Metoda admitantei electrice pentru estimarea

fluidului inlocuit pe durata dializei artificiale

1 2 3
K. Sakamoto H. Kanai N. Furuya

1
Department of Clinical Engineering, Kitasato University, Kanagawa, Japan
2 3
Department of Electrical & Electronics Engineering, Sophia University, Tokyo, Japan Department of Electronics
Engineering, Tokyo Metropolitan College of Aeronautical Engineering, Tokyo, Japan

Abstract — Deoarece conductivitatea sangelui se schimba remarcabil in timpul dializei

artificiale, cateodata cu peste 20%, modificari ale admitantei tesutului la frecventa joasa sunt
cauzate de schimbari nu numai in volumul de fluid extracelular, ci si in conductivitatea
sangelui. Asadar, schimbarile in conductanta sangelui datorate dializei artificiale trebuie
luate in considerare pentru estimarea apei inlocuite de catre metoda admitantei. S-a
dezvoltat un sistem precis de masurare a bio-impedantei. Eroarea masurarilor a fost mai
mica de 1% la frecventa joasa si 10% la frecventa inalta. O noua metoda de bio-admitanta
(NAM) a fost evaluata pentru masurarea continua a volumului de fluid inlocuit, folosind un
model cu trei compartimente paralele ce consta din compartimentele intracelular, interstitial
si de sange, ce ia in considerare schimbarea conductivitatii sangelui. NAM a utilizat
conductivitatea echivalenta calculata de la admitantele picioarelor pacientilor, masurate la
un interval de un minut in timpul diverselor proceduri de dializa. Actuala cantitate de fluid
excesiv inlocuit prin ultra-filtrare a fost in concordanta cu cantitatea estimata de NAM, cu o
marja de eroare de 20%. NAM a fost, de asemenea, aplicata pentru estimarea schimbarilor
fluidelor intra- si extracelulare. Rezultatele s-au potrivit cu modificarile fiziologice despre
care se cunoaste ca apar in timpul diverselor forme de dializa.

Cuvinte cheie – Metoda admitantei, dializa artificiala, fluid intracelular, fluid interstitial,
fluid extracelular, inlocuire de fluid
Lista de simboluri

NAM – noua metoda de masurare a bio-admitantei electrice

HD – hemodializa
HDF – hemodiafiltrare
HF – hemofiltrare
HSD – dializa cu nivel ridicat de sodiu
Ht – valoarea hematocritului
ΔHt – cresterea valorii Ht
Vr – volumul de apa inlocuit in timpul dializei artificiale
Vc – volumul de solutie salina infuzat in vena
Vx – volumul de fluid interstitial care se transfera in regiunea sangelui
Vleg – volumul la partea masurata a membrului inferior
Vrleg – scaderea volumului Vleg datorita Vr
Vcleg – cresterea volumului Vleg datorita Vc
V – volumul intregului corp
Ve – volumul fluidului interstitial al membrului inferior sau al intregului corp
Vi – volumul fluidului intracelular al membrului inferior sau al intregului corp
Vb – volumul de sange al membrului inferior sau al intregului corp
ΔVb – cresterea volumului Vb
ΔVi – cresterea volumului Vi
ΔVe – cresterea volumului Ve
Se – zonele sectiunilor transversale ale regiunii fluidului interstitial
Sb – zonele sectiunilor transversale ale regiunii sangelui
Si – zonele sectiunilor transversale ale regiunii fluidului intracelular
Sleg – zona sectiunii transversale la partea masurata a membrului inferior
Lleg – lungimea la partea masurata a membrului inferior
L – inaltimea intregului corp
Y – admitanta masurata in membrul inferior
YL – Y la frecventa joasa
YH – Y la frecventa inalta
ΔY – cresterea admitantei Y
σ – conductivitate complexa echivalenta a membrului inferior
σL, σH – conductivitati echivalente ale membrului inferior la frecvente joase, respectiv inalte
ΔσL, ΔσH – cresterea conductivitatilor σL, respectiv σH
σ' – ( Y +∆ Y ) L2leg/V leg
σ'L, σ'H - σ' la frecvente joase, respectiv inalte
L2leg
Δσ - ∆ Y ( )
V leg
+ σ (V rleg −V cleg )/V leg

