Sunteți pe pagina 1din 16

Laborator 4 EIM

MĂSURAREA PRESIUNII SÂNGELUI

1. Scopul lucrării: lucrarea îşi propune ca obiective experimentale următoarele:


9 familiarizarea cu modul în care se realizează înregistrarea presiunii
sângelui noninvasivă (sfigmomanometrică) precum şi înţelegerea
conceptelor fiziologice ce stau la baza măsurării presiunii sângelui ;
9 măsurarea, înregistrarea şi compararea presiunii arteriale pentru mâna
dreaptă respectiv stângă a aceluiaşi subiect în condiţii identice;
9 măsurarea, înregistrarea şi compararea presiunii arteriale în condiţii
experimentale diferite, ex. relaxat şi după exerciţii fizice;
9 calcularea, înregistrarea şi compararea presiunii pulsului şi a presiunii
arteriale medii în diferite condiţii experimentale, relaxat şi dupa exerciţii
fizice;
9 calcularea vitezei de transmitere a pulsului de sânge prin măsurarea
timpului dintre unda R a ECG-ului şi primul zgomot Korotkoff şi respectiv
a distanţei dintre inimă şi mansetă.;

2. Introducere. Concepte fiziologice


Prin intermediul circulaţiei sângelui în corp se realizează un sistem de transport şi comunicare
între celulele corpului şi serveşte la menţinerea unui mediu intern relativ stabil pentru o activitate
celulară optimă. Circulaţia sângelui este generată de inimă care pompează sânge într-un circuit
închis de vase sangvine ce se împarte în: circulaţia pulmonară şi circulaţia sistemicăvv(Fig.1.).

Plămâni
Circulaţia pulmonară arterială Circulaţia pulmonară venoasă
RA LA

Circulaţia sistemică venoasă RV LV Circulaţia sistemică arterială

Corp
Fig. 1. Circulaţia sistemică şi circulaţia pulmonară


 
Sângele pătrunde în inimă prin atriul stâng (LA) prin patru vene pulmonare (ce aduc sânge
oxigenat) şi prin atriul drept (RA) prin două vene: vena cavă superioară respectiv inferioară
(aduc sânge cu CO2). Atriile se contractă, conform mecanismului descris în laboratorul 3, şi
sângele este împins în ventricule care la rândul lor se contractă şi pompează sângele astfel:
ventriculul drept pompează sânge cu CO2 câtre plămâni prin intermediul CPA (circulaţie
pulmonară arterială), în timp ce ventriculul stâng pompează sânge oxigenat în corp prin CSA
(circulaţie sistemică arterială).

Aorta

Arteră pulmonară
Vena cavă superioară

Plămâni 

Atriul drept
Vene pulmonare
Valva pulmonară
Atriul stâng
Valva Tricupsi Valva Mitrală

Ventricul drept Valva aortică

Vena cavă inferioară Ventricul stâng

Fig. 2. Structura inimii şi circulaţia sângelui prin camerele inimii

Sângele circulă prin vasele de sânge doar într-o singură direcţie (vene -> atrii -> ventricule ->
artere) datorită acţiunii celor 4 valve din interiorul inimii care în mod normal împiedică curgerea
sângelui în sens contrar în timpul unui ciclu cardiac (un ciclu cardiac reprezintă durata dintre
două bătăi şi cuprinde: o perioadă de relaxare numită diastolă în timpul căreia inima se umple
cu sânge şi o perioadă de contracţie numită sistolă). Valva atrioventriculară dreaptă (valva
tricupsidă) şi stângă (valva bicupsidă sau mitrială) previn circulaţia sângelui în sens invers din
ventricule în atrii. Valva pulmonară semilunară şi valva semilunară aortică ce previn circulaţia
sângelui din artere în ventricule.


 
Ventriculii stâng şi drept sunt principalele camere ale inimii care pompează sânge în corp.
Contracţia ventriculilor, numită sistolă ventriculară, determină închiderea valvelor
atrioventriculare (A-V) şi deschiderea valvelor semilunare (V-S). Relaxarea ventriculilor, numită
diastolă ventriculară, permit deschiderea valvelor atrioventriculare şi închiderea valvelor
semilunare. Când valvele (A-V) se deschid, ventriculii se umplu cu sânge în pregătire pentru
următoarea bătaie. Datorită naturii ciclului cardiac, pomparea sângelui de către ventricule în
artere nu este continuă. De aceea atât circulaţia cât şi presiunea sângelui în artere sunt
pulsatile în sensul că acestea cresc în timpul sistolei ventriculare şi scad în timpul diastolei
ventriculare. În Fig. 3. este reprezentată presiunea arterială sistemică măsurată cu ajutorul unui
cateter ce este introdus într-o arteră şi care este ataşat la un echipament de măsurare şi
înregistrare a presiunii.

