cum am putea sa ne mantuim sufletul, buna mea sora, daca usa limbii noastre este deschisa? De nu ne vom sili sufletul spre liniste, rugaciune si tacere, nu ne vom putea mantui.

Lumina ochilor
Odata, o fata a ramas fara vedere, iar socul trait a indepartat-o de tot ceea ce stia, ajungand singuratica. Numai un baiat s-a apropiat de ea si a reusit sa ii castige atentia si inima. Cei doi isi petreceau alaturi cea mai mare parte din timp. Intr-o zi, tanara ii spuse celui drag: - Tot ce-mi doresc mai mult pe lumea asta e sa pot vedea iar soarele, luna, natura, oamenii. Vreau sa vad chipul tau Nu stiam ce dar minunat ne-a dat Cel de Sus cand ne-a harazit miracolul privirii Dupa o vreme, baiatul indragostit se hotari sa ceara mana iubitei.

- Vrei sa te casatoresti cu mine? Tacerea era apasatoare, iar tristetea plutea n aer. Cu tremur in glas, fata ii raspunse: - Nu ma voi casatori daca nu pot vedea Nu ma voi putea descurca pentru amandoi si nu vreau sa-ti devin povara La ceva timp, doctorul o chema la spital pentru a-i da vestea cea buna. Transplantul de cornee se putea face foarte curand. Aparuse un donator. Fericirea a fost imensa si, dupa operatie, primul care a vrut sa o vada a fost iubitul sau. Dar acesta era si el nevazator. Scuturandu-se parca de o povara, ea spuse: - Nu ma pot casatori cu un orb. Tanara s-a intors sa plece. Inainte sa dispara sunetul pasilor ei, baiatul i-a soptit: - Sa ai grija, te rog de ochii mei!

Prioritatile crestinului Un frate l-a intrebat pe avva Teodor: "Ce este lucrarea sufletului, care acum a devenit, pentru noi, secundara, si ce este lucrarea secundara, care a devenit, pentru noi, principala?. Batranul zice: "Tot ce facem din porunca lui Dumnezeu este lucrare a sufletului, in vreme ce tot ce facem si adunam dupa capul nostru trebuie socotit ca fiind lucru secundar. Fratele zice: "Lamureste-ma in aceasta privinta. Batranul raspunde: "Iata, auzi despre mine ca sunt bolnav si trebuie sa vii sa ma vezi. Iti spui in sinea ta: "Oare trebuie sa-mi las lucrul si sa plec chiar acum? Nu, termin intai ce am de facut si dupa aceea ma duc". Mai tarziu iti vine alt chef si pana la urma renunti de tot sa mai pleci. Alt frate iti zice: "Ajutama, frate!". Iar tu cugeti asa: "Trebuie sa-mi las lucrul si sa merg sa lucrez pentru altul?". Daca nu te duci, incalci porunca lui Dumnezeu, care este lucrarea sufletului, si faci un lucru secundar, care este lucrarea mainilor.

Impartasania continua cu Sfintele Taine

Un batran calugar se retrase in chilia sa si se hotara sa nu mai manance nimic, ci sa se impartaseasca zilnic cu Trupul si Sangele Domnului. Insa vestea despre hotararea lui se raspandi repede printre ceilalti vietuitori ai manastirii. Unii din dragoste, altii ca ispitire, fratii cautau sa-l abata de la aceasta hotarare, aducandu-i fel de fel de bucate. Parintele insa era de neinduplecat. Vestea despre nevointa acestuia ajunse insa si la episcop. Episcopul a trimis un om sa-l intrebe despre ascultare. Ajungand la manastire, trimisul episcopului veni la parintele cel batran si ii zise: - Care este cea mai mare virtute ? Parintele, plin de smerenie si simplitate, raspunse: - Ascultarea ! In acel moment, omul ii aduse paine si vin si ii porunci sa manance. Batranul se smeri pe sine, isi taie voia si il asculta pe acela. In acel moment insa pe batran il apucara carcei la stomac, intr-atat incat cei din jurul sau credeau ca o sa moara in acele clipe. Din acel moment, toti cei din manastire il lasara pe batran sa se nevoiasca in liniste, intelegand darul lui Dumnezeu cu acela. Parintele a mai trait inca vreo 20 de ani, numai impartasindu-se zilnic cu Sfintele Taine.

Credinta crestina si musulmanii

Niste crestini au fost prinsi de catre musulmani si inchisi in temnita. Nevoind sa ii omoare, musulmanii cautau insa sa-i faca sa se lepede de credinta in Hristos si sa il recunoasca mai mare pe Mohamed. Crestinii insa mai bine preferau moartea, ca prin aceasta sa dobandeasca viata cea vesnica, decat sa castige viata aceasta de aici, in schimbul celei vesnice. Musulmanii veneau adesea la ei, spre a ii atrage la ratacirea lor.

Intr-o zi, musulmanii au zis astfel: - Mohamed este adevaratul proroc, iar nu Hristos. Crestinii, ascultandu-le amageala, au raspuns: - Daca ati vedea doi oameni care se cearta pentru un camp, fiecare zicand cum ca este al lui, unul avand multi martori care adeveresc aceasta, iar celalalt nici unul, ce ati zice, al cui este campul? Musulmanii, nepricepand intentia lor, au raspuns: - Fara indoiala ca al celui cu multi martori. Crestinii au zis, apoi: - Drept ati raspuns. Asa este si cu Hristos si cu Mohamed al vostru. Hristos are multi martori: Prorocii din vechime, Moise si Ioan Botezatorul, pe care si voi il recunoasteti si care a dat marturie pentru El. Mohamed insa nu are ca marturisitor decat pe el insusi. Musulmanii au ramas rusinati si au mai incercat sa se apere astfel: - Credinta noastra e mai buna decat cea crestina, pentru ca vedeti si voi ca Dumnezeu ne-a dat noua izbanda asupra voastra, a crestinilor! Vedeti bine ca cele mai bogate pamanturi si imparatii din lume sunt ale noastre, si ca ele sunt si mai numeroase si mai intinse ca ale voastre! Atunci, crestinii au raspuns, zicand: - Daca asa ar fi, atunci idolatriile egipteana, babiloniana, elenistica, romana, si inchinarea la foc a persanilor ar fi adevaratele credinte, caci iata, odata toate aceste neamuri au fost stapanitoarele lumii! Este limpede pentru oricine ca victoria, bogatia si puterea voastra nu dovedesc si adevarul credintei voastre. Noi stim ca Dumnezeu uneori da biruinta crestinilor, iar alteori ingaduie sa fie subjugati ca

sa-si vada mai bine pacatele si sa se curateasca de ele prin pocainta si credinta adevarata.

Iubirea aproapelui
Cativa batrani s-au dus la avva Pimen si l-au intrebat: "Daca-i vedem pe frati atipind la Liturghie, sa-i scuturam, ca sa-i tinem treji?. El le zice: "Eu, cand vad un frate atipind, ii pun capul pe genunchii mei si-l odihnesc.

Usa limbii
Un frate s-a dus la avva Pimen in a doua saptamana din Postul Mare si, dupa ce i-a destainuit gandurile si si-a gasit pacea, ii zice: "Cat pe ce sa nu vin aici astazi. Batranul il intreaba de ce. Fratele zice: "Mi-am spus ca din cauza Postului Mare nu-mi vei deschide. Avva Pimen ii zice: "Noi n-am invatat sa incuiem usa de lemn, ci mai degraba usa limbii.

Cum scapam de lupta trupului ?

Un frate, luptat de poftele trupului, l-a intrebat odata pe un parinte calugar: - Ce sa fac parinte, caci nu mai pot suporta ispitele care au navalit asupra trupului meu ? Batranul ii raspunse, zicand: - Frate, astfel de ispitiri eu nu am avut, deci nu stiu ce sa iti zic. Mahnit pentru ca nu a gasit nici o cale spre a izbandi in luptele sale, fratele merse la un alt parinte. Acestuia, vorbindu-i despre luptele sale, ii spuse si despre raspunsul primit de la calugarul cel dintai. Parintele ii raspune si el, zicand: - Adevarat ti-a grait acela, dar intoarce-te la dansul si intreaba-l cum de nu a fost el ispitit.

Intelegand fratele ca de la acela poate afla calea spre a nu mai fi luptat de trup, se reintoarse la el si ii zise: - Iarta-ma, parinte, ca indraznesc a te intreba iarasi, dar de ce in viata ta nu ai fost ispitit dinspre trup ? La aceasta, batranul ii raspunse: - De cand sunt calugar, niciodata nu m-am saturat de paine, apa si somn. Acest lucru m-a aparat de acele ispite pe care le amintesti ca dau navala asupra sufletului tau.

Vindecarea adusa datorita credintei

O femeie avea cancer la san. A auzit despre avva Longinus si a cautat sa-l intalneasca. El locuia la vreo noua mile departare de Alexandria. Tot cautandu-l, femeia l-a intalnit pe fericit cand el aduna lemne pe tarmul marii. Apropiindu-se, l-a intrebat: "Avva, unde locuieste avva Longinus, robul lui Dumnezeu?". Nu stia ca el este. Batranul intreaba: "Dar ce vrei cu mincinosul acela? Nu te duce la dansul. E un mincinos. Ce-ai patit?". Femeia i-a aratat boala. Atunci el a facut o cruce peste loc si a lasat-o sa plece, zicand: "Mergi, Dumnezeu o sa te vindece, Longinus nu-ti poate fi de nici un folos. Femeia a plecat cu credinta in cuvantul lui si s-a vindecat indata. Pe urma a povestit catorva persoane despre cele intamplate, descriindu-l pe batran, si asa a aflat ca el era avva Longinus.

Cum rezistam in fata barfelor ?

Din viata marelui filosof grec Socrate se povesteste, pana astazi, aceasta intamplare. Intr-o zi oarecare, Socrate s-a intalnit, in calea sa, cu un cunoscut. Acela, vazandu-l, l-a oprit si i-a zis: - Socrate, stii ce-am auzit tocmai acum despre unul dintre studentii tai? Auzind aceasta, Socrate zise: - Stai o clipa. Mai inainte de a-mi spune tu cele ce ai aflat, as vrea sa treci printr-un mic test, numit "Testul celor trei. - Trei ?

- Da, trei. Inainte de a-mi vorbi despre studentul meu, sa stam putin si sa testam ce ai de gand sa-mi spui. Primul test este cel al adevarului. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat? - Nu. De fapt doar am auzit despre el. - E-n regula. Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu. Acum, sa incercam testul al doilea, cel al binelui. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine? - Nu, dimpotriva... - Deci, vrei sa-mi spui ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat? Omul din fata lui Socrate a dat din umeri, putin stanjenit de situatia in care se baga de unul singur. Socrate a continuat. - Totusi, mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba, a folosintei. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos? - Nu, nu chiar... In cele din urma, Socrate incheie discutia, cu o intrebare retorica: - Ei bine, daca ceea ce vrei sa-mi spui nu stii daca este adevarat, nici de bine, nici macar de folos, atunci de ce sa-mi mai spui ?!

Pilda primita in armata

In timpul unei campanii militare, un pluton muncea la repararea unei cai ferate distruse de bombardament. Cativa soldati, desi se straduiau, nu puteau clinti un stalp greu, cazut peste sine. Alaturi, caporalul striga la ei, ocarandu-i pentru neputinta lor. Trecand pe acolo, un om l-a intrebat:

- De ce nu-i ajuti si dumneata ? - Eu sunt caporal, eu supraveghez si comand. Ei trebuie sa munceasca ! Strainul nu a mai spus nimic, dar si-a scos haina si a inceput sa traga si el cot la cot cu soldatii de un capat al stalpului. Dupa scurt timp, au reusit sa elibereze sinele. Incantati de reusita, soldatii i-au multumit strainului care, luandu-si haina sa plece, i-a mai spus caporalului: - Daca va mai fi nevoie, sa ma chemati si altadata ! - Da ?! - zise in batjocura caporalul. Dar cine esti dumneata ? - Sunt generalul acestei divizii !

(Gradul de "general" este superior celui de "caporal", diferenta dintre acestea fiind chiar foarte mare.)

Dovada ca exista diavol

Oricine poate fi concentrat, chiar si mai multe ceasuri, gandindu-se la o problema sau la o afacere, fara ca sa i se distraga atentia la nimic altceva. Mai demult, pe cand nu existau calculatoarele, contabilii lucrau cate 8 ore facand socoteli, fara sa ridice capul si fara ca mintea lor sa alerge in alta parte, chiar daca alaturi de ei mai lucrau si altii. Tot asa se intampla si cu studentii care invata si isi pregatesc examenele. Insa cand incepe cineva sa se roage, atunci toate preocuparile lui personale, familiale si profesionale ii apar si-l raspandesc. Aceasta este dovada clara ca exista diavol si ca rugaciunea il arde, de aceea si lupta impotriva ei cu atata putere.

Recunoasterea pacatului din noi

Avva Moise a zis: "Daca omul nu se convinge in inima lui ca este un pacatos, Dumnezeu nu-l asculta". Fratele a intrebat: "Ce inseamna:

sa fie convins in inima lui ca este pacatos?". Batranul a zis: "Cand cineva isi duce pacatele sale, nu se uita la ale aproapelui".

Mania - aproape sau departe de oameni ?

Un calugar, care traia intr-o manastire si era din fire plin de manie, se hotara sa traiasca in singuratate, caci, isi zicea el: - Daca nu voi avea pe nimeni sa ma nacajeasca si sa ma certe, poate ca se va potoli patima mea. Dar, pe cand locuia in pustietate, intr-o pestera, intr-o zi i se intampla ca ulciorul de apa, pe care-l aseza jos, sa se rastoarne. Il umplu din nou, iar ulciorul cu apa s-a rasturnat iarasi. Atunci, calugarul lua ulciorul si, in mania sa, il tranti la pamant, spargandu-l. Dupa ce-si veni iar in fire, recunoscu ca mania il orbise, singur fiind, si isi zise: - Iata, acum sunt singur si totusi m-a biruit mania. Ma voi intoarce iar la manastire si, cu ajutorul lui Dumnezeu, voi lupta oriunde impotriva patimii mele.

Am vazut moartea in pestera !

Un batran ostenitor, mergand prin pustie, a intrat intr-o pestera, sa se adaposteasca de ploaie, si a gasit acolo o comoara. Vazand multimea de aur, batranul a iesit peste masura de speriat din pestera, strigand: - Am vazut moartea ! Alergand speriat, la mica distanta de locul acela, el s-a intalnit cu trei talharii care, privind in jur si nevazand nimic, l-au intrebat: - Mosule, unde este moartea ?! Batranul i-a dus pe cei trei talhari in pestera si le-a aratat multimea de bogatii, descoperite din intamplare. La vederea aurului, cei trei talhari si-au simtit inima tresaltand de bucurie si, cu viclesug, i-au spus batranului: - Ai dreptate, mosule, pleaca, fugi repede de aici.

