Martiniuc Antonia-Maria

Seria 3, grupa 17
Facultatea de medicină, UMF “Iuliu Hațieganu”, Cluj

PRESIUNEA ARTERIALĂ
Circulaţia sângelui prin sistemul vascular este determinată de doi factori:
– diferenţa de presiune de la un capăt la altul al sistemului circulator sau gradientul presional;
– rezistenţa opusă la deplasarea sângelui prin vase
Prin urmare, menţinerea unei presiuni eficiente a sângelui, mai ales în segmentul arterial al
sistemului vascular este obligatorie pentru ca sângele să ajungă de la inimă la ţesuturi şi apoi să
se reîntoarcă la inimă.

Presiunea arterială (PA) reprezintă forţa

exercitată de sângele care circulă prin vas
pe unitatea de suprafaţă a peretelui
arterial- măsurare directă
Este denumită și TENSIUNE
ARTERIALĂ, deși aceasta reprezintă un
fenomen parietal - tensiunea dezvoltată in
pereții arteriali- măsurare indirectă

Tensiunea este forța tangențială exprimată în N/m care acționează în peretele vasului pe
lungimea AB. Între presiunea produsă de mușchii netezi ai vasului și țesutul elastic al acestuia
(pe de-o parte) respectiv presiunea lichidului din interiorul vasului (pe de altă parte) trebuie să
existe un echilibru pentru a preveni distensia progresivă sau colapsul vasului. Presiunea produsă
de tensiunea mușchiului neted și țesutul elastic al vasului poate fi calculată prin legea lui
Laplace:
ΔP = T/R

FACTORII DETERMINANŢI AI PA:

 ELASTICITATEA VASELOR MARI
 VOLUM SANGVIN
 DEBITUL SANGUIN
 REZISTENTA PERIFERICA
Relaţia dintre debitul sanguin, presiune şi rezistenţă este ilustrată de formula:
 Q = Pr 4 /8l
care reprezintă expresia matematică a legii fundamentale a hemodinamicii, legea lui Hagen–
Poiseuille, în care:
– P = P1 – P2 (piederea de presiune de la un capăt la altul al tubului);
– r 4 /l = raportul dintre raza la puterea a-4-a şi lungimea vasului este factorul geometric,
dependent de vas;
–  = factorul reologic (vâscozitatea sângelui).
Factorul geometric şi reologic reprezintă rezistenţa periferică R, deci, formula va deveni:
ΔP
Q= R

în care: Q = debitul sanguin sau volumul de sânge vehiculat de vase timp de 1 minut. Acest
parametru este de fapt debitul cardiac, care are o valoare de aprox. 5 l/min;
ΔP = gradientul presional;
R = rezistenţa periferică, în principal arteriolară.

Din punct de vedere fiziologic este definită prin formula:

PA = Q x R
care ne arată dependenţa presiunii arteriale faţă de doi factori:

1. Factorul central = debitul cardiac (Q)

Factorul central este reprezentat de forţa de contracţie a inimii, care, la rândul său
determină volumul sistolic: Q = volum sistolic x frecvenţa cardiacă. Stimularea
vegetativă simpatică va creşte frecvenţa cardiacă şi forţa de contracţie, deci şi volumul
sistolic, determinând, în final, creşterea debitului cardiac şi deci şi a presiunii arteriale.
2. Factorul periferic = rezistenţa periferică (R)
La rândul ei, rezistenţa opusă la curgerea sângelui, depinde de:
 factorii geometrici (care ţin de vas):
o raza vasului, în fapt de diametrul lui; îngustarea vasului prin procese de
vasoconstricţie sau/şi ateroscleroză va duce la creşterea presiunii şi la scăderea debitului;
o lungimea vasului - cu cât un vas este mai lung, cu atât PA creşte;
o elasticitatea vasului - pierderea elasticităţii odată cu înaintarea în vârstă duce la
creşterea PA

 factorii reologici care ţin de sânge, de calitatea şi cantitatea acestuia:

o vâscozitatea sângelui- depinde de prezenţa elementelor figurate, în fapt de
hematocrit:
  creşterea numărului de eritrocite (poliglobulii) creşte vâscozitatea, creşte R
periferică şi creşte PA;
 scăderea vâscozităţii în anemii duce la scăderea PA;
o volumul de sânge. Cresterea volumului de sânge din vas va duce la creşterea PA.
Pentru a scădea PA se impune scăderea volumului. Aşa se explică administrarea de
diuretice în HTA. Acestea cresc volumul de urină eliminat, ceea ce va duce la scăderea
volumului plasmatic şi, astfel, a PA.