Presiunea pulsului
Presiune arterială (mmHg)

Presiune sistolică

Presiune arterială medie


Presiune diastolică
0.8s

Fig. 3. Presiunea arterială sistemică

Presiunea sistolică (PS) este forţa cu care sângele apasă pe pereţii arterelor în timpul
contracţiei ventriculare şi este considerată ca fiind valoarea maximă pe care o atinge presiunea
sângelui în timpul sistolei ventriculare. Valoare normală pentru un adult aflat în repaus este de
120 mmHg.

Presiunea diastolică (PD) reprezintă presiunea arterială cea mai scăzută, înregistrată la
sfârşitul diastolei ventriculare, inainte ca ventriculul să se contracte şi să crească presiunea.
Valoarea normală pentru un adult aflat în repaus este de 80 mmHg.


 
O presiunea sistolică ce este cuprinsă între 120-139 mmHg sau o presiune diastolică cuprinsă
între 80-89 mmHg indică prehipertensiune arterială. Această poate duce la apariţia
hipertensiunii arteriale, dacă nu este tratată din timp, si reprezintă valori >140mmHg pentru
presiunea sistolică şi >90 mmHg pentru cea diastolică. De asemenea hipertensiunea contribuie
la apariţia arterosclerozei (întărirerea arterelor) şi astfel inima este solicitată mai mult. Poate
duce şi la boli ale inimii, la orbire, boli ale rinichilor şi infarct.

Presiunea pulsului (PP) de sânge este diferenţa matematică dintre presiunea sistolică şi cea
diastolică. De ex. pentru PS = 115 mmHg şi PD = 75 mmHg atunci PP = 115-75=40mmHg. PP
este corelat în mod direct de volumul de sânge pompat de ventriculi în timpul sistolei
ventriculare şi invers cu ritmul cardiac şi rezistenţa vasculară (rezistenţa dată de vase la
curgerea sângelui). De exemplu, la începutul unui exerciţiu fizic volumul de sânge pompat de
ventriculi creşte, iar PS creşte mai repede decât PD, având ca efect creşterea PP.

În circuitul sistemic, descris în Fig.1., sângele este pompat din ventriculi în artere şi ajunge pâna
la nivelul capilarelor, unde se face schimbul de gaze la nivel celular, apoi în venule, vene şi din
nou în inimă în atriul drept. Curegerea sângelui printr-un astfel de circuit închis, cum este
circuitul sistemic, este determinată de presiunea generată de inimă în timpul contracţiei, de
rezistenţa vaselor de sânge (frecarea de pereţii vaselor), şi vâscozitatea sângelui. Astfel, relaţia
dintre debitul de sânge (F) , presiunea (P) care generează curgerea sângelui, şi rezistenţa
vaselor este dată de formula (1):

F=P/R (1)

Presiunea P nu este nici una dintre cele două presiuni, PS, PD , ci reprezintă o medie, numită
presiunea arterială medie (MAP). MAP converteşte o presiune pulsatilă (sistolică/diastolică) într-
o presiune continuă ce determină o medie a debitului de sânge de la începutul circuitului
(ventricul stâng) până la sfârsitul circuitului (atriul drept).

În timpul unui ciclu cardiac, o bătaie a inimii, diastola ventriculară durează mai mult decât sistola
ventriculară şi astfel MAP nu este medie aritmetică dintre PS şi PD ci mai degrabă o aproximare
a mediei geometrice:

MAP = 1/3 PS + PD sau MAP = (PS + 2*PD) /3 ; (2)

De exemplu, dacă PS = 120mmHg şi PD = 60 mmHg, atunci MAP = 1/3 *(60) + 60 = 80 mmHg


sau (120 + 2*60)/3 = 80 mmHg.


