Cele sapte elemente despre care vorbeste el, sunt:

1.Rusinea (Barbatii nu plang)

2.Absenta emotionala (Nu stiu ce simt)
3.Nesiguranta masculina (M-am plictisit sa fiu cel mai bun)
4.Narcisimul (Uita-te la mine, asculta-ma, atinge-ma, simte-ma)
5.Agresivitatea (Iti arat eu cine e seful)
6.Autodistrugerea (Sunt un ratat)
7.Initiativa sexuala (Vreau sex acum)
Pentru a ne da seama de modul de abordare pe care trebuie sa-l aplicam, trebuie sa intelegem ca
intrebarile la care dorim raspuns sunt mai bune, mai putin bune, exista diverse moduri de a pune
intrebari, momente in care este bine sau nu sa le pui.
I. Stim ca barbatii nu isi exprima sentimentele la fel cum o fac femeile, pe considerentul ca ei trebuie sa
ramana pe pozitii. Insa isi vor transmite toate nemultumirile legate de ei asupra partenerei si vor incepe
sa o critice referitor la haine, par si alte aspecte care ii deranjeaza la propria lor persoana. Femeia va
ajunge in stadiul in care sa simta rusinata de propriile imperfectiuni si ii va reprosa lui ca este prea critic.
Aici intervine cearta. Aceasta insa poate fi depasita daca barbatul accepta situatia in care se afla, sau
daca femeia vine in ajutorul lui. Cartea ne invata ca fiecare dintre noi putem fi terapeutii partenerilor
nostri.
In cartea sa Barbatii sunt de pe Marte, femeile de pe Jupiter, John Gray explica faptul ca, atunci cand
femeile vorbesc despre sentimente dureroase sau probleme, barbatii o iau personal si simt ca trebuie sa
faca ceva ca sa rezolve problema. Si daca nu o pot rezolva, atunci se simt frustrati. Prin urmare, nu e
adevarat ca barbatii nu sunt capabili sa empatizeze cu suferinta unei femei sau sa o asculte. Insa, pentru
a face asta, ei trebuie sa-si permita asa cum se simte femeia ranita, expusa, vulnerabila. Si isi spun nu,
multumesc. Acest dialog interior este primul suspect atunci cand un barbat vorbeste (sau nu vorbeste)
fara sens. Puteti paria (si veti castiga sigur) ca barbatii care nu ofera informatii sau lasa frazele
neterminate sau spun lucruri care nu au nicio legatura cu subiectul discutiei se lupta de fapt, cu rusinea.
Cand barbatilor le este rusine, ei incearca sa minimizeze acest sentiment prin necomunicare (tacere),
comunicarea faptelor opuse (minciuna), sau comunicare indirecta (eschivare). Si asta nu din cauza ca
rusinea este o emotie prea dureroasa pentru ei, ci mai degraba pentru ca rusinea este si un semnal ca
alte sentimente tulburi pandesc undeva, in forul lor interior. Astfel, rusinea serveste ca mijloc de
intimidare si ca aducere aminte ca nici macar sa nu se gandeasca la alte sentimente.
Prin urmare, daca dorim sa intram intr-o relatie de schimburi profunde cu un barbat, trebuie mai intai sa
patrundem prin stratul gros de rusine care il blocheaza.
Dorinta de nestapanit a barbatilor de a se confesa este una dintre modelele simple prin care incearca sa
faca fata rusinii. Alt mecanism des folosit este utilizarea umorului sarcastic, autodepreciativ, intalnit in
spectacolele de comedie. Alta metoda este amanarea si evitarea anumitor lucruri ce trebuie facute.
In Shame, psihiatrul Michael Lewis de ce aceste tipuri de comportamente ajuta la reducerea sau
negarea rusinii. Prin uitare, ne mutam atentia de pe situatia generatoare de rusine catre altceva. Prin

marturisire sau razand de noi insine, ne privim dintr-o perspectiva exterioara. Daca gasim modalitatea
de a vorbi despre rusine, atunci treaba este aproape rezolvata. Problema cea mai complicata este ca, de
cele mai multe ori, barbatii nu sunt deloc constienti de rusinea lor. Sunt persoane care nu pot tolera
rusinea, pe motiv ca se apara de eventualele sentimente dureroase. Poate ca asa e, dar ignoranta are si
ea pretul ei, iar pretul este platit de cele mai multe ori de ceilalti. Specialistii in psihologie sociala spun
ca, in timp ce femeile tind sa le atribuie celorlalti succesele personale, dar cred ca esecurile le apartin,
barbatii fac exact invers. Iar pentru a scapa de sentimentul de rusine, barbatii isi proiecteaza lipsurile
asupra altora. Si in cazul iesirilor in oras sau relatiilor intime, acesti altii sunt in general femeile candide.
De cele mai multe ori, atunci cand incearca sa cunoasca o femeie, barbatii au in minte o lista de atribute.
Si desi poate unele femei iau note mari la aceasta evaluare, barbatul de fiecare data tinde sa se axeze pe
partile mai putin placute ale acesteia. Cand un barbat este rautacios intr-o discutie, sunt mari sanse ca
el sa incerce sa-si nege sentimentele de rusine si inadecvare.
Experientele clinice si cercetarile arata ca, in timp ce femeile tind sa se rusineze din cauza problemelor
legate de felul in care arata si sa simta esecul relatiilor interpersonale, barbatii sunt mai predispusi sa le
fie rusine din cauza rezultatelor, fie ele profesionale sau sexuale. Atunci cand barbatul critica femeia
datorita propriilor sale esecuri, aceasta este mai mult decat pregatita sa primeasca si sa internalizeze
proiectia barbatului. La urma urmei, este predispusa, sa-I fie rusine de felul in care arata si de faptul ca o
sa esueze intr-un context relational, iar barbatul profita intuitiv exact de aceste lucruri. Si desi femeia
confirma spusele barbatului, este suparata pe barbatul care a facut-o sa se simta asa. Asa ca ori
riposteaza, ori se retrage in tacere. Acum este clar pentru barbat ca a gresit undeva. Dar, nestiind ca a
fost motivat doar de sentimentele proprii de rusine legate de cu totul altceva, nu poate rectiona decat
insistand ca nu a intentionat sa o critice. Femeia nu prea il crede si, simtindu-se si mai jignita de aceasta
negare, il face nepasator si greu de cap. Barbatul se simte atacat, asa ca raspunde cu aceeasi moneda si
ii spune ca e prea sensibila si se apara mereu.
Cu toate ca este adeseori mascata sub aparente inofensive, rusinea este in realitate prima linie de
aparare a barbatilor. De aceea, atunci cand se simt vulnerabili, se inarmeaza si inainteaza pentru a nu
lasa rusinea de a fi vazut vulnerabil la vedere.
Acceptarea si iubirea propriei persoane reprezinta o conditie preliminara pentru acceptarea si iubirea
celorlalti. Tot acesta este motivul pentru care, daca ti-e rusine de secretele pe care le tii bine ascunse,
nu-I poti cere partenerului sa lase orice rusine deoparte. Pentru ca este un paradox al societatii noastre
faptul ca, desi majotitatea comportamentelor deviante apar la sexul masculin, barbatii sunt mai putin
toleranti decat femeile cu devierile de la norma. Barbatii sunt mult mai predispusi sa devalorizeze sau sa
condamne diversitatea, imaginatia creatoare, homosexualitatea, lipsa unei locuinte, incorectitudinea la
locul de munca, spiritul rebel si tot ce tine de comportamentul excentric, neconventional. Motivul
pentru care barbatii sunt mai preocupati de conventii este potentialul lor crescut pentru abatere.
Recunoasterea si discutarea sentimentelor de rusine ajuta la deschiderea canalelor de comunicare. Intrun fel, chiar sentimentul de rusine este o poarta catre deschiderea emotionala, atata vreme cat nu ti-e
frica sa pui intrebari despre el. Si nu trebuie sa fi terapeut ca sa pui intrebari stupide.N-ai nevoie decat
de curaj. Trebuie sa renunti la ceea ce crezi ca stii despre oameni. Daca nu faci presupuneri despre
lucrurile care provoaca rusine, atunci esti mai deschis la a pune intrebari stupide si la a afla care sunt
aceste lucruri. Barbatii cu fantezii, ganduri sau obiceiuri neobisnuite au o inclinatie speciala spre a se
simti ciudati. Oricine dorestesa stie ce in mintea unui barbat trebuie sa inteleaga in primul rand cum
functioneaza propria sa minte, cu fantezii cu tot.

In situatiile de zi cu zi, barbatul cu care doar va intalniti sau aveti deja o relatie poate avea sau nu astfel
de fantezii sexuale. Sunt mari sanse ca el saaiba fantezii sexuale despre care sa nu va spuna, deoarece ii
este rusine.
In general, intrebarile sunt un instrument simplu si usor de utilizat si eficient; reprezinta, deasemenea,
cea mai buna tehnica in vanzare-si-negociere, pentru ca te ajuta sa afli cat mai multe despre interesele si
nevoile clientului sau partenerului. E mai greu sa pui intrebari stupide, caci poti sa pari ridicol. Doar ca,
in cazul rusinii, dupa cum sigur va amintiti, un anumit grad de autoexpunere este un avantaj.
Cheia succesului in interogarea unui barbat este, in mod paradoxal, sa nu va intereseze raspunsurile.
Trebuie sa puneti intrebarile ca un copil, din curiozitate naiva, si nu pentru ca sunteti in cautarea
adevarului, pentru ca doriti sa-l ajutati sau sa-l eliberati de secrete. Deci, in primul rand, nu puneti
intrebari atunci cand chiar doriti sau aveti nevoie sa stiti, decat daca aveti convingerea ca barbatul este
gata sa se confeseze. Incepeti sa puneti intrebari numai atunci cand aveti un interes detasat, deschis,
intelectual despre subiectul respectiv si puneti intrebarile intr-un fel care sa demonstreze o atitudine de
acceptare si dorinta de a auzi raspunsul. Atata vreme cat nu dati impresia de cicaleala, puneti intrebari
pentru a forta barbatul sa-si depaseasca rusinea.
Rasul cu sau langa persoana rusinata este un lucru fabulos pentru ca permite recunoasterea faptului ca
exista, defapt, ceva de care sa te simti stanjenit. Rasul plaseaza experienta rusinii in perspectiva si
salveaza persoana in cauza de la deprimare si autocompatimire.
Daca doriti ca barbatul care nu isi constientizeaza rusinea sa fie constient de ea, tot ce aveti de facut
este sa aruncati mingea inapoi in terenul lui, atunci va ataca pe dumneavoastra pentru insuccesele sale.
Lasa-l sa fiarba in suc propriu si spune-I cate-o replica gen Sa vorbesti cu mine doar cand ai ceva dragut
sa-mi spui. Asta ii va da timp de gandire si va constientiza in cele din urma unde este problema.
Mai exista o tehnica care merita mentionata. Nu necesita niciun effort, dar este cel mai greu de invatat.
Este vorba despre tacere. Uneori, cand barbatul gaseste curajul de ascoate la iveala ceva de care ii este
rusine, e mai bine sa nu spuneti nimic. Cu alte cuvinte, daca nu reactionati, mesajul pe care il transmiteti
este Mare scofala, care ii permite partenerului sa elaboreze.
Deschiderea si toleranta pot ajuta barbatii sa-si depaseasca rusinea vazuta ca o barierea in
comunjicare. Dar nu ii vor lipsi de experimentarea ei.

II. Daca stadiul de rusine poate fi depasit de oricine, absenta emotionala este o bariera mult mai greu de
depasit. Atunci ce e de facut cand cineva nu simte?Partial, solutia consta in fructificarea sentimentelor
deja existente, nu cautarea celor care nu exista.
Vestea buna este ca din ce in ce mai multi barbati incep sa vorbeasca deschis despre sentimentele lor;
cea rea este ca vorbesc despre total altceva, decat tema propusa pentru discutie. Din acest punct de
vedere, in masura in care femeile pot tolera sentimente mai dureroase, ele sunt mai puternice
psihologic decat barbatii. Acestia, temandu-se de durerea psihica, isi transforma suferintele in filozofii
sau activitati. Sau, uneori, intr-o mare gluma.
Barbatii care au pierdut persoane apropiate cand erau foarte tineri sunt mai expusi la acest sindrom:
sentimentele lor mor o data cu moartea unui parinte, fapt care le aduce dublul beneficiu de a nu simti
pierderea in timp ce raman loiali sau apropiati de parintele mort. Acesti barbati au trecut, intr-un fel,