Dupa plecarea batranului, hotii au ramas langa aur, intrebandu-se cum sa-l care din varful muntelui pana jos. In cele din urma, ei au hotarat ca unul sa mearga sa aduca mancare si cosuri de carat, iar ceilalti doi sa ramana de paza, in pestera. Talharul care a coborat in localitate, dupa mancare si cele de trebuinta, se gandea in sine: - In targ voi bea si voi manca pe saturate, apoi voi cumpara provizii, pe care le voi otravi si astfel voi ramane singurul stapan al comorii. Cei doi talhari ramasi de paza, in pestera, gandeau si ei alt gand ascuns: - O jumatate din comoara este mai mare decat o treime. La intoarcere, il vom ucide pe cel plecat in targ si vom imparti comoara pe jumatate. Si asa au facut. L-au omorat pe tovarasul venit din targ cu provizii si carute, iar mai apoi au mancat mancarea cea otravita. Astfel, ei au murit cu totii, implinidu-se cuvantul batranului, care zicea: "Am vazut moartea!"

Pocainta din inima

Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: "Am facut un pacat mare si vreau sa ma pocaiesc trei ani. Batranul zice: "E mult. Fratele ii zice: "Dar un an?. Batranul, iarasi: "E mult. Cei care erau de fata zic: "Patruzeci de zile?. El raspunde: "E mult si continua: "Eu spun ca, daca omul se pocaieste din toata inima si nu mai continua sa faca pacate, Dumnezeu il iarta si in trei zile.

Discernamantul in prietenie
Un invatator nu permitea niciodata copiilor sa se imprieteneasca cu copiii care nu aveau o crestere aleasa si un comportament bun. Intr-o zi, fiica lui de 17 ani, i-a zis: - Tata, ma crezi un copil, de nu ma lasi sa merg la prietena mea mai putin cuminte decat mine, crezand ca prietenia ei poate sa-mi fie periculoasa ? Tatal lua un carbune stins din soba si il datu fetei, zicand: - Ia-l, nu mai este fierbinte.

Fata a luat carbunele. Nu s-a fript, dar si-a murdarit si mana, si rochia. - Vezi, ii zise tatal, chiar daca este stins, carbunele te murdareste: asa se intampla cand vii in contact cu oameni care nu au o buna purtare.

Invidia impiedica orice bucurie

Un tanar, intrebandu-se despre viata, despre suferinta si despre fericire, il intreba pe un parinte: - Parinte, de ce unii oameni sunt tot timpul mahniti ? Parintele i-a raspuns, zicand: - Pentru ca, de multe ori, ei sunt suparati nu numai de necazurile lor, ci si de bunastarea si reusita altora.

Orice lucru nedorit de suflet dureaza putin

Ziceau despre un frate ca era ispitit catre blasfemie, dar se rusina sa spuna. Auzise de marii parinti, se pornea la ei, ca sa se marturiseasca, dar cand ajungea i se facea rusine. S-a dus de mai multe ori si la avva Pimen. Batranul isi dadea seama ca fratele e ros de ganduri si se intrista ca nu vorbeste. Intr-o zi, insa, petrecandu-l, i-a zis: "Iata, de atata timp vii la mine, ca sa-mi spui ce ganduri te framanta, si cum ajungi nu mai vrei sa mi le spui, ci de fiecare data pleci la fel de tulburat ca la sosire. Spune-mi, copile, ce-i cu tine?. Atunci el i-a zis: "Ma ispiteste demonul blasfemiei si mi-era rusine sa vorbesc. Dupa ce i-a povestit ce si cum, indata s-a simtit usurat. Batranul i-a zis: "Nu te framanta, copile. Ori de cate ori iti vine acest gand, spune-i: Nu e treaba mea. Blasfemia ta sa cada asupra ta, satana, sufletul meu nu vrea asa ceva. Orice lucru nedorit de suflet dureaza putin. Si, dupa ce s-a vindecat, fratele a plecat.

Banii - o piedica in calea mantuirii

Un frate, dupa ce s-a lepadat de lume si si-a dat averile saracilor, pastrand putin pentru el, s-a dus la avva Antonie. Afland despre ce facuse, batranul ii zice: "Daca vrei sa devii calugar, mergi in orasul tau, cumpara cateva bucati de carne, infasoara-le imprejurul trupului tau gol si vino asa pana aici!. Fratele a facut intocmai, iar cainii si

pasarile de prada i-au sfasiat tot trupul. Cand a ajuns in fata batranului, acesta l-a intrebat daca facuse ce-l sfatuise. Si cum el i-a aratat trupul sfartecat, Sfantul Antonie ii zice: "Cei care s-au lepadat de lume, dar vor sa pastreze bani, asa sunt razboiti de draci si rupti in bucati.

Taina fratelui
Un batran calugar spunea: "Intr-o zi, privind spre padure, am vazut alergand spre mine o fiara. Cand s-a apropiat de mine am vazut ca este om. Cand mi-a cazut in brate, plangand, am inteles ca este fratele meu".

Ravna spre mantuire

Un ucenic al unui mare batran era razboit de gandul desfranarii. Si vazandu-l batranul luptand i-a zis lui: "Voiesti sa rog pe Dumnezeu sa-ti usureze razboiul?". Iar acela a zis: "Macar ca ostenesc, Avva, dar vad din osteneala un rod in mine. Roaga mai bine pe Dumnezeu sa-mi dea rabdare".

Rugaciunea fara dragoste

Un frate l-a intrebat pe un batran oarecare, zicand: - Parinte, sunt doi frati si unul dintr-insii sade cu tacere in chilia sa si posteste, cu mare infranare, toata saptamana si mult lucru lucreaza in toate zilele. Celalalt slujeste bolnavilor in bolnita cu osardie si silinta. Deci, al carui lucru dintre acesti doi frati este mai iubit si mai primit de Dumnezeu? Raspuns-a batranul: - Cel ce sade cu tacere in chilia lui si multa rugaciune face si posteste sase zile, dar nu are dragoste si milostenie catre frati, si de s-ar spanzura de narile lui, nu poate sa fie asemenea celui ce slujeste bolnavilor.

Istoria camasii fericitului

Un rege bolnav si bogat a adus in jurul sau toti marii doctori din lume ca sa-l vindece. Le-a oferit bani si bunuri, dar cu toate eforturile nici unul n-a putut face nimic. S-a prezentat la urma un necunoscut care i-a spus regelui asa: "Te vei vindeca, dar cu conditia sa gasesti un om fericit, sa-i iei camasa si s-o imbraci, si de indata te vei face sanatos ca si inainte!" Au fost trimisi oameni peste tot, cu porunca sa gaseasca un om fericit si sa-i ia camasa. Dar nimeni nu putea gasi un om fericit. Fiecare din cei intrebati avea cate ceva de care sa se planga, o boala, un neajuns, fie barbati, fie femei, fie copii. I-au spus imparatului. "Cum, in toata imparatia mea sa nu fie nici un om fericit? Mai cautati". Si iarasi pornira oamenii imparatiei sa caute. Intr-un sat, undeva, la o margine, la poalele unui munte, vazura un om foarte sarac, imbracat intr-o haina ponosita, contempland natura. L-au intrebat daca e fericit. "Sunt fericit", raspunse el, zambind si luminandu-si dintr-o data fata. "Sunt foarte, foarte fericit. Nu-mi lipseste nimic. Am totul. Multumesc Domnului pentru bucuria de a trai. Ce mi-as mai putea dori altceva? Pot sa va fiu de folos cu ceva?" intreba el. "Scoate-ti imediat camasa", ii poruncira oamenii stapanirii, si dadura sa-i dezbrace haina cu care era imbracat. Cand i-o deschisera, spre stupefactia lor descoperira ca era atat de sarac, incat nici camasa nu avea pe el!

Gandul cel bun

Indreptandu-se spre casa, un taran a gasit la marginea drumului, pe camp, un sac plin cu porumb. Uitandu-se el de jur-imprejur, s-a hotarat sa-l ia acasa, fiindca i-ar fi prins tare bine si, oricum, nu-l vedea nimeni. S-a mai uitat o data inainte, inapoi, in dreapta si in stanga si s-a apleacat sa ia sacul. Dar, deodata, s-a oprit, amintindu-si ca, intr-o singura directie, nu s-a uitat: in sus. Privind cerul, lasa acolo sacul si, zambind, isi continua linistit drumul spre casa, spunandu-si: - Multumesc, Doamne, ca mi-ai dat gandul cel bun. E drept ca as avea mare nevoie de un sac cu porumb, dar mai mult am nevoie de un cuget

curat si linistit. Cu siguranta ca vreun vecin din sat nu a putut duce prea mult deodata si se va intoarce dupa sac. Daca l-as fi luat nu m-ar fi vazut nici un om, dar m-ar fi vazut Dumnezeu.

Nimic nu dobandim fara de osteneala

Avva Kronios a zis - Daca Moise nu si-ar fi manat turma pe Muntele Sinai, n-ar fi vazut Rugul Aprins. Fratele l-a intrebat pe batran: - Ce reprezinta rugul? El ii zice: - Rugul reprezinta lucrarea trupeasca, caci este scris: - Imparatia Cerurilor seamana cu o comoara ascunsa intr-un ogor. Fratele intreaba: - Asadar, fara osteneala trupeasca omul nu se va invrednici de nicio cinstire? Batranul zice: - E scris: "Cu ochii tinta la Cel Care incepe si desavarseste credinta, Iisus, Cel Care in locul bucuriei a indurat crucea", iar David zice: "Nu voi da odihna ochilor mei si atipire pleoapelor mele" si asa mai departe.

Care fapta este mai grea decat toate ?

Fratii l-au intrebat pe Avva Agathon: - Parinte, care este dintre toate lucrarile noastre, cea care cel mai mult efort ?

El a raspuns, zicand: - Iertati-ma, dar nu cred sa existe lucrare mai mare decat rugaciunea catre Dumnezeu. De fiecare data cand un om vrea sa se roage, vrasmasii lui, demonii, incearca sa-l impiedice; deoarece ei stiu ca nimic nu-i tine pe ei mai departe decat rugaciunea catre Dumnezeu. In oricare lucrare a sa, omul persevereaza si apoi se odihneste, dar in ceea ce priveste rugaciunea, omul trebuie sa lupte pana la ultima lui suflare.

Cine este drept in fata lui Dumnezeu?

Intr-o veche traditie se pastreaza amintirea cuiva care s-a dus la un intelept si l-a intrebat: - Inteleptule, am vazut un om zburand. Va fi acesta drept in fata lui Dumnezeu? - Nu stiu. Sa ma mai gandesc, a raspuns acela. - Am mai vazut si un om mergand pe apa ca pe uscat. Va fi acesta drept in fata lui Dumnezeu? - Nu stiu. Sa ma mai gandesc, a raspuns si de data aceasta inteleptul. - Am vazut si un om ca toti oamenii, unul ca noi, care isi facea datoria cea de toate zilele in fata lui Dumnezeu, dar nu se deosebea cu nimic de ceilalti oameni, nici nu zbura, nici nu mergea pe apa ca pe uscat. Acesta cum o fi? Inteleptul a raspuns fara ezitare: - Acesta este drept in fata lui Dumnezeu, pentru ca acesta face cele ale oamenilor. Nu este dat oamenilor nici sa zboare, nici sa mearga pe apa ca pe uscat, dar le este dat oamenilor sa fie oameni cumsecade. Si daca sunt oameni cumsecade, acestia sunt drepti in fata lui Dumnezeu.

Smerenia poate fi usor incercata

La o manastire, un calugar ii tot marturisea staretului: "Parinte staret, sunt un pacatos, nu sunt in stare de nimic, sunt mai rau decat ceilalti. Intr-o zi, staretul l-a pus la incercare. Venind din nou calugarul la el, i-a spus: "Am auzit ca nu prea iti faci datoria, fratii spun ca dormi prea mult, mananci pe ascuns, lipsesti de la pravila. In urma acestor cuvinte, calugarul a spus: "Cum adica? Eu nu-mi fac datoria? Cum adica? Sunt eu mai pacatos decat ei? Staretul l-a inteles pe loc: "Parca asa spuneai inainte, ca esti pacatos! Doreai sa-ti arati un chip al smereniei pe care nu-l aveai, ca sa-l ascunzi pe cel adevarat, al mandriei. Du-te! Nu esti smerit. Sa stii ca smerenia devine virtute cand indreapta slabiciunile, nu cand doar le afirma. Si smerit nu este cel care spune despre sine ca este smerit, ci acela care rabda cu smerenie si adevarul si neadevarul spus de altii despre sine

Usa care trebuie inchisa in post

La avva Pimen a venit candva un incepator in ale calugariei si, discutand cu marele avva, ii spuse printre altele ca s-a hotarat greu sa-i faca vizita. - De ce? l-a intrebat avva Pimen. - M-am gandit ca nu ma vei primi, pentru ca suntem in Postul cel Mare! - a raspuns tanarul. Auzind aceasta, avva Pimen i-a raspuns: - Aici, in Postul cel Mare nu obisnuim sa inchidem acea usa mica de lemn, ci pe aceasta ! Si avva Pimen puse degetul pe buze.

O lectie despre inchinare

Intr-un sat traia un copil care se nascuse fara maini. Cu toate ca era de mic orfan, se arata tuturor plin de bucurie.

Intr-o zi de sarbatoare, un boier al locului, iesind din biserica, l-a vazut pe copil ca sarea cu picioarele desculte, inainte si inapoi, la dreapta si la stanga, peste o balta. Ce faci, blestematie? Asa se iese de la Sfanta Biserica? Copilul ii raspunse: Iertare, domnia-ta, dar daca n-am maini, ca toata lumea, ma inchin cum pot, sarind crucis in cele patru colturi. Boierul s-a dat un pas inapoi, si-a facut o cruce mare, multumind lui Dumnezeu pentru cele descoperite

Lenea imputerniceste ispitele

Odata, un tanar a venit la Fericitul Ieronim si l-a intrebat: - Ce sa fac spre a rezista ispitelor ? Fericitul Ieronim i-a raspuns: - Nu fii lenes, nu te trandavi. Pasarea nu poate fi prinsa sau lovita de sageata cand zboara, ci numai cand sta pe loc.

Frica de Dumnezeu mananca trupul

Cativa parinti l-au intrebat pe avva Macarie Egipteanul: Cum se face ca trupul tau ramane la fel de uscat fie ca mananci, fie ca postesti?. Batranul le zice: Lemnul cu care se intorc lemnele arzand e mancat tot timpul de foc. La fel, daca un om isi curata mintea prin frica de Dumnezeu, frica de Dumnezeu ii mananca trupul.

Rusinea alunga patimile

Trecand Efrem pe cale, din indemnare oarecare a venit o pacatoasa, cu magulire sa-l traga spre impreunare urata, iar de nu, macar sa-l porneasca spre manie, ca niciodata nu-l vazuse cineva manios. Si a zis ei:

- Vino dupa mine! Si apropiindu-se la un loc intru care era mult norod, a zis ei: - In locul acesta vino precum ai voit. Iar aceea vazand norodul, a zis lui: - Cum putem aceasta sa facem, atata norod stand si nu ne rusinam? Iar el a zis catre dansa: - Daca de oameni ne rusinam, cu mult mai vartos trebuie sa ne rusinam de Dumnezeu, care vadeste cele acunse ale intunericului. Iar ea rusinandu-se, s-a dus fara de isprava.