UNITATEA INTERNAȚIONALA DE UNITATE A PRESIUNII este Pa. Totuși în practică

PA este exprimată în cm Hg sau mm Hg.
În timpul unui ciclu cardiac, pompa cardiacă imprimă sângelui variaţii de presiune cu un
maximum în sistolă (presiunea sistolică) şi un minimum în diastolă (presiunea diastolică).
Presiunea sângelui scade progresiv pe măsură ce diametrul vaselor scade:
-are un maximum sistolic de 120 mmHg în arterele mari, elastice, şi un minimum diastolic de 60
– 70 mmHg, cu un caracter pulsatil evident;
– se prăbuşeşte la nivelul arteriolelor la 60 mmHg, iar caracterul pulsatil se atenuează;
– la nivelul capilarelor are o valoare de 35 mmHg la capătul arterial şi 10 mmHg la cel venos, iar
caracterul pulsatil dispare;
– ajunge la 0 în venele cave, aproape de atriul drept
 Presiunea sistolică (maximă)-PAS reprezintă presiunea cu care este propulsat sângele în
sistemul vascular, în timpul sistolei ventriculare. Depinde de pompa cardiacă.
 la adultul sănătos, la nivelul sectorului arterial şi al marii circulaţii are valoarea optimă
de 100-120 mmHg sau 13,3 -16 kPa.
 Presiunea diastolică (minimă)-PAD este presiunea cu care se deplasează sângele în
diastolă. Valorile normale reprezintă ½ din presiunea sistolică, plus 10 mmHg, deci 60-
80 mmHg sau 8-11 kPa; presiunea diastolică depinde de proprietăţile şi calitatea vaselor
elastice, de rezistenţa periferică.
PAD = (PAS/2) +10. Valoarea optimă: 60-80 mmHg sau 8-11 kPa
 VARIATII FIZIOLOGICE :
Cresteri ale TA
1. Sex: - barbati: TA max - 110 -130 mmHg; TA min – 60-80 mmHg; - femei: TA max -
100 -120 mmHg; TA min – 60-70 mmHg;
2. Varsta- creste odata cu varsta - la pubertate= valorile adultului
3. Digestie
4. Ortostatism- presiunea diastolica este mai mare fata de pozitia sezanda

Scaderea TA
1. Temperatura ridicata
2. Clinostatism - Ortostatism
3. Somn linistit cu 15-30 mmHg- diminuarea centrilor vasomotori

VARIATII PATOLOGICE:
1. Cresterea TA- hipertensiune arteriala - >140/90 mmHg
2. Scaderea TA- hipotensiune arteriala - < 100/60 mmHg-la femei
< 110/70 mmHg-la barbati

METODE DE DETERMINARE A PRESIUNII ARTERIALE:

A. Metode directe – sângerânde, prin puncţie arterială şi cuplarea acului la un
manometru (se determină direct presiunea intravasculară); sunt metode folosite
experimental, la animale, în cercetare sau în chirurgia cardiovasculară (cateterism).
B. Metode indirecte – măsurarea gradului de tensionare a pereţilor arteriali:
1. metoda palpatorie (Riva-Rocci) prin care se determină presiunea sistolică;
2. metoda ascultatorie (Korotkov) prin care se determină presiunea sistolică şi
diastolică;
3. metoda oscilometrică (Pachon) prin care se determină indicele oscilometric,
presiunea sistolică, presiunea medie şi presiunea diastolică.
Principiul de determinare este comun celor trei metode indirecte: se comprimă o arteră
mare cu ajutorul unei manşete pneumatice în care se realizează o presiune măsurabilă.
Valorile presiunii intraarteriale se apreciază prin diverse metode – ascultatorie,
palpatorie, oscilometrică prin comparare cu presiunea cunoscută din manşetă.

Presiunea arteriala se masoara cu ajutorul unui sfingomanometru sau tensiometru.

PREGATIREA PACIENTULUI :

masurarea tensiunii arteriale (TA) sa se faca dupa 5 minute de repaus, sezand

bratul sa fie la nivelul inimii
sa nu se fumeze cu minim 15 minute inaintea masuratorii
 sa nu se consume cafea in ora precedenta examinarii
sa nu se administreze stimulente adrenergice (ex. Epinefirna din descongestionantele
nazale)
la pacientii peste 65 de ani, diabetici sau sub tratament antihipertensiv tensinea arteriala
(TA) se va masura si in picioare (ortostatism), imediat si la cateva minute dupa
schimbarea pozitiei

 Principiul metodei ascultatorii Korotkov

Se ascultă cu stetoscopul plasat în plica cotului, zgomotele care apar la decomprimarea

lentă a manşetei. Aceste zgomote se datorează circulaţiei turbulente a sângelui prin vas şi
se numesc zgomotele lui Korotkov.

Paşii tehnicii de măsurare a PA prin metoda Korotkov

 Pasul 1 - după respectarea indicaţiilor de mai sus se aplică manşeta tensiometrului,

lăsând zona plicii cotului liberă; marginea ei inferioară să se plaseze la 2-3 cm deasupra
plicii cotului. Manşeta NU trebuie aplicată peste lenjerie!!
 Pasul 2 - se palpează pulsul la artera brahială, loc în care se aplică stetoscopul (NU sub
manşeta tensiometrului).
 Pasul 3 - se umflă manşeta tensiometrului, cu robinetul acesteia închis şi comprimând
para de cauciuc; simultan, se palpează pulsul la artera radială pentru a sesiza momentul
dispariţiei acestuia (dispare când artera brahială este complet închisă de către presiunea
exercitată de manşeta tensiometrului, adică dacă presiunea din manşetă este mai mare
decât PA sistolică); 6
 Pasul 4 - se începe dezumflarea manşetei teniometrului, prin deschiderea robinetului;
American Heart Association (AHA) recomandă ca presiunea să scadă cu 2-3 mmHg pe
secundă, pentru o măsurare cât mai exactă. o momentul în care se aude în stetoscop
primul zgomot marchează presiunea sistolică; o momentul în care zgomotele scad brusc
în intensitate marchează presiunea diastolică.
 a. PM >PAS : absența zgomotelor
b. PM = PAS : se aud zgomotele pentru prima dată
c. PAS > PM > PAD : se aud zgomotele care scad în intensitate
d. PM = PAD : dispariția zgomotelor

BIBLIOGRAFIE
 http://www.umfcv.ro/files/p/r/PRESIUNEA%20ARTERIALA%2013_12.pdf
 Daniela Eniu, Biofizica medicala, Editura Medicală Universitară ”Iuliu Hațieganu”   Cluj-Napoca,
2019
 https://mgsii.files.wordpress.com/2014/02/curs-121.pdf
 https://www.doppelherz.ro/sfaturile-doppelherz/dictionar-de-sanatate/tensiunea-arteriala/