printr-un Holocaust psihologic. Emotional vorbind, au vazut tot ce era mai rau. Prin urmare, nu au mult
de pierdut, iar filozofia lor sentimentala este cu cat mai putin, cu atat mai bine. Se indoiesc de tot si de
toate, rad de orice, nu au nimic sacru. In psihiterapie, ca si in casnicie, asemenea barbati pot starni
frustrari, pentru ca sentimentele lor sunt inaccesibile-si nu poti scoate apa din stanca. Pe de alta parte,
ei pot fi incredibil de emotionanti, pentru ca sunt atat de bine dezvoltati intelecual, incat stiu ca sufera
din cauza incapacitatii lor de a simti.
Cei mai multi dintre noi ne putem aminti durerea iubirii neimpartasite: dorul, respingerea, gelozia, iata
doar cateva dintre sentimentele pe care le genereaza. Si pare de la sine inteles ca pare mult mai dureros
sa fii cel care este respins, decat cel care respinge. Dar, din alt punct de vedere, adevarul este diametral
opus. Pentru ca respingerea cuiva care ne iubeste pune sub semnul intrebarii chiar capacitatea noastra
de a iubi. E trist, si in anumite circumstante, chiar devastator sa pierzi o persoana iubita, dar pierderea
capacitatii de a iubi inseamna sa fii destinat goliciunii emotionale si sa-ti pierzi orice speranta ca vei mai
putea fi iubit vreodata. Din aceasta pozitie dominanta, femeile care iubesc prea mult sunt mai
impresionante, in timp ce barbatii care iubesc prea putin sunt mai tragici.
Aceasta atitudine mecanica fata de sentimente si informatii este caracteristica pentru majoritatea
barbatilor si este, deasemenea, principala cauza a neintelegerilor si certurilor dintre barbati si femei. In
Barbatii sunt de pe Marte, femeile de pe Venus , John Gray ne arata cum, atunci cand este vorba de
emotii, barbatii si femeile vorbesc limbi diferite: femeile folosesc cuvinte pentru a-si exprima
sentimentele, iar barbatii pentru a transmite informatii. Acest lucru se afla la baza multor probleme de
comunicare in cadrul relatiilor.
Intr-o anumita masura, literalismul barbatilor ii protejeaza de tulburatile emotionale asociate cu crizele
si traumele. Dar, in acelasi timp, ii lipseste partial si de capacitatea de a se bucura. Pentru anumiti
barbati, dificultatea de a le spune lucruri dragute femeilor este doar o chestie de rusine-baietii nu spun
astfel de lucruri, mai ales la comanda. Dar pentru altii, este vorba mai mult despre stoicism, neutralitate,
plictiseala.
Dar chiar si atunci cand nu este vorba despre o depresie, absenta emotionala le poate provoca necazuri
barbatilor si celor din jurul lor. Legile fundamentale ale fizicii, cum ar fi conservarea materiei, par sa se
aplice aici: emotiile nu sunt total absente,ele doar se disipeaza sau dispar. Si nici nu se reduc in
intensitate sau cantitate, ci mai degraba iau alte forme, uneori neintentionate, adeseori neasteptate.
La nivel interpersonale, absenta emotionala ii baga pe barbati in necazuri nu doar pentru ca oamenii din
jurul lor sunt frustrati de lipsa lor de sentimente, nu le pot anticipica sau empatiza cu cele ale celorlalti.
Aceasta lipsa de empatie , fata de sine si de ceilalti, poate fi unul dintre motivele pentru care barbatii par
sa nu fie capabili sa spuna Imi pare rau. Lipsa de empatie sau de atentie fata de durerea emotionala
usureaza procesul de rationalizare sau intelectualizare a comportamentului gresit. Astfel, chiar daca sunt
constienti ca fac un lucru gresit, incearca sa gaseasca o scuza pentru ceea ce fac, dand vina pe alte
persoane pentru comportamentul lor.
Slabiciunile noastre pot deveni punctele noastre tari-si invers, fapt pe care e bine sa-l tinem minte atunci
cand ne evaluam sau ii evaluam pe ceilalti.
Dupa cum spunea, printre altii, psihanalista Karen Horney, lucrul de care le e barbatilor cel mai teama
este sa nu se piarda intr-o relatie cu o femeie. Prin urmare, cu cat partenera are mai multa nevoie de ei,
cu atat au si ei nevoie de mai mult spatiu fata de ea. Intr-adevar, ceea ce doresc barbatii sa nege prin

lupta impotriva sentimentelor si prin indepartarea femeilor este propriul lor sentiment de dependenta
in relatia cu acestea. Insa teama lor de a se pierde intr-o femeie este de fapt, o dorinta.
Absenta emotionala a barbatilor le ofera instrumentul sau metoda de a se distanta de sentimentele de
ura si manie. Totusi, pretul acestei distantari sunt retragerea totala, raceala, izolarea, insotite de
sentimentul ca esti o persoana severa, chiar rea, pe care nu poti in niciun caz sa o iubesti, ci doar sa o
urasti. De aceea, multi barbati care au dificultati in a se implica intr-o relatie se tem de intimitate din
cauza propriei manii si a caracterului lor distructiv. Se tem, si de multe ori pe buna dreptate, ca o data ce
s-au implicat intr-o relatie cu cineva, toata furia lor-motivata de faptul ca aceasta persoana, catoate
celelalte, nu le va oferi destul din punct de vedere emotional-le va distruge iubirea si va provoca
represalii.
Cand barbatii ii spun unei femei Linisteste-te, Exagerezi, O sa ma gandesc etc incearca de fapt, sa
se transforme din participanti emotionali la o drama contemporana in istoricicare consemneaza faptele
cu raceala. Uneori, barbatii nu doar ca-si impun ideile in detrimentul emotiilor, dar impun si realitatea
identica in detrimentul relitatii din jurul lor. Astfel, ei se feresc de ceea ce le provoaca teama, ajungand
in cele din urma sa recunoasca ca exact acel lucru de care s-au ferit atata timp doresc sa-l faca.
Pentru barbati, este mult mai usor atunci cand pot profita de intimitatea virtuala. Adica, ei sunt mult mai
dispusi sa vorbeasca despre sentimentele lor si sunt mult mai deschisi vorbind pe internet, decat atunci
cand au o persoana in fata lor. Pentru ca nu le mai este frica de o eventuala respingere sau nu isi mai
asuma durerea altor persoane. Acolo pot fi oricine doresc ei sa fie, fara a exista o limita.
Nu poti face pe nimeni, si cu atat mai putin pe barbati, sa simta ceva atunci cand ei nu-si permit sa simta
ceva atunci cand ei nu-si permit sa simta. Cu toate acestea, sunt cateva lucruri pe care le poti face
pentru a atrage emotiile. In cazul barbatilor, trebuie sa asculti, si sa asculti atent, in special in rarele
ocazii cand acestia simt ceva. Asta inseamna adeseori ca, la inceput, trebuie sa asculti, sa incurajezi si sa
tolerezi emotiile de suprafata, chiar daca esti in cautarea unor sentimente profunde.
In acest caz, sentimentele de suprafata sunt relativ usor de auzit si de empatizat cu ele, dar, de multe
ori, acest lucru nu este posibil, Cu toate acestea, daca vrei ca un barbat sa simta, trebuie sa iei tot ce se
poate lua-adica sa primesti toate sentimentele, fie ele pozitive sau negative. In primul rand,
sentimentele negative sunt adeseori urmate de sentimente pozitive. Si, mai mult, capacitatea de a simti
este indivizibila, asa ca trebuie sa luam deopotriva binele si raul. Dar chiar si atunci cand binele nu se
intrezareste, daca vrei un barbat emotional, atunci este esential sa accepti si sa supravietuiesti
sentimentelor negative. Cand un barbat are o izbucnire de furie, partnera doreste, natural, sa o faca sa
dispara. Totusi, din punctul de vedere al facilitarii emotiilor, este mai bine ca partenera sa adopte o
atitudine detasata, aproape amuzata, de tipul Hai, da-I drumul, varsa-ti supararea, n-o sa mor din asta.
Dar altfel sta treaba in cazul in care mania devine abuziva.
Celor mai multe femei le este la fel de greu sa faca fata sentimentelor negative, cat si celor pozitive.
Poate fi usor pentru o femeie sa-si exprime iubirea si sa-I ceara barbatului sa si-o exprime si el mai
vizibil. Insa atunci cand acest lucru se intampla, multe femei par sa profite de oportunitate si sa-si
reitereze iubirea intr-o masura atat de mare, incat il sufoca si il fac pe barbat sa taca. Alte femei vad in
asta un semn de slabiciune si un motiv de a pastra distanta.
O criza emotionala, sau orice tip de criza este in acelasi timp o oportunitate. Si printre altele, criza se
poate utiliza pentru a facilita o schimbare. Absenta emotionala a barbatului chiar este un obstacol in

calea intimitatii daca nu avem nicio criza care sa nu aduca lucrurile la viata. Ne putem baza atunci pe
principiul Daca nu-ti poti invinge dusmanul, aliaza-te cu el.
In primul rand, trebuie sa inveti sa castigi folosindu-ti logica. De mentionat este faptul ca atat privarea
cat si suprarecompensa pot genera nerabdare.
In al doilea rand, poti castiga folosind actiunea. Atunci cand barbatul este furios, este furios dintr-un
motiv anume, iar aceasta furie o revarsa asupra ta. Astfel, el crede ca dintr-un om slab devine un om
puternic. Tot ce trebuie sa faci este sa folosesti limbajul sau limbajul corpului pentru a-l convinge sa ia o
decizie in folosul lui.
Absenta emotionala a barbatilor ii lasa adeseori in intuneric nu doar cu privire la ceea ce simt, ci si la
memoria lor emotionala. Cand spun o poveste emotionanta din copilarie (sau de saptamana trecuta) pot
sa-si schimb totnul si sa devina brusc nepasatori chiar in momentul cuminant,de parca intamplarea nu ar
fi avut nicio importanta. Ca sa-I ajutati, sau sa va ajutati pentru a intra in legatura cu ei, trebuie sa
deveniti un detectiv al mintii, in cautarea emotiei care lipseste. In acest rol, puteti aplica atent,
deductiile logice sau mai bine, puteti juca rolul prostului. De fapt, ca sa evitati sa fiti manipulativ, cel mai
bine e sa faceti pe prostul si sa pareti nesiguri in ceea ce priveste solutia. E insa un demers dificil.
In mod natural, secretele emotionale ale barbatilor nu se limiteaza la trecut sau la terte parti. De fapt,
ele se refera de multe ori la tine,la aici sau la acum. In acest caz, este recomandata abordarea
intelectuala tip Skerlock Holmes, in care se cauta exprimarea simbolica, in alta parte, a sentimentelor
fata de propria dumneavoastra persoana.
Intr-un mod nu foarte atipic, sentimentele barbatilor despre trecut sunt ascunse intr-un mic detaliu al
planurilor de viitor. Uneori, pentru a ne da seama ce e mintea unui barbat, trebuie pur si simplu sa
intram in jocul mintii lui. Adica sa-I aprobam spusele, dar in acelasi timp sa il facem sa gaseasca singur
un motiv pentru comportamentul sau.
Care este principala idee cu privire la absenta emotionala? Aceasta, ca si rusinea, nu este inamicul
numarul unu. La drept vorbind, daca nu este folosita exagerat, poate fi chiar un sistem de aparare bun.
Si, de fapt, nu suntem in razboi. Prin urmare, strategia cea mai buna in terapie sau viata de zi cu zi este
sa nu distrugem aceste sisteme de aparare, ci mai degraba sa le invitam, subtil, sa se relaxeze. Cand
reusim sa facem asta,zidurile de piatra devin permeabile si barbatii incep nu doar sa vorbeasca-ei devin
poeti.

III. Din punctul de vedere al terapeutului, un cuplu nu trebuie sa indeplineasca criteriile care stateau la
baza cuplului traditional; adica femeia sa fie hipersensibila, sa mearga la cumparaturi si sa se uite la
comedii romantice, iar barbatul sa iasa la bere cu baietii si sa prefere filmele de actiune. Aceste
diferente intre cupluri pot duce in cele din urma la ruptura legaturii lor. Aceste diferente pot fi foarte
usor integrate in viata noastra de zi cu zi, astfel incat sa avem cat mai multe lucruri in comun. Insa nu
trebuie sa trecem nici in extrema cealalta, cand femeia preia conducerea, are responsabilitati si il critica
pe barbat. Trebuie sa gasim echilibrul intre elementele masculin-feminin.
Diferentele nu numai ca pot fi depasite, ele pot fi chiar integrate. Adica barbatii pot invata sa-si accepte
propria feminitate in ciuda amenintarii pe care o reprezinta ea la adresa masculinitatii. Si o pot face fara
a deveni pampalai. Iar femeile pot, si o fac adeseori, sa joace un rol important in acest proces de

integrare. Vestea cea buna e ca barbatii nu ar mai avea de ales intre masculinitate si feminitate le-ar
putea avea pe amandoua. Iar femeile nu ar mai avea de ales intre un pampalau si un mascul feroce.
Primul lucru pe care trebuie sa-l faci atunci cand esti barbat este sa nu fii femeie! In societatea noastra,
barbatii tin mereu femeile la distanta: nu leaga prietenii stranse cu ele, se tem sa nu fie prinsi sau
invaluiti de ele, critica faptul ca sunt prea emotionale, vorbesc porcos despre anatomia lor. In plus,
barbatii sunt ingroziti de ideea ca si-ar putea arata trasaturile feminine. Tandretea, lipsa pilozitatii de pe
corp, rotunjimile, vocea subtire, grija, afectivitatea, exprimarea deschisa a emotiilor, toate acestea sunt
percepute ca inamici ai masculinitatii. Si, evident, sa nu uitam teama fundamentala a oricarui barbat: ca
ar putea fi dorit sexual de alt barbat. Toate acestea concura spre o observatie inevitabila: se pare ca
barbatii simt ca femeile si feminitatea au o influenta periculoasa.
Principiul psihologic este simplu si totusim puternic: in incercarea de a ne depasi frica, putem cadea in
cealalta extrema. Astfel, cineva care controleaza totul este o persoana care se teama sa nu piarda
controlul, iar cei obsedati de curatenie se tem ca nu sunt ei insisi destul de curati.
Nu e usor pentru un baiat sa aiba sapte ani. Pe de-o parte, mama ii ofera iubire, caladura si sprijin in
cantitati greu de imaginat. Si el o iubeste mult de tot, chiar cu pasiune. Pe de alta parte, tatal, prietenii
de joaca, fratii, televiziunea, cartile, sporturile, toate il coplesesc cu mesaje de genul Baietii sunt duri,
Controleaza-ti emotiile. Si, din proprie vointa, baiatul admira si doreste sa aiba ceea ce el percepeca
fiind forta si puterea masculinitatii.
Solutia? In cele din urma baietii arunca influenta timpurie a mamei lor in lumea personala, tacuta,
nearticulata a inconstientului. Acolo, ea este camuflata in structura lor permanenta si devine o parte din
copilul din interior. Acest proces, numit internalizare este extrem de important, deoarece face ca
fuga baietilor de feminitate sa fie inutila: pot tine fetele din exterior la distanta, dar nu pot face acelasi
lucru cu fata din interior.
Nesiguranta masculine se refera la acest conflict si la diferitele sale manifestari, dintre care cea mai
evident este nevoia continua a barbatilor de a se simti si de a parea tot timpul sufficient de masculini.
Vazuta din acest punct de vedere, absenta emotionala a barbatilor nu este nimic altceva decat un
antidote care ii protejeaza de propriile dorinte feminine.
Cand un barbat vede o femeie plangand, este ca si cum s-ar uita la o oglinda a trecutului personal, la o
imagine a propriei vulnerabilitati. Se sperie cand se recunoaste si imbraca platosa protectoare a
autocontrolului. Aceasta reactive este, evident, doar o parte a conflictului. Cealalta parte, dorinta de a fi
vulnerabil,este dincolo de aparente. Barbatii vorbesc adeseori despre faptul ca le invidiaza pe femei
pentru ca pot sa planga.
Daca nu tinem cont de schimbarile intervenite in societatea noastra referitor la asteptarile de la cele
doua sexe, barbatii sunt inca impinsi sa-si traiasca masculinitatea si sa actioneze intr-o sfera ingusta,
masculina. Astfel, in moduri care nu sunt neaparat constiente si nici nu reprezinta o reflectie a
presiunilor sociale, barbatii se straduiesc sa fie duri, puternici, rationali si calmi. Poate mai mult decat
orice altceva, se simt obligati sa-si intretina familia. Dupa cum am vazut, aceste aspiratii masculine se
bazeaza, in parte, pe nevoia barbatului de a-si nega vulnerabilitatea feminina.Ele sunt prin urmare o
sursa importanta de autoactualizare si de stima de sine pentru barbati. In acelasi timp, aceste aspiratii
genereaza o povara prea mare de responsabilitate si plaseaza eul masculin sub amenintarea constanta a
esecului. Astfel, cu cat te avanti mai sus, cu atat te scufunzi mai adanc. Prin urmare, sub aceasta povara