Infranarea limbii
Un frate l-a intrebat pe avva Matoes: "Ce sa fac, caci limba nu-mi da pace. Cand sunt intre oameni n-o pot tine in frau si-i judec si-i condamn pentru orice lucru bun pe care-l fac. Ce sa fac?. Batranul i-a raspuns: "Daca nu te poti infrana, fugi in singuratate, caci e o slabiciune. Cine locuieste cu fratii nu trebuie sa fie colturos, ci rotund, ca sa se rostogoleasca spre toti. Si batranul a continuat: "Nu din virtute locuiesc singur, ci din slabiciune. Puternici sunt cei care locuiesc printre oameni.

Adevarata dragoste
Intr-o manastire, un batran duhovnic era bolnav. Un monah i-a adus un strugure pe care batranul l-a daruit unui alt frate. Acesta a intalnit un alt calugar caruia i-a daruit strugurele. Gestul de dragoste a fost continuat pana cand strugurele a facut ocolul intregii manastiri. Ultimul calugar care a primit strugurele s-a dus sa-l daruiasca batranului. Acesta, profund emotionat, a tras concluzia ca dragostea dumnezeiasca este prezenta in ucenicii sai.

Unde nu este Dumnezeu?

Doi insi vorbeau despre existenta sau neexistenta lui Dumnezeu. Unul spunea ca da, altul spunea ca ba. Si atunci unul din ei a propus un arbitru: Sa intrebam un copil. Sa vedem ce ne spune o minte inca in stare pura in fata existentei. Poate sa nu fie concludent ceea ce gandeste el, inca nedezvoltat, dar sa vedem totusi. Macar asa din curiozitate. Cel care nu credea l-a intrebat: - Copile, crezi in Dumnezeu? - Cred, a raspuns copilul. Mi-a spus mama ca El a facut totul si ca vede totul. - Dar poti tu sa-mi spui unde este Dumnezeu? Uite, ai de la mine un mar, daca-mi raspunzi. - Nene, i-a raspuns copilul, iti dau eu doua mere, daca imi spui dumneata mie, unde nu este Dumnezeu!

Prejudecatile ii tradeaza pe oameni

La sfarsitul unei zile, un satean se aseza pe banca de langa poarta curtii sale si privea cum soarele se ascunde incet, incet dupa linia orizontului. Pe drum trecu un om care se intorcea de la camp. Acesta gandea in sinea lui despre cel asezat pe banca: - Ce om lenes! Probabil ca a stat asa, fara sa faca nimic, toata ziua. La putina vreme trecu pe drum un altul. El se gandea: - Ce om desfranat! Sta asa la poarta ca sa se uite la fetele care ii trec prin fata casei. Trecu si un al treilea, si acesta cu gandurile lui: - Omul asta e de buna seama un mare muncitor, isi spunea in sine trecatorul. Dupa ce a trudit toata ziua, sta acum si se odihneste.

Voi ce credei ? Care dintre cei trei avea dreptate ? Eu unul nu stiu, dar banuiesc ca primul era un lenes, al doilea un desfranat, iar al treilea un sarguincios. Si asta pentru ca de cele mai multe ori, prejudecatile ii tradeaza pe oameni.

Cum se strecoara pacatul in viata

Un arab locuia intr-un cort si se ocupa cu tamplaria. Intr-o zi auzi un zgomot la usa din panza a cortului. - "Cine e?" - "Eu, camila. Lasa-ma sa-mi incalzesc nasul in cortul tau. Afara e foarte frig". - "Bine, dar sa nu intri mai mult". Isi vazu de treaba mai departe. Cand se intoarse, camila era cu tot capul in cort. - "Nu ti-am spus sa nu intri?" - "Mi-era frig la cap si m-am gandit ca daca m-ai lasat sa-mi incalzesc nasul, imi vei lasa si capul. Nu mai inaintez, ai incredere". - "Bine, dar sa nu mai inaintezi". Cand vazu ca arabul, atent la lucrul sau, nu-i mai dadu nici o atentie, camila intra si cu umerii si cu picioarele de dinainte. Cand o vazu arabul, se supara si-i porunci sa iasa imediat. Vru sa ia ceva s-o loveasca, dar in clipa aceea camila intra cu totul inauntru si-l azvarli pe arab afara. Arabul nici nu avu timp sa-si ia ceva cu el. Camila deveni stapana cortului! Asa e si cu pacatul pe care il lasam putin cate putin sa ni se strecoare in viata. In cele din urma pune stapanire pe noi.

Fara Dumnezeu nu exista cinste

Un bogat credincios pleaca in pelerinaj intr-o tara straina. Ajunge la un hotel si achita plata pentru cele cateva zile pe care le avea de petrecut acolo. Intrebat de receptioner daca doreste chitanta, acesta a raspuns:

- Nu nu este nevoie, vede Dumnezeu. In urma acestui raspuns receptionerul l-a intrebat: - Credeti in Dumnezeu? - Sigur, dumneavoastra?, a spus bogatul. - Nu, eu nu cred a raspuspuns receptionerul. - Atunci, va rog sa-mi dati chitanta, a zis bogatul.

Neagoniseala
Avva Teodor de la Ferme avea trei carti bune. S-a dus la avva Macarie si-i zice: "Am trei carti bune, care-mi trebuie, iar fratii mi le cer, si ei, cu imprumut si le folosesc. Spune-mi, ce sa fac: sa le tin pentru folosul meu si al fratilor ori sa le vand si sa dau banii saracilor?". Batranul a raspuns: "Bune sunt toate faptele, dar mai buna dintre toate este neagoniseala". Cum a auzit, avva Teodor s-a dus, a vandut cartile si a dat banii saracilor.

Din viata Sfantului Ioan Gura de Aur

Sfantul Ioan Gura de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, cel mai mare predicator al Bisericii, a combatut cu multa putere invataturile eretice din vremea sa, cat si imoralitatile de tot soiul ce isi faceau loc printre crestini, in biserica. Din aceasta cauza a ajuns in conflict si cu imparatul Arcadius. Odata, sfatuindu-se imparatul cu sfetnicii sai, cum s-ar putea razbuna pe episcop, unul dintre ei l-a indrumat: - Confisca-i averile. Altul: - Pune-l la inchisoare. Al treilea:

- Trimite-l in exil. Al patrulea: - Ucide-l. Al cincilea insa ii zise: - Toti gresiti, aceste mijloace nu sunt potrivite pentru a te razbuna pe acest episcop. Cunosc un mijloc de a-l face cu adevarat nefericit: siliti-l sa pacatuiasca, caci acest om de nimic nu se teme mai mult ca de pacat.

Lacomia
Trei oameni treceau printr-o padure. Aici au gasit o comoara... Flamanzind, au hotarat sa mearga cel mai tanar sa aduca bucate. Pe drum, acesta isi zicea in sine: "Ce bine ar fi sa fie comoara a mea intreaga. Stiu ce voi face. Voi otravi mancarea. Le voi da lor. Eu voi spune ca deja am mancat. Ei vor muri si banii vor fi ai mei. Cei doi tovarasi, ramasi in padure, se sfatuira: "Daca ne-am putea scapa de copilandrul acesta, am imparti numai in doua comoara. Hai sa-l omoram, cand se intoarce. Cand s-a intors, l-au ucis; apoi au mancat din mancarea otravita si au murit.

Marturisirea pacatelor
Un credincios, dupa ce s-a marturisit, l-a intrebat pe preot: - Ce gandesti, parinte, despre cel mai mare pacatos? - Dupa ce te-a iertat Dumnezeu, mi se pare ca stralucesti de lumina harului Lui. - Dar, parinte, stii cine sunt? - Ceea ce ti-am spus. - Dar stii ce am fost?

- Aceasta am uitat, caci de ce sa-mi amintesc ceea ce Dumnezeu a uitat?

Vasul placut Domnului

Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: "De ce demonii imi amagesc sufletul sa stau cu cei care sunt mult deasupra mea si sa-i dispretuiesc pe cei care sunt mai prejos decat mine?. Batranul zice: "Apostolul a spus ca intr-o casa mare nu sunt numai vase de aur si de argint, ci si de lemn si de lut. Daca omul se purifica de toate acestea, va deveni un vas de pret, placut Stapanului, gata de orice fapta buna.

Omul ce credea in predestinare

Un pelerin, trecand in drumul sau pe langa un ogor, vazu un taran care semana pamantul. Oprindu-se si intrand in vorba cu taranul, spre a se mai odihni de osteneala drumului, pelerinul ajunse sa vorbeasca cu acesta chestiuni sufletesti. Vorbind ei despre Dumnezeu si despre om, despre prestiinta lui Dumnezeu si despre munca omului spre mantuire, taranul spuse: - Daca Dumnezeu a prevazut ca eu ma voi mantui, cu siguranta asa va fi, ori ca fac bine, ori ca fac rau, iar daca El a prevazut ca voi fi osandit la chinuri vesnice, voi fi osandit, chiar daca voi face bine, chiar daca voi face rau. Pelerinul, ascultand cu mahnire pe taran si vazand cele ce acela lucra pe pamant, ii spuse: - Daca Dumnezeu a prevazut ca aici se va face grau, de ce mai semeni, pentru ca ori de semeni, ori de nu semeni, aici se va face grau, si toata munca ta e deci degeaba .

Sa fim vrednici fii ai Tatalui

Un om pacatos se numea pe sine crestin, insa injura aproape toata ziua. Un cunoscut de-al sau, auzindu-l tot injurand, a indraznit sa il intrebe astfel: - Dumneata stii rugaciunea domneasca "Tatal nostru" ?

Cu oarecare bucurie si mandrie, el ii raspunse, zicand: - Da, pai cum sa nu o stiu... doar merg si la biserica. Prietenul sau continua: - Astazi, de dimineata, L-ai numit pe Dumnezeu "Tatal nostru" ? Omul cel care avea patima injuratului, nedumerit, zise: - Da, dar de ce ma intrebi aceasta ? Apoi, celalalt zise: - Pai cum poate fi Dumnezeu Tatal dumneavoastra daca-L injurati aproape tot timpul ?! Dandu-si omul seama de ceea ce facea s-a rusinat si oridecate ori rostea "Tatal nostru" se gandea ca nu cumva sa mai supere pe Dumnezeu cu ceva.

Calea spre smerenie

Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe: "Vad ca amintirea lui Dumnezeu ramane in sufletul meu. Batranul i-a raspuns: "Nu este mare lucru sa ai mereu cugetul impreuna cu Dumnezeu, dar este cu adevarat mare lucru sa te vezi pe tine mai prejos de orice faptura. Aceasta si osteneala trupului duc la smerenie.

Ascultarea
Odata, o persoana a venit la avva Sisoe, ca sa se calugareasca. Batranul l-a intrebat daca are pe cineva in lume. El a zis: "Am un fiu. Batranul ii zice: "Du-te, arunca-l in fluviu si atunci o sa te faci calugar. Acela s-a dus sa-l arunce, dar batranul a trimis pe un frate sa-l impiedice. Fratele ii zice: "Gata, potoleste-te, ce faci?. El raspunde: "Avva mi-a spus sa-l arunc. Fratele ii zice: "Da, dar pe urma a spus sa

nu-l mai arunci. Asadar, a lasat copilul, s-a intors la batran si a devenit un calugar iscusit datorita ascultarii sale.

Ravna fara masura

Un crestin, citind viata Sfantului Serafim de Sarov, a luat hotararea de a petrece in fiecare noapte cateva ore in rugaciune. Venind sa ia binecuvantare pentru asta, duhovnicul l-a intrebat: - Acum cat timp te rogi in fiecare zi ? - Cam jumatate de ora. Nu mai mult, caci sunt obosit, din cauza serviciului. - Si de acum serviciul o sa iti fie mai usor ? - Nu, o sa fie la fel, dar am sa ma lupt mai mult cu oboseala. - Lasa socotelile astea, lasa ravna fara masura. Daca vei citi viata Sfantului Ierarh Nicolae, o sa iti propui sa faci cateva minuni? Nu merge asa. Ia-o incet, sa nu ajungi in prapastie. Si, dupa ce vei incepe sa te rogi mai mult in fiecare zi, abia apoi sa imi vorbesti despre privegherea de noapte.

Cainta
Un principe, cercetand intr-o zi pe cei din galera, i-a intrebat cu ce au gresit. Fiecare se scuza, zicand ca este nevinovat, numai unul raspunse ca ar fi meritat o pedeapsa cu mult mai mare. - Ei bine, zise principele, atunci locul tau nu este aici, raufacatorule, intre oamenii acestia de treaba. Pleaca de aici! Si indata il puse in libertate. Asa face si Dumnezeu cu noi; El lasa in pacatele lor pe cei ce se scuza si iarta pe cei care se caiesc si isi recunosc pacatele

Bunatatea naste bunatate

Au venit hotii in pustie la un batran calugar, si i-au luat tot din chilie. Tot ce avea. Mai ramasase acolo un vas. Calugarul s-a uitat prin chilie dupa ce au plecat hotii, a vazut vasul si a alergat dupa dansii: "Stati putin, ati uitat vasul acesta. Luati-l si pe acesta, fiindca eu tot n-am trebuinta de el. Voi n-ati facut decat sa ma eliberati de lucrurile de care nu aveam nevoie". Hotii au fost atat de impresionati, incat i-au dat inapoi tot ceea ce luasera, si unii din ei s-au facut si ei calugari si s-au pocait pentru toate relele pe care le facusera pana atunci.

Pravalia cu aromate
A zis un batran: - Cel care intra intr-o pravalie de aromate, chiar de nu cumpara nimic, se impartaseste de buna mireasma. Asa este si cu cel care ii cerceteaza pe Parinti; daca vrea omul sa lucreze, ei ii arata calea smereniei, care i se face zid inaintea navalirii dracilor.

Sufletul si trupul
Doi oameni stateau de vorba. Unul dintre ei era bogat, dar nu avea credinta. Era mereu preocupat sa nu-i lipseasca nimic lui si familiei sale. De aceea, prietenul sau l-a intrebat: - Spune-mi, daca ai avea doi copii, dar l-ai hrani doar pe unul, pe celalalt chinuindu-l foamea, ar fi drept ? - Bineinteles ca nu, a raspuns bogatasul. - Dar daca l-ai imbraca tot pe acela, in timp ce al doilea ar tremura de frig, cum ar fi ? - Ar fi, desigur, o nedreptate. - Si atunci, daca tu singur spui ca asa ceva este o nedreptate, de ce procedezi in felul acesta ? - Cum ? - se indigna omul. Pe copiii mei ii tratez la fel, le arat aceeasi dragoste. De ce spui asa ceva ? - Nu m-am referit la copiii tai, ci la alti doi frati buni, de care tu ar fi trebuit sa ai grija de-a lungul intregii vieti: sufletul si trupul tau. Iar tu nu esti drept cu acesti frati. Te ocupi doar de unul, neglijandu-l cu totul pe celalalt.

