Frumoasele Legi Belagine

1. Dincolo de curgerea timpului si de cugetarea zeilor, este

Focul cel Viu si Venic, din care vin toate si prin care fiineaz
toate cele ce sunt. Totul si nimicul sunt suflarea Sa, golul si
plinul sunt minile Sale, micarea si nemicarea sunt
picioarele Sale, nicieri si peste tot este mijlocul Su, iar
chipul Su este lumina. Nimic nu este fptuit fr de lumin si
tot ce vine din lumin prinde viat si ia fptur.

2. Precum fulgerul aduce lumina si din lumin tunetul si

focul ce se revars , asa este si gndul omului, el trece n

vorba omului si apoi n fapta sa. Deci, ia aminte la asta, cci
pn la focul ce arde trebuie s fie o lumin si un tunet.
Lumina omului este gndul su si aceasta este averea sa cea
mai de pret. Lumina prinde putere prin cuvnt, iar vointa
omului aprinde focul prin care sefptuiesc toate cele ce sunt
n jurul su.

3. Fii ca muntele cel semet si ridic a ta lumin mai presus de

cele ce te nconjoar. Nu uita ca aceiasi pasi i faci n vrful
muntelui ca si n josul su, acelasi aer este sus ca si jos, la fel
creste copacul n vrf de munte ca si n josul su, la fel
lumineaz soarele piscul cel semet ca si pamntul cel neted.

4. Fii cumptat ca pmntul si nu vei duce lips de nimic.

Creanga prea plin de rod este mai repede frnt de vnt,
smnta prea adnc nu rzbate si prea mult ap i stinge
suflarea.

5. Ia aminte la copacul cel falnic, cu ct este mai nalt, cu att

rdcinile sale sunt mai adnci npmnt, cci din pmnt si
trage tria, nu uita asta. Cu ct te ridici mai mult, cu att
trebuie scobori mai mult, cci msura ridicrii este aceeasi
cu msura coborrii.

6. Puterea omului ncepe cu vorba nerostit, ea este asemeni

semintei care ncolteste, nici nu se vede cnd prinde suflare
de viat. Lumina semintei este cea care o ridic, pmntul
este cel ce-i d hrana, apa i d vigoarea, iar rbdarea o
mbrac cu trie.

7. Priveste rul si ia aminte la nvttura sa. La nceput este

doar un firicel de ap, dar creste tot mai mare, cci vine de la
ce este mai mare, si lucrurile asa trebuiesc mplinite, prin
firea lor.
Asemenea este si gndul cel bun si drept rnduit, el si face
loc printre pietre si stnci, nu tine seama de nimic, si
urmeaz drumul si nimic nu-i st n cale. Ap cu ap se adun,
iar mpreun puterea este si mai mare.

8. Ia seama de taina aceasta si nu o uita, acel firicel de ap

stie unde va ajunge, cci una este cupmntul si toate cele
ce-i vin n cale nu l pot opri pn la sfrsit. Astfel s iei
seama la gndul tu unde trebuie s ajung si vei vedea c
nimic nu st n calea sa . S-ti fie gndul limpede pn la
sfrsit; multe se vor ivi n calea sa, cci firea lucrurilor din jur
este misctoare asemeni apelor.Ap cu ap se ntlnesc,
pmnt cu pmnt si munte cu munte.
9. Ia seama la gndul cel ru, fereste-te de el ca de fulger,
las-l s se duc precum a venit, cci te-ndeamn la lucruri
nefiresti. Fereste-te de vorbele desarte si de neadevr; sunt
ca pulbereacmpului ce-ti acoper ochii, ca plasa pianjenului
pentru mintea si sufletul tu. Ele te ndeamnla trufie,
nselciune, hotie si vrsare de snge, iar roadele lor sunt
rusinea, neputinta, srcia,boala, amrciunea si moartea.

10. Nu judeca oamenii dup greutatea lor, dup puterea lor,

dup averea lor, dup frumusetea lor sau dup rvna lor, cci
si unul si altul a lsat din ceva pentru a creste n altceva. Cel
bogat este srac n liniste, cel tare este slab pentru altul si
cel slab are tria lui ascuns. Cum firea lucrurilor este
misctoare, asemeni este si omul. Ce d valoare unei unelte,
trebuinta sau frumusetea ? Duce un om mai mult dect boul?
E mai bogat vreunul ca pmntul ? Doar cunoasterea si
ntelepciunea l ridic pe om peste dobitoace. Si degeaba ai
cunoastere dac ea nu este lmurit de vreme.