 
3. Metode de măsurare a presiunii arteriale

Există două tipuri de metode pentru măsurarea presiunii arteriale:

• directe: prin intermediul unui cateter ce se introduce în arteră. Aceste metode sunt
invazive şi nu sunt accesibile pentru utilizare curentă.
• indirecte cum ar fi cea sfigmomanometrică, sunt folosite pentru estimarea presiunii
sistolice respectiv diastolice. Pentru această metodă este nevoie de un
sfigmomanometru şi un stetoscop sau un microfon pentru a asculta sunetele
deteriminate de sânge atunci când curge printr-un vas de sânge partial blocat. Aceste
sunete (Fig. 4) au fost descrise iniţial de Nikolai Korotkoff (1874 – 1920)

Măsurarea presiunii arteriale prin intermediul metodei sfigmomanometrice cuprinde următoarele


etape:

• prin plasarea unei manşete gonflabilă de care este ataşată o pompă de aer, în jurul
mâinii şi introducerea sub manşetă a unui microfon/stetoscop;
• manşeta se umflă cu aer prin acţionarea pompei până când se blochează curgerea
sângelui prin artera brahială. Blocarea circulaţiei sângelui apare atunci când
presiunea din manşetă (PM) este mai mare decât presiunea sistolică, PM>PS. În
acest moment nu este înregistrat nici un zgomot de către microfon;
• se eliberează aerul din manşetă încet, cu 2 – 3 mmHg pe secundă, iar în momentul
în care PM = PS sângele începe să curgă prin artera brahială. În acest moment se
aude primul zgomot Korotkoff. Presiunea la care se aude acest zogomot reprezintă
presiunea sistolică,PS. Zgomotul este dat de cantitatea de sânge care reuşeşte să
treacă prin artera brahială, provocând vibraţii în pereţii arterei ce sunt înregistrate cu
ajutorul microfonului.
• se mentine eliberarea aerului din manşetă cu 2 -3 mmHg pe secundă, zgomotele
cresc în intensitate, apoi calitatea acestora scade. Când presinuea din manşetă
ajunge egală cu presiunea diastolică, sângele curge normal deoarece artera nu mai
este blocată. Zgomotele înregistrate de microfon devin „înfundate” şi de intensitate
foarte mică şi apoi dispar. Deoarece este mai uşor de observat momentul când
zgomotele dispar decât atunci când ele devin „înfundate”, presiunea diastolică este
cea indicată de sfigmomanometru atunci când nu se mai aude nici un zgomot.


 
Prin convenţie presiunea sângelui determinată de metode indirecte este exprimată prin
intermediul raportului dintre presiunea sistolică şi cea diastolică. De exemplu, dacă presiunea
sistolică este de 120mmHg şi cea diastolicăde 60mmHg, atunci presiunea arterială sistemică
este exprimată astfel: 120/60, iar presiunea pulsului este de 60mmHg. Dacă zgomotul
înregistrat cu microfonul devine „înfundat” la 65mmHg şi dispare la 60mmHg, atunci presiunea
arterială sistemică s-ar exprima mai exact astfel: 120/65-60, însă acest mod nu este folosit.

În general, pentru măsurarea indirectă a presiunii arteriale sistemice (BP), subiectul ar trebui să
fie aşezat cu mâna sprijintă pe un suport, la nivelul inimii. Acesta nu trebuie să fi fumat sau să fi
îngerat cafeină în ultimele 30 de minute şi trebuie să se relxeze fizic şi mental timp de 5 minute
înainte de începerea măsurării. Manşeta trebuie să fie înfăsurată astfel încât să fie fixă pe
mână. Dacă manşeta este largă atunci înregistrările pentru presiune joase vor fi eronate.

Zgomote Korotkoff

Presiunea manşetei
Presiunea sistolică

Presiunea diastolică

Fig.3. Măsurarea indirectă a presiunii arteriale


 
4. Desfăşurarea lucrării

În lucrarea de faţă se vor măsura : ECG derivaţia II, presiunea arterială şi zgomotele Korotkoff.

4.1 Componente hardware necesare.

Pentru a realiza înregistrările propuse sunt necesare următoarele componente ale sistemului
Biopac:

• unitatea de achiziţie MP150;


• modulul UIM100C;
• 1 amplificator ECG100C;
• 2 amplificatoare DA100C;
• cabluri pentru conectarea electroizolor la amplificatoare;
• traductor de presiune pentru înregistrarea presiunii arteriale, TSD120;
• microfon TSD108;
• electrozi de unică folosinţă;
• gel pentru electrozi.