Aveti haine frumoase si sunteti bine hraniti, tu si ai tai, dar sufletul de ce are nevoie, nu va intrebati ? El nu poate purta decat haina credintei, de care tu nu te-ai ingrijit si nu se poate hrani decat cu dumnezeiasca invatatura, cu dragoste si mila. Deci, nu uita de celalalt frate, fiindca trupul si sufletul sunt ca doi frati buni, de nedespartit. Unul nu poate trai fara celalalt. Ingrijeste-i pe amandoi si atunci vei fi, cu adevarat, drept si fericit. Fereste-te sa fii asemenea pacatosului care traieste doar cu trupul in timp ce sufletul ii este mort.

Rugaciunea facuta cu dragoste are putere

Sa va povestesc acum o intamplare minunata petrecuta cu un ucenic al Sfantului Ioan, pe nume Moise. Intr-o zi, Sfantul l-a trimis pe Moise sa aduca pamant hranitor pentru gradina. Fara lene, Moise a facut ascultare, dar pe la amiaza, fiind foarte cald, s-a asezat la umbra unui bolovan si a adormit. In acest timp, Cuviosul Ioan statea in chilie si se ruga. Deodata i s-a aratat un barbat luminos care i-a spus: - Moise este in primejdie. Atunci, Sfantul Ioan a inceput sa se roage fierbinte pentru Moise. Catre seara, ucenicul s-a intors de la lucru si staretul l-a intrebat: - Ti s-a intamplat ceva rau si neasteptat ? - Parinte, daca nu erai tu, s-ar fi intamplat ! - Cum asa ? - De la caldura, adormisem langa un bolovan mare. In somn te-am auzit strigandu-ma. M-am trezit si m-am ridicat. Atunci am vazut cum bolovanul s-a rostogolit peste locul unde dormeam. Daca nu ma strigai, muream. - Mare este Domnul !, a spus Sfantul Ioan. Apoi au laudat amandoi pe Dumnezeu.

Batranul invatat de un copil

Zicea avva Macarie: - Cand eram mai tanar, foarte mahnindu-ma in chilie, am iesit in pustie, zicand gandului meu: Pe oricine voi intalni, voi intreba pentru folos. Si am aflat pe un copil pascand vacile, si i-am zis lui: - Ce sa fac, copile, ca mi-e foame ? Raspunsu-mi-a acela: - Dar mananca. Si i-am zis lui: - Am mancat, dar iar mi-e foame. Zisu-mi-a mie copilasul: - Dar mananca iar. Iar eu i-am zis lui: - De multe ori am mancat, si iar mi-e foame. Iat atunci mi-a zis: - Avva, doar nu esti asin, nu ? Ca vad ca totdeauna vrei sa mananci ! Si, mult folosindu-ma, m-am dus.

Cum sa ne ferim de pacate

Trei batrani s-au dus la avva Sisoe, caci auzisera despre el. Primul ii zice: "Parinte, cum pot sa scap de raul de foc?. Dar el nu i-a raspuns. Al

doilea ii spune: "Parinte, cum pot sa scap de scrasnirea dintilor si de viermele neadormit?. Al treilea graieste: "Parinte, ce sa fac, amintirea intunericului din afara ma omoara?. Batranul le-a raspuns: "Eu nu ma gandesc la nici unul din aceste lucruri. Lui Dumnezeu ii place sa fie milostiv si eu sper sa-i fie mila si de mine. Auzind asemenea cuvinte, batranii au plecat intristati, dar batranul n-a vrut sa-i lase asa, i-a intors din drum si le-a zis: "Fericiti sunteti, fratilor, va invidiez. Primul a vorbit despre raul de foc, al doilea, despre tartar, al treilea, despre intuneric. Daca mintea voastra tine intr-insa astfel de ganduri, este cu neputinta sa faceti pacate. Dar ce voi face eu, batran cu inima impietrita, care nu vreau sa stiu macar ca exista o pedeapsa pentru oameni si de aceea pacatuiesc in fiecare ceas?. Aceia s-au inchinat inaintea lui si au zis: "Cum am auzit, asa am vazut.

Diferenta din viata unui crestin

O femeie povestea preotului ca L-a gasit pe Mantuitorul. Acesta a intrebat-o: - Te simti acum altfel decat inainte ? Femeia raspunse fara a sta pe ganduri: - Inainte de convertire, am fost o pacatoasa care alerga dupa pacate, iar acum sunt o pacatoasa care fuge de pacate.

Calugarul care a vrut sa devina inger

Avva Ioan cel Pitic a zis odata fratelui sau mai mare: "Vreau sa fiu fara nici o grija, cum sunt ingerii, fara griji, nelucrand, ci doar slujindu-L pe Dumnezeu neincetat". Si-a dezbracat haina si a plecat in pustiu. Dupa o saptamana, s-a intors la fratele sau, a batut la usa si l-a auzit intreband, inainte de a deschide: "Tu cine esti?". El a raspuns: "Ioan, fratele tau. Dar celalalt i-a zis: "Ioan a devenit inger, nu mai este printre oameni". El a inceput sa strige: "Eu sunt, Ioan". Dar fratele sau nu i-a deschis, ci l-a lasat sa se chinuie pana spre dimineata; in cele din urma, i-a deschis si ia zis: "Te-ai facut om din nou si ai nevoie sa lucrezi, ca sa mananci?. Celalalt s-a inchinat in fata lui si i-a zis: "Iarta-ma, frate".

Puterea credintei
Intr-un sat, o femeie avea un urs pe care il domesticise si il tinea legat. Intr-o zi, a dorit sa plece intr-un sat vecin, situat dupa o padure. S-a dus la urs si i-a spus: "Sa stai linistit aici, sa nu incerci sa te dezlegi. Ursul era puternic si se eliberase de mai multe ori, insa, i-a dat a intelege ca a priceput. Femeia a plecat. Trecand prin padure, la un moment dat a auzit tropote puternice in urma ei. S-a uitat in spate si a vazut ca ursul venea alergand. L-a asteptat, si-a pus mainile in solduri si a inceput sa-l certe: "Nu ti-am spus sa stai acasa? Esti obraznic! Esti neascultator! L -a lovit peste obraz si i-a spus sa se intoarca acasa. Dupa ce femeia si-a rezolvat treburile in satul vecin, seara s-a intors si ea acasa. Spre marea ei mirare, ursul era legat asa cum il lasase. Ce se intamplase? Ursul din padure fusese alt urs. Un urs salbatic, care venea dupa dansa cu gand agresiv sa o atace. Dar femeia i-a poruncit cu atata siguranta si cu atata credinta ca este ursul ei, despre care stia ca o asculta, incat acest urs salbatic a ascultat-o ca si ursul ei de acasa.

Nepatimirea
Zis-a Avva Macarie: De s-a facut intru tine defaimarea ca lauda, si saracia ca bogatie, si lipsa ca indestularea, nu vei muri.

Ce este ura de rautate?

Un frate s-a dus la Avva Pimen si, stand ei impreuna, a inceput sa-l laude pe un alt frate, zicand despre el ca uraste rautatea. Atunci Avva Pimen il intreaba: - Ce este ura de rautate? Fratele s-a poticnit si n-a stiut ce sa raspunda. S-a ridicat, s-a inchinat in fata batranului si i-a zis: - Spune-mi, ce este ura de rautate? Batranul i-a raspuns:

- Iata ce este: cand cineva uraste pacatele sale si-i da dreptate aproapelui.

Sfatul cerut trebuie si implinit

Un frate a mers odata la Avva Felix, impreuna cu cativa mireni. L-a rugat fratele sa le spuna cuvant, insa batranul tacea. Dupa ce l-au rugat mult, batranul le-a zis: - Vreti sa auziti cuvant ? Au raspuns: - Da, avva. Atunci le-a spus: - Acum nu mai este cuvant. Atunci cand intrebau fratii pe batrani si faceau ce le spuneau batranii, Dumnezeu le dadea cuvant pentru folosul celor care intrebau. Acum, insa, pentru ca intreaba, dar nu fac ceea ce aud, a luat Dumnezeu harul de la batrani si nu gasesc ce sa graiasca, fiindca nu mai este cel care sa lucreze.

Pocainta din inima

Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: "Am facut un pacat mare si vreau sa ma pocaiesc trei ani. Batranul zice: "E mult. Fratele ii zice: "Dar un an?. Batranul, iarasi: "E mult. Cei care erau de fata zic: "Patruzeci de zile?. El raspunde: "E mult si continua: "Eu spun ca, daca omul se pocaieste din toata inima si nu mai continua sa faca pacate, Dumnezeu il iarta si in trei zile.

Mania - aproape sau departe de oameni ?

Un calugar, care traia intr-o manastire si era din fire plin de manie, se hotara sa traiasca in singuratate, caci, isi zicea el: - Daca nu voi avea pe nimeni sa ma nacajeasca si sa ma certe, poate ca se va potoli patima mea.

Dar, pe cand locuia in pustietate, intr-o pestera, intr-o zi i se intampla ca ulciorul de apa, pe care-l aseza jos, sa se rastoarne. Il umplu din nou, iar ulciorul cu apa s-a rasturnat iarasi. Atunci, calugarul lua ulciorul si, in mania sa, il tranti la pamant, spargandu-l. Dupa ce-si veni iar in fire, recunoscu ca mania il orbise, singur fiind, si isi zise: - Iata, acum sunt singur si totusi m-a biruit mania. Ma voi intoarce iar la manastire si, cu ajutorul lui Dumnezeu, voi lupta oriunde impotriva patimii mele.

Roadele cele dulci ale ascultarii

La un parinte batran a venit un tanar care i-a cerut sa-i fie ucenic. Dupa ce l-a refuzat de mai multe ori, pentru a-i incerca vointa si sinceritatea dorintei, cat si smerenia, parintele l-a primit. Vorbindu-i despre ascultare si puterea acesteia in dobandirea vietii celei inalte, parintele i-a cerut sai fagaduiasca ascultare deplina intru toate, iar mai apoi i-a randuit ucenicului un loc linistit spre petrecere. Peste cateva zile, batranul a luat un toiag uscat, l-a infipt in pamant si i-a cerut tanarului sau ucenic sa-l ude zilnic, zicandu-i: - In toate zilele sa-l uzi cu apa, pana ce va infrunzi si va face roade. Fata de locul unde vietuiau ei, izvorul era atat de departe incat ucenicul trebuia sa plece dupa apa dis de dimineata, ca sa apuce sa se intoarca pana la lasatul serii. Timp de trei ani, ucenicul cel cu ascultare sfanta a facut ceea ce parintele sau ii ceruse, fara sa intrebe nimic, fara sa carteasca, fara sa oboseasca, si avand multa incredere in batranul sau. Dupa trei ani, toiagul cel uscat al batranului a inmugurit, a inverzit si a facut roade. Batranul, luand fructe din acel pom, a impartit fratilor, in biserica, zicand: - Luati de mancati, fratilor, acesta este rodul cel dulce al ascultarii

Toate ni se randuiesc spre folos

Odata, mergand spre cetate, Sfantul Efrem Sirul acest lucru il cerea de la Dumnezeu, zicand: - Doamne, Iisuse Hristoase, invredniceste-ma ca intrand in cetate sa ma intalnesc cu acel barbat care va fi puternic a-mi grai cele spre folosul sufletului. Astfel rugandu-se, cand a ajuns la portile cetatii era ingrijorat. "Cum adica se va apropia de acel batran, ce va afla de la dansul si ce folos va dobandi?!" Deci, calatorind astfel cu atintirea mintii, o femeie indata il intampina si aceasta era o desfranata. Negresit al lui Dumnezeu lucru era acesta, caci pentru cele bune de multe ori le randuieste tainic pe cele potrivnice. Deci, sfintitul Efrem, astfel intalnind pe desfranata, statea uimit oarecum, cautand catre dansa, mahnindu-se si patimind intru sine cu sufletul, ca nu i s-a implinit cererea dupa rugaciune, ci cu totul potrivnic. Iar ea, vazandu-l, iarasi privea la dansul cu ochi necuviosi. Si fiindca astfel multa vreme se priveau unul pe altul, vrand sa o rusineze, si intru sfiala ce se cuvine femeilor a o aduce, i-a zis: - Pentru ce nu te rusinezi, o, femeie, privind la mine cu ochii atintiti ? Si aceea zi-se: - Dar mie asa mi se cuvine, a privi la tine, caci din tine si din a ta coasta sunt luata. Iar tie ti se cuvine a te uita nu catre noi, ci in pamant, din care ai si fost luat. Acestea auzindu-le Sfantul Efrem a multumit si femeii, pentru folosul ce a avut din vorbele ei, si lui Dumnezeu ii inalta multumire; care chiar si prin cele fara de nadejde, de multe ori, poate face lucruri bune.

Taina fratelui
Un batran calugar spunea: "Intr-o zi, privind spre padure, am vazut alergand spre mine o fiara. Cand s-a apropiat de mine am vazut ca este om. Cand mi-a cazut in brate, plangand, am inteles ca este fratele meu".

Sa daruim ce nu avem
Intr-o manastire, se prezinta un candidat la calugarie. Acesta ii marturiseste staretului: - Sa stiti, parinte, ca nu am nici credinta, nici lumina, nici curaj, nici incredere in mine si nici nu pot sa-mi fiu mie insumi de ajutor iar altora cu atat mai putin. Nimic nu am. Staretul ii raspunde: - Ce-are a face! Nu ai credinta, nu ai lumina; dandu-le altora, le vei avea si tu. Cautandu-le pentru altul, le vei dobandi si pentru tine. Pe fratele acesta, pe aproapele si pe semenul tau esti dator sa-l ajuti cu ce nu ai. Du-te! Chilia ta e pe coridorul acesta, usa a treia pe dreapta. Nu din prisosul, nu din putinul tau, ci din neavutul tau, din ceea ce iti lipseste. Daruind altuia ce nu ai - credinta, lumina, nadejde - le vei dobandi si tu.

Consolarea
Un parinte a povestit despre avva Pimen si despre fratii sai ca, pe cand locuiau in Egipt, mama lor vroia sa-i vada si nu putea. Atunci i-a pandit cand mergeau la biserica si le-a iesit in cale, dar ei, vazand-o, s-au intors si i-au inchis poarta in fata. Atunci femeia a inceput sa strige la poarta, plangand in hohote si zicand: "Vreau sa va vad, copiii mei preaiubiti". Avva Anub, auzind-o, a intrat la avva Pimen si i-a zis: "Ce sa facem cu batrana care plange la poarta?". Chiar si dinauntru ii puteau auzi hohotele. Atunci a intrebat-o: "De ce plangi, batrano?. Dar ea, auzindu-i glasul, a inceput sa strige si mai tare, jelindu-se si spunand: "Vreau sa va vad, copiii mei. De ce nu pot sa va vad? Nu sunt eu mama voastra? Nu v-am alaptat eu? Acum am albit toata. M-am tulburat cum ti-am auzit glasul. Batranul o intreaba: "Vrei sa ne vezi aici sau pe lumea cealalta?". Batrana ii raspunde: Daca nu va vad aici o sa va vad pe lumea cealalta?. El ii zice: "Daca te stapanesti sa nu ne vezi aici, o sa ne vezi pe lumea cealalta. Atunci ea a plecat fericita, zicand: "Daca, intr -adevar, o sa-i vad pe lumea cealalta, nu mai vreau sa-i vad aici". Cum sa ne cerem datoria

Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: "Daca un frate are o mica datorie la mine, sa i-o cer?. Batranul ii spune: "Cere-i o singura data. Fratele intreaba: "Si ce fac daca nu izbutesc sa-mi alung gandul de la datorie?. Batranul ii zice: "Lasa gandul tau sa urle, dar nu-l supara pe frate.