11. Fierul nrosit a fost rece si se va rci iarsi; Vasul a fost

pmnt si va fi iarsi pmnt; Pmntul ce-a fost sterp acum
este pmnt roditor si se va strpi iarsi peste vremi.
Rvnaomului face schimbtoare toate acestea. Dar rvna i
ntoarce bucuria n tristete si linistea nneliniste. Fierul si
focul ajut omul, dar l si vatm. Si aceeasi rvn l ndeamn
a merge pecrri nestiute si nebtute de ceilalti dinaintea lui.
Tot rvna l ndeamn la strngere de averi, la mrirea puterii
si a se msura cu altii. Fereste-te de a te msura cu altul, cci
trufia de aici se naste; ea te va cobor mai jos de dobitoace si
te va desprti de fratele si de vlstarul tu.

12. Nenteleptul este mnat de rvn, dar nteleptul ncalec

rvna. Nenteleptul sufer cnd rvna l duce la pierdere si la
cdere, dar nteleptul ntotdeauna gseste cstigul n
pierdere si nltarea n cdere.
13. Trufia rceste iubirea inimii si o face n dusmnie si nu
exist dobitoc mai josnic dect omul care nu mai are iubire n
inima sa. Cci iubirea este cea dinti putere si chipul ei este
lumina. Ia seama ca nu cumva gndul tu s se mpresoare cu
trufia , cci mai jos de dobitoace vei ajunge.

14. Gndul bun si vorba n inteleapt ti pot potoli necazul, ti

pot rcori inima, dar nu te vindec,pentru c omul sufer dup
cum trufia a crescut n el, cci suferinta este umbra trufiei.

15. Nu ti lega sufletul de nimic lumesc, de lucruri, de

dobitoace, de argint sau aur, cci ele asa cum vin, asa pleac.
Dup orice zi vine si noaptea, si dup iarn vine primvara,
cci asa este rnduit si asa este firea lucrurilor. Toate cele ce
se vd, se nasc, cresc si apoi se ntorc de unde au plecat.
Doar firea lucrurilor rmne pururi, iar aceasta are
nenumrate si nesfrsite ramuri, siasemenea izvoarelor mintii
si sufletului tu, ele nu se arat la vedere. Cci o suflare si un
foc fac s creasc toate cele ce cresc ierburi, copaci,
dobitoace si oameni si din aceeasi vatr vin si ctre aceeasi
vatr se ntorc, si vatra aceasta este pururea.

16. Precum copacul cel falnic creste lng cel mic fr a-i face
ru, asa s fiti ntre voi, cel mare s nu loveasc pe cel mic si
nici s-i amrasc sufletul, cci va avea datorie mare de dat,
la fel ca si hotul. Arunc un lemn pe ru si mai multe vor veni
din susul su ctre tine. Adu-i multumire semenului tu, adu-i
lumin pe chip si n suflet, iar toate acestea le vei gsi mai
trziu nflorite n inima ta.

17. Nu lua cu siluire si nici cu vorbe amgitoare ceea ce nu

este al tu, cci cel ce priveste prin ochii ti este acelasi cu
cel ce priveste prin ochii celuilalt. Ia seama la taina aceasta.

18. Nu grbi nici o lucrare cci trasul de ramuri loveste napoi.

Fructul copt este usor de luat, cel necopt este greu de luat si
gustul e neplcut. Nu te grbi deci s aduni ce este nainte de
vreme,cci ti va amr sufletul. Cum creste cadrul, asa creste
si stinghia si cum creste roata asa creste si ispita.

19. Rmi mereu n rcoarea sufletului tu, dar dac mnia se

aprinde n tine, ia seama ca nu cumva s treac de vorba ta.
Mnia vine din team si nu a locuit dintru nceput n inima ta;
Dac nu creste prin trufie, ea se intoarce de unde a plecat.
Trufia nchide poarta ntelepciunii, iar cel trufas se pune
singur lng dobitoace. ntelepciunea este mai pretuit dect
toate cele ce se vd cu ochii, ea este aurul mintii si sufletului
tu si este rodul cunoasterii udat de vreme.

20. Nu-ti amr sufletul cnd simti durerea si neputinta, ci mai

degrab caut s te folosesti de ele pentru ndreptare , cci n
rod ai si smnta. Nu se poate ca o smnt bun s dea rod
ru.Lcomia ntotdeauna duce la pierdere, furtul ntotdeauna
duce la boal, gndurile sterpe ntotdeauna duc spre rtcire,
mnia ntotdeauna loveste napoi, rutatea si neadevrul
ntotdeauna aduc neputinta , trufia ntotdeauna aduce
suferint.

