HISTOLOGI REMARCABILI

DIN SECOLELE XVIII ŞI XIX

Johann Nathanael Lieberkühn (1714 - 1765) 

- a descris glandele din mucoasa intestinală, denumite după moartea sa „glandele Lieberkühn”.

Robert Brown (1773 – 1858)

- a fost botanist
- a descris nucleul celulelor (1831).

Jan Evangelista Purkyne (1787 -1869)

- a fost anatomist şi fiziolog

- a descris neuronii din stratul intermediar al cortexului cerebelos, care - în onoarea sa –
au fost denumiți „neuronii Purkyne”
- a descris fibrele din rețeaua miocardică; aceasta a fost apoi denumită „rețeaua Purkyne”.

Alfred Wilhelm Wolkman (1801 – 1877)

- a fost fiziolog şi histolog

- a descris canalele care fac legătura dintre canalele Havers, situate in compacta oaselor lungi.

Hugo van Mohl (1805 – 1872)

- a fost botanist și anatomist

- a descris protoplasma = citoplasma (1834).

Friedrich Gustav Henle (1809 – 1885)

- a fost anatomist şi anatomo-patolog

- a scris primul tratat de histologie din lume (în 1841)
- a descris:
- ansa tubilor renali, care apoi a fost denumită „ansa Henle”
- endoteliul vaselor sangvine
- un strat special din peretele vaselor mici, care ulterior a fost denumit „membrana
elastică Henle”
- epiteliul ciliar al organului auditiv
- câteva structuri din tegument
 Benedikt Stilling (1810 – 1879)

- a fost anatomist și chirurg

- a invent at metoda secțiunilor seriate
- a inventat tehnica de secționare a pieselor congelate (1842); aceasta a stat la baza „examenului
histologic extemporaneu”
- a inventat fixarea pieselor histologice în bicromat de potasiu, urmată de includerea lor
în parafină.

Theodore Schwann (1810 – 1882)

- a fost histolog şi fiziolog

- a dezvoltat teoria celulară
- a descris teaca nervoasă, denumită - în onoarea sa - „teaca Schwann”
- a descoperit celula care o formează, numită ulterior „celula Schwann”
- a identificat țesutul elastic din pereții vasculari
- a studiat pereții capilarelor
- a elaborat teoria celulară la plante
- a elaborat termenul „metabolism”.

Filippo Paccini (1812 – 1883)

- a fost anatomist şi histolog

- a descris corpusculii terminali ai fibrelor nervoase senzitive; aceștia au fost apoi denumiți
„Vater – Paccini”, deoarece anatomistul A. Vater le identificase cu mai mult de un secol înainte de
Paccini
- a descris unele componete ale structurii retinei

…………………………………………………….

Robert Remak (1815-1865)

- a fost fiziolog, embriolog şi neurolog

- a descris cordoanele hepatocitare, care au fost denumite ulterior „cordoane Remak”.

5 William Bowman (1816 – 1892)

- a fost anatomist, histolog, chirurg și oftalmolog

- a descoperit capsula care învelește glomerulul vascular renal; acesta a primit numele lui
Bowman
 Franz von Leydig (1821 – 1908)

- a fost anatomist și zoolog

- a descoperit celulele interstițiale din testicul (1850), care ulterior fost denumite Leydig

Karl Wilhelm Kupffer (1829 – 1902)

- a fost anatomist
- a descris celulele macrofage din ficat (1876), care apoi au primit numele lui

Wilhelm His – Senior (1831 – 1904)

- a fost anatomist
- a realizat un microtom (1866), pentru secționarea fragmentelor de organe incluse în
parafină a descris fascicolul excito-conductor din inimă
- a descris terminațiile libere ale fibrelor nervoase
- a descris formarea alantoidei la embrion

Vladimir Betz (1831 – 1894)

- a fost anatomist şi histolog
- a descris celulele motorii piramidale mari din scoarța cerebrală; acestea sunt cunoscute ca
„celulele Betz”

Wilhelm Krause (1833 – 1910)

- a fost anatomist
- a descoperit mecanoreceptorii din tegument, care au fost apoi denumiți „corpusculi
Krause”
- a descoperit benzile isotropice din sarcolema mușchilor striați.

Louis Antoine Ranvier (1835 – 1922)

- a fost anatomist, histolog şi anatomo-patolog

- a descris strangulațiile fibrelor nervoase mielinizate (1878), care apoi au primit numele lui.
Francis Delafield (1841 – 1915)

- a fost primul care a utilizat soluția hematoxilină-eozină pentru colorarea secțiunilor

histologice
 Heinrich Wilhelm Waldeyer (1836-1921)

- a fost anatomist
- a descris inelul limfatic rinofaringean, care ulterior a fost denumit Waldeyer
- a fost primul care a utilizat termenii neuron (1891) și cromozom

Camillo Golgi (1844 – 1926)

- a fost anatomo-patolog şi citolog
- a descoperit organitul citoplasmatic, care, în onoarea sa, îi poartă numele; astfel a deschis
calea studiilor de ultrastructură
- a studiat substanța cenuşie cerebrală
- a primit Premiul Nobel pentru Medicină (1906)

Guido Bizzozero (1844– 1902)

- a fost anatomo-patolog
- a descoperit plachetele sangvine
- a descoperit câțiva noduli limfatici, care apoi au primit apoi numele lui

Karl Weigert (1845 -1904)

- a fost anatomo-patolog şi histolog

- a realizat colorația cu hematoxilină a secțiunilor de pe lame

Paul Langerhans (1847 – 1888)

- a fost anatomo-patolog şi fiziolog

- a descris insulele pancreatice și celulele din care formează aceste insule

Richard Thoma (1847 – 1923)

- a perfecţionat microtomul

Santiago Ramon Y Cajal (1852 – 1934)

- a fost histolog şi anatomo-patolog

- este considerat unul dintre fondatorii neuro-ştiinţei
- a realizat prima importantă sistematizare a contactelor interneuronale
- a scris un vast tratat de histologie
- a identificat cele 6 straturi celulare din cortexul cerebral
- a studiat membrana celulei nervoase
 - a explicat culoarea albă a fibrelor nervoase senzitive
- a primit Premiul Nobel pentru Medicină (1906)

Franz Nissl (1860 – 1919)

- a fixat creierul în alcool şi a colorat secţiunile obţinute cu coloranţi bazici de anilină

(albastru de metilen, toluidină etc.)
- a arătat prezenţa în citoplama neuronilor a unor granulaţii, pe care le-a denumit
„corpusculi tigroizi”; apoi acestea au fost numite „corpusculii Nissl”

Ludwig Aschoff (1866 – 1942)

- a fost anatomo-patolog şi medico-istoric
- Aschoff şi discipolul lui - Sunao Tawara (1873 – 1952) - au descris nodulul cardio-vector
atrio-ventricular; apoi acesta a fost denumit „Aschoff-Tawara”

–
1865)