Sotia care se plangea de sot

O femeie s-a dus la preot si s-a plans de comportamentul sotului: - Crezi in Dumnezeu ? - Da, parinte, sunt crestina. - Crezi ca Dumnezeu e bunatatea, intelepciunea si atotputernicia ? - Da. - Deci crezi ca Dumnezeu este bun, te iubeste si-ti vrea binele, ca, fiind intelept, ti-a dat acest barbat pentru a te deprinde in virtuti si a inainta in desavarsire si ca, fiind atotputernic, te va ajuta sa-ti atingi scopul ? Dupa aceste cuvinte, femeia a plecat linistita acasa.

Iubirea aproapelui
Cativa batrani s-au dus la avva Pimen si l-au intrebat: "Daca-i vedem pe frati atipind la Liturghie, sa-i scuturam, ca sa-i tinem treji?. El le zice: "Eu, cand vad un frate atipind, ii pun capul pe genunchii mei si-l odihnesc.

Nu strange comoara pe pamant

Intr-un sat, credinciosii s-au gandit sa-si restaureze biserica. Le trebuia lemn pentru constructie si multe binale pentru schelarie. Ar fi trebuit sa

cumpere lemnul de departe si era scump. Un boiernas local avea o mare padure de brazi, nu departe de sat, si era foarte mandru de proprietatea lui. Nu mai erau alte paduri in regiune si scotea bani buni din vanzarea lemnelor. Impreuna cu preotul, oamenii s-au gandit sa apeleze la dansul. Sa-i ceara sa contribuie si el la lucrarile de restaurare cu lemnele de constructii, iar ei se obligau sa contribuie cu munca. Cautandu-l, l-au gasit chiar in padure. I-au spus care ii era pasul, luandu-l de departe si cu binisorul. - Nu va dau nimic. Platiti. E padurea mea si fac ce vreau cu ea. Ii adusera aminte ca o mostenise si ca nici n-o uda, nici n-o facea el sa creasca, ci totul ii venea de-a gata de la Dumnezeu, si ca ar putea sa faca si el ceva pentru biserica, doar era crestin. - Ei, nu ma luati pe mine cu de-alde astea. Viata e grea. Totul se plateste. Trebuie sa ne gospodarim bine, nu sa risipim. Fata de mostenirea aceasta am si eu o raspundere. Vazand ca nu-l pot convinge, s-au hotarat sa plece, lasandu-l sa-si admire mostenirea. Dar unuia din ei i-a venit un gand: - Domnule, il intreba, din toata padurea aceasta, care e bradul dumitale? - "Toti brazii sunt ai mei. Toata padurea e a mea, raspunse el contrariat. Ce cei fi gandind?" - "Asta stiu eu. Dar care e bradul dumitale, pe care il vei stapani in veci, caci pe ceilalti ii vei vinde, sau ii vei lasa aici, si nu-ti vor mai apartine". - Nu inteleg ce vrei sa spui! - Vreau sa te intreb din care te-ai hotarat sa-ti faci cele patru scanduri pentru sicriu. Sa stii ca numai acela e bradul dumitale. Pe ceilalti doar ii administrezi temporar. Numai de acela ai de fapt nevoie! E un brad intelept. Acela, vrei nu vrei, te va duce la biserica! Dar iti va fi prea tarziu ca sa-ti mai fie de folos! Proprietarul intelese. Se umili, isi ceru iertare si-i

lasa sa-si ia tot lemnul de care aveau nevoie.

De care lume sa fugim?

Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand: - Cum se cade a sedea cu tacere calugarul in chilia sa ? Batranul i-a raspuns: - A sedea calugarul in chilie, este ca sa-si aduca aminte pururea de starea sa inaintea lui Dumnezeu si sa-si pazeasca, dupa putinta sa, mintea si inima de gandurile necuvioase, cele semanate de vrajmasul si aceasta este a fugi de lume. Fratele i-a zis: - Ce este lumea ? Iar batranul i-a raspuns: - Lumea este a lucra peste fire si a-ti implini poftele trupului tau si a te griji mai mult de trup decat de suflet, a-ti petrece viata ta ostenindu-te mai mult pentru cele trupesti decat pentru cele sufletesti si mai mult pentru agonisita trupeasca decat pentru cea sufleteasca. Aceasta este lumea, fiule.

Tatal care a batut cuie in tocul usii

Un tata avea un fiu tare neascultator. De fiecare data cand venea acasa, fiul aducea cu el si vestea despre o noua napasta sau necaz pe care l-a facut. Aproape deznadajduit, tatal s-a gandit la o metoda de a atrage atentia fiului sau, spre cele bune, si si-a zis in sine astfel: - Voi bate cate un cui in tocul usii pentru fiecare necaz sau greseala a fiului meu. Astfel, a inceput tatal cel indurerat sa bata aproape in fiecare zi cate un cui in tocul usii. Cand tocul usii s-a umplut de cuie, incat cu greu se mai

putea gasi un locsor pentru a mai bate un nou cui, tatal si-a chemat fiul si, aratandu-i locul cu pricina, i-a zis: - Uite, fiule, aici am batut cate un cui, pentru fiecare greseala a ta ! Vazand si intelegand cele ce facea tatal sau, fiul s-a mahnit mult in inima lui, pentru durerea tatalui. Privind spre multimea cuielor, fiul a hotarat sa isi rascumpere fiecare greseala cu cate o fapta buna. Dupa prima fapta buna, el si-a chemat tatal in fata usii, rugandu-l sa scoata un cui. Dupa a doua fapta buna, el a mai scos inca unul, si tot asa, pana la cel din urma cui. In ziua in care a fost scos si ultimul cui din tocul usii, tatal si-a imbratisat fiul, bucurandu-se impreuna cu el. Pentru a-l face insa pe aceste sa ia aminte, ca nu cumva sa revina la greselile sale cele dintai, ci mai mult sa ramana in faptele cele bune, tatal sau a mai spus: - Ma bucur mult fiule, vad cum toate cuiele au fost scoase, insa sa luam aminte, gaurile facute de acestea au ramas !

Ajuta pe fratele in chip tainic

Paisie, fratele lui avva Pimen, a gasit un vas mic cu bani si i-a zis lui avva Anuv, fratele sau: - Stii despre cuvantul lui avva Pimen ca este foarte aspru; vino sa ne zidim manastire undeva si sa sedem acolo fara de grija ! I-a raspuns lui avva Anuv: - Dar cu ce sa zidim ? Iar el i-a aratat lui banii. Deci vazandu-i avva Anuv, s-a mahnit foarte, socotind vatamarea sufletului fratelui. Insa i-a zis: - Bine, sa mergem si sa zidim chilie dincolo de rau. Deci a luat avva Anuv vasul si l-a pus in culionul sau si trecand amandoi raul, cum au ajuns pe la mijioc, s-a facut avva Anuv ca aluneca si a

cazut culionul cu bani in rau si pentru aceasta avva Anuv s-a intristat. I-a zis lui Paisie: - Nu te mahni, avvo, caci de vreme ce s-au dus banii, sa mergem iarasi la fratele nostru. Si intorcandu-se, au ramas cu pace.

Nu judeca si nu vei fi judecat

Un frate din Pateric ce vietuise fara a implini cu prea multa constiinciozitate randuielile zilnice a fost vazut pe patul de moarte cu un chip luminat si linistit. Atunci parintii din manastire l-au intrebat cum de este atat de linistit acum cand se apropie plecarea catre Dreapta Judecata, de vreme ce nu si-a implinit toate ascultarile manastiresti. Raspunsul sau i-a uimit pe toti: "Cu adevarat nu mi-am implinit toate datoriile pe care le-am avut in obste, insa din ziua cand am pasit pe poarta manastirii si pana in prezent nu-mi aduc aminte sa fi judecat pe cineva, iar eu cred cuvintelor Domnului - nu judeca si nu vei fi judecat!"

Credinta crestina si musulmanii

Niste crestini au fost prinsi de catre musulmani si inchisi in temnita. Nevoind sa ii omoare, musulmanii cautau insa sa-i faca sa se lepede de credinta in Hristos si sa il recunoasca mai mare pe Mohamed. Crestinii insa mai bine preferau moartea, ca prin aceasta sa dobandeasca viata cea vesnica, decat sa castige viata aceasta de aici, in schimbul celei vesnice. Musulmanii veneau adesea la ei, spre a ii atrage la ratacirea lor. Intr-o zi, musulmanii au zis astfel: - Mohamed este adevaratul proroc, iar nu Hristos. Crestinii, ascultandu-le amageala, au raspuns: - Daca ati vedea doi oameni care se cearta pentru un camp, fiecare zicand cum ca este al lui, unul avand multi martori care adeveresc aceasta, iar celalalt nici unul, ce ati zice, al cui este campul?

Musulmanii, nepricepand intentia lor, au raspuns: - Fara indoiala ca al celui cu multi martori. Crestinii au zis, apoi: - Drept ati raspuns. Asa este si cu Hristos si cu Mohamed al vostru. Hristos are multi martori: Prorocii din vechime, Moise si Ioan Botezatorul, pe care si voi il recunoasteti si care a dat marturie pentru El. Mohamed insa nu are ca marturisitor decat pe el insusi. Musulmanii au ramas rusinati si au mai incercat sa se apere astfel: - Credinta noastra e mai buna decat cea crestina, pentru ca vedeti si voi ca Dumnezeu ne-a dat noua izbanda asupra voastra, a crestinilor! Vedeti bine ca cele mai bogate pamanturi si imparatii din lume sunt ale noastre, si ca ele sunt si mai numeroase si mai intinse ca ale voastre! Atunci, crestinii au raspuns, zicand: - Daca asa ar fi, atunci idolatriile egipteana, babiloniana, elenistica, romana, si inchinarea la foc a persanilor ar fi adevaratele credinte, caci iata, odata toate aceste neamuri au fost stapanitoarele lumii! Este limpede pentru oricine ca victoria, bogatia si puterea voastra nu dovedesc si adevarul credintei voastre. Noi stim ca Dumnezeu uneori da biruinta crestinilor, iar alteori ingaduie sa fie subjugati ca sa-si vada mai bine pacatele si sa se curateasca de ele prin pocainta si credinta adevarata.

Un altfel de cersetor
Amurgul se lasa precum o cortina rosie peste orasul cu cladiri innegrite de smog, iar forfota incepu odata cu incheierea programului de lucru. Letitia iesi in graba pe usa biroului din mahon, schitand un zambet amabil catre ceilalti colegi. Stia ca amabilitatea face parte din rutina serviciului. Puse pe un umar geanta neagra din lac, cu doua barete prinse in clame de metal, iar pe celalalt brat trenciul cambrat de culoare

cenusie. Era o fire vesela si degaja un aer boem mostenit de la tatal ei pictor. Ridica mana incinsa de un ceas auriu cu cadranul modern, patrat, si isi pironi ochii pe secundar care arata clipa de clipa scurgerea timpului. Oh, daca ai putea opri timpul in loc, gandi ea. Se duse catre fereastra intredeschisa de unde se itea o lumina obscura in holul lung al cladirii si zari copacii ce erau goliti de frunze iar crengile jilave de burnita de toamna tarzie. La coltul strazii vazu un batran in straie ponosite care cerea mila trecatorilor. Letitia se intreba: - Pentru acest batran, oare, timpul conteaza? Il stia de cand venise cu recomandarea pentru angajare. Fata lui ridata cu niste ochi in care licarea o lumina speciala, umil si parca stingherit de situatia lui de a apela la bunavointa oamenilor, emana multa caldura. Tanara se cauta in buzunare pentru ceva maruntis cu un gest de milostenie, dar observa fata batranului care se ridica spre ea cu un aer care ii era familiar. Nu, nu era ca ceilalti, isi zise. Nu era de meserie cersetor. Gandul acesta avea sa ii persiste mult timp in minte. Batranul remarca miscarea fetei de uimire a Letitiei si isi lasa ochii in pamant rusinat de gandul citit din mintea fetei. Letitia scotocind precipitat prin buzunar nu stia ce sa mai faca, caci mai erau cativa pasi pana la batranul pe care vroia sa il cinsteasca cu cativa banuti si nu gasea nimic in buzunarul larg ca un burduf. Batranul cu ochii ageri schita un zambet larg ca si cum si-ar fi vazut o nepoata si ii spuse: - Lasa fata tatii, Domnul va sa vada gestul tau ! Mergi in pace !

Fetei ii trecu un fior la aceste vorbe pline intelepciune si de blandete ale batranului. Bajbai cateva scuze nestiind cum sa reactioneze. Se grabi multumind in gand pentru indemnul batranului si se indrepta catre cladirea unde va avea sa lucreze. Acolo de unde il priveste acum pe acest batran.
"Batranul intelept"

Indemn pentru prezenta la slujbele Bisericii

Un presedinte, intors dintr-o calatorie, a fost intrebat ce l-a marcat in mod deosebit in tara pe care a vizitat-o. Acesta a raspuns fara retineri: - Am fost marcat sa vad ca desi inchisorile acelei tari sunt zi si noapte inchise, sunt totusi pline, in vreme ce bisericile, desi sunt deschise, sunt goale.

Rugaciunea fara dragoste

Un frate l-a intrebat pe un batran oarecare, zicand: - Parinte, sunt doi frati si unul dintr-insii sade cu tacere in chilia sa si posteste, cu mare infranare, toata saptamana si mult lucru lucreaza in toate zilele. Celalalt slujeste bolnavilor in bolnita cu osardie si silinta. Deci, al carui lucru dintre acesti doi frati este mai iubit si mai primit de Dumnezeu? Raspuns-a batranul: - Cel ce sade cu tacere in chilia lui si multa rugaciune face si posteste sase zile, dar nu are dragoste si milostenie catre frati, si de s-ar spanzura de narile lui, nu poate sa fie asemenea celui ce slujeste bolnavilor.

Unde duce rabdarea

Un ucenic a slujit invatatorului sau timp de doisprezece ani. Desi si-a implinit fara cartire datoria, invatatorul nu i-a spus niciodata un cuvant de mangaiere. Dimpotriva, il trata foarte aspru.

Cand s-a apropiat ceasul mortii invatatorului, acesta a zis catre ascetii veniti in jurul lui: - Ucenicul meu nu este om, ci inger, caci desi doisprezece ani de-a randul m-a ascultat si nu i-am zis nici un cuvant bland, el m-a slujit cu credinta.