se afla dorinta de pasivitate, vulnerabilitate, emotionalitate, irationalitate-toate aceste calitati care, in

mod corect sau nu, sunt asociate cu ideile traditionale despre feminitate.
Inconstient, dorinta barbatilor de a renunta la responsabilitati reprezinta visul lor de a se intoarce in acel
loc si acel timp cu mama, in care lacrimile, inclusiv lacrimile de bucurie, erau inca permise. Dar,
majoritatea barbatilor experimenteaza aceasta dorinta sub forma fricii, o frica pe care o ascund de
obicei sub un strat gros de indiferenta masculina.
Identitatea masculina se bazeaza pe echilibrul precar dintre bucuria de a fi in varf si teama de a se
prabusi de acolo, sau intre frica de a se afla undeva jos si emotia ascensiunii spre varf.
Performanta si anxietatea legate de impotenta sunt proprii nesigurantei masculine, motiv pentru care
impotenta este o problema atat de frecventa.
Avem aici un paradox important despre impotenta si tratamentul acesteia:cu cat iti faci mai multe griji,
cu atat impotenta se agraveaza.De ce? De ce, atunci cand ne simtim presati, nu facem bine ceea ce
avem de facut?
Cand nu-ti mai place sa fii agresiv, cand doresti sa aiba cineva grija de tine, cand ai dorinta homosexuala
neconstientizata, sau vrei doar sa scapi de presiunile exervitate de performanta, se numeste impotenta
psihologica. Dar toate astea si toate celelalte dinamici posibile reprezinta dorinta ascunsa a barbatului
de a-si ascunde instrumentele de aparare masculine si de a gasi un loc feminin in care sa se odihneasca.
Pentru a progresa trebuie in primul rand sa renunti la obiectivele pe care ti le-ai fixat. Trebuie sa-ti
accepti impotenta. Numai dupa aceea este posibil ca potenta sa revina, aparent de la sine. Dar nu poti
trisa-trebuie sa-ti posezi dorinta de care te temi.
Dupa cum am spus, pampalaul si caftangiulnu exista doar in imaginatia femeii. Ei exista in realitate si
sunt doua tipuri diametral opuse de pe continuumul care duce la feminitate la masculinitate, doua fete
ale conflictului nesigurantei masculine.
Baiatul poate alege sa simta durerea de a fi ignorat sau tratat urat de tatal lui si sa-l respinga ca model.
Dar, daca face asta, se va identifica in final cu mama lui si se va retrage complet din lumea barbatilor.
Poate ca asta e solutia adoptata de pampalaii intalniti si respinsi de femeia identificata cu un barbat.
Pentru acest barbat, implicarea intr-o relatie pe termen lung cu o femeie inseamna sa paseasca pe
domeniul tatalui sau, adica sa faca ceea ce jurase sa nu faca niciodata. In mod parandoxal, aceasta
identificare defensiva cu mama concorda cu dorinta reprimata din copilarie de a fi ca tata: acest barbat
nu doreste sa se insoare cu o femeie, ci cu un barbat. Si nu este vorba despre homosexualitate, ci despre
barbatul care cauta controlul si structura masculine oferite de femeie. Dar sistemul nu functioneaza nici
pentru ea, nici pentru el. Acest tip de identificare sexuala ambivalenta este unul dintre principalele
motive pentru care barbatii si femeile singure nu intalnesc persoana potrivita. Ei cer sexului opus sa le
completeze propria identificare sexuala ciobita-propunere inevitabil instabila.
Pe masura ce cresc, baietii trebuie sa fie capabili sa se identifice cu tatii, dar si sa-si pastreze
internalizarea timpurie a mamei. Iar cand devin barbati, se zbat sa sustina si sa integreze ambele
influente.
Chiar si in relatiile pe termen lung sau in casnicii, modul in care cuplul rezolva problema nesigurantei
masculine este extrem de important. Mare parte din ciorovaiala zilnica, dar si problemele serioase de

cuplu sunt rezultatul direct al modului in care se negociaza si se distribuie intre partenerei identificarile
masculine si feminine.
Este evident ca barbatul se fereste de vulnerabilitatea emotionala. Deci, in timp ce pretinde ca si-ar dori
ca sotia sa fie un partener rational, el este foarte multumit de isteria ei, care il mentine calm si logic.
Isteria de care se teme este cea interioara, nu cea exterioara. Tot asa, sotia spune ca si-ar dori un
partener simtitor, dar ii convine ca nu-l are, pentru ca asta ii permite sa simta ea tot-in ciuda faptului
ca emotiile o fac sa sufere,ele nu o deranjeaza. Deci, in acest tip de ruptura masculin-feminin, fiecare
partener este nefericit din cauza modului in care s-a identificat cu sexul opus. Relatia lor este astfel
structurata incat isi sustin reciproc, inconstient, functionarea rolului sexual rupt parca din desene
animate.
Daca aceasta analiza este corecta, problema rupturii masculin-feminin nu poate fi rezolvata prin gasirea
partenerului potrivit. Trebuie, mai intai, ca fiecare sa devina el insusi/ea insusi partenerul potrivit.
Adica sa-sirezolva sau sa-si integreze ruptura interioara, pentru a fi in stare sa recunoasca o alta
persoana integrata si sa faca echipa cu ea.
Cu alte cuvinte, dincolo de fizic, este clar ca femeilor le-ar placea ca barbatii sa fie androgini din punct de
vedere emotional-puternici si gratiosi, duri si sensibili, siguri pe ei si vulnerabili si asa mai departe. Dar
intrebarea este daca barbatii, in special barbatii heterosexuali, vor sa fie gratiosi, sensibili si vulnerabili.
Este clar ca nu se poarta de parca asta ar fi dorinta lor cea mai fierbinte. Dar ei isi doresc acest lucru.
Simptomele, comportamentul, introspectia din cadrul psihoterapiei, toate spun ca-si doresc acest lucru.
Dar, si acesta este un dar critic, ei pot obtine androginia psihologica numai daca o cauta din proprie
initiativa. In particular, nu se pot astepta sa o atinga sub directa influenta a unei femei.E mai bine pentru
ai sa actioneze ca si o femeie-ascultandu-si sentimentele-decat sa reactioneze in fata unei femei.
Dar si femeile au ceva de invatat de aici-dorinta femeii ca barbatul sa fie androgin are sanse sa obtina ca
rezultat exact contrariul. Daca ii ceri unui barbat sa-si exprime mai mult sentimentele, el te va pacali cu
un Sigur ca te iubescdar, de fapt, va simti mai putin sau ii va fi greu chiar sa te pacaleasca in
continuare cu vorbe. Cu cat ii ceri mai mult sa fie ca o femeie, cu atat el va insista in a fi barbat.
Prin urmare, strategia emotionala a barbatilor-daca sunt in cautarea vreuneia-trebuie sa fie andriginia
aleasa de bunavoie. Misiunea lor, daca aleg sa o accepte, este sa integreze cele doua laturi ale
conflictului nesigurantei masculine. Pentru majoritatea barbatilor, asta inseamna sa-si accepte dorintele
feminine reprimate, dar exista si unii-cei identficati cu o femeie-pentru care inseamna sa-si dezvolte
dorintele masculine infranate. Si femeile? In primul si in primul rand, femeile trebuie sa recunoasca ca
modul in care isi trateaza propria identificare sexuala are o influenta si asupra partenerului. Cand o
femeie este prea feminina, barbatul ei are mari sanse sa fie sau sa devina prea masculin. Cand este prea
masculina, el are sanse sa fie sau sa devina prea feminin. O data ce ai inteles asta, pasul urmator este
sansa cea mai mare pe care o au femeile pentru a face fata nesigurantei masculine: sa lucreze asupra
propriei integrari feminin-masculin.
Strategia emotionala a femeilor-echivalentul liberului arbitru-este cel mai bine descrisa de principiul a
castiga jocul celui care pierde.
Pentru femei, intelegerea nesigurantei masculine este un joc perdant-nu po castiga decat daca joaca in
asa fel incat sa nu piarda. Si, in mod evident, premisa obligatorie peste aceasta strategie este
capacitatea de a ignora, adica de a accepta ca atare miscarile adversarului. Deci primul pas pentru femei
este sa nu mai incerce sa bage cu forta feminitate in barbatul lor, ci sa-I accepte masculinitatea asa cum

este ea. Numai dupa aceea, pot incepe sa lucreze la propria integrare a gratiei si fortei, simtirii si
gandirii, pasivitatii si activitatii.
Banuiesc ca putem afirma ca femeile au propriul lor conflict legat de nesiguranta feminina-unele devin
prea feminine pentru a se apara de dorinta interizisa de a fi, sa zicem, avocat corporatist. Aceste femei
se tem ca-si vor pierde feminitatea daca isi recunosc dorinta de a concura in lumea barbatilor. Alte
femei merg in cealalta extrema. Oricum ar fi, femeile, la fel ca barbatii, seidentifica in mod evident cu
ambii parinti sau au, prin urmare, celasi potential pentru conflict si integrare cu privire la identificarea
sexuala. Dar numai atunci cand aleg calea integrarii-indiferent cat de lunga si intortocheata este aceastapot sa observe ca barbatul lor este pe un drum paralel. Nu, nu ele l-au determinat sa faca asta si nici
macar nu i-au usurat alegerea. Femeile s-au concentrat pur si simplu pe propriul lor joc si i-au lasat pe
barbati liberi sa se joace de-a ce vor ei. Iar acu, brusc, au o relatie de cuplu mult mai buna.
In mod paradoxal, recunoasterea diferentelor dintre sexe si acceptarea sexului opus asa cum este
reprezinta singura modalitate, pentru ambele sexe, de a imparti aceeasi strategie emotionala care, in
mod firesc, ocupa centrul androgin dintre cele doua.

IV. Narcisismul este un alt element important ce caracterizeaza partea masculina, cu atat mai mult cu
cat in zilele noastre femeile sunt cele care atrag cel mai mult atentia asupra lor. Astfel, un barbat care
doreste sa fie remarcat poate ajunge in stadiul de a se instraina de toti cei din jurul lui, punand pe
primul plan propria persoana sau cariera. Sigur ca si femeile au nevoie sa fie vazute, recunoscute,
admirate, dar, in timp ce narcisismul feminin reflecta adeseori interesul societatii noastre pentru
infatisare, frumusete, estetica, narcisismul masculin este legat mai mult de obsesia noastra pentru
putere, forta, realizare. Rezolvarea conflictelor generate de egocentrismul masculin este extrem de
importanta daca dorim sa avem succes in relatiile cu barbatii, la locul de munca sau acasa.
Deci, problema nu este ca barbatii nu vorbesc-ci ca nu asculta. Ei poarta monologuri, nu dialoguri. Si,
desi e adevarat ca nu vorbesc in public despre propriile vulenarbilitati emotionale, pe de lata parte ni le
arata, fara sa-si dea seama. Din pacate, oricat de stralucitoare ar fi ideile lor sau oricat de disperati ar fi
sa fie ascultati, stilul de prezentare face ca nimeni sa nu-I asculte decat cel mult cateva minute, cu
exceptia celor care isi cauta argumente pentru a-I combate.
Din moment ce barbatii asociaza vulenarbilitatea emotionala cu feminitatea, este logic ca mecanismul
compensator pe care il vor folosi pentru a se simti mai bine implica expunerea publica a dovezii de
necontestat a masculinitatii. Acest tip de mecanism compesator, care, asemeni unei campanii
publicitare, incearca sarastoarne modul de perceperea unei probleme prin prezentarea contrariului, se
afla la baza narcisismului, fie el masculin sau feminin. Este raspandita perceptia gresita conform careia
narcisismul este o forma de iubire de sine in exces; in realitate, este vorba mai mult despre ura de sine.
In aceasta centrare pe propria persoana, , narcisicul pare sa se iubeasca prea mult- Uitati-va la mine cat
sunt de minunatpare sa spuna fiecaremiscare pe care o face-dar, nu e vorba decat despre un mecanism
de aparare fragil impotriva sentimentelor mai ptin constiente de ura de sine.
Mai mult, dupa cum explica psihanalistul Heinz Kohut, narcisic poate fi cineva care ne spune in mod
constient ca se uraste si ca nu are nicio calitate. La inceput, aceasta persoana pare sa fie un antinarcisic,
dar, daca o sa scrijeliti suprafata acestei autodevalorizari, o sa descoperiti ca cel in cauza este
nemultumit de sine pentru ca nu este atat de extraordinar pe cat ar trebui sa fie.

