SEPARAREA PUTERILOR ÎN STAT

Separarea puterilor – principiul major al democraţiei moderne, conform căruia puterea este distribuită între
cele trei ramuri ale guvernării – puterea legislativă, puterea executivă şi puterea judecătorească. Fiecare
putere este localizată într-o instituţie separată, iar cei ce o aplică sunt selectaţi prin diferite proceduri, au
diferite termene şi sunt independenţi unii faţă de alţii.
Separarea nu înseamnă însă izolare. Fiecare ramură a puterii participă la funcţionarea celeilalte printr-un
sistem de control şi echilibrare reciprocă a puterilor în stat.
Statele democratice sunt cele în care puterea legislativă, puterea executivă și puterea judecătorească
sunt separate. În consecință, cele trei puteri sunt exercitate de autorități publice distincte, fiecare cu
organizare proprie și atribuții specifice. Astfel, legile sunt adoptate de puterea legislativă, ele sunt puse
în aplicare de puterea executivă, iar „apărarea” legilor este asigurată de către puterea judecătorească.
Totalitarismul este un regim politic în care puterea aparține, în totalitate, unei persoane sau unui grup de
persoane. Spre deosebire de sistemul politic de tip monarhie absolută sau dictatură, în regimurile totalitare
distanța între stat și societate este, practic, anulată, în sensul că puterea întrupată de stat, prin partidul unic,
pătrunde până și în viața particulară a fiecărui cetățean. Ideologia totalitaristă este opusă conceptului de
societate deschisă.

‘’Pentru o societate democratică, votul este esenţial. Nicio formulă electorală nu este ideală dar este
important ca cetăţenii să aibă acces neîngrădit la procesul electoral. Exprimarea opiniei fiecărui
membru al societăţii este un principiu elementar al vieţii democratice. De-a lungul istoriei nu prea
îndepărtate şi în state cu tradiţie democratică avem exemple de limitare a dreptului de vot pe diferite
criterii. ‘’ - Radio Romania International
Cifrele de prezență de la ora 14.00
în turul al doilea la prezidențiale
indică, la prima vedere, o mobilizare
slabă a tinerilor (categoriile de vârstă
până în 44 de ani), în timp ce
categoriile peste 45 de ani sunt mai
bine reprezentate. În realitate,
raportările sunt nerealiste, pentru că
procentele sunt raportate la numărul
total de cetățeni români pe fiecare
categorie de vârstă, or, în cazul
tinerilor, e cunoscut faptul că foarte
mulți sunt plecați din țară, dar ei
apar în continuare ca rezidenți în
România.

Doar 46,66% dntre românii cu drept de vot din

țară s-au prezentat la urne în primul tur al
prezidențialelor, ceea ce face ca alegerile din 10
noiembrie să intre în istorie drept scrutinulș cu cea
mai slabă prezență din ultimii 30 de ani.
Parlamentul reprezintă corpul legislativ într-un
stat democratic, care poate fi compus, de regulă,
din una sau două camere, respectiv sisteme
(sistem unicameral sau sistem bicameral), dar și
cu trei camere (sistem tricameral).
Parlamentul adoptă și respinge legi, pe care le
înmânează președintelui statului pentru
promulgare. Acesta le poate aproba (promulga)
sau le trimite înapoi la Parlament pentru
modificări.

Parlamentul României este bicameral și este format din Senat și Camera Deputaților. Adoptă legi
constituționale, organice sau ordinare, care se publică în Monitorul Oficial al României și intră în
vigoare în termen de 3 zile după promulgare.

Sistemul românesc are o formă proporţională. Prin urmare, mandatele parlamentare atribuite fiecărui
partid trebuie să corespundă voturilor primite de acesta. Procentul de mandate trebuie să fie cât mai
apropiat de procentul de voturi

Guvernul României reprezintă, conform Constituției, puterea

executivă în România împreună cu președintele. Guvernul se
organizează și funcționează în conformitate cu prevederile
constituționale, având la bază un program de guvernare acceptat
anterior de către parlament.
Guvernul se compune din un lider numit prim-ministru și un număr
variabil de miniștri care conduc ministere specializate pe anumite
domenii, cu numeroase agenții și instituții cu diferite grade de
subordonare în cadrul executivului. Guvernul României ocupă în
București, ca sediu al activităților sale Palatul Victoria.

(actualul prim-ministru)

Instanțele judecătorești cu putere de control judecătoresc pot anula legile și regulile statului atunci când
le consideră incompatibile cu o normă superioară, cum ar fi legislația primară, dispozițiile constituției
sau dreptul internațional. Pentru ca un popor să stabilească și să mențină "statul de drept" ca normă
operativă în construcțiile sociale, trebuie să se acorde o mare atenție alegerii sau numirii unor
cercetători legali și atenți, a căror loialitate față de un jurământ de mandat nu este reproșată. Dacă
legea trebuie să guverneze și să găsească acceptarea, în general, instanțele trebuie să exercite
fidelitatea față de justiție, ceea ce înseamnă că îi acordă celor supuși domeniului său jurisdicțional cea
mai mare prezumție de relevanță culturală inerentă în acest cadru.
Rolul judiciarului este de a interpreta și aplica legile în numele statului. Această putere se
concretizează printr-o ierarhie de curți de justiție. În România curtea supremă este Înalta Curte de
Casație și Justiție.

Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naționale, al unităţii şi al
integrităţii teritoriale a ţării. Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna
funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile
statului, precum şi între stat şi societate. (Articolul 80 - Constituţia României)

Preşedintele României este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. Nici o persoană
nu poate îndeplini funcţia de Preşedinte al României decât pentru cel mult două mandate. Acestea pot
fi succesive.