Ravna si intelepciunea
La avva Lucius a venit un frate care i-a spus gandurile sale si dorintele pe care le avea in inima. La un moment dat, tanarul i-a spus parintelui ca vrea sa se faca pelerin. Pentru ca a cerut sfat, avva Lucius i-a spus: - Da, dar dupa ce ai invatat sa pui paza limbii ! Apoi, fratele cel tanar i-a spus: - Vreau sa postesc. - Bine faci, i-a raspuns avva Lucius, dar sa incepi cu abtinerea de la orice gand rau. Fratele continua sa-i spuna: - Vreau sa fug de oameni. Batranul i-a raspuns: - Da, dar dupa ce ai dovedit ca esti capabil sa traiesti cu toata dragostea in mijlocul lor.

Sfatul cerut trebuie si implinit

Un frate a mers odata la Avva Felix, impreuna cu cativa mireni. L-a rugat fratele sa le spuna cuvant, insa batranul tacea. Dupa ce l-au rugat mult, batranul le-a zis: - Vreti sa auziti cuvant ?

Au raspuns: - Da, avva. Atunci le-a spus: - Acum nu mai este cuvant. Atunci cand intrebau fratii pe batrani si faceau ce le spuneau batranii, Dumnezeu le dadea cuvant pentru folosul celor care intrebau. Acum, insa, pentru ca intreaba, dar nu fac ceea ce aud, a luat Dumnezeu harul de la batrani si nu gasesc ce sa graiasca, fiindca nu mai este cel care sa lucreze. Auzind aceasta, au suspinat si au spus: - Roaga-te pentru noi, avva ! Ce ne asteapta in rai Odata, avva Paladie din Tesalonic a povestit ce l-a determinat sa se calugareasca: In tara mea, ca la trei stadii departare de zidurile orasului, era un monah care statea zavorat in chilia sa. Acest barbat foarte virtuos, milostiv si infranat, era de fel din Mesopotamia si se numea David. A stat inchis in chilia lui 60 de ani. Din pricina barbarilor, zidurile orasului erau pazite de ostasi. Intr-o noapte, ostasii care pazeau zidul din partea in care se afla chilia calugarului, au vazut ca prin toate ferestrele chiliei iesea foc. Soldatii au crezut ca barbarii au dat foc chiliei. Cand s-a facut ziua, soldatii au iesit si s-au dus la chilia batranului, insa au gasit pe batran nevatamat si chilia intreaga. Noaptea urmatoare, au vazut acelasi foc in chilie. Asa s-a intamplat nopti de-a randul. Asta s-a aflat in tot orasul si tinutul acela, incat multi oameni privegheau, noaptea, pe zid, ca sa vada focul. Asa sa intamplat pana la moartea batranului. Vazand aceasta minune de mai multe ori, mi-am zis: Daca Domnul daruieste robilor Sai in lumea aceasta o astfel de slava, cat de mare va fi slava in veacul viitor, cand fata lor va straluci ca soarele!.

Razbunarea celui sarac

Un sarac s-a dus la un bogat si i-a cerut de pomana. Cel bogat nu i-a dat nimic, ba mai mult, i-a zis: - Pleaca de aici. Saracul insa nu s-a clintit din loc. Atunci bogatul s-a suparat, a luat o piatra si a azvarlit-o in omul sarac. Acesta o luat-o de jos, a pus-o in buzunar zicandu-si in sine: - Am sa pastrez aceasta piatra pana ce voi avea prilejul sa i-o arunc in cap. Un astfel de prilej s-a ivit curand, cand bogatul a savarsit o fapta rea, i-a fost confiscata toata averea si fost intemnitat. Saracul s-a apropiat de dansul, a scos piatra din buzunar, s-a pregatit sa i-o arunce in cap, dar, gandindu-se putin, a zis: - In zadar am purtat piatra pana acuma. Pe cand omul acesta era puternic si bogat, ma temeam de dansul; acum insa il plang si-l compatimesc.

Osteneala este placuta Domnului

Un batran pustnic era nevoit sa-si aduca apa necesara dintr-un loc indepartat. Intr-o zi, din cauza oboselii a cazut la pamant. - La ce sa ma mai chinuiesc atata cu caratul apei, isi zise batranul. Imi voi muta coliba la marginea raului si acolo voi locui. In timp ce spunea acestea, a auzit pe cineva venind dupa el, numarandu-i pasii. - Cine esti?, ii zise batranul. - Sunt ingerul trimis de Dumnezeu pentru a-i numara pasii si a te rasplati pentru osteneala ta.

In urma celor vestite de inger, batranul s-a sculat si si-a mutat coliba si mai departe de apa.

O lupta cere hotarare si nebunie

Ferdinand Cortez, cel care a ocupat Mexicul, si-a intrebat oamenii cu care a debarcat: - Cine dintre voi doreste sa-mi urmeze in tara aurului? Toti au raspuns, in cor: - Nimeni nu vrea sa se intoarca, ci dorim cu totii sa intram in Mexic. La raspunsul acesta se asteptase cuceritorul. Apoi le zise: - Sa dam foc corabiilor cu care am venit, caci nu mai avem nevoie de ele. Prin aceasta insa si-au nimicit speranta reintoarcerii si revederea patriei. De aici incolo, pentru ei nu ramasesera decat lupta si astfel au ocupat Mexicul. Astfel este necesar pentru fiecare crestin sa rupa cu curaj legaturile care il leaga de pamantul acesta, ca sa nu se mai intoarca la ceea ce le-ar putea rapi cerul.

Sfantul Nicolae
Una din legendele Sfantului Nicolae ne spune ca acesta ar fi plecat cu Sfantul Ioan Cassian la intalnirea cu Dumnezeu. Mergand ei pe cale, dintr-o data in dreptul lor s-a ivit o caruta a unui amarat. Fiind grabiti spre intalnirea cu Dumnezeu, Sfantul Ioan Cassian i-a spus Sfantului Nicolae: "Parinte Nicolae, n-avem vreme de stat, trebuie sa ne grabim, sa alergam, ca ne asteapta Dumnezeu." Sfantul Nicolae si-a suflecat manecile si a zis: "Du-te tu inainte, Ioane! Te voi ajunge si eu din urma." S-a asezat la marginea drumului, s-a osarduit impreuna cu oamenii si, in sudoarea fruntii lui, murdarindu-se tot, din cap pana-n picioare - caci era noroiul mare la marginea drumului - au ridicat caruta, au pus-o pe drum, s-a sters repede de noroi si a plecat grabit sa se intalneasca cu

Dumnezeu si sa-si ceara iertare pentru intarziere. Dumnezeu intre timp, vorbea cu Sfantul Ioan Cassian. Sfantul Nicolae, apropiindu-Se de Dumnezeu, a zis: "Doamne, iarta-ma ca am intarziat. Iarta-ma ca sunt murdar". Mantuitorul ii raspunde: "Nicolae, erai aici dinainte de a fi aici. Pe cand ajutai la caruta aceea de la marginea drumului, tu erai deja la intalnirea cu Mine".

Nimic nu dobandim fara de osteneala

Avva Kronios a zis - Daca Moise nu si-ar fi manat turma pe Muntele Sinai, n-ar fi vazut Rugul Aprins. Fratele l-a intrebat pe batran: - Ce reprezinta rugul? El ii zice: - Rugul reprezinta lucrarea trupeasca, caci este scris: - Imparatia Cerurilor seamana cu o comoara ascunsa intr-un ogor. Fratele intreaba: - Asadar, fara osteneala trupeasca omul nu se va invrednici de nicio cinstire? Batranul zice: - E scris: "Cu ochii tinta la Cel Care incepe si desavarseste credinta, Iisus, Cel Care in locul bucuriei a indurat crucea", iar David zice: "Nu voi da odihna ochilor mei si atipire pleoapelor mele" si asa mai departe.

Suparat de ganduri
Un frate oarecare, fiind suparat de gandurile cele din pofta desfranarii, a mers la un batran mare si l-a rugat, zicand:

- Rogu-te, parinte, fa rugaciuni lui Dumnezeu pentru mine, ca ma supara foarte rau razboiul desfranarii, si pentru rugaciunea sfintiei tale ma va izbavi Dumnezeu de acea suparare! Raspuns-a lui batranul: - Bine, fiule, voi face rugaciune. Si asa batranul a inceput a se ruga lui Dumnezeu pentru dansul, iar fratele s-a dus la chilia lui. Si dupa cateva zile iar a venit fratele la acel batran, jeluindu-se ca nu se poate izbavi de acea suparare si rugandu-l sa se roage cu deadinsul lui Dumnezeu pentru dansul. Iar batranul iar a inceput a se ruga lui Dumnezeu pentru dansul, zicand: - Doamne, arata-mi mie fapta acestui frate si de unde-i vine lui acea deznadajduire si lucrare diavoleasca intr-insul, ca m-am rugat Tie pentru el si nu s-a izbavit de suparare. Si Dumnezeu i-a descoperit lui pe acel frate si l-a vazut pe el sezand si duhul desfranarii aproape de dansul cu care glumea si radea si se mangaia. Pe ingerul lui il vedea stand departe si maniindu-se pe el pentru ca nu alerga la ajutorul lui Dumnezeu, ci se indulcea cu necuvioasele sale ganduri si tot gandul si-l da spre mangaierea vrajmasului. Si a priceput batranul ca partea fratelui este pricina razboiului sau si chemandu-l, i-a zis: - Fiule, eu am cunoscut ca pricina acelui razboi esti tu insuti, pentru ca te indulcesti si te mangai si te dezmierzi cu acele ganduri spurcate pe care insuti de voia ta le gandesti si le primesti. Si asa l-a invatat cum sa se impotriveasca si sa stea impotriva gandurilor sale. Iar fratele, mult folosindu-se cu rugaciunea batranului, a mers la chilia sa.

Parintele care a mancat carne

Se spune despre Avva Stefan, ca era odata foarte bolnav si doctorii l-au silit sa manance carne. El avea un frate, foarte evlavios, care traia

potrivit poruncilor lui Dumnezeu. S-a intamplat sa vina fratele acesta chiar atunci cand batranul manca din carne. Cand l-a vazut, s-a intristat foarte tare, zicandu-si ca, dupa atata asceza si infranare, a mancat, spre sfarsitul vietii, carne. Dar indata a cazut fratele in extaz si a vazut pe cineva, care i-a spus: - Pentru ce te superi din pricina preotului pe care l-ai vazut mancand carne ? Nu stii ca el a mancat de nevoie si pentru ca sa faca ascultare ? Nu trebuie sa te superi. Iar daca vrei sa vezi in ce slava este fratele tau, intoarce-te si uita-te ! Cand s-a intors fratele, a vazut pe preotul Stefan alaturi de Hristos. Si i-a mai spus cel ce i s-a aratat: - Iata in ce slava este ! Slaveste, asadar, pe Cel ce slaveste pe cei ce Il iubesc cu adevarat

Pocainta si doar apoi Impartasanie

Imparatul bizantin Teodosie cel Mare, in anul 390, a pedepsit o rascoala din Tesalonic cu mai bine de sapte mii de executari. Printre cei pedepsiti cu moartea se afla insa si multi oameni de rand, nevinovati. La putina vreme dupa trista intamplare, imparatului a vrut sa ia parte la Sfanta Liturghie, spre a se impartasi cu Sfintele Taine. In acea vreme slujea la Altar episcopul Ambrozie. Acesta, iesindu-i inainte, intristat inca de fapta cea cruda a imparatului, l-a oprit la usa bisericii si i-a zis: - La pacatul savarsit, vrei sa mai adaugi inca si un altul, indraznind sa te impartasesti in mod nedemn ? Imparatul incerca atunci sa il puna inainte pe Regele David, care si el cazuse intr-un mare pacat. Vazand cum incearca sa se scuze, Ambrozie ii zise imparatului Teodosie:

- Urmeaza-i lui David in cainta, dupa cum i-ai urmat in pacat ! In acel moment, imparatul Teodosie a inteles greseala pe care era pe cale sa o implineasca. Cerand iertare episcopului, el renunta la gandul cu care venise la biserica, anume acela de a se impartasi. Din acel moment, pentru o anumita perioada, imparatul si-a lepadat toate podoabele, iar timp de mai bine de cateva luni de zile el nu a mai participat la adunarile credinciosilor, caindu-se inaintea poporului intreg. Abia dupa aceea, episcopul i-a dat dezlegare spre a se impartasi cu Sfintele Taine.

Juramant mincinos facut pe icoana

Doi prieteni, Ioan si Serghie, s-au legat amandoi cu fratia de cruce inaintea unei Icoane a Maicii Domnului din Manastirea Pecerska. Ioan era un om foarte bogat si avea un fiu, Zaharia, in varsta de cinci ani. S-a intamplat insa ca Ioan s-a imbolnavit de moarte, inainte de a muri, el l-a incredintat pe fiul lui Zaharia in grija fratelui lui de cruce, Serghie, lasandu-i pentru aceasta si o mare cantitate de aur si argint, pe care Serghie sa o pastreze spre a i-o inmana tanarului la implinirea majoratului. Dar cand Zaharia a ajuns la varsta cuvenita, tutorele lui, Serghie, adica fratele de cruce al tatalui lui mort, a negat cum ca ar fi primit in grija mostenirea lui. Zaharia atunci a zis: - Sa jure ca nu a primit in grija mostenirea mea chiar inaintea Icoanei Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, in fata careia s-a legat odinioara prin fratie de cruce cu tatal meu. Si daca inaintea acelei icoane el se jura ca nu a primit nimic in grija de la tatal meu Ioan pentru mine, atunci nici eu nu voi mai cere nimic de la el. Serghie s-a invoit. Dar jurandu-se in fata acelei icoane si vrand apoi sa se apropie si sa o sarute, o putere il tinea departe, nedandu-i voie sa vina la icoana. Serghie a inceput atunci sa strige ca un nebun catre Sfintii Parintii Antonie si Teodosie, care erau de fata acolo, zicand: - Nu-l lasati pe acest inger nemilostiv sa ma omoare !

Acel inger era un diavol infricosator, care il chinuia prin ingaduinta lui Dumnezeu. Asa a dat Serghie la iveala comoara pe care Ioan i-o incredintase demult. Cand au deschis cufarasul, s-a vazut ca aurul si argintul inchis acolo se dublase in cantitate. Aceasta se intimplase prin purtarea de grija a lui Dumnezeu. Primind banii, Zaharia i-a incredintat Manastirii Pecerska, iar el s-a tuns monah.

Calea spre smerenie

Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe: "Vad ca amintirea lui Dumnezeu ramane in sufletul meu. Batranul i-a raspuns: "Nu este mare lucru sa ai mereu cugetul impreuna cu Dumnezeu, dar este cu adevarat mare lucru sa te vezi pe tine mai prejos de orice faptura. Aceasta si osteneala trupului duc la smerenie.

Destul imi este numai sa te vad

"Trei parinti aveau obiceiul, in tot anul, de mergeau la fericitul Antonie. Si cei doi il intrebau pentru gandurile lor si pentru mantuirea sufletului, iar al treilea totdeauna tacea, neintrebandu-l nimic. Iar dupa multa vreme, i-a zis avva Antonie lui: iata, atata vreme ai de cand vii aici si nimic nu ma intrebi! Si raspunzand fratele, i-a zis: destul imi este numai sa te vad, parinte".