L2leg
Δσ' - ∆ Y ( )
V leg

Δσ'L, Δσ'H - Δσ' la frecvente joase, respectiv inalte

σe – conductivitatea echivalenta a fluidului interstitial
σi – conductivitatea echivalenta a fluidului intracelular
σb – conductivitatea sangelui
Δσb – cresterea conductivitatii σb
W – greutate
ρ – densitatea intregului corp
Er – eroare de estimare

1. Introducere

Monitorizarea continua a schimbarilor de distributie a fluidului la pacienti in timpul

dializei artificiale este foarte importanta, deoarece una dintre cauzele principale ale
simptoamelor adverse pe care pacientii le pot suferi, precum durerea de cap, vomitatul si
hipotensiunea, amandoua in timpul si dupa hemodializa, este considerata a fi trecerea
excesiva a fluidului din zonele extracelulare catre zonele intracelulare. Pana acum, nicio
metoda de masurare continua a acestor tranzitii de fluid in timpul hemodializei nu a fost
dezvoltata.
Metoda masurarii bio-admitantei electrice este considerata a fi utila pentru
monitorizarea continua a volumului de apa inlocuit prin ultra-filtrare si a schimbarilor in
volumul de fluid intra- si extracelular in timpul dializei artificiale. Admitanta intregului corp
obtinuta prin metoda conventionala de masurare a bio-admitantei poate fi aplicata pentru a
estima volumul si schimbarile de volum ale intregului corp. Metoda conventionala de
masurare a bio-admitantei electrice a fost de asemenea aplicata pentru a monitoriza
volumul apei inlocuite Vr datorat dializei extra-corporale sau ultra-filtrarii.
 Oricum, admitanta intregului corp depinde de forme locale ale corpului, precum
lungimea si marimea membrului inferior, ale mainii si ale trunchiului. Impedanta trunchiului
este mai putin de 5% din impedanta intregului corp, cand V r este estimat prin metoda
conventionala de masurare a bio-admitantei electrice, deci, asadar, Vr al trunchiului poate fi
ignorat, cum este aratat in PATTERSON et al. (1988). Asadar, Vr estimat prin metoda
conventionala de masurare a bio-admitantei electrice este cateodata destul de diferit fata de
actualele volume de fluid inlocuite (KREEL et al., 1998; ZALUSKA et al., 1998).
Metoda masurarii impedantei in mai multe locuri furnizeaza estimari mai sigure ale
Vr oricum, este greu de aplicat aceasta metoda clinic, deoarece multi electrozi trebuie
aplicati pe variate parti ale corpului (PATTERSON et al., 1988). A fost, de asemenea,
raportat ca schimbarile distributiei fluidului estimate the metoda impedantei multifrecventa,
care a folosit impedanta gambei in locul impedantei intregului corp, au fost intr-un interval
fiziologic acceptabil (HAENO et al., 1985; KANAI et al., 1983).
Frecventele de dispersie β ale sangelui si muschilor sunt de aproximativ 3 MHz,
respectiv 70 kHz. Astfel, conductivitatea sangelui σb nu este dependenta de frecventele
aflate sub frecventa de dispersie β a muschiului. Se poate considera ca fluidul extracelular
consta din fluid interstitial si plasma, nu numai fiziologic, cat si electric. Conductivitate
sangelui scade remarcabil, adesea pana la 20% in timpul dializei artificiale, datorita cresterii
valorii hematocritului Ht (GEDDES and BAKER, 1967; GEDDES, 1973; GEDDES and
KIDDER, 1976; SAKAMOTO and KANAI, 1979; YAMAKOSHI et al., 1980). Aceasta
valoare corespunde unei scaderi de 20% a volumului fluidului plasmatic. Asadar, atunci
cand folosim metoda masurarii bio-admitantei electrice pentru a estima volumul de apa
inlocuit si schimbarile in volumele intra- si extracelulare din timpul dializei artificiale,
trebuie sa consideram schimbarile conductivitatii sangelui.
In acest studiu, evaluam o noua metoda de masurare a bio-admitantei electrice
(NAM), prin modificarea metodei multifrecventa prin utilizarea unui model cu trei
compartimente paralele constituite din compartimentele: intracelular, interstitial si sanguin,
care ia in considerare schimbarea conductivitatii sangelui. De asemenea, s-a folosit
conductivitatea echivalenta a membrului inferior, care a fost normalizata prin marimea partii
masurate a membrului, in locul admitantei intregului corp. Am estimat V r prin NAM in
timpul hemodializei (HD), hemodiafiltrarii (HDF), hemofiltrarii (HF) si al dializei cu nivel
ridicat de sodiu (HSD). Am comparat valorile estimate ale V r cu valorile masure ale Vr'.
Deoarece valorile estimate ale Vr au convenit cu valorile masurate ale Vr intr-o eroare de
estimare de 20%, am aplicat NAM pentru a estima modificarile din volumul de fluid intra-
si extracelular. Rezultatele au fost potrivite cu schimbarile fiziologice ce se cunosc a aparea
in timpul diverselor forme de dializa.