Cu toate acestea, exista diferente intre modul in care narcisismul feminin si cel masculin se prezinta in
fata lumii. In primul rand, femeile au tendinta de a se uri pentru esecul din relatiile sociale si pentru
modul in care arata, iar barbatii se simt prost atunci cand nu reusesc sa obtina performante la munca si
in viata sexuala. Cu alte cuvinte, narcisismul masculin este in mod evident falic.
Acum ca stim mai multe despre narcisism, vom trece in revista cateva forme mai subtile de egocentrism
masculin. O trasatura interesanta a barbatului egocentric si, intr-o oarecare masura, a oricarui barbat,
este ca nu-si da seama absolut deloc de aceasta caracteristica. Astfel, in timp ce unii barbati cauta sa fie
apreciati pentru ceea ce fac, altii cauta doar sa ii faca pe ceilalti sa se simta prosti, pentru a demonstra
cine e desteptul.
Sunt multe cazuri in care egocentrismul barbatilor nu este deloc manifest, chiar si atunci cand au prea
putin farmec dupa care sa se ascunda.
Feedback-ul pozitiv, sau laudarea copiilor, si, in mai mica masura, a adultilor, poate fi la fel sau cihar mai
daunator decat feedback-ul negativ. Pentru copil, cele doua abordari au aceeasi valoare de evaluare si ii
transmit mesajul ca este observat si evaluat, ca ceea ce face este important pentru parinte (in opozitie
cu este important pentru el insusi) si ca valoarea lui depinde de abilitatea cu care isi joaca rolul.
In mod clar, pe masura ce vremurile se schimba, presiunea de a reusi-un element nefericit al multor
dinamici tata-fiu-devine un element din ce in ce mai frecvent in relatia tata-fiica, mama-fiica. La bine si la
greu, fetele sunt mai putin dispuse sa plateasca pretul obsesiei tatalui lor pentru un plan maret-notiunea
lor intelectualizata,idealizata, despre ce pot face puterea si realizarile pentru ei si, daca nu pentru ei,
atunci, prin proiectie, pentru copiii lor.
Psihanalistul Heinz Kohut, de pilda, a elaborat o intreaga teorie despre modul in care narcisismul se
dezvolta in fiecaredintre noi, inca din frageda copilarie. Concluzia este ca narcisismul devine patologic
numai daca este dus la extrem. O doza sanatoasa de iubire de sine-chiar ca aparare impotriva urii de
sine neconstientizate-este un lucr bun, pentru ca ne motiveaza sa avem grijade propria persoana si este
o sursa de inspiratie pentru imbunatatirea performantelor, indiferent de domeniul in care lucram.
O alta abordare a narcisismului masculin este in categoria activelor la locul de munca si cea a pasivelor
acasa sau in relatiile intime. Motivatia din spatele acestei ipoteze este ca, la munca, a arata bine este o
politica buna, iar daca arati ca ai incredere in propria persoana, le inspiri incredere si celorlalti. Si, de
fapt, multi dintre cei care au reusit profesional au acest tip de personalitate: exuberanta, deschisa,
sigura pe sine, total narcisica. Pe de alta parte, in domeniul relatiilor interpersonale, este nevoie nu doar
sa-ti pese de ceilalti la nivel emotional, dar trebuie sa lasi garda jos si sa arati sentimente gen indoiala de
sine, nesiguranta, teama de respingere. Barbatul narcisic, incercand sa arate bine, poate face prea multe
eforturi pentru a rupe aceste sentimente de constiinta si, astfel, nu mai are dispozitia de a se deschide
emotional. In plus, poate fi la fel de interesat ca si cei dragi lui sa arate bine-deoarece ei sunt o reflectie
a persoanei lui-si nu le poate permite sa-si etaleze propriile slabiciuni. Desi in aceasta ipoteza exista un
dram de adevar, in ultima instanta nu putem rupe si imparti psihicul barbatului in doua:masina care
munceste si amant. Un barbat frustrat in relatia cu sotia sau iubita va fi abuziv la locul de munca-si
invers. Deci, narcisismul poate fi o problema si la serviciu. In general, este o problema pentru toti cei din
jur-cu exceptia cazului cand firma il trimite la consiliere sau terapie.
Cand sunt duse la extrem si sunt sustinute, ambele tipuri de esec empatic-ignorarea sentimentelor sau
evidentierea lor-pot duce la o dezvoltare narcisica. Cand cineva simte ca sentimentele lui nu sunt vazute,
I se pare ca nici el nu are nicio importanta. Fiind o situatie prea dureroasa, el se retrage in fantezii

despre cat este el de special, care sunt adeseori grandioase si razbunatoare. La cealalta extrema, cand
persoana simte ca sentimentele sale sunt vazute si chiar luate in considerare, va avea putine motive sa
renunte la teoria natural egocentrica conform careia lumea se invarte in jurul ei.
Pe langa narcisism, pot sa apara si alti factori psihologici si comportamentali, cum ar fi tulburari de
control al impulsivitatii, temperamental, depresiile, alcoolismul, tendintele autodistructive. Dar in
absenta acestor indicatii, si daca seful este un tip hotarat, orientat catre performanta, care cere
perfectiune de la ceilalti si de la propria persoana, si daca pare sa fie sigur de sine pana la aroganta, si
daca iubeste puterea, inteligenta sau frumusetea, atunci aveti mari sanse sa aveti de-a face cu un barbat
narcisic, care vede in orice semn de slabiciune din partea unui subaltern sansa de a-si proiecta propriul
ei pasiv, plin de indoieli, rezistent la performanta, asupra altcuiva, astfel incat sa nu trebuiasca sa
traiasca el toate acestea.
In majoritatea cazurilor, seful narcisic este abuziv prin selectie, adica exista o solutie.
Deci, presupunand ca acum sunteti gata sa va confruntati cu seful, ce anume ii veti spune?Misiunea pe
care o aveti este sa-I amintiti ca va confunda cu propria persoana, ca nu sunteti o carpa si ca nu veti mai
tolera niciun abuz. Daca faceti asta, va cauta pe altcineva. De fapt, daca faceti asta, aveti sanse sa-I
castigati respectul si, ca urmare, sa intrati pe orbita lui narcisica, adica in lumea lui iluzorie plina de
grandoare, in care nimeni, inclusiv dumneavoastra, nu poate gresi.
Am discutat pana acum cazuri in care narcisismul masculin este cam ceea ce pare sa fie (exceptand
faptul ca, in lumea interioara a barbatului, el este opusul a ceea ce isi doreste acesta sa credeti ca este).
Dar nu toti barbatii se incadreaza in acest stereotip-unii au un narcisism mai subtil, iar altii pur si simplu
il camufleaza complet. Ultimii sunt, evident, cei mai periculosi, pentru ca prezentarea lor antinarcisica te
ademeneste-si ii ademeneste si pe ei-in starea de automultumire. Asta inseamna ca accepta orice
greseala a celorlalti si nu spun nimic, dar in sufletul lor se aduna toate si mocnesc, iar ei ard de furie.
Aceasta este viata interpersonala a antinarcisicului, pe care nu trebuie sa o confundam cu notiunea mai
feminina de codependenta. Desi cele doua concepte se suprapun intr-o oarecare masura, exista si
diferente intre ele. Principala similaritate este ca barbatii si femeile care se retrag in pozitia de
ajutorare distribuindu-I pe toti cei implicati in viata lor in rolurile principale, de fapt ii omoara pe
acestia cu blandete. Adica isi dedica viata celorlalti si dezvolta, astfel superioritatea morala a
masochistului sau convingerea ca toti ceilalti sunt niste ratati. Pe scurt, sunt martiri profesionisti a caror
bucurie ascunsa este sa-I faca pe ceilalti sa se simta datori, vinovati si rai. In spatele actelor lor
incredibile de amabilitate se afla incredibile sentimente de furie. Cu alte cuvinte, ei sunt opusul
devotamentului, motivul exterior sau constient al antinarcisicului.
La urma urmei, narcisismul barbatilor este profund legat de actorie. Si, ca sa continuam cu aceasta
metafora, daca narcisicul este actorul, antinarcisicul este publicul. Dupa cum a teoretizat Aristotel,
modul in care spectatorul traia tragedia greaca, conta in identificarea cu emotiile portretizate de actor.
Cu alte cuvinte, antinarcisicul este un narcisic ascuns care, in anumite circumstante, iese din
ascunzatoare si este cine vrea el sa fie.
Mai exista o modalitate, mai freudiana, de a intelege egocentrismul antinarcisic. Antinarcisicul este
feminin in sensul ca, asemenea sotiei traditionale, este cel care are grija si ajuta o alta persoana sa-si
indeplineasca sarcinile. Dar freudienii ramasi printre noi vor spune ca fac o confuzie intre grija si
voyeurism si ca al doilea termen, ca agresivitatea si sadismul, este asociat de fapt cu masculinitatea. Si
ca, de fapt, Freud a dezbatut modalitatea in care aceste instincte active sau masculine pot suferi o

schimbare si pot deveni pasive sau feminine, astfel incat sadismul sa devina masochism si, mai
aproape de ce ne intereseaza pe noi, prin urmare antinarcisicul este voyeur care se poate transforma in
exhibitionist.
Lucrand cu antinarcisici, este adeseori dificil sa le demonstrezi ca sunt, de fapt, niste narcisici sub
acoperire. Experienta lor constienta despre lume este ca sunt controlati de capriciile, nevoile si
programele altora.
Exista, de fapt, o legatura intima intre narcisism si rusine: grandoarea este fundamental un refugiu din
fata experimentarii rusinii. Acesti barbati asteapta o femeie frumoasa de care sa se poata indragosti. Din
nefericire, Frumoasa nu mai apare. Motivul este ca, avand in vedere ca ei se pot indragosti numai de
aparente, persoana cealalta nu se simte iubita si, prin urmare, nu-l poate iubi. Dar daca persoana se
implica in intregime, cu toate simturile, in iluzie, atunci, oricat de inteligenta sau naturala ar fi, cand
iluzia dispare nu mai ramane nimic in urma si iubirea pleaca la fel de repede pe cat a venit.
Bazandu-ne pe faptul ca, intr-un fel sau altul,suntem toti narcisisti, aceasta metoda poate fi usor aplicata
comportamentelor iesite din comun ale barbatului egocentric. Atunci cand partenera critica barbatul ca
este critic la adresa ei, ea ii face exact lucrurile de care il acuza pe el.Este o tehnica de succes care
reuseste intotdeauna sa apropie cuplul, caci ei realizeaza ca, la urma urmei, nu vin de pe planete diferite
si ca in relatia lor nu exista victime sau calai.
Faza intai este empatizarea cu barbatul egocentric. In viata reala,lungimea acestei faze este direct
proportionala cu dimensiunea narcisismului masculin.
Faza a doua este inceputul recompensarii pentru rabdarea de care ai dat dovada-dar asta nu inseamna
ca nu ai nevoie de si mai multa rabdare. Acum trebuie sa definiti, sa infruntati sau sa educati barbatul cu
privire la narcisismul lui. Recompensa va fi faptul ca, facand asta, va veti exprima o parte din frustrare,
dar doar o mica parte, pentru ca inca doriti ca partenerul sa va auda.
Nu este greu sa-I explici cuiva faptul ca, daca se repeta la nesfarsit, da dovada de un egocentrism
exagerat. O data ce barbatul a devenit constient de egocentrismul sau, este momentul sa-l infruntam cu
privire la ostilitatea lui si sa mai smulgem cateva recompense, tot sub forma demanie exprimata, si sa
platim pretul pentru bataliile care vor urma. Trebuie sa rezistati proiectiilor critice care vin spre voi din
partea unei bestii care incearca sa devina print-pe cheltuiala voastra.Va sugerez sa faceti inca un pasbarbatul egocentric trebuie sa stie ca primeste ceea ce dai.Deci, in aceasta faza, nu simtiti, ci mai
degraba administrati durerea. Tineti minte, narcisicul intelege numai limba propriei sale dureri. Deci
trebuie sa simta acelasi tip de durere pe care o simtiti si voi ca sa inceapa sa empatizeze. Asa ca, atunci
cand il criticati, aveti grija sa-l loviti unde-l doare.
Adevarul este ca aceasta strategie are un risc crescut, pentru ca pune in discutie cea mai importanta
arma de aparare a partenerului-fantezia grandioasa ca este o persoana speciala. Puneti-I intrebari gen
Ce te face sa crezi ca esti atat de extraordinar?, Pentru tine nimeni nu e destul de bun. Riscul este ca
barbatul narcisic sa reactioneze la aceste confruntari cu o avalansa de furie sau, pur si simplu, sa
intrerupa relatia. Dar, inca o data, acesta este motivul pentru care acest tip de confruntare apare in faza
a treia-dupa lungi perioade de empatizare cu persoana in cauza si de definire a nevoii ei de a se simti
speciala.
Daca nu sunteti un personaj narcisic, sunt sanse sa va confruntati cu ostilitatea inerenta egocentrismului
masculin cu un grad de empatie si de interes care va va reduce furia si va mentine la nivel scazut ciclul
acuzatiilor reciproce care, de obicei, se sfarseste cu o explozie narcisica. Dar este important sa fiti direct

si puternic cu barbatul narcisic, deoarece, in mod paradoxal, asta ii gadila sentimentul ca este un erou-se
simte bine ca poate face fata.
In general, daca barbatul narcisic reactioneaza favorabil la confruntarile din fazele unu si doi chiar daca
asta inseamna o reactie intarziata, de invidie-exista sperante. Pana la urma, el este cel care trebuie sa se
deprogrameze si sa se programeze, si majoritatea barbatilor o vor face-dupa cum am vazut, barbatul
narcisic vrea sa fie placut de ceilalti si doreste in mod natural sa le fie pe plac. Din nefericire, unii
narcisici, chiar si atunci cand traiesc efectul de bumerang al durerii pe care o provoaca altora, nu gasesc
in interiorul lor capacitatea de a le pasa. Si chiar daca reactioneaza, o fac din alte motive. Avand in
vedere ca sunt predispusi la sentimente de rusine, cel putin vor intelege, putin cate putin, ca nu e cool
sa pari narcisic. Si vor fi motivati, din cauze narcisice, sa se schimbe-de dragul aparentelor. Sau, in ultima
instanta, vor incerca sa schimbe aparenta narcisismului-fapt care uneori e un inceput. Dupa cum se
spune, prefa-te pana reusesti.