4.2 Conectarea componentelor hardware:


• se conectează modulele UIM100C, ECG100C şi DA100C la unitatea de achiziţie
MP150;
• se selectează adresele canalelor pentru fiecare amplificator (sugestie: 1,2,3);
• se setează amplificatorul ECG100C astfel:
Gain:5000 Mode: Norm
35Hz LP: ON HP: 0.5Hz;
• se conectează cablul TSD155C la amplificatoarele ECG100C;
• se setează amplificatorul DA100C (folosit pentru înregistrarea presiunii) astfel:
Gain:200 HP: DC;
10Hz LP: ON
• se setează amplificatorul DA100C (folosit pentru înregistrarea zgomotelor fiziologice)
astfel:
Gain:50 HP: 0.05Hz;
5kHz LP: ON


 
• se conectează traductorul TSD120 la amplificatorul DA100C ales pentru înregistrarea
presiunii arteriale;
• se conectează traductorul TSD108 la amplificatorul DA100C ales pentru înregistrarea
zgomotelor fiziologice astfel: cablul negru la masă (GND), iar cele albastre pe intrările +
şi – ale amplificatorului.

4.3 Conectarea electrozilor:

• se plasează eletrozii pentru a înregistra ECG derivaţia II (conform laboratorului 3).


a) se curăţă pielea cu ajutorul unui tifon şi alcool medicinal pentru a îndepărta pielea
moartă şi astfel pentru a reduce impedanţa dintre electrod şi suprafaţa pielii;
b) se aplică o picătură de gel pe fiecare electrod pentru a îmbunătăţi detecţia
electrozilor;
c) se aplică cei 3 electrozi pe membre;

4.4 Setări software:

• din meniu MP150, se alege Set up Channels, se selectează canalele A1 ,A2, A3 şi se


eticheteză cu Derivaţia II, presiune şi zgomote Korotkoff;
• tot din fereastra Set up Channels se selectează Calc şi se setează canalul de calcul C1.
Pe canalul C1 se va intorduce un filtru trece bandă, 50Hz – 200Hz, pentru zgomotele
Korotkoff înregistrate pe canalul analogic A3;
• se setează din meniul MP150->Set up Acquisition frecvenţa de eşantionare la 500Hz
şi durata de achiziţie la 5 minute.

4.5 Achiziţionarea datelor:

Se vor realiza 5 aplicaţii în diferite condiţii:

Aplicaţia 1, 2 -subiectul este în picioare, iar presiunea se măsoară pe mâna stângă;

Aplicaţia 3, 4 -subiectul este în picioare, iar presiunea se măsoară pe mâna dreaptă;

Aplicaţia 5, 6 -subiectul este aşezat pe scaun, iar presiunea se măsoară pe mâna dreaptă;

Aplicaţia 7, 8 -subiectul efectuează o serie de exerciţii fizice, iar presiunea se măsoară pe


mâna dreaptă;


 
Pentru a obţine măsurători corecte trebuie ca următorii paşi să fie respectaţi:

1. subiectul nu trebuie să vorbească sau să râdă în timpul măsurătorilor;


2. subiectul trebuie să se afle într-o stare relaxată;
3. subiectul nu trebuie să fi fumat cu 30 de minute înainte de efectuarea înregistrărilor;
4. subiectul trebuie să se relaxeze fizic şi psihic cu 5 minute înainte de efectuarea
înregistrărilor;
5. manşeta gonflabilă trebuie pusă pe mâna pe care se efectuează măsurătoare peste
artera brahială, Fig. 4. Manşeta trebuie poziţionată la 5 cm faţă de cot.

Manşetă
Arteră brahială

Microfon
Arteră radială
Arteră ulară

Fig. 4. Plasarea manşetei şi a microfonului.

6. manşeta trebuie să fie fixă (dar nu să blocheze circulaţia sângelui). O manşetă care
este prea largă va genera înregistrări greşite, deoarece o presiune mai mare va fi
necesară să blocării arterei brahiale. După ce manşeta este fixată aceasta poate fi
umflată până la 20mmHg pentru a o fixa;
7. se fixează pe manşetă manometrul;
8. trebuie verificat ca tuburile de cauciuc să nu fie fisurate sau înnodate;
9. se poziţionează mâna pe care se efectuează măsurătoarea la nivelul inimii (pe masă
sau susţinută de altcineva) Fig. 5.;

Nivelul inimii

Fig. 5. Poziţionarea mâinii la nivelul inimii


 
10. se plasează microfonul imediat sub manşetă, peste artera brahială.
11. în timpul măsurătorilor manşeta va fi umflată până la max 170mmHg. NU SE
MENŢINE PRESIUE MARE PENTRU MAI MULT DE UN MINUTE;
12. o dată ce manşeta a fost umflată se eliberează aerul din ea încet, cu 2-3 mmHg pe
secundă şi încep să se înregistreze zgomotele Korotkoff asa cum a fost descris în
partea 3.
13. după ce nici un zgomot nu mai este înregistrat atunci se eliberează aerul din manşetă
cât mai rapid.

