1

Istoria Histologiei
Partea I
Prof. Univ. Dr. Cristian Bârsu

Atenţionare: Drepturile de proprietate asupra acestui material didactic aparţin în exclusivitate Prof.
Univ. Dr. Cristian Bârsu.
Difuzarea în integralitate sau fragmentară, ca si folosirea datelor în lucrări, cărți etc., fără acordul
autorului şi fără să fie citate sunt strict interzise!

Vechea denumire a histologiei a fost anatomia microscopică.

Anatomia microscopică s-a conturat în secolul al XVII-lea, după: 

- inventarea microscopului optic monocular

- acumularea şi aprofundarea cunoștințelor anatomice.

Are la bază:

- dezvoltarea astronomiei de către Galilea Galilei (1564 – 1642) şi Johannes Kepler (1571 – 1630)
- inventarea lunetelor, pe baza unor lentile măritoare.

Din punct de vedere al evoluției tehnicii:

- Lentila măritoare a fost descoperită în secolul al XIV-lea şi stă la baza făuririi lupei, ceea ce a
permis extinderea cunoștințelor anatomice despre organe
- Cuplarea a 2 lentile (ocular şi obiectiv) a avut loc în secolul al XVII-lea şi a fost atribuită lui:
- Galileo Galilei
- sau lunetierilor olandezi Hans Jansen şi fiului său Zacharias Jansen (1580 - 1638)

Cei mai celebri histologi din perioada începuturilor acestei ramuri a medicinei au fost:

François Xavier Marie Bichat (1771-1802)

- este considerat întemeietorul histologiei ca ştiinţă, deoarece:

- a descoperit ţesuturile
- a creat denumirea de ŢESUT
- le-a clasificat în 21 de tipuri: osos, cartilaginos, fibros, mucos, seros, sinovial etc.
- în concepția sa, sediul proceselor patologice era în țesuturi
- a fast clinician, profesor de anatomie şi chirurgie
- a descris țesutul adipos al obrazului, denumit - în onoarea sa - „bula lui Bichat”
- a studiat membranele sinoviale şi foițele mmeningelui
- a scris în 1800 „Traité des membranes”
 2

Robert Hooke (1635 – 1703)

- a construit câteva mmicroscoape

- a făcut studii de microscopie pe plante
- a fost primul care a introdus denumirea de CELULĂ
- a scris cartea intitulata „Micrografia” (1665).

Antony von Leeuwenhoek (1632 – 1723)

- a fost comerciant şi șlefuitor de lentile

- a construit lentile şi microscoape care măreau de 200 de ori imaginea
- a trimis Societății Regale de Științe din Londra 112 scrisori, conținând descrierile sale,
începând cu aripa de albină, aparatul de înțepat/supt de la purice şi țânțar, firul de păr de la
animale etc.
- a descris următoarele structuri la om:
- hematiile din sânge
- firul de păr
- cristalinul
- neurofibrilele
- fibrele musculare striate
- spermatozoizii.

Johann Conrad Brunner (cca. 1653 – 1727)

- a fost anatomist
- a descoperit glandele mucoase din duoden (1686), care apoi au primit numele lui (glandele
Brunner)

Marcello Malpighi (1628 -1694)

- a construit câteva microscoape

- a descoperit capilarele, studiind circulația sanguină din plămânul de broască
- a descris structurile microscopice ale:
● pielii (în special epidermul, iar stratul spinos a fost denumit - în onoarea sa - „stratul
Malpighi”
● limbii – papilele gustative au fost denumite cu numele său

● plămânilor, numind alveolele pulmonare – „sacii cu aer”

● splinei: tecile limfoide din pulpa albă au fost denumite - în onoarea sa - „tecile Malpighi”
● rinichilor – mai ales glomerulul renal, numit ulterior „glomerulul Malpighi”
– şi tubii urinari din piramidele renale, care au fost denumite - în onoarea sa -
„piramidele Malpighi”

Regnier de Graaf (1641 – 1673)

- a descris foliculul terţiar din ovar, care în onoarea sa a fost numit „foliculul De Graaf”
- a descris tubii testiculari eferenţi
 3

Histologii din SECOLELE al XVIII-lea şi al XIX-lea

Johann Nathanael Lieberkühn (1714 - 1765) 

- a descris glandele din mucoasa intestinală, denumite după moartea sa „glandele Lieberkühn”.

Robert Brown (1773 – 1858)

- a fost botanist
- a descris nucleul celulelor (1831).

Jan Evangelista Purkyne (1787 - 1869)

- a descris neuronii din stratul intermediar al cortexului cerebelos, care - în onoarea sa –

au fost denumiți „neuronii Purkyne”
- a descris fibrele din rețeaua miocardică; aceasta a fost apoi denumită „rețeaua Purkyne”.

Alfred Wilhelm Wolkman (1801 – 1877)

- a fost fiziolog şi histolog

- a descris canalele care fac legătura dintre canalele Havers, situate in compacta oaselor lungi.

Hugo van Mohl (1805 – 1872)

- a fost botanist şi anatomist

- a descris protoplasma = citoplasma (1834).

Friedrich Gustav Henle (1809 – 1885)

- a scris primul tratat de histologie din lume (în 1831)

- a descris:
- ansa tubilor renali, care apoi a fost denumită „ansa Henle”
- endoteliul vaselor sangvine
- un strat special din peretele vaselor mici, care ulterior a fost denumit „membrana
elastică Henle”
- epiteliul ciliar al organului auditiv
- câteva structuri din tegument

Benedikt Stilling (1810 – 1879)

- a invent at metoda secţiunilor seriate

- a inventat tehnica de secţionare a pieselor congelate (1842); aceasta a stat la baza „examenului
histologic extemporaneu”
 4

- a inventat fixarea pieselor histologice în bicromat de potasiu, urmată de includera lor în

parafină.

Theodore Schwann (1810 – 1882)

- a descris teaca nervoasă, denumită - în onoarea sa - „teaca Schwann”

- a descoperit celula care o formează, numită ulterior „celula Schwann”
- a identificat ţesutul elastic din pereţii vasculari
- a studiat pereţii capilarelor
- a elaborat teoria celulară la plante
- a elaborat termenul „metabolism”.

Filippo Paccini (1812 – 1883)

- a fost anatomist şi histolog

- a descris corpusculii terminali ai fibrelor nervoase senzitive; acestia au fost apoi denumiţi
„Vater – Paccini”, deoarece anatomistul A. Vater le identificase cu mai mult de un secol înainte
de Paccini
- a descris unele componete ale structurii retinei.