V. Agresivitatea este un alt element al nesigurantei masculine. Prin agresivitate, barbatul isi dovedeste
siesi si celorlalti ca nu se lasa condus de o femeie. El incearca sa ascunda teama de pierdere a identitatii
masculine. Agresivitatea masculina serveste la intimidarea inamicului si prinderea partenerei cu garda
jos, violarea spatiului ei psihic sau chiar fizic pentru a-l penetra si a-l ocupa, crearea unui zid de
amaraciune care il va separa psihologic pe el de ea. Acestea sunt doar urmele fricii barbatului de a nu se
pierde intr-o femeie. Pe de alta parte, barbatul are nevoie de libertatea de a da dovada de agresivitate
fara sa se teama ca partenera sa va fi distrusa. Prin urmare, partenera trebuie sa-I raspunda cu propria
ei agresivitate, pentru a stabili limitele acceptabilului. Dar, in acelasi timp, ea trebuie sa incerce sa-l
dezarmeze cu grija si afectivitate reala.
In dorinta lor de a nu tolera niciun fel de defect la barbati, unii neaga teoriile stiintifice ale evolutiei, dar
sfarsesc prin a arde cartile sau a repeta alte comportamente amenintatoare, asemanatoare cu cele ale
maimutelor. Pe de alta parte,oamenii de stiinta care studiaza teoriile evolutioniste sunt probabil creaturi
mai blande, mai sensibile si, prin urmare,mai umane. Deci, daca barbatii sunt sociobiologic mai
predispusi la agresivitate, exact cunoasterea acestui adevar si nu negarea lui- este cheia catre
stapanirea, sublimarea si invingerea agresivitatii. Paradoxul oricarei miscari de progres este ca nu te poti
desparti de trecut fara a avea un dialog permanent cu acesta-trebuie sa spunem la revedere inainte de a
spune buna-ziua.
Radacinile noastre sunt acolo, dar nu doar agresivitatea fizica este tipic umana, ci mai degraba formele
sofisticate de violenta psihologica si interpersonala. De fapt, oricare ar fi originile ei evolutioniste,
agresivitatea masculina este un rezultat direct al conflictului nesigurantei masculine, la fel ca
narcisismul. Respingerea influentei feminine a mamei nu este suficienta-majoritatea barbatilor cauta, de
asemenea, sa rastoarne echilibrul de putere cu aceasta. Cand creste, baiatul incearca treptat sa scape de
relatia vulnerabila de dependenta fata de mama sa si sa-I substituie opusul-dorinta de a fi seful. Uneori,
adolescentul chiar incepe sa-si provoace mama, dar alteori transfera si transforma asta intr-o dorinta de
a domina toate femeile sau, de cele mai multe ori, femeile de care devine depenedent emotional.
Obiectivul principal al acestui tip de dominare masculina este sa-si prinda adversara cu garda jos si sa o
intimideze pentru a o supune.
Unoeri, a avea o relatie buna cu barbatii inseamna ca trebuie sa raspundem la agresivitate si
agresivitate. Torusi, intr-o confruntare, trebuie sa ne alegem cu grija armele. In mod ideal, acestea
trebuie sa fie net superioare, dar de preferat arme conventionale si nu arme nucleare. Prin urmare,

raspunsul este oarecum la capatul opus a ceea ce se preda la scoala-nu-I spuneti omului ce limite aveti.
Lucrati in interior si incercati sa vedeti ce vi se pare cu adevarat inacceptabil. Apoi, informati-l pe agresor
cu privire la principiul care va ghideaza limitele, dar lasati-l sa-si puna intrebari cu privire la detalii. Si fiti
gata sa actionati cand principiul a fost incalcat. Cu siguranta va fi usor sa actionati acum, cand nu mai
aveti niciun dubiu cu privire la ceea ce este inacceptabil.
Deci, in cazul agresivitatii masculine, trebuie sa recunoastem comportamentul de tip cimpanzeu si sa
raspundem cu aceeasi moneda. Cand o femeie raspunde cu lacrimi sau cu echivalentul acestora la
criticile ostile ale sotului sau prietenului cu privire la, sa zicem, modul in care arata, atunci ea nu face
decat sa atraga abuzuri si mai mari. La inceput, lacrimile ei par sa inmoaie inima barbatului-care va
raspunde dragastos si plin de regrete-in timp ce ii ofera o dovada tangibila a puterii sale. Dar, exact din
acest motiv, lacrimile ii rasplatesc si ii intaresc comportamentul, iar cuplul intra intr-un carusel ametitor
de sado-masochism emotional. Prin urmare, in los sa se supuna, femeia poate adopta cea mai buna
strategie: sa gaseasca o modalitate prin care sa-I spuna barbatului sa dispara sau sa inceapa sa
traiasca. Ideal ar fi sa faca asta numai dupa ce si-a dezvoltat convingerea interioara cu privire la
comportamentul inacceptabil.
In acelasi timp, este important sa intelegem faptul ca, spre deosebire de violenta pura, agresivitatea
masculina este si o defensiva psihologica menita sa-I apere pe barbati de neputinta lor feminina.
Conform acestei ipoteze, cu cat un barbat se simte mai neputincios, cu atat va actiona mai agresiv. Deci,
daca vreti sa-I scadeti agresivitatea, trebuie sa-I amplificati sentimentul de putere, lucru pe care multe
femei il fac destul de bine. Daca admirati si iubiti un barbat pentru cat este de destept, pentru ceea ce
face, pentru cat de bine joaca baschet, pentru cat de important se poarta-sau pentru orice altceva I se
pare lui ca ar fi trasatura masculina, cu exceptia dorintei de a va domina-atunci il ajutati mult sa se simta
puternic. Sigur ca e greu sa faci asta cand esti dominata de partener, dar exact atunci e nevoie cel mai
mult de acest lucru. Si e mai usor daca ii raspundeti la agresivitate cu agresivul valea de-aici-cand
infrunti pe cineva sunt mai multe sanse sa-l iubesti dupa aceea. La urma urmei, iubirea vine dintr-un loc
al eliberarii si egalitatii, si nu dintr-unul al victimizarii.
Multi barbati nu mai gandesc deloc in asemenea momente. Si daca totusi o fac, adeseori nu sunt deloc
constienti de ostilitatea inerenta scopului lor, in timp ce femeile isi dau seama imediat ca au devenit o
tinta si un obiect. In mod constient, ei nu cauta sa cucereasca, ci sa fie acceptati. Incercarile lor de a
impresiona sunt reminescente ale pledoariei disperate a barbatului narcisic pentru a obtine acceptare si
aprobare si, prin urmare, pentru a avea o parere mai buna despre sine. Este interesant faptul ca
agresivitatea lor se manifesta exact in acest context: Nu sti necugetato, nici nu sti de cine fugi! Striga el
in urma femeii care refuza sa se lase impresionata.
Deci aici intalnim conexiunea logica, dar ciudata, dintre narcisimul si agresivitatea masculina: pentru a se
iubi pe sine, barbatii trebuie sa urascafemeile. Adica, pentru a se simti acceptati, ei trebuie sa-si
dovedeasca masculinitatea in fata femeilor, prin negarea propriei vulnerabilitati si proiectarea ei asupra
femeilor din partea carora au nevoie de acceptare. Desi simt o nevoie disperata de a fi acceptati, nu o
vor primi daca e oferita gratuit, pentru ca, din punctul lor de vedere defensiv,, acceptarea are valoare
numai daca este cucerita.
Deci, desi suntem adeseori impresionati de suferintele romantice ale victimelor iubirii, nu putem nega
ca exista o doza de agresivitate in a iubi pe cineva care nu doreste sa fie iubit, in urmarirea-fizica sau
psihologica-unei persoane pentru a o face sa te iubeasca. Si, avand in vedere ca iubirea neimpartasita
sau chiar agresivitatea ascunsa in ea nu este un resort exclusiv masculin, in cazul barbatilor aceasta ia
adeseori forma unei obiectificari deschise, ostile.

Totusi, oricat de vulnerabil s-ar simti un barbat indragostot (sau plin de dorinta), el este cel care
urmareste, poate chiar sperie, si alunga femeia. E adevarat, iubirea neimpartasita nu discrimineaza, iar
femeile care alunga barbatii dau si ele dovada de ostilitate. Cu toate acestea, multi vor spune totusi ca
atunci cand o femeie urmareste un barbat nu face decat sa-si faca rau singura, in mod masochist, pe
cand barbatul care urmareste femeia o raneste si pe ea. Inca o data, poate ca avem de a face cu o
extensie a conflictului nesigurantei masculine, in care barbatul, din motive defensive interioare, are
nevoie sa simta ca este vizibil cel mai tare.
Freud a remarcat complexul numit de el madona/curva, opusul termenului mama care, in ciuda
evolutiei sexuale, este inca o problema care da de furca multor barbati. In aceasta situatie, barbatul isi
trateaza sotia sau partenera cu atat de mult respect, incat are retineri in a o transforma in obiect sexual.
Prin urmare, are fantezii sau chiar relatii sexuale numai cu alte femei, pe care le resecta mai putin.
Aceasta ruptura sexuala este o modalitate importanta prin care barbatii isi controleaza agresivitatea
sau, mai exact, prin care isi ascuns agresivitatea, de cei din jur, dar si de ei insisi.
Sindromul de Don Juan este unul des intalnit. Unii dintre cei mai de succes Don Juani sunt barbati care
nu impresioneaza prin fizic sau care traiesc cu aceasta impresie. Poti fi, sau se pot simti, prea slabi,
scunzi, neatragatori, efeminati, prea pustani si alte variatiuni pe aceasta tema. Sunt adesea impinsi spre
cuceriri de faptul ca au fost tachinati in copilarie de catre alti baieti sau au fost respinsi de fete in
adolescenta.
Atunci cand se intalneste cu diferite femei, acest barbat isi transforma punctul slab in punct forte si
devine foarte comunicativ. Este introspectiv si bland si pare sa-si accepte slabiciunile. Uneori, chiar isi
descrie sensibilitatile si inhibitiile. Constient sau nu, a invatat ca ceea ce i-a facut rau in copilarie sau
adolescenta, poate fi un avantaj acum. Ca barbatii cu comportament de pusti, romantici si lipsiti de
aparare au mare succes la femei, in special la cele care se tem de agresivitatea masculina fatisa.
Nu este o sarcina usoara pentru terapeut si cu siguranta nici pentru femeia implicata intr-o astfel de
relatie. In primul rand, trebuie sa aveti toate dovezile pentru ca baiatul sa nu creada ca sunteti nebun-in
mintea lui, el este un tip dragut si sensibil. Si el este toate aceste lucruri, fapt care ne aduce la a doua
problema: atunci cand ii prezentati dovezile, il puteti rani foarte usor. Iar in al treilea rand, ajutandu-l sasi vada agresivitatea nu trebuie sa va aratati furios sau ranit. Daca prezentarea pe care o faceti este
afectata de aceste sentimente, ati fost cucerita, iar barbatul isi va pierde interesul si va pleca.
Nu mai este nevoie sa spun ca acest proces nu este intotdeauna unul bland. Munca din interiorul unei
astfel de relatii nu inseamna sa incerci sa fii tot timpul amabil si cooperant, ci mai degraba sa-ti exprimi
furia si supararea si sa fii uracios. Cu alte cuvinte, partenerii trebuie sa invete cum sa se lupte fara a-si
distruge increderea unul in celalalt si in iubire. Comunicarea deschisa pare sa fie un lucru extraordinar,
asociat cu iubirea, afectiunea si intelegerea. Dar, in multe cazuri, motivul pentru care nu comunicam
este ca acest tip de comunicare poate fi destul de neplacut. Ce om normal la cap ar dori sa-si exprime
emotii si ganduri negative-furie, agresivitate, depresie-fata de cei pe care ii iubeste? Dar, chiar daca ne
place sau nu, le exprimam si singura problema este cum alegem sa o facem.
Pentru cei care cred ca solutia de mai sus este prea negativa si prea complicata, ramane o singura
varianta in relatia cu un Don Juan sensibil: retragera din timp. Problema ei este ca intreaga strategie a lui
Don Juan se bazeazape faptul ca nu realizati ce vi se intampla-sunteti prea prinsa in discutiile despre
poezie si spiritualitate. Prin urmare, nu veti sti cand sa va retrageti. Cand un barbat se enerveazala a
doua intalnire, ar trebui sa va dati seama ca e cazul sa stati departe de el-cu exceptia cazului in care
sunteti atat de obisnuita cu abuzurile incat nici nu le mai recunoasteti. Dar daca barbatul este dragut si

amabil si daca va puteti baza pe el, atunci nu aveti motive sa va asteptati la agresivitate din partea luiexceptand faptul ca majoritatea barbatilor sunt agresivi. Deci, prima linie de aparare atunci cand aveti
de-a face cu tipi simpatici este sa cautati si sa acceptati o forma a agresivitatii masculine. Bineinteles,
forma acceptata difera de la o femeie la alta.
Poate ca sunteti atrasa de barbati atenti, pasivi, sensibili tocmai pentru ca va este teama de opusul
acestora. Problema este ca tocmai acesti barbati pot fi cei care se tem de propria agresivitate, si de
multe ori pe buna dreptate. Deci, pactul de nonagresivitate din acest tip de relatie se bazeaza pe
teama de agresivitatea existenta, dar si negata sau reprimata.
Este posibil ca femeia aflata intr-o astfel de situatie sa se teama nu doar de agresivitatea traita intr-o
relatie anterioara, ci si de propria agresivitate sau furie razbunatoare, pe care, dintr-un motiv sau altulpoate in copilarie, poate intr-o relatie in care era total lipsita de putere-nu a putut sa o exprime si a
trebuit sa o reprime sau sa o indeparteze. Daca asa stau lucrurile, cu cat femeia se incapataneaza sa
aleaga nonagresivitatea si sa scape de furia interioara, cu atat de apropie mai mult de momentul in
care aceasta o va dobori. Principiul psihologic aflat la baza acestui fenomen este ca contrariile se contin
unul pe celalat, iar motivul este clar: cu cat ne straduim mai tare sa evitam ceva din interiorul nostru,
incercand sa devenim opusul lui, cu atat acest ceva are mai mare nevoie sa se exprime.
Prin urmare, trebuie sa ne asteptam la agresivitate din partea barbatilor si sa o acceptam. In acelasi
timp, putem face mult mai multe lucruri pentru a evalua barbatul neagresiv, in special cel care pare
dulce, naiv, deschis dincolo de orice asteptari. Daca stiti ce cautati, puteti aplica tehnicile interviului
clinic-puneti-I intrebari despre trecutul personal incercand sa confirmati sau sa infirmati ipoteze despre
caracterul sau. In acest caz, sunteti in cautarea unui model constand in a)tip dragut, amabil, sau
intelectual plus b)multe relatii pe termen scurt plus c) lipsa totala de explicatii sau pareri personale cu
privire la motivele pentru care relatiile nu au durat. A treia parte a ecuatiei este mai greu de lamurit,
deoarece acest Don Juan fara voie se pricepe de minune la utilizarea pseudonimelor personale, de genul
Nu eram pregatit pentru o relatie etc. In concluzie, daca, dupa ce ati definit a) si b) , inca va mai
intereseaza tipul, ganditi-va ca solutia pentru a-l cunoaste in profunzim este sa recunoasteti ca are o
problema pe care nu o intelege, dar asupra careia este dispus sa lucreze.
Ascultarea sentimentelor nu tine de un al saselea simt si nici de vreo intuitie mistica. Si nici nu este o
stare pasiva, evaluativa, ci mai degraba o stare de spirit care ne impinge sa actionam pentru a testa
validitatea reactiilor noastre emotionale-care, pana la urma, este modalitatea prin care il cunoastem pe
celalalt.
Uneori, cand barbatii sunt agresivi, ei de fapt au nevoie de acceptaresi de asigurari ca totul este in
regula, si nu de o invitatie la duel. Iar acest factor joaca un rol critic in psihoterapie, atunci cand barbatii
agresivi trebuie sa vorbeasca in loc sa actioneze. Cand sunt capabili sa vorbeasca si ei ca fetele, despre
relatii si pareri despre propria persoana, fara sa se simta niste pampalai, atunci barbatii pot internaliza o
atitudine ciudata, de acceptare a propriei feminitati. Care, la randul ei, le reduce nevoia de a-si exprima
masculinitatea prin agresivitate.
Nici macar barbatii agresivi pe fata nu sunt doar niste batausi. Desi duri pe dinafara, ei sunt adeseori
blanzi in interior. Admiratori ai puterii, dar dorind din toata inima sa fie slabi, ei isi doresc sa fie acceptati
doar de o persoana aflata intr-o pozitie de putere. Si, inca o data, in relatiile cu barbatii dificili nu exista
scurtaturi catre succes. Dezvoltarea propriului simt al puterii si al agresivitatii (dragastoase) este
adeseori o pripunere pe termen lung.