Despre mantuire
Se spune despre avva Ioan ca era mereu trist si ingandurat. Odata ucenicii i-au spus: - Avva, de ce esti mereu trist si abatut? Esti bolnav sau ai patit un necaz? Atunci avva Ioan le-a zis: - Ma gandesc la cuvintele Domnului Iisus Hristos si vad ca niciun om nu respecta porunca iubirii: "Iubeste-l pe aproapele tau ca pe tine insuti.

Iubirea vrajmasilor
Odata, un ucenic l-a intrebat pe parintele sau: - Ce trebuie sa faca omul sa fie asemenea lui Dumnezeu? - Sa faca numai ceea ce Dumnezeu poate face, a raspuns parintele. - Si ce poate face numai Dumnezeu, a intrebat din nou ucenicul. - Sa iubeasca pe dusmanul Sau.

Dezlegare la lapte in Postul mare

In Manastirea Esfigmenu, din Sfantul Munte Athos, in vremea egumenului Sofronie, vietuia un monah tanar, dar bogat in virtuti. In afara de multa sa evlavie, el se distingea si prin smerenie si multa nevointa. Dar fiindca firea lui era bolnavicioasa si fusese obisnuit cu un trai bun, caci provenea dintr-o familie nobila, atunci cand a inceput nevointa, s-a imbolnavit de tuberculoza. Egumenul i-a dat binecuvantare sa bea lapte chiar si in Postul Mare. Fratele a primit si a spus: - Sa fie binecuvantat. Dar fiindca avea multa credinta in Dumnezeu, si-a spus gandul sau egumenului: - Daca-mi dati binecuvantare voi bea ceai, iar Hristos Care il poate face lapte, poate chiar si sa ma vindece cu ceai. Egumenul a fost foarte miscat si i-a dat binecuvantare sa bea ceai in loc de lapte. Batranul Dorotei, ingrijitorul de bolnavi, spunea ca ceaiul acela l-a facut Hristos nu numai lapte, ci si medicament tamaduitor, care l-a vindecat pe monah de tuberculoza. Dupa aceea isi implinea indatoririle duhovnicesti si ascultarea cu usurinta si postea ca si ceilalti parinti.

Ce ne asteapta in rai
Odata, avva Paladie din Tesalonic a povestit ce l-a determinat sa se calugareasca: In tara mea, ca la trei stadii departare de zidurile orasului,

era un monah care statea zavorat in chilia sa. Acest barbat foarte virtuos, milostiv si infranat, era de fel din Mesopotamia si se numea David. A stat inchis in chilia lui 60 de ani. Din pricina barbarilor, zidurile orasului erau pazite de ostasi. Intr-o noapte, ostasii care pazeau zidul din partea in care se afla chilia calugarului, au vazut ca prin toate ferestrele chiliei iesea foc. Soldatii au crezut ca barbarii au dat foc chiliei. Cand s-a facut ziua, soldatii au iesit si s-au dus la chilia batranului, insa au gasit pe batran nevatamat si chilia intreaga. Noaptea urmatoare, au vazut acelasi foc in chilie. Asa s-a intamplat nopti de-a randul. Asta s-a aflat in tot orasul si tinutul acela, incat multi oameni privegheau, noaptea, pe zid, ca sa vada focul. Asa sa intamplat pana la moartea batranului. Vazand aceasta minune de mai multe ori, mi-am zis: Daca Domnul daruieste robilor Sai in lumea aceasta o astfel de slava, cat de mare va fi slava in veacul viitor, cand fata lor va straluci ca soarele!.

Are rost sa intrebe cel care nu implineste ?

Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand: - Parinte, umblu la batrani si imi spun de mantuirea sufletului meu si nimic nu pricep din cuvintele lor ! Ce sa fac? Oare sa nu merg sa mai intreb, de vreme ce nu fac nimic si sunt cu totui in necuratie ? Si avea batranul doua vase goale si i-a zis: - Mergi de adu un vas din acelea si toarna untdelemn si, clatinindu-l, varsa-l si pune-l la loc ! Daca a facut asa, de doua ori, i-a zis: - Adu-le pe amandoua acum, si vezi, care este mai curat ! I-a raspuns fratele: - Mai curat este cel in care am turnat untdelemn.

I-a zis batranul: - Asa este si sufletul ! Chiar de nu va tine minte nimic din cele ce intreaba, tot mai mult se curateste decat cel ce nu intreaba nimic.

Tacerea e scara cereasca

Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand: - Avvo, ce este tacerea si ce folos am de la dansa ? Iar batranul i-a raspuns: - Fiule, tacerea este aceasta: a sedea singur in chilie, cu intelepciune si cu frica lui Dumnezeu, ferindu-ti inima de ganduri si cugete necuvioase. O tacere ca aceea naste alte bunatati si-l pazeste pe calugar de sagetile cele aprinse ale vrajmasului si nu-l lasa sa fie ranit de ele. O, liniste fara de galceava ! O, scara cereasca ! O, fara de grija, maica umilintei ! O, fara de grija, luminatoarea sufletului ! O, tacere vorbitoare cu ingerii ! O, tacere, stralucitoarea inimii ! O, liniste fara galceava, nascatoare a toate bunatatile, intarirea postirii, fraul limbii, infranarea pantecelui ! O, liniste, indemnarea rugaciunii si a citirii Sfintelor Scripturi ! O, tacere ingrijoratoare numai pentru ale tale si totdeauna cu Hristos vorbitoare si neincetat vazator a mortii inaintea ochilor sai si pazitoarea luminii celei nestinse ! Pe aceea, cine o pazeste neincetat, canta zicand: "Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea, ca Tie se cuvine lauda si slava, in veci, amin!"

Cum sa mori fericit

Un om s-a dus odata la Sfantul Macarie, in pustie, si i-a cerut sa-i arate un mijloc de a muri fericit.

- Mergi in curtea bisericii si defaima mortii, a fost raspunsul. Tanarul a facut dupa cum a fost sfatuit, si cand s-a intors la Macarie a fost intrebat de raspunsul mortilor. - Nimic, a raspuns tanarul. - Mergi atunci maine si lauda-i, i-a zis Macarie. Tanarul, dupa ce a facut intocmai, s-a intors si a zis: - Nici acum nu mi-au raspuns nimic. Atunci sfantul i-a zis: - Asculta, fiul meu, daca vrei sa traiesti bine si sa mori fericit, atunci fii asemenea celor morti, adica nu cauta lauda sau defaimarea oamenilor, ci lasa-te in grija bunatatii si indurarii lui Dumnezeu

Lenesul si plata ascultarii

Intr-un sat vietuia un batran muncitor. El avea un fiu, insa pe cat de harnic era batranul, pe atat de lenes era fiul sau. La un moment dat, fiul veni la tatal sau si ii zise: - Tata, am vazut pe ulita niste baieti incaltati cu ghete noi. As vrea si eu asemenea ghete. - Mai baiete, i-a raspuns batranul, uite cum facem: in pod, este o gramada de grau ce trebuie vanturat, ca altfel se umezeste si se strica; pana ce termini tu de vanturat, eu fac rost de bani si mergem sa cumparam ghetele pe care le vrei. Baiatul s-a urcat repede in podul casei, dar nu prea il tragea inima la munca. Astfel, el s-a culcat pe un brat de fan, a tras un pui de somn, dupa care a alergat in curte, strigand:

- Gata treaba, am vanturat tot graul. Acum putem merge sa luam ghetele ? - Nu ! a raspuns batranul categoric. Ti-am spus sa vanturi graul, nu sa pierzi vremea. Baiatul s-a urcat iarasi in pod, dar nu putea intelege de unde stia tatal sau ca el nu vanturase graul. Probabil ca l-a surprins dormind si nu l-a trezit, ca altfel nu se poate. Asa ca, dupa ce s-a urcat iarasi in podul casei, s-a pus la panda in loc sa aiba grija de grau. A stat el pret de jumatate de ceas, cu ochii atintiti spre tatal sau, care muncea de zor in curte, si, socotind el ca-i de ajuns, se duse iarasi in gradina. - Tata, am terminat toata treaba, n-a ramas bob de grau neintors. Acum putem lua ghetele ? - Fiule, dupa ce ca esti lenes, mai esti si un mare mincinos. Nu ti-e rusine ?! Sa stii ca, daca nici de data asta nu te duci in pod si nu faci treaba cum se cuvine, nu mai vezi nici o gheata. Cand a vazut baiatul ca altfel nu se mai poate, s-a urcat in pod, a pus mana pe lopata si a inceput sa vanture graul. Dar, cum a bagat lopata in gramada, a gasit ascunsa in grau o traista cu o pereche de ghete nounoute, exact asa cum isi dorea el. De bucurat, s-a bucurat, cum era si de asteptat, dar, in acelasi timp, ii crapa obrazul de rusine pentru minciunile sale de mai-nainte. Fara sa-l mai puna nimeni, a vanturat tot graul, dupa care s-a dus si in gradina sa isi ajute tatal. Acum simtea intr-adevar ca merita ghetele.

Diavolul iubeste barfa

Avva Casian mai povestea despre un alt batran din pustie ca l-a rugat pe Dumnezeu sa i se dea har, in asa fel incat sa nu dormiteze niciodata cand are loc vreo convorbire duhovniceasca; si, dimpotriva, daca cineva se apuca sa barfeasca ori sa spuna fleacuri, sa adoarma pe loc, pentru ca urechile sale sa nu guste un asemenea venin. Zicea: "Diavolul atata la vorbarie goala si lupta impotriva invataturilor duhovnicesti, dand urmatorul exemplu: "Odata, cand spuneam unor frati lucruri folositoare,

acestia au cazut intr-un somn atat de adanc, incat nici genele nu si le miscau. Vrand sa arat ca la mijloc este lucrarea demonului, am inceput sa povestesc fleacuri, indata fratii s-au inveselit si s-au trezit. Eu am suspinat si le-am zis: "Cat timp am vorbit despre lucruri ceresti, ochii vostri, ai tuturor, au fost cuprinsi de somn, dar indata ce am inceput sa spun fleacuri, toti v-ati trezit cu mare graba". Recunoasteti, asadar, fratilor, lucrarea demonului si fiti atenti si paziti-va sa nu mai adormiti cand faceti sau ascultati ceva duhovnicesc.

Care fapta este mai grea decat toate ?

Fratii l-au intrebat pe Avva Agathon: - Parinte, care este dintre toate lucrarile noastre, cea care cel mai mult efort ? El a raspuns, zicand: - Iertati-ma, dar nu cred sa existe lucrare mai mare decat rugaciunea catre Dumnezeu. De fiecare data cand un om vrea sa se roage, vrasmasii lui, demonii, incearca sa-l impiedice; deoarece ei stiu ca nimic nu-i tine pe ei mai departe decat rugaciunea catre Dumnezeu. In oricare lucrare a sa, omul persevereaza si apoi se odihneste, dar in ceea ce priveste rugaciunea, omul trebuie sa lupte pana la ultima lui suflare.

Firea celui stapanit de invidie

Odata, un imparat a voit sa ispiteasca firea celui invidios. I-a chemat la el pe un invidios si pe un iubitor de bani si le-a zis: "Poruncesc sa cereti de la mine orice veti voi si eu va voi da cu placere. Dar sa stiti ca celui ce va cere in urma, ii voi da indoit cat va cere cel dintai. Hai, cine cere intai?" Vazand imparatul ca se cearta multa vreme nevoind nici unul sa ceara intai, a poruncit invidiosului sa ceara primul. Acesta, atunci, de necaz ca va lua celalalt indoit, a cerut sa i se scoata un ochi, ca celuilalt sa i se scoata amandoi. Aceasta este firea celui stapanit de invidie.

Ziua si noaptea
Un batran intelept si-a intrebat ucenicii. Cum stiti ca s-a terminat noaptea si incepe ziua? Va spun eu, s-a repezit un ucenic. Cand de la distanta poti deosebi cainele de oaie! Nu, a raspuns batranul. Ar putea fi inceputul zilei, a spus altul, cand vazand de departe un arbore, poti spune daca este piersic ori smochin. Nici, a insistat inteleptul. Atunci cum putem sti? au strigat ucenicii. Cand privind in fata un om, vom vedea in el un frate! Altfel, orice ora a zilei ar fi, tot noapte este!

A intrat in moarte ca o fiinta vie

In cartea "Viata din inima mortii", Olivier Clement aminteste de o intamplare din viata mitropolitului Antonie Bloom. El avea un prieten care adesea i se plangea ca nu are timp de meditatie si rugaciune, iar post nu poate tine. Cand acesta se imbolnaveste de cancer, mitropolitul merge si il viziteaza, spunandu-i increzator: "Acum ai timp destul. Foloseste-l pentru a iti reciti viata si pentru a o impaca". Si, incet-incet, il invata postul, rugaciunea, il sfatuieste sa-si smulga din inima ura. La sfarsitul vietii, agonizand, bolnavul marturiseste: "Simt ca o sa mor, dar niciodata nu m-am simtit atat de viu. Afirmatia ulterioara a mitropolitului Antonie este remarcabila: "Si a intrat in moarte ca o fiinta vie".

Puterea credintei
Intr-un sat, o femeie avea un urs pe care il domesticise si il tinea legat. Intr-o zi, a dorit sa plece intr-un sat vecin, situat dupa o padure. S-a dus la urs si i-a spus: "Sa stai linistit aici, sa nu incerci sa te dezlegi. Ursul era puternic si se eliberase de mai multe ori, insa, i-a dat a intelege ca a priceput. Femeia a plecat. Trecand prin padure, la un moment dat a auzit tropote puternice in urma ei. S-a uitat in spate si a vazut ca ursul venea alergand. L-a asteptat, si-a pus mainile in solduri si a inceput sa-l certe: "Nu ti-am spus sa stai acasa? Esti obraznic! Esti neascultator! L -a lovit peste obraz si i-a spus sa se intoarca acasa.

Dupa ce femeia si-a rezolvat treburile in satul vecin, seara s-a intors si ea acasa. Spre marea ei mirare, ursul era legat asa cum il lasase. Ce se intamplase? Ursul din padure fusese alt urs. Un urs salbatic, care venea dupa dansa cu gand agresiv sa o atace. Dar femeia i-a poruncit cu atata siguranta si cu atata credinta ca este ursul ei, despre care stia ca o asculta, incat acest urs salbatic a ascultat-o ca si ursul ei de acasa.

Calugarul sa nu-l subestimeze pe mirean

Pe cand sedea odata impreuna cu fratii, Avva Siluan si-a iesit din sine si a cazut cu fata la pamant. Dupa putin s-a ridicat si, iata, plangea. Fratii l-au rugat, zicand: - Parinte Siluan, spune-ne, ce ai ? Iar el tacea si plangea. Cum ei il sileau mai mult, a zis: - Am fost rapit la Judecata si am vazut multi monahi care erau dusi inspre osanda si multi mireni care mergeau in Imparatie. Din pricina aceasta, Batranul se tanguia mereu cu inima si niciodata nu vroia sa iasa din chilia sa. Daca, insa, se intampla sa iasa, silit de vreo trebuinta, isi acoperea chipul cu culionul.