21. Mergi la izvor cnd sufletul ti-e aprins, scormoneste n

apa limpede si asteapt pn ce devine iarsi curat. Asa se
va duce si aprinderea sufletului tu, precum tulburarea
aceea.

22. Ia bine seama la taina semintei. Asemeni ei este gndul

tu, si cum smnta nu se poate fr coaj, asa este si gndul
cel rodnic al omului. Coaja gndului rodnic este vointa, iar
fr voint,gndul se usuc si nu foloseste la nimic. Dar
puterea este n rbdarea semintei, iar vointa si rbdarea fac
mldita firav s razbat pmntul tare.

23. n vremea lucrului tu, nveseleste-ti inima la vederea

lucrrii tale nainte de terminarea ei,cci precum fructul si
anunt venirea cu o floare, tot asa fapta omului este vzut
de cel cumintea si simtirea limpede, nainte de a fi terminat.

24. Ia bine seama la cauza omului srac, dar si la cauza

omului grabnic avut, cci nici una nici alta nu sunt firesti.
Omul srac are multe gnduri desarte si le schimb de la o zi
la alta, vorbeste mult si lenea i-a nvelit bratele si picioarele.
Cel grabnic avut ori e hot si nseltor, ori vede mai bine
necazul altuia si caut a-l amgi, de acolo si trage grabnica
avutie.

25. Fii blnd si rbdtor cu cei de lng tine, cci asa cum te
porti tu cu ei, asa se poart si altii cu tine, cci simtirea lui
este la fel cu simtirea ta, din aceeasi suflare este si simtirea
lui, iar lumina ce se vede prin ochii lui este din aceeasi lumin
cu cea care se vede prin ochii ti.

26. Unde este tria omului acolo i este si slbiciunea , ceea

ce-l ridic l si coboar; rmi n limpezimea mintii si simtirii
tale si vei vedea toate acestea. Cel mic este deasupra celui
mare, cel usor este deasupra celui greu, cel slab este
deasupra celui tare, cel blnd este deasupra celui aprig.
Limpede s-ti fie mintea si simtirea, si ia seam de toate
acestea.

27. Tria muntelui vine din rbdarea sa, din linistea sa,
stnca i este numai nvelitoare. Dar tria lui este ncercat
de vnt, de apa cea lin. Ia-ti puterea din rbdare si din
liniste si foloseste-te deea prin limpezimea gndului tu, cci
nu tulburarea izvorului roade stnca, ci limpezimea sa.

28. Lucrarea fcut din team nu are viat lung si tria ei

este asemeni unei revrsri de ape care tine putin. Asa este si
cu tulburarea oamenilor, ea vine din afar, dar este chemat
de teamalor, ns teama vine prin necunoastere, iar
necunoasterea prinde putere prin neadevr, lene si trufie.
29. Soarbe cunoasterea de la cei cu barba alb si nerosit de
vin si las vremea s o mbrace cuntelepciune. Nu privi la
trupul lor slbit si grbovit, cci toate acestea sunt plata lor
pentru cunoasterea lucrurilor si cresterea ntelepciunii.

30. Multumeste pmntului pentru toate cele ce-ti ofer,

multumeste cerului pentru ploaia care ti hrneste pmntul,
multumeste soarelui pentru cldura si lumina casei tale si a
pmntului tu,multumeste lunii pentru linistea somnului tu,
multumeste stelelor c vegheaz asupra somnului tu,
multumeste muntelui pentru povetele si fierul ce-l iei din el,
multumeste pdurii pentru tot ce iei de acolo, multumeste
izvorului pentru apa ce-o bei, multumeste copacului pentru
lucrrile ce-ti arat, multumeste omului bun ce-ti aduce
bucurie si zmbet pe chip.

31. Precum iarba bun creste cu iarba rea, asa sunt si

oamenii, dar tine seama c purtarea lor cea rea este semnat
si crescut din team si neputinte, iar trufia este nvelitoarea
lor. Nu certa purtarea lor si nu cuta a-i ndrepta din vorbe si
mustrare, cci apsarea pe ran nu o vindec.Oare iarba aceea
este rea doar pentru c este amar pntecului tu ? Asa este
si cu omul, de vei vrea s-l ndrepti, adu-i pentru nceput
gndul si simtirea la ce este plcut att omului bun, ct si
omului ru. Unul vede roata plecnd, iar altul vede aceeasi
roat venind. Cine vede mai bine ?