Conflictul dintre doi barbati este mult mai dur decat conflictul dintre un barbat si o femeie, pentru ca
este vorba despre suprematie, iar trofeul castigat este mult mai valoros.
Exista barbati care vorbesc bland si se tem de propria furie, sublimandu-si astfel acest aspect al
agresivitatii masculine si transformandu-l in transgresiune de nivel mai inalt, cea a penetrarii
intelectuale. Dupa cum spunea si Soros: Respectarea legii devenise o periculoasa; incalcarea era solutia
pentru a supravietui. Supravietuitorul este o persoana care nu doar sufera de foame si furie, dar se
lupta si cu nesiguranta, instabilitatea, riscurile.
Indiferent daca au fost ignorati, abuzati, desfiintati, sau doar crescuti de razboinici, acesti barbati au
invatat ce trebuie sa faca pentru a supravietui, si asta inca de la varste fragede. Pentru ei nu exista
suprasaturare, iar asumarea riscurilor este obligatorie. Intr-o anumita masura, asta e valabil pentru toti
barbatii, deoarece, in copilarie, au fost mai putin protejati decat fetele de dificultatile emotionale si
fizice. Dar faptul ca s-au adaptat atat de bine la nesiguranta nu inseamna ca nu platesc un pret mare
pentru asta. Nu devii bogat doar pentru ca esti amabil, si nici nu devii brusc amabil cand te imbogatesti.
Toata aceasta poveste pare absurda daca nu recunoastem ca succesul este adeseori motivat de aceasta
forma de frica si cu cat ai mai mult succes, cu atat miza este mai mare. Deci, in mod paradoxal, succesul
supravietuitorului nu-I aduce si sentimentul de siguranta-cu cat are mai mult, cu atat are mai mult de
pierdut. Si, desi nu se teme niciodata sa riste, se teme intotdeauna de frica, prin urmare continua sa
lupte.
Una dintre principalele idei ale lui Freud este ca, uneori, ca reactie la trauma, incercam sa stapanim
situatia prin repetarea ei inversa, adica facand altora ce ni s-a facut noua, astfel incat, in final, sa ne
simtim superiori. Desi atat barbatii cat si femeile pot avea probleme cu aceasta compulsiune la
repetitiedin cauza predispozitiei bilogice pentru activitate si fricii psihologice de dorinta de pasivitate,
repetarea traumei in mod activ este o particularitate masculina. Iata unul din motivele pentru care
barbatii care au fost abuzati fizic sau sexual in copilarie sunt mai predispusi sa devina adulti abuzatori
decat femeile aflate in aceeasi situatie. Cel putin la nivel de comportament exterior, femeile sunt mai
predispuse sa repete abuzul fara inversare, in mod pasiv. Sau, ca sa fim si mai exacti, ele par sa caute
activ-desi inconstient-oportunitati de victimizare pasiva.
Este clar ca repetarea in mod activ nu este de preferat repetarii in mod pasiv. Ca si in alte situatii,
ambele au avantaje si dezavantaje. Si, atat la nivel psihologic, cat si la nivel practic, cele doua stiluri sunt
de fapt cele doua fete ale aceleiasi monede. Abuzarea celorlalti inseamna coruperea propriei persoane
si, de obicei, aduce cu sine razbunarea, iar acceptarea abuzului din partea celorlalti inseamna coruperea
lor si, de obicei, provoaca necazuri.

VI. Autodistrugerea apare in urma unui esec, moment in care barbatul simte ca nu este bun de nimic.
Indiferent ce ai face, nu-ti asuma responsabilitatea pentru comportamentul lui. Smecheria este sa
tratezi aceste lucruri ca pe o forma de agresivitate impotriva propriei tale persoane, care te poate aduce
intr-o situatie imposibila. Astfel, autodistrugerea este o modalitate de a te razbuna pe celalalt prin
privarea propriei persoane de diferite lucruri.
In primul rand, in functie de consecintele ei adeseori imprevizibile, o actiune masculina discutabila
poate fi o prostie sau o fapta eroica. In al doilea rand, exista modalitati mai bune si mai simple decat
prostia pentru a explica fenomenul de autodistrugere masculina. De exemplu, poate ca barbatii sunt mai
autodistructivi decat femeile pentru ca activitatea lor fizica, mai puternica si mai intensa, poate provoca

mai multe daune-atat altora, cat si lor insile. Aceasta ipoteza poate explica si faptul ca, desi exista mai
multe tentative de sinucidere ale femeilor, in realitate numarul sinucigasilor e mai mare in randul
barbatilor. Dar, desi lucrurile simple sunt bune, ele nu sunt intotdeauna suficient de bune. Si ceea ce
pare a fi doar o judecata gresita, hiperactiva, de moment, impulsiva, este adeseori punctul culminant al
unui proces de dezvoltare ascuns si lent.
Generalizand, multi barbati autodistructivi sunt hipermasculini. In mod paradoxal, dar logic, acesti
barbati trebuie sa-si respinga propria feminitate deoarece au trait intr-o atmosfera prea feminina,
carele-a patruns prea mult in interior. Prin urmare, in multe cazuri, acest tip de autodistrugere este o
incercare de a spune la revedere unei mame omniprezente si atotprotectoare si buna ziua unui tata
absent si iresponsabil. Mai mult decat orice altceva, este vorba despre personalitatile parintilor. Si mai
exact, despre modul in care parintii isi integreaza propriile identificari masculine si feminine.
Unele dintre cele mai frecvente forme de autodistrugere masculina sunt alcoolismul, consumul de
droguri, dar si depresia.
In timp ce autodistrugerea masculina inseamna mai mult decat depresie-care, in general, afecteaza mai
mult femeile decat barbatii-exista totusi o legatura intre cele doua: autodistrugerea este o ruda
apropiata a depresiei. In ambele situatii, persoana se lupta cu sentimente negative inacceptabile fata de
un personaj important din viata personala si sfarseste prin a avea aceste sentimente fata de propria
persoana. Marea diferenta este ca, in autodistrugere, aceste sentimente negative constau mai mult in
furie decat manie si, prin urmare, persoana in cauza-care probabil a suferit de o forma constanta de
abuz in copilarie-este prea slaba pentru a le contine in interior. Prin urmare, se simte obligata sa
actioneze, impinsa de aceste sentimente, in lumea exterioara, fizica.
S-ar putea sa protestati si sa spuneti ca niciun parinte nu si-ar dori autodistrugerea propriului copil. Aveti
dreptate, niciun parinte nu doreste asta in mod constient. Dimpotriva, chiar si cei mai groaznici parinti
fac tot ce pot pentru copilul lor si nimic nu este mai imbucurator pentru un parinte decat sa-si vada
copilul reusind. Dar dincolo de asta se afla aspectul paradoxal si problematic al autodistrugerii: in timp
ce agresivitatea este indreptata catre propria persoana, intentia ei ostila fata de parinte ramane intacta
si este, de fapt, mai eficienta decat agresivitatea exprimata deschis. Devenind un ratat, barbatul nu
doar ca se autopedepseste, ci, in primul rand, isi pedepseste parintii, sau acei inlocuitori de parinti care
nu vor nimic altceva decat sa te vada fericit. Dupa cum stie orice parinte, cea mai buna metoda de a-ti
face parintii nefericiti este sa fii tu insuti nefericit.
Poate e mai greu sa identificati acest proces in cazul adultilor, dar, daca aveti de-a face cu un barbat
autodistructiv care intinde coarda chiar si atunci cand nu mai are nicio sansa, poate intelegeti ca
incearca sa castige pierzand, pentru ca pierderea lui este a voastra.
Asemeni copilului suparat, acest tip de barbat stie ca cel mai bun mod de a-I invinge pe cei care tin la el
este sa devina nefericit. Nefiind capabil sa traiasca si sa-si exprime direct agresivitatea, el se straduieste
sa rateze totul si sa-si faca pe ceilalti sa se simta vinovati si nefericiti din cauza propriului lor succes.
Adevarul este ca ai nevoie de agresivitate pentru a reusi in ceea ce faci, indiferent in locul in care te afli
si de meseria pe care o faci. De asemenea, trebuie sa fii capabil sa faci totul pentru a supravietui, uneori
chiar in dauna altora. Dar, evident, avand in vedere ca agresivitatea provoaca agresivitate, trebuie sa ai
si pielea tabacita.
Desi in general se crede ca toti barbatii isi dorec un organ sexual cat mai mare, exista si unii care doresc
sa-si scurteze sau sa-si ascunda pur si simplu penisul. Unii barbati sunt atat de speriati de faptul ca li se

va cere sa actioneze agresiv-asa cum este agresivitaea definita de conflictul nesigurantei masculine-,
incat incearca sa aiba un comportament deghizat sau de tinta in miscare.
Acesti barbati-ca si multi altii care incalca regulile mai degraba prin minciuni decat prin agresivitate- au
fost formati foarte devreme de catre o autoritate traditionala in arta razboiului subversiv. Aceasta
formare a avut loc pe o durata indelungata, desi nu a fost intotdeauna un proces intentionat. In cultura
noastra, traditia care i-a format este una mai putin religioasa si mai mult psihologica.
Un alt mod de a conceptualiza dezvoltarea barbatului care se autodistruge in mod invizibil este sa o
consideram un produs la mediului narcisic. Cu cat mediul este mai constient de propria valoare, mai
fascinant, mai impunator, cu atat copilul va avea mai putin loc sa straluceasca. Si, in mod paradoxal, va
disparea pur si simplu, tocmai pentru a fi vazut sau remarcat.
Aceasta poveste arata si latura pozitiva a autodistrugerii. Barbatul autodistructiv este adeseori, in felul
lui, un tip atent, pasionat, idealist. Lipsit de grijile conventionale, el poate fi curajos si creativ si poate
accepta diferentele individuale. Si, atunci cand nu aleg sa dispara pentru a se proteja, il vom gasi in
fruntea celor care lupta impotriva tiraniei.
Uimit de intensitatea si perseverenta comportamentului autodistructiv, Freud a facut speculatii cu
privire la faptul ca noi toti avem tendinta interioara de a inversa fluxul cresterii si a reveni la starea
neinsufletita din care am fost conceputi. La prima vedere, poate parea un concept destul de ciudat,
nascut din frustrarea psihanalizei de a nu putea explica, si cu atat mai putin vindeca, anumite stari
autodistructive. Dar daca ne gandim la acest fenomen ca la o tendinta catre regresie-dorinta de a reveni
acasa, la familiaritatea, siguranta si dependenta copilariei-atunci putem explica de ce oamenii se opun
cresterii si se blocheaza in autodistrugere.
Recunoasterea neputintei este primul si probabil cel mai important pas in renuntarea la o dependenta.
Este un pas important in lupta cu dorintele autodistructive. Si asta pentruca barbatul autodistructiv
insista in incercarea de a controla ceea ce nu poate controla-de pilda, sentimentele de furie sau
impulsurile agresive-si nu se straduieste deloc sa controleze ceea ce poate controla-adica propriul
comportament.
Ce sanse avem sa facem fata barbatului autodistructiv, lasand deocamdata la o parte posibilitatea de a-l
ajuta. In primul rand, avand in vedere ca foloseste mai degraba actiunile decat cuvintele pentru a-si
exprima sentimentele, acest barbat nu prea raspunde la comunicarile verbale. In al doilea rand, cum
actiunile lui sunt in mod firesc autodistructive, dar si distructive pentru ceilalti, de ce v-ati dori sa aveti o
relatie cu un astfel de barbat? In cultura noastra, parasirea unui barbat autodistructiv este un fapt usor
acceptat si des intalnit, dar nu usor de pus in practica.
Prima misiune a terapeutului sau a oricarei alte persoane care alege sa aiba de-a face cu barbatii
autodistructivi-de fapt, cu orice barbati-este sa joace rolul de translator. Avand in vedere ca procesul de
autodistrugere este unul substitutiv, trebuie sa dezvoltati abilitatile de interpretare si traducere. Din
fericire, nu este vorba despre un limbaj complicat. Desi nonverbala, comunicarea este destul de directa.
Sarcina cea mai grea este sa comunicati traducerea strainului, care, dupa cum stiti, nu doreste sa o auda.
Cu toate acestea, daca reusiti sa-I aratati, mentinand distanta si obiectivitatea, ca gandeste cu
picioarele, pana la urma o sa inteleaga. Amintit-va de copilul care isi pedepseste parintii facandu-I sa se
simta nefericiti. Daca va suparati, atunci a castigat, adica a obtinut ce a vrut-acum sunteti amandoi
nefericiti. Asa ca, atunci cand vine vorba despre autodistrugere, este esential sa dezvoltati capacitatea
de a uita.