Convorbire cu un cersetor
Un invatator vestit s-a rugat lui Dumnezeu mult si cu ravna, ca El sa-i arate pe acel om de la care ar fi putut sa invete calea adevarata spre Imparatia Cerurilor. Si iata ca odata intalneste langa usile bisericii un cersetor batran, imbracat in zdrente, plin de bube si rani puroinde. Trecand pe alaturi, dascalul il saluta dupa obicei, zicand: - Buna ziua, batrane! Batranul ii raspunde:

- Nu tin minte sa fi avut vreodata o zi rea! Invatatorul, auzind un asemenea raspuns s-a oprit si, ca si cum ar fi voit sa-si indrepteze salutarea, a spus: - Sa-ti dea Domnul fericire! Batranul a raspuns: - Eu niciodata nu am fost nefericit! S-a mirat invatatorul si, gandindu-se ca poate batranul nu a auzit bine, si-a preschimbat salutul si a grait: - Ce spui batrane? Eu iti doresc sa fii in bunastare.. Batranul i-a raspuns iar: - Eu niciodata nu am fost nenorocit. Incercandu-l pe batran, invatatorul a mai spus: - Iti doresc ceea ce singur iti doresti. Batranul a rostit: - Nu duc lipsa de nimic, fiindca toate, cum le doresc, asa mi se si intampla, iar bunastare vremelnica nu caut. - Sa te mantuiasca Dumnezeu pentru acestea. Dar spune-mi, tu esti singurul dintre napastuiti care nu suferi nevoi? Nu pot pricepe cum te-ai ferit de nenorociri! - Domnul meu, asa este precum am raspuns salutarii tale. Nu am cunoscut vreodata o oarecare nefericire sau necaz. Ce stare mi-a dat Dumnezeu, pentru aceea si-I multumesc, iar daca nu-mi doresc bunastare, tocmai intru aceasta se afla bunastarea mea. Eu nesocotesc fericirea si niciodata nu o cer Tatalui Ceresc. Nu simt nenorocirea, asemenea cu cei carora toate li se fac dupa a lor dorinta. Daca sufar de foame, pentru aceea multumesc lui Dumnezeu, ca unui Parinte care stie ce-mi trebuieste. Daca indur frigul sau sunt patruns de ploaie, sau altceva rabd din vitregiile vazduhului, ii multumesc de asemenea lui Dumnezeu. Cand toti ma hulesc, il slavesc pe Domnul, stiind ca toate acestea sunt randuite de El, si nu se poate sa fie rele cele ce sunt iconomisite de El. Asemenea si cu toate cate le ingaduie Dumnezeu -

bune sau rele, dulci sau amare - toate le primesc indeobste din mana Bunului Parinte, si astfel voiesc numai ce voieste si Dumnezeu. Si asa se fac toate dupa dorinta mea. Cu adevarat nenorocit este cel ce cauta fericire in aceasta lume, pentru ca in viata aceasta fericirea cea nemincinoasa este a te incredinta in toate voii Domnului. Iar voia lui Dumnezeu intotdeauna este desavarsita, buna si dreapta. Eu insa straduindu-ma in toata vremea sa-mi plec voia mea inaintea dumnezeiestii voiri, ma socotesc peste masura de fericit. Invatatorul socotind ca-l va pune pe batran in cumpana, a zis: - Spune-mi, rogu-te, aceleasi ti-ar fi gandurile si daca Dumnezeu te-ar trimite in iad? - Oare chiar El o sa ma trimita in iad? El stie ca eu ma tin puternic de El prin adanca smerenie si prin dragostea nefatarnica ce-I port. Cu aceste doua legaturi eu m-am legat atat de puternic de Domnul, incat, oriunde m-ar trimite, acolo il voi lua si pe El cu mine, si pentru mine e cu mult mai bine sa fiu cu Domnul in afara Cerurilor, decat in Ceruri fara El. S-a minunat dascalul de asemenea raspunsuri ale batranului, si a cugetat in sine ca aceasta este cu adevarat calea cea mai scurta spre Dumnezeu, cand oamenii isi pleaca voia lor inaintea sfintei si dumnezeiestii Vointe. Dorind insa dascalul sa mai incerce intelepciunea cersetorului, a intrebat: - De unde ai venit aici? - De la Dumnezeu am venit. - Unde L-ai gasit pe Dumnezeu? - Acolo unde mi-am intors sufletul de la toate lucrurile zidite, prin ganduri si constiinta curata. - Cine esti tu? - Cine vezi, dar sunt multumit de aceasta stare si n-as da-o pe toata bogatia imparatilor pamantesti. Adevaratul imparat este orisicare om care stie sa-si fie stapan si sa-si carmuiasca gandurile sale. - Dar unde este imparatia ta? Cersetorul a raspuns, aratand cu mana la cer:

- Acolo este imparatia mea. - Cine te-a invatat pe tine, batrane, toate acestea si cine ti-a dat aceasta intelepciune? - Domnul meu, iti voi spune despre mine ca in toata vremea petrec in tacere si de ma rog ori cuget la cele cuviincioase, ma sarguiesc mai mult decat toate a fi in unire cu Dumnezeu si deplin impacat cu voia Sa. Invatatorul l-a lasat pe cersetor si mergand intru ale sale, lauda pe Domnul Dumnezeu care a dat atata intelepciune batranului cel sarac.

Prejudecatile ii tradeaza pe oameni

La sfarsitul unei zile, un satean se aseza pe banca de langa poarta curtii sale si privea cum soarele se ascunde incet, incet dupa linia orizontului. Pe drum trecu un om care se intorcea de la camp. Acesta gandea in sinea lui despre cel asezat pe banca: - Ce om lenes! Probabil ca a stat asa, fara sa faca nimic, toata ziua. La putina vreme trecu pe drum un altul. El se gandea: - Ce om desfranat! Sta asa la poarta ca sa se uite la fetele care ii trec prin fata casei. Trecu si un al treilea, si acesta cu gandurile lui: - Omul asta e de buna seama un mare muncitor, isi spunea in sine trecatorul. Dupa ce a trudit toata ziua, sta acum si se odihneste. Voi ce credei ? Care dintre cei trei avea dreptate ? Eu unul nu stiu, dar banuiesc ca primul era un lenes, al doilea un desfranat, iar al treilea un sarguincios. Si asta pentru ca de cele mai multe ori, prejudecatile ii tradeaza pe oameni

Semnul divin
Intr-un sat se ridica o biserica. Pentru finalizarea lucrarilor mai era nevoie de 6. 000 de lei. Doi boieri ai satului stateau langa biserica ce se ridica si se intrebau de unde sa ia banii pentru incheierea lucrarilor. In timp ce se sfatuiau, a cazut langa ei o grinda, fara a-i vatama. Atunci unul dintre ei a spus:

- Eu dau 3.000 de lei. - Si eu ceilalti 3.000, zise boierul celalalt.

Cum ne dam viata pentru aproapele ?

Un tanar l-a intrebat pe un batran calugar: - Ce inseamna, parinte, "mai mare dragoste nu este, decat sa isi puna cineva viata pentru prietenul sau" ? - Fiule, zise batranul, daca auzi ca un altul, aproapele tau, spune despre tine cuvinte de ocara sau te jigneste si ai putea sa-i raspunzi si tu la fel, dar nu o faci, ci dimpotriva, te silesti sa rabzi si sa nu rasplatesti raul cu rau, atunci iti pui viata pentru aproapele tau.

Are rost sa intrebe cel care nu implineste ?

Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand: - Parinte, umblu la batrani si imi spun de mantuirea sufletului meu si nimic nu pricep din cuvintele lor ! Ce sa fac? Oare sa nu merg sa mai intreb, de vreme ce nu fac nimic si sunt cu totui in necuratie ? Si avea batranul doua vase goale si i-a zis: - Mergi de adu un vas din acelea si toarna untdelemn si, clatinindu-l, varsa-l si pune-l la loc ! Daca a facut asa, de doua ori, i-a zis: - Adu-le pe amandoua acum, si vezi, care este mai curat ! I-a raspuns fratele: - Mai curat este cel in care am turnat untdelemn. I-a zis batranul: - Asa este si sufletul ! Chiar de nu va tine minte nimic din cele ce intreaba, tot mai mult se curateste decat cel ce nu intreaba nimic.

Ce ii este placut lui Dumnezeu?

Se zice ca Dumnezeu a trimis odata pe un inger pe pamant si i-a spus: "Ingere, du-te pe pamant, umbla pe unde vrei si cat vrei, si gaseste-mi cel mai pretios lucru pe care vei crede tu ca Mi-l poti aduce, din cele care exista pe pamant. Si a umblat ingerul prin multe locuri si multa vreme, cu multa atentie si cu multa bagare de seama. Trebuia sa aleaga un lucru care sa-I placa lui Dumnezeu, asa ca nu era lucru de gluma. A nimerit intr-un loc unde era in toi un razboi si unde un om murise la datorie. Lasase in urma o familie, lasase idealuri, lasase planuri acasa, dar a inteles sa-si dea viata pentru tara cu generozitate si eroism. Ingerul s-a apropiat de el si a cules o picatura din sangele lui si si-a spus: Sacrificiul acesta trebuie sa fie considerat de Dumnezeu drept cel mai mare". S-a dus la Dumnezeu si a luat Dumnezeu picatura de sange si a spus: Intr-adevar, ceea ce Mi-ai adus e un lucru extraordinar, un lucru mare. Dar poate ca nu e cel mai mare. Eu ziceam de cel mai mare. Mai du-te, mai umbla, mai plimba-te, mai vezi, mai cauta". Si s-a dus ingerul din nou si, la un moment dat, a nimerit intr-un spital. Acolo era pe moarte o sora de caritate care a ingrijit un bolnav, avand o boala infectioasa, din care cauza nimeni nu voia sa ingrijeasca de dansul. Ea insa s-a sacrificat ingrijind bolnavul acela, stiind ca se va molipsi si ea. Ceea ce s-a si intamplat. S-a imbolnavit si acum era pe moarte. Ingerul si-a zis: ,Acest sacrificiu trebuie sa fie cel mai mare". Si ia luat ultima rasuflare, inainte de a muri si i-a dus-o lui Dumnezeu. Si i-a spus Dumnezeu: Ingere, te-ai gandit bine. E mare intr-adevar sacrificiul pe care l-a facut infirmiera pentru aproapele ei. Si-a dat viata pentru el. Dar poate exista si altceva. Poate exista si ceva mai mare". Si a venit ingerul iarasi pe pamant si a dat de un mare hot, un faradelege si fara Dumnezeu, un om fara nici o norma morala, un om gata la toate relele, fara constiinta, care tocmai se hotarase sa se duca sa prade o familie de crestini. Se inarmase cu toate uneltele care ii trebuiau pentru furtul pe care si-l propusese. Astepta sa se faca seara si sa se innopteze. Cand s-a innoptat, s-a dus spre casa celor pe care era gata chiar sa-i ucida, numai sa-si ajunga scopul. Dar, inainte de a intra in casa, s-a uitat pe geam sa vada ce se intampla acolo. Si ce-a vazut inauntru? A vazut o femeie care tocmai isi culca pruncul. Isi facuse

rugaciunea, facea semnul crucii deasupra pruncului si era gata sa-l adoarma. In clipa aceea hotul si-a adus aminte de mama lui, care tot asa facea si cu dansul cand era mic, si un val de remuscare l-a cuprins dintr-o data. Parca s-ar fi intors sufletul inapoi intr-ansul. S-a gandit la nelegiuirea pe care voia s-o faca. S-a gandit la toate nelegiuirile pe care le facuse pana atunci si, impresionat de cumintenia pe care o vazuse in casa, de seninatatea pe care o citise pe chipul copilului si ingrozit de fapta pe care era gata s-o comita, i-a scapat o lacrima. Vazand-o, ingerul si-a zis: "Aceasta trebuie sa fie". A luat lacrima si i-a dus-o lui Dumnezeu. Si Dumnezeu i-a zis: Aceasta este. Ai gasit-o. Lacrima de pocainta. Lacrima de intoarcere a celui ce parea pierdut pentru totdeauna.

Usa limbii
Un frate s-a dus la avva Pimen in a doua saptamana din Postul Mare si, dupa ce i-a destainuit gandurile si si-a gasit pacea, ii zice: "Cat pe ce sa nu vin aici astazi. Batranul il intreaba de ce. Fratele zice: "Mi-am spus ca din cauza Postului Mare nu-mi vei deschide. Avva Pimen ii zice: "Noi n-am invatat sa incuiem usa de lemn, ci mai degraba usa limbii.

Vietuirea sfanta nu cere performante

Au mers odinioara trei frati la Schit, la un batran sfant si a zis unul: - Am invatat, parinte, Vechiul Testament pe de rost. Si i-a raspuns batranul: - Ai umplut vazduhul de cuvinte. Al doilea a zis: - Eu mi-am si scris Testamentul Vechi si pe cel Nou. Si i-a zis batranul: - Tu ai umplut ferestrele de hartii.

Iar cel de-al treilea, a zis: - Mie mi-au crescut buruieni pe vatra focului. Si i-a zis batranul: - Tu ai gonit iubirea de straini de la tine.

Neagoniseala
Avva Teodor de la Ferme avea trei carti bune. S-a dus la avva Macarie si-i zice: "Am trei carti bune, care-mi trebuie, iar fratii mi le cer, si ei, cu imprumut si le folosesc. Spune-mi, ce sa fac: sa le tin pentru folosul meu si al fratilor ori sa le vand si sa dau banii saracilor?". Batranul a raspuns: "Bune sunt toate faptele, dar mai buna dintre toate este neagoniseala". Cum a auzit, avva Teodor s-a dus, a vandut cartile si a dat banii saracilor.

O lectie despre inchinare

Intr-un sat traia un copil care se nascuse fara maini. Cu toate ca era de mic orfan, se arata tuturor plin de bucurie. Intr-o zi de sarbatoare, un boier al locului, iesind din biserica, l-a vazut pe copil ca sarea cu picioarele desculte, inainte si inapoi, la dreapta si la stanga, peste o balta. Ce faci, blestematie? Asa se iese de la Sfanta Biserica? Copilul ii raspunse: Iertare, domnia-ta, dar daca n-am maini, ca toata lumea, ma inchin cum pot, sarind crucis in cele patru colturi. Boierul s-a dat un pas inapoi, si-a facut o cruce mare, multumind lui Dumnezeu pentru cele descoperite.

Rabdarea poate intrece izbanda

Un batran l-a vazut pe ucenicul sau ca este foarte suparat si necajit razboit - de dracul curviei.

Si i-a zis lui: - Fiule, vrei sa-L rog pe Dumnezeu sa departeze de la tine si sa te paraseasca acest razboi? Iar el a zis: - Ba nu, parinte, ca de ma si supara si ma necajeste acest razboi si ma ostenesc muncindu-ma, dar vad din osteneala roada rabdarii intru mine. Pentru aceasta mai vartos te roaga pentru mine, parinte, sa-mi dea Dumnezeu rabdare ca sa pot purta cu multumire aceasta ispita. Zis-a lui, batranul: - Acum, fiule, am cunoscut ca esti in sporire si ca ma intreci.