32. Doar cel nteleptit poate vedea limpezimea si linistea din

mintea si sufletul celui tulburat, cci cel nteleptit a fost odat
si el la fel ca si cel tulburat si roadele amare l-au fcut s tin
seama de alctuirea fiintei sale. A fugit de roadele sale amare
n vrful muntelui si acolo nu a scpat de ele, a fugit n
mijlocul pdurii si iat c roadele erau cu el, apoi a privit n
luntrul susi iat c roadele sale amare aveau rdcini n
mintea si simtirea poftelor sale.
33. Este o floare mai frumoas ca cealalt ? Este un izvor mai
limpede dect altul ? Este un fir de iarb mai presus de un
altul ? Fiecare are tria, frumusetea si priceperea lui. Este n
firea lucrurilor ca pdurea s aib felurite soiuri de copaci, de
iarb, de flori si dobitoace. Nu seamn un deget cu altul de la
aceeasi mn, dar este nevoie de toate pentru a bate fierul.
Este mrul mai ntelept dect prunul sau prul ? Este mna
stng mai bun ca dreapta ? Altfel vede ochiul stng de cel
drept ? Cele de sus si au rostul lor si cele de jos si au rostul
lor, cele mari si au rostul lorsi cele mici si au rostul lor, cele
repezi si au rostul lor si cele ncete si au rostul lor, cele ce
au fost si-au avut rostul lor si cele ce vin si vor avea rostul
lor.

34. Neputinta vine dup rutate si neadevr, cci ceea ce dai

aceea primesti, ceea ce semeni aceea culegi, dar ia seama c
lumina sufletului tu si al celui de lng tine are aceeasi vatr
si rmne fr umbr. Vezi ce tulbur necontenit izvoarele
mintii si sufletului aproapelui tu. Adu-i linistea n suflet si
limpezimea n minte si btrnetile tale vor fi ca pomul copt,
oasele si tria ta nu vor slbi si te vei ntoarce de unde ai
venit, stul de cldura urmasilor ti.

35. ntotdeauna va fi cineva dedesubtul tu si ntotdeauna va

fi cineva deasupra ta. La cele ce sunt dedesubtul tu s te uiti
cu iubire si nu cu trufie cci acolo ti sunt rdcinile, iar la cele
ce sunt deasupra ta s te uiti cu privirea de prunc si fr
team.

36.Cele tari, cele slabe si cele nevzute sunt cele ce alctuiesc

lumea si toate acestea legsesti n om si toate alctuiesc un
ntreg. Nu este nimic care s fie afar si s nu fie si nuntru.
Ia seama la toate acestea cnd ti apleci privirea nuntrul tu
si vei gsi toatntelepciunea zeilor ascuns n nevzutul
fiintei tale. Zeii au luat seama naintea omului de aceast
ntelepciune si asta i-a adus mai aproape de Focul cel Viu si
Vesnic.

37. Ia aminte c btaia inimii, curgerea sngelui prin vine,

vindecarea rnilor, frumusetea ochilor si minuntia alctuirii
trupului sunt fcute prin puterea si suflarea Focului cel Viu si
Vesnic care este n fiecare si al crui chip se arat n lumin.
Dar nu uita c trupul este doar o frm din putinul care se
vede.

38. Curtenia trupului si desftarea sa prin simturi te pune

doar putin mai sus de dobitoace, cci nu un sunet plcut te
ridic, nici o duioas atingere, nici un gust plcut, nici o
mireasm mbttoare si nici o bucurie a ochilor. Cci unde
este cldura, apare si frigul, unde este dulcele apare si
amarul, unde este plcutul apare si neplcutul, unde este
mireasma apare si duhoarea, iar unde este rs, si plnsul
pndeste.

39. Iat dar calea de nceput : cumptarea n toate cele ce

faci, ascultarea de btrni si de cei ntelepti, hrnicia,
multumirea cu ceea ce ai, ferirea de neadevr si de vorbele
desarte, ferirea de ceart si de mnie, buna purtare ntre
semeni. Dimineata s te trezesti cu ele, ziua s le porti mereu
n minte, seara s le ai cu tine n somn si astfel suprarea,
lipsa, amrciunea, neputinta,boala si rutatea altora nu se
vor atinge de tine.

40. Dincolo de acestea se afl iubirea, vointa, curajul,

rbdarea, modestia si ele ridic omul cu adevrat. Acestea
sunt cele ce te apropie de Focul cel Vesnic si, prin ele, calea
ta urmeaz calea zeilor, dar ngroparea lor te arunc mai jos
de dobitoace. Doar prin ele primesti adevrata cunoastere si
ntelepciune, adevrata putere, adevrata bucurie, adevrata
bogtie, rodnica si trainica lucrare.