Esecul care apare la doi pasi de succes, este un exemplu destul de frecvent pentru logica simpla a
autodistrugerii-in mod inconstient, persoana in cauza nu doreste sa reuseasca. Si multi barbati, au facut
o alegere fundamental gresita pentru ei, in viata-in cariera, casnicie, orientare sexuala-pe care doresc sa
o distruga. Problema este ca, in drumul sau descendent, barbatul autodistructiv vrea sa-I traga dupa el
pe toti ce care-I stau in cale, inclusiv, in special, pe translatorii care incearca sa-l ajute.
Asa ca, a doua sarcina in relatia cu barbatul autodistructiv este sa fim indestructibili. Poate ca pare
ciudat, dar asta inseamna, atat pentru terapeut, cat si pentru sotie, iubita sau parinti, sa nu mai fim atat
de saritori. In zelul lor de a-I ajuta pe barbatii autodistructivi, multi terapeuti, dar si multi parinti si multe
sotii bine intentionate, invata pe propria piele ca drumul spre iad este pavat cu intentii bune.
Dar oare trebuie sa ne petrecem intotdeauna ani de zile permitandu-i tot felul de lucruri barbatului
autodistructiv inainte de a deveni intelepti? Din nefericire, uneori nu avem de ales-lectiile adevarate se
invata numai din propriile greseli. Cu toate acestea, exista cel putin doua lucruri pe care le putem face
pentru a evita sa cadem in plata autodistructiva a persoanelor importante din viata noastra. Primul este
foarte dificil: trebuie sa nu facem nimic. E dificil mai ales in perioadele de criza, provocate destul de
regulate de barbaul autodistructiv. Din acest motiv, trebuie sa intelegi ca NU PUTETI FACE NIMIC
PENTRU A AJUTA UN BARBAT AUTODISTRUCTIV.
Cu alte cuvinte, actionand autodistructiv, barbatii incearca sa-si pastreze independenta intelectuala sau
cel putin capacitatea de a alege.Deci, cu cat dumneavoastra credeti mai mult ca viata este singura
alegere, cu atat ei vor trebui sa aleaga mai repede moartea. Si, cu cat ajutorul pe care il dati incearca sa
le influenteze mai mult alegerile, cu atat ei il resping mai repede. Dar daca nu intindeti mana, atunci ii
lasati sa se ajute singuri sau sa nu faca nimic, si de fapt ei de asta au nevoie. Al doilea lucru pe care il
putem face pentru a ne reduce inclinatia naturala pentru ajutarea barbatilor care resping ajutorul este,
din fericire, ceva mai activ. In loc sa-I ajutam pe ei, ar fi bine sa ne ajutam pe noi. Incepeti sa va traiti
propria viata. Asta nu inseamna neaparat ca trebuie sa va despartiti sau sa divortati. Si nici ca trebuie sa
dati dovada de egoism si de lipsa de interes fata de ceilalti. Pur si simplu, incercati sa va gasiti un alt scop
in viata, unul emotional, spiritual, intelectual, si uitati de acest proiect. Este un obiectiv greu de atins
pentru multe persoane, in special pentru femei, care sunt in general educate ca sa aiba grija de altii si nu
de ele insele. Dar daca doriti sa porniti intr-o astfel de calatorie, primul pas este sa va intrebari nu de ce
dori sa va schimbati status-quo-ul, ci de ce nu ati face-o. Cu alte cuvinte, ce aveti dumneavoastra de
castigat daca lasati un barbat autodistructiv sa va distruga.
Cel mai bun moment pentru a ataca verbal barbatii autodistructivi este cand sunt dj la pamant-altfel,
nu te asculta. De asemenea, daca le-I spui verde in fata e si mai bine-e ca si cum faci apel la
masculinitatea lor plina de eroism. Ciudat este ca aceasta critica, venita intr-un moment apparent
nepotrivit, este o forma de sprijin-mesajul ascuns este Stiu ca esti un tip tare si vei suporta asta. Si, in
mod paradoxal, cand sunt la capatul puterilor si nu mai au nicio iluzie, ii ajuta sa auda ca nu sunt victime,
ci mai degraba niste neispraviti: daca jalea in care se afla e produsul lor, atunci si renasterea va veni tot
din partea lor. Momentul in care barbatul autodistructiv ajunge la limita inferioara este perfect pentru a
va materialize dorinta irezistibila de a-I ajuta pe ceilalti.

VII. Cel mai bun drum catre inima unui barbat este sa-l faceti sa vorbeasca ca o femeie si sa actioneze ca
un barbat. Ultimul element, acela al initiativei sexuale, reprezinta o condensare si o rezumare dramatica
a atributelor prezentate pana acum. Pentru majoritatea barbatilor totul este legat de sex, mai putin
sexul, care este adeseori legat de rusine, absenta emotionala , nesiguranta masculina, autoimplicare,

agresivitate, autodistrugere. Arena sexuala este locul in care barbatii isi etaleaza in mod natural
conflictele emotionale care, pana la urma, nu au nicio legatura cu sexul.
Initiativa sexuala a barbatilor ofera un rezumat condensate al celor sase attribute masculine pe care leam explorat pana acum. Acelasi concept se aplica si la femei, deoarece sexualitatea este terenul de
joaca final al diferentelor sexuale, locul in care se intalnesc biologia si psihologia, realitatea si fantezia.
Dar, datorita unor combinatii de factori biologici, culturali si psihologici, care ii fac sa fie muti din punct
de vedere emotional,barbatii tind sa-si sexualizeze mult mai mult psihologia. Biologic vorbind, exista
diferente hormonale bine cunoscute si diferente genital importante. De exemplu, pentru a se excita,
barbatii au de obicei nevoie de o perioada mult mai scurta de timp si de o stimulare mai putin directa.
Lucru adevarat mai ales la o varsta mai tanara si in lipsa unei experiente bogate, moment in care
barbatii, isi dezvolta abilitatea de a sexualize continuturile mentale. Cu alte cuvinte, simplitatea
reactiilor sexual ale barbatilor-pe langa presiunile evolutive, cultural, hormonale-este data de faptul ca
ei cauta recompense extraordinara a excitarii si orgasmului pentru a scapa de conflictele emotionale sau
a le face fata.
Dupa cum am vazut la punctual II, barbatilor le e rusine de propria vulnerabilitate, de faptul ca nu sunt
destul de performanti, ca deviaza de la ceea ce percep a fi normalitatea conventionala. In dormitor, asta
se traduce prin rusinea ca nu-si pot controla echipamentul, ca nu fac o treaba buna ca amanti, ca au
fantezii despre alte pozitii pe langa cea a misionarului.
Dar, bineinteles, putem generaliza spunand ca toti barbatii platesc ceva pentru favorurile sexuale, ca
disperarea lor sexuala este cu adevarat jalnica si ca interesul lor sexual este fundamental pornografic.
Intr-adevar, majoritatea barbatilor dau semen de rusine sexual in majoritatea intalnirilor intime.
Folosesc mainile mai mult decat cuvintele, se muta pe mutest pe anumite pozitii, spun nimic atunci
cand ii intrebi ce nu e in regula, incearca disperati sa se bucure, fac glume din coltul gurii sau rad de ei
insisi, critica tehnica sexual sau corpul partenerei-iata ce manevre evasive folosesc barbatii pentru a-si
depasi rusinea.
Cel mai important lucru pe care il puteti face daca vreti ca barbatul sa va vorbeasca deschis despre sex
este sa va simtiti bine cu privire la propria dumneavoastra sexualitate, sau cel putin sa fiti destul de
relaxata pentru a vorbi despre acest subiect. Daca vrei sa faci pe cineva sa vorbeasca despre sexualitate,
cel mai simplu esa-I vorbesti despre viata ta sexual. Intelegerea stilurilor de viata alternative, formularea
de intrebari detaliate, ascultarea fara a judeca, folosirea umorului pentru a recunoaste si a dizolva
linistea sunt tehnici natural pe care le poate folosi oricine.
Exista si barbati total lipsiti de rusine. Asteptand recompense ca si cum ar fi dreptul lor constitutional,
cerandu-I partenerei sa le satisfaca orice capriciu fara a tine cont de gusturile ei si criticand-o daca are
retineri, acesti barbate isi proiecteaza rusinea asupra partenerei si o fac sa se simta inhibata sexual sau
deviant pentru ca nu vrea sa faca tot ce-si doresc ei. Acestor barbate le-ar prinde bine aceasta rusine,
adica rusinea sexuala nu este in totalitate rea.Macar pentru ca ne face sa fim civilizati.
Daca rusinea inseamna sa ascunzi ceva de cineva, absenta emotionala inseamna sa ascunzi ceva de
propria persoana.Sexual vorbind, a doua este adeseori evidenta in orientarea infama a barbatilor catre
scopul final si in modul mecanic in care abordeaza actul sexual.
La punctul III, am vazut ca barbatii ezita sa simta-absenta emotionala-in primul rand de teama sa nu se
piarda intr-o femeie. Am vazut, de asemenea, ca aceasta frica este in acelasi timp o dorinta, si ca
asteasta dualitate este in centrul a ceea se numeste conflictul nesigurantei masculine. Din punct de

vedere sexual, dorinta de a te pierde intr-o femeie este clara atata vreme cat barbatii incearca sa castige
accesul in interiorul corpului acesteia. Cealalta parte a conflictului, frica, este mai putin evidenta, pentru
ca este de multe ori neconstientizata.
Una dintre metodele favorite pe care le folosesc barbatii pentru a se extrage sau a se departa de
sentimentele de intimitate este transformarea femeii intr-un obiect. De pilda, barbatii trateaza adeseori
femeile ca pe niste obiecte pornografice, cerandu-le sa se imbrace cu aia sau sa poarte aia, numai ca ei
sa fie mai excitati. Poate este doar o extensie a dorintei lor ca femeia sa fie atractiva, dar, este vorba
despre tendinta barbatilor de a se proteja de realitatea sexualitatii feminine prin folosirea unor iamgini
mentale pe care le pot controla. Acesta este unul dintre motivele pentru care suplimentarea vizuala a
vietii sexuale functioneaza numai temporar- o data ce realitatea devine conforma cu imaginea mentala,
barbatul are nevoie de una noua si imbunatatita.
Adevarul este ca personalizarea obiectelor pornografice si transformarea femeilor reale in obiecte nu
reprezinta doua lucruri total diferite, ci mai degraba unul si acelasi lucru. Din punct de vedere psihologic,
ambele le dau barbatilor posibilitatea de a cumpara spatiul femeilor fara a trebui sa renunte complet la
ele. Si nicaieri nu este mai evident acest lucru decat in tendinta multor barbati de a-si creste excitatia
fantazand despre femei imaginare in timp ce fac sex cu partenera lor reala.
Apararea absentei emotionale mai are un aspect sexual, care se poate foarte bine baza pe valoarea
evolutiva. Incercand sa simta cat mai putin, multi barbati evita sa empatizeze cu partenera, ceea ce
reprezinta un avantaj in care impunerea unilaterala a dorintelor ii aduce mai aproape de ceea ce doresc
ei. Intrebandu-ti partenera daca vrea sa faca asta si cealalta, risti sa primesti un raspuns negativ. Dar
daca te bagi in pat cu gandul ca o sa faci sex, vei depasi obiectiile formulate de partenera si vei obtine
ceea ce doresti. Pentru femei, implicatiile acestui aspect al absentei emotionale sunt ca ele trebuie sa fie
foarte clare si sa-si exprime fara ambiguitate dorintele sau lipsa acestora. Deoarece, cand e vorba
despre nevoile sexuale ale femeilor, barbatii nu se pot lauda ca sunt foarte subtili.
Deci una din implicatiile pe care le are pentru femei absenta emotionala sexuala este ca ele trebuie sa-si
comunice planurile sexuale tare si clar. Dar mai sunt si alte implicatii. Dupa cum am vazut la punctul III,
absenta emotionala este un scut mai puternic decat rusinea, opeand instantaneu si inconstient, ceea ce
inseamna ca este mult mai rezistenta la interventiile exterioare. Prin urmare, primul lucru pe care
trebuie sa-l faceti este sa bateti fierul cat e cald, ceea ce inseamna ca, daca barbatul dumneavoastra
vrea sa vorbeasca despre sex, o sa vorbiti despe sex. Fiti alaturi de el daca vrea sa-si exprime mania si
frustrarea despre viata sexuala-atata vreme cat nu da vina pe dumneavoastra. Implicati-va si ascultati si
apoi prindeti momentul si discutati problema folosind limbajul lui si nu pe al dumneavoastra. Tineti
minte-ceea ce ii trebuie lui este spatiu emotional. Asa ca, in loc sa povestiti ce simtiti dumneavoastra in
legatura cu asta, mai bine povestiti despre ce veti face impreuna, pentru a rezolva aceasta problema.
Daca va interiorizati aceasta abordare, atunci veti vorba pe limba barbatului dumneavoastra, adica la
obiect si despre lucrurile esentiale. E mai util sa slabiti metodele lui de aparare intelectualizate decat sa-l
intrebati ce simte cand sunteti in pat. Daca il intrebati ce simte pentru dumneavoastra atunci cand faceti
dragoste, va crede ca doriti sa-l inghititi. Prin urmare, in mod paradoxal, daca sunteti mai putin
sentimentala, atunci il veti invita pe el sa fie mai sentimental.
In ceea ce priveste absenta emotionala, sa presupunem ca barbatul nu mai este interesat sexual de
dumneavoastra. Inainte de a incepe sa va ganditi ca aveti dumneavoastra o problema, incercati si
varianta in care e ceva in neregula cu el. De exemplu, un barbat isi poate pierde interesul sexual atunci
cand e retrogradat la serviciu sau, dintr-un motiv oarecare, se confrunta cu probleme profesionale. In