ATENŢIE: Este foarte important ca presiunea din manşetă să nu fie mai mare decât este
necesar şi de asemenea este important să nu se menţină o presiune în manşetă mai mare
decât cea sistolică (adică artera brahială blocată) mai mult de un minut. O presiune în
manşetă mult mai mare decât cea sistolică poate cauza spasme-vasculare, şi creşterea bruscă
a presiunii arteriale. Dacă artera brahială este blocată mai mult de un minut, apar dureri în zona
mâinii stângi şi poate duce la conegestie a vaselor de sânge.

NOTĂ: Înainte de începerea măsurătorilor şi înainte de plasarea manşetei pe mână, trebuie


făcuta calibrarea traductorului de presiune:

‐ se rulează manşeta şi se asează pe masă;


‐ se umflă pâna la 20mmHg;
‐ din MP150->Set Channel se selectează canalul pe care se măsoară presiunea arterială
şi se apasă butonul Setup;
‐ la prima valoare pentru Map Value se introduce 20mmHg;
‐ se apasă butonul Cal1;
‐ se umflă manşeta până la 170mmHg;
‐ se introduce 170 pentru a doua valoare Map Value;
‐ se apasă butonul Cal2;
‐ la unitatea de măsură se introduce mmHg;
‐ se testează daca traductorul a fost calibrat corect. Se umflă manşeta la o anumită
presiune, apoi se porneşte achiziţia şi se observă valoare pentru presiune. Dacă cele
două valori nu corespund se repetă calibrarea.

10 
 
Aplicaţia 1.

• se fac toate setările hard, soft si se poziţionează traductoarele aşa cum a fost descris
mai sus pe mâna stângă.
• după ce subiectul se află în poziţia corespunzătoare (stând în picioare cu mâna la nivelul
inimii), se apasă butonul Start.;
• se umflă manşeta până la 170mmHg;
• o dată ce manşeta a fost umflată se eliberează aerul din ea încet, cu 2-3 mmHg pe
secundă şi încep să se înregistreze zgomotele Korotkoff asa cum a fost descris în
partea 3.
• după ce nu mai este înregistrat nici un zgomot Korotkoff se opreşte achiziţia.

Aplicaţia 2.

• Se repetă paşii de la aplicaţia 1

Aplicaţia 3.

• se poziţionează traductoarele aşa cum a fost descris mai sus pe mâna dreaptă;
• după ce subiectul se află în poziţia corespunzătoare (stând în picioare cu mâna la
nivelul inimii), se apasă butonul Start.;
• se umflă manşeta până la 170mmHg;
• o dată ce manşeta a fost umflată se eliberează aerul din ea încet, cu 2-3 mmHg pe
secundă şi încep să se înregistreze zgomotele Korotkoff asa cum a fost descris în
partea 3.
• după ce nu mai este înregistrat nici un zgomot Korotkoff se opreşte achiziţia.

Aplicaţia 4.

• Se repetă paşii de la aplicaţia 3.

Aplicaţia 5.

• se poziţionează traductoarele aşa cum a fost descris mai sus pe mâna stângă;
• după ce subiectul se află în poziţia corespunzătoare (aşezat cu mâna la nivelul inimii),
se apasă butonul Start.;

11 
 
• se umflă manşeta până la 170mmHg;
• o dată ce manşeta a fost umflată se eliberează aerul din ea încet, cu 2-3 mmHg pe
secundă şi încep să se înregistreze zgomotele Korotkoff asa cum a fost descris în
partea 3.
• după ce nu mai este înregistrat nici un zgomot Korotkoff se opreşte achiziţia.

Aplicaţia 6.

• Se repetă paşii de la aplicaţia 5.

Aplicaţia 7.

• subiectul trebuie să efectueze o serie de exerciţii fizice uşoare pentru a mări ritmul
cardiac;
• se poziţionează traductoarele cât mai repede aşa cum a fost descris mai sus, pe mâna
dreapta;
• după ce subiectul se află în poziţia corespunzătoare (aşezat cu mâna la nivelul inimii),
se apasă butonul Start.;
• se umflă manşeta până la 170mmHg;
• o dată ce manşeta a fost umflată se eliberează aerul din ea încet, cu 2-3 mmHg pe
secundă şi încep să se înregistreze zgomotele Korotkoff asa cum a fost descris în
partea 3.
• după ce nu mai este înregistrat nici un zgomot Korotkoff se opreşte achiziţia.