loc sa simta ca e un ratat, el alege, nu foarte constient, sa simta ca dumneavoastra nu sunteti ceea ce
trebuie. Tranzitia de la Nu-mi pot intretine familia la Sotia mea nu e atragatoare este narcisic
naturala pentru multi barbati.
Asa cum am vazut pe parcursul intregii carti, aceasta identificare timpurie cu mama si nevoia barbatilor
de a o pastra si a o alunga in acelasi timp se afla in centrul conflictului nesigurantei masculine. Deci, in
timp ce majoritatea au potential homosexual, toti barbatii au potential lesbian, adica au capacitatea de
a trai ca o femeie sau, istoric vorbind, o fata care isi iubeste mama.
In timp ce, din punct de vedere sexual, asta nu e neaparat o problema, dupa cum au aratat Stoller si altii,
pentru multi barbati acest tip de identificare este contradictoriu si provoaca furie si frica. Furie pentru ca
trebuie sa renunte la iluzia ca mama si cu mine suntem unul si pentru ca mama ii pune sa treaca prin
astfel de chinuri. Si frica pentru ca nu pot scapa de influenta ei. Este usor de vazut cum acest conflict la
nivelul inconstientului din relatia cu propria mama ajunge sa fie exprimat in experienta sexuala a
barbatului.
Aceasta dinamica este unul dintre motivele principale pentru care barbatii au relatii extraconjugale.
Printr-o relatie, ei isi afirma cu furie dreptul la o femeie mai intelegatoare din punct de vedere sexual,
dar si dreptul la libertatea sexuala. Si, deasemenea, isi micsoreaza frica de a fi osanditi sa faca sex cu
aceeasi femeie pentru tot restul vietii. Se pare ca nu-si pot da seama ca nu te poti emancipa in secret si
nici prin inlocuirea unui stapan cu altul. Desi in general, ii condamnm rapid pe barbatii care isi insala
partenerele si ii consideram niste profitori sentimentali, experienta clinica ne arata ca acesti barbati sunt
intr-o suferinta profunda, in special pentru ca sunt prizonierii propriilor lor scenarii. Mai devreme sau
mai tarziu, majoritatea barbatilor descopera ca scutul de protectie hipermasculin nu este decat o
dovada a opusului lui sau, in termeni sexualizati, ca multiplele expuneri ale penisului nu il fac mai mare,
ci, dimpotriva, intaresc parerea ca este atat de mic incat are nevoie de multiplicare.
Ideea de a te separa de o femeie facand dragoste cu alta este la fel de paradoxala ca si conflictul
nesigurantei masculine: barbatii le vor pe toate-sa fie barbati si sa fie (cu) femei. Relatia stereotipa in
care barbatul nu doreste sa se implice si femeia trage de el este adevarata numai daca este vazuta dintro perspectiva constienta. La nivel constient acesti barbati fac in asa fel incat femeile sa traga de ei,
deoarece vor sa repete experienta cu Prima lor Femeie,Mama-o relatie in care femeia s-a implicat, a
oferit protectie, a acceptat totul, in timp ce baiatul a fost incercat sa fuga.
Daca discutam cu un barbat despre performantele sale profesionale si il asiguram ca totul este in regula,
sau vorbim cu el despre cat de valoros este ca om, dincolo de ce si cum face la serviciu, ilputem ajuta sa
obtina rezultate mai bune in dormitor decat daca am discuta despre probleme lui sexuale. In al doilea
rand, femeia poate avea intelepciunea de a explora daca nu cumva si ea este ambivalenta cu privire la
sex. Poate are si ea un conflict al nesigurantei feminine care se exprima prin evitarea actului sexual
exact atunci cand barbatul este pregatit.
Cu alte cuvinte, cand barbatul dumneavoastra are probleme de erectie, cel mai bun lucru pe care il
puteti face pentru el este sa aflati daca nu cumva, pe undeva, impotenta lui va convine. In mod
paradoxal, raspunsul la aceasta intrebare poate ridica presiunea de pe umerii lui si poate chiar usura
recapatarea spontana a erectiei. Si in final, in special in cazul problemelor de erectie care dureaza de
mult, ambii veti avea nevoie sa lucrati la integrarea aspectelor nonsexuale ale rupturii masculin-feminin.
Cealalta problema sexuala care apare frecvent la barbati si care poate fi privita prin prisma nesigurantei
masculine este ejacularea rapida sau precoce. Multi barbati invata sa fie ejaculatori rapizi destul de

devreme in procesul de dezvoltare sexuala. Sexologul Barry McCarthy scrie In randul adolescentilor
masturbarea este o activitate secreta, ascunsa, bantuita de vina si de frica de a nu fi descoperit. Din
aceasta cauza, majoritatea pustilor incearca sa ajunga la orgasm cat de repede cu putinta. Dupa cum
arata McCarthy mai departe, asta ii impinge spre actiuni rapide si ii duce adeseori la prima experienta
de penetrare, care se desfasoara probabil in graba, neplanificat sau sub presiunea timpului si a
intimitatii. Si totusi, in loc sa fie doar o chestiune legata de conditiile in care are loc actul sexual, aceasta
graba este stimulata chiar de dorinta tanarului de a-si dovedi sexualitatea, o dorinta care, de prea multe
ori, eclipseaza nevoia de a avea o experienta sexuala placuta, ca sa nu mai zicem si plina de sentiment.
Deci, daca a face sex nu dovedeste, de fapt, nimic, multi barbati simt ca trebuie sa continue sa
dovedeasca ce tari sunt, iar si iar. Si, in mod ironic, cu cat dorinta de a performa este mai mare, cu atat
ejacularea este mai rapida si sentimentul esecului mai mare.
Avand in vedere aceste lucruri, nu e de mirare ca multi barbati se lupta sa prelungeasca penetrarea si ca
fac asta intr-un stil tipic masculin, ca intr-un calcul financiar. Din consideratie pentru partenera sau
pentru ca vad penetrarea ca pe un punct culminant al placerii sexuale, barbatii incearca sa-si tempereze
excitarea concentrandu-se asupra unor idei dezagreabile, gen taxe, socri, sefi. Din fericire, dupa cum vor
spune si sexologii, exista o tehnica mai buna, care, intr-un anumit fel, este opusa celei de mai sus,
deoarece implica o concentare pe placere si nu pe durere. Aceasta tehnica se bazeaza pe faptul ca, la un
moment dat, mintea noastra se poate gandi la un singur lucru. In loc sa-si ocupe mintea cu ceva
neplacut sau total irelevant, pentru a prelungi penetrarea barbatul nu are decat sa se concentreze
mental asupra senzatiei de penetrare. Cu cat face asta mai tare, cu atat nevoia de orgasm apare mai
tarziu. Dar, incercand sa-si convinga barbatii sa aprecieze momentul, femeile nu trebuie sa fie niciodata
pisaloage. Deci, in loc sa-I cereti barbatului sa petreceti mai mult timp impreuna, mai bine ii
demonstrati-cu fapte, nu cu vorbe- valoarea timpului liber sau a momentelor de intimitate, bucuranduva in primul rand dumneavoastra de acest timp, cu sau fara el.
Se spune ca 90% din barbati se masturbeaza si restul de 10% care nu o fac, mint. Si este greu de gasit o
ilustrare mai buna a egocentrismului masculin decat obsesia lor pentru aceasta practica autoerotica.
Si, desi asta nu-I opreste din a continua sa o faca, multi barbati se simt vinovati si rusinati de faptul ca se
masturbeaza. Poate din cauza propriei perceptii ca,daca nu te rezolvi singur, esti imatur si din cauza
continutului interzis al propriilor fantezii. Dar barbatii se simt de asemenea vinovati sau rusinati din
cauza ca masturbarea este ceea ce este-o activitate sexuala egocentrica, fara nicio legatura cu altceva.
Acum, ca nu care cumva sa credeti ca spun cabarbatii trebuie sa se simta prost in legatura cu
masturbarea, sa ne amintim la punctul VI: pana la un anumit punct, agocentrismul nu este doar bun, ci si
necesar. Evident, indiferent daca esti singur sau faci sex cu un partener, este bine sa incerci sa-ti
implinesti nevoile sexuale.
In general, cu cat barbatul cu care iese sau cu care are deja o relatie este mai narcisic, cu atat femeia
trebuie sa semene mai mult cu tricoul pe care scrie Nu ma las greu. Deci, chiar si atunci cand fac un
pas in afara autoerotismului si isi extind sexualitatea catre alte persoane,barbatii raman egocentrici.
Atunci cand au o iubita, isi manifesta egocentrismul prin aprecierea provocarii lansate de o femeie
independenta-una care nu-I va speria cu un sentimentalism deschis si care le va oferi o provocare cu
sanse de castig. Castig, adica sa nu-I faca sa se simta niste ratati,si provocare, adica sa simta ca laurii
cuceririi lor sunt valorosi.
Dar este omniprezent si in zilele naostre, sub forma antinarcisicului care se straduieste sa-si rafineze
tehnica sexuala pentru a-si aduce partenera la orgasme multiple sau alte culmi sexuale neatinse.

Partenera acestui barbat va fi satisfacuta sexual, dar, pana la urma, va simti ca sexul este gol din punct
de vedere emotional, pentru ca toata daruirea sexuala a barbatului de langa ea se bazeaza pe o
motivatie egocentrica: el isi perfectioneaza tehnica pentru a se simti bine ca barbat. Sigur, nu e nimic
gresit in a te simti bine in pielea ta ca barbat si, atata vreme cat acesta nu este primul si singurul tel al
schimbului sexual, atunci femeii s-ar putea sa-I placa sa faciliteze astfel de sentimente.
Relatia cu prima si cea mai importanta femeie din viata lor le intareste nu sentimentele de
masculinitate, ci mai degraba sentimentele opuse, cele de apartenenta la sexul feminin. Din aceasta
cauza, barbatii simt adeseori ca trebuie sa-si impuna si sa-si expuna de la bun inceput masculinitatea in
fata femeilor.
Cand urmareste o femeie, pe barbatul narcisic nu il intereseaza cine este cealalta persoana, ci, mai
degraba, daca il poate lauda in mod credibil. Atat personalitatea femeii care este sedusa de barbatul
egocentric, cat si trasaturile ei fizice sunt irelevante. Dar se poate intampla ca femeia sa inteleaga asta
destul de tarziu, pentru ca este extrem de incantata sa laude calitatile iesite din comun ale acestui
barbat. De asemenea, poate lua firea lui deschisa drept generozitate si poate interpreta prezenta lui
sexuala vibranta drept daruire de sine, in loc sa o vada drept ce este-o expunere a propriei persoane, ca
sa fie vazut. Generozitatea fizica narcisica este probabil mai mult feminina decat masculina-deoarece
femeile din societeta noastra sunt mai incurajate sa se concentreze asupra corpurilor lor si sa arate bine.
Dar, din ce in ce mai multi barbati impartasesc si ei aceasta forma de narcisim.
Asa ca, poate ar trebui sa punem toti sub semnul intrebarii persoanele de care suntem atrasi, mai ales
daca suntem in mijlocul unui proces de seductie de natura pur fizica. Cand sexualitatea si senzualitatea
sunt idealizate, ne putem afla foarte bine in prezenta unei persoane care are mai multa nevoie sa fie
admirata-pentru sexul ei-decat sa fie iubita pentru persoana ei.
Desi pot fi direct agresivi sau suparati pe alti barbati, ei se tem sa fie agresivi cu femeile, fie pentru ca le
considera fragile, fie pentru ca le considera niste fapturi extrem de puternice. In primul caz, au o
retinere sa raneasca sentimentele unei femei, iar in al doilea, se tem ca, spre deosebire de reactia
agresiva directa a unui barbat, femeia ranita se va razbuna in mod insidios, printr-un fel de manipulare
invizibila. Dar, in ambele cazuri, barbatii carora le este greu sa fie directagresivi cu partenerele lor vor
muta agresivitatea in arena mascata a sexului.
In perversiunile reale, ca si in ostilitatea sexuala nonperversa, spune Stoller, trauma are de-a face cu
dificultatea baiatului de a-si forma o identitate sexuala diferita de cea a mamei. Triumful, spune el, este
gasirea placerii orgasmice si a razbunarii chiar in aceasta diferenta,
Este corect sa generalizam aici faptul ca atunci cand barbatii au initiativa sexuala, ei incearca sa infranga
pericolul cu armele placerii-placerea orgasmului. Dar fac asta nu doar pentru a-si dovedi masculinitatea
sau pentru a fugi de siguranta iluzorie a corpului unei femei. Ei o fac si pentru a-si provoca in mod
narcisic cele mai profunde limitari.Fara nicio indoiala, cea mai puternica limitare pentru om este propriul
corp, care se supune legilor stiintei,nu poate fi niciodata perfect si, pe masura ce inaintam in varsta, se
degradeaza si moare. Prin urmare, este cel mai bun-si cel mai prost-loc in care sa incercam sa ne sfidam
limitele. Si care poate fi cel mai bun agent fizic care sa poarte aceasta provocare daca nu solutia
atotcuprinzatoare a extazului sexual?
Aceasta este dinamica de baza a dependentei sexuale. Indiferent daca se lupta ca sa inverseze si sa
stearga o trauma de abuz sexual din copilarie sau daca incearca sa scape de sentimentele de gol si de

lipsa de sens, dependentul de sex este pana la urma o persoana dedicata negarii si stapanirii
vulnerabilitatii fizice cu ajutorul cuceririi orgasmice.
O implementare nonsexuala a fanteziilor:o relatie sentimentala cu o persoana care sa fie destul de
feminina pentru a-I afirma masculinitatea distrusa si destul de masculina incat sa-I trezeasca la viata
feminitatea reprimata. Dupa cum se poate demonstra,de asta au nevoie toti barbatii. Si de sex,
bineintelesDar aceasta este ordinea.
Cand un barbat este cu o femeie, masculinitatea lui este pusa sub semnul intrebarii. Asta inseamna oare
ca nu exista nicio speranta pentru comunicarea deschisa intre barbati si femei? Dimpotriva. Logica din
spatele conflictului nesigurantei masculine le induce barbatilor nevoia de a discuta cu femeile, ca de la
femeie la femeie. Dar ei pot face asta numai daca si femeie se poate implica intr-o discutie de vestiar
cu ei. Ceea ce nu ar trebui sa fie foarte complicat, pentru ca, din punct de vedere psihologic, barbatii si
femeile sunt fundamental mai degraba asemanatori decat diferiti-in ciuda celor sapte atribute
masculine.