Aplicaţia 8.

• Se repetă paşii de la aplicaţia 7.

4.6 Analiza datelor:

a) se setează căsuţele de măsurători astfel:

Canal Măsurătoare
Presiune Delta T
Presiune BPM
Presiune Value

b) se foloseşte lupa pentru a mări fiecare segment de date corespunzător celor 8 aplicaţii;

12 
 
c) se foloseşte cursorul de selecţie pentru a selecta eşantionul corespunzător primului
zgomot Korotkoff (se va folosi canalul pe care s-a introdus filtrul trece bandă). Pentru a
putea distinge zgomotul Korotkoff de alte zgomote, se foloseşte proprietatea că un
zgomot Korotkoff apare la un moment de timp corespunzător undei T. Se citeşte
valoarea indicată de Value pentru presiune (presiune sistolică), şi se introduce în tabelul
corespunzător.
d) se foloseşte cursorul de selecţie pentru a selecta eşantionul corespunzător sfârşitului
ultimului zgomot Korotkoff. Se citeşte valoarea indicată de Value pentru presiune
(presiunea diastolică) şi se introduce în tabelul corespunzător;
e) se selectează un interval R-R pentru segmentul ECG cuprins între cele două presiuni,
sistolică respectiv distolică. Se notează valoare corespunzătoare pentru BPM şi se
repetă măsurătoare pentru următoarele 2 intervale R-R consecutive. Se face media între
cele 3 valori ale BPM şi se introduce în tabelul corespunzător.
f) se măreşte un ciclu cardiac ECG cuprins între cele două presiuni, sistolică respectiv
diastolică,
g) se selectează aria cuprinsă între unda R a ciclului mărit şi începutul următorului zgomot
Korotkoff. Valoarea pentru delta T se trece în tabelul corespunzător.

13 
 
Laborator 4 EIM

MĂSURAREA PRESIUNII SÂNGELUI

Fişă de evaluare

I. Date şi calcule:

Profilul subiectului: Nume_______________________________ Înălţime_______


Vărstă______ Greutate______
Sex : M / F

A. Măsurarea presiunii sistolice:

Se completează tabelul 1 cu valorile presiunii sistolice determinate în cele 8 aplicaţii. Δ


reprizintă diferenţa între presiunile înregistrate în cele două probe pentru fiecare aplicaţie în
parte.

Tabelul 1.
Condiţii Probă Presiune sistolică detectată
1

Mână stângă,
2
în picioare Presiunea medie
Δ
1
Mână
dreaptă, 2
în picioare Presiunea medie
Δ
1
Mână
dreaptă, 2
aşezat Presiunea medie
Δ
1
Mână
dreaptă,
2
după Presiunea medie
exerciţii
Δ

14 
 
B. Măsurarea presiunii diastolice:

Tabelul 2.
Condiţii Probă Presiune diastolică detectată
1

Mână stângă, Presiunea medie


2
în picioare

Δ
1
Mână
dreaptă, 2
în picioare Presiunea medie
Δ
1
Mână
dreaptă, 2
aşezat Presiunea medie
Δ
1
Mână
dreaptă,
2
după Presiunea medie
exerciţii
Δ

C. Măsurarea BPM:

Tabelul 3.

Ritm Cardiac (BPM)


Condiţii Segment
Ciclul 1 Ciclul 2 Ciclul 3 Medie
1
Mână stângă, în
picioare 2

3
Mână dreaptă,
în picioare 4

5
Mână dreaptă,
aşezat 6

7
Mână dreaptă,
după exerciţii 8

15 
 
D. Presiunea arterială medie şi presiunea pulsului:

MAP = 1/3 PS + PD sau MAP = (PS + 2*PD) /3 ;


PP = PS –PD;

Tabelul 4.
Presiunea Presiunea
Presiunea
Condiţii sistolică diastolică MAP
pulsului
medie medie
Mână stângă, în
picioare
Mână dreaptă,
în picioare
Mână dreaptă,
aşezat
Mână dreaptă,
după exerciţii

E. Zgomotele Korotkoff:

Tabelul 5.

Condiţii Segment Delta T(s) Medie (s)

1
Mână stângă, în
picioare 2

3
Mână dreaptă,
în picioare 4

5
Mână dreaptă,
aşezat 6

7
Mână dreaptă,
după exerciţii 8

16