2. Teorie

2.1 Admitanța piciorului

Deoarece conductanța prin grăsime și piele este neglijabilă comparativ cu cea a

fluidelor interstițiale și intracelulare, precum sânge și plasmă, am presupus că piciorul
constă din lichid interstițial, sânge și fluide intracelulare ale zonei în secțiune transversală
Se, Sb și, respectiv, Si (Fig. 1) (GEDDES și BAKER, 1967). Admitanța Y măsurată în picior
este dată de:
σ∗Sleg Vleg Se Sb Si Ve Vb Vi (1)
Y= =σ =σ e + σb + σi =σ e +σ b +σ i
Lleg Lleg 2
Lleg Lleg Lleg Lleg 2
Lleg2
Lleg 2

Lleg2 (2)
σ ≡Y
Vleg

unde σ, σe, σi și σb sunt conductivitățile complexe echivalente ale piciorului, lichidului

interstițial, fluidului intracelular și respectiv sângele; Sleg, Lleg și Vleg reprezinta zona secțiunii
transversale, lungimea și volumul la partea respectivă a piciorului și V e, Vi și Vb sunt
volumele de lichid interstițial, intracelular și sânge la o parte a piciorului. Lichidul
interstitial include limfa. Când Y și σ se schimbă, respectiv, la Y+ΔY și σ+Δσ în timpul
dializei artificiale, se oferă următoarea relație:

Vleg Vrleg−Vcleg (3)

Y + ∆Y =( σ + ∆ σ ) (1− )
Lleg 2
Vleg

unde Vrleg și Vcleg arată scăderi și creșteri în Vleg din cauza Vr și volumul soluției saline Vc
infuzat în venă în timpul dializei artificiale.
∆σ Vrleg−Vcleg ∆ σ ( Vrleg−Vcleg )
≪1 si ≪ 1 astfel poate fi neglijabil iar urmatoarele
σ Vleg Vleg
ecuatii pot fi derivate din (3):
 Vleg Vrleg−Vcleg Vleg (4)
Y + ∆Y =( σ + ∆ σ ) ∙ −σ ∙ ∙
Lleg 2
Vleg Lleg2

Lleg 2 Vrleg−Vcleg ' Vrleg−Vcleg (5)

∆ σ=∆Y ∙ +σ ∙ =∆ σ +σ ∙
Vleg Vleg Vleg
2
' Lleg (6)
σ ≡ ( Y + ∆Y ) ∙ =σ + ∆ σ '
Vleg

' Lleg2 (7)

∆ σ ≡∆Y ∙
Vleg

Este imposibil de măsurat Vrleg - Vcleg în timpul tratamentului dializei artificial și, prin
urmare, σ’, care este dat de (6), este de fapt măsurat în loc de σ+Δσ.
Este important de menționat că σ și σ’ sunt independenți de forma piciorului, în timp ce Y și
ΔY depind de forma picioarelor, ca σ și σ’ se obțin prin normalizarea lui Y și ΔY de către
Vleg și Lleg, cum este prezentat în (2) și (6).

Fig. 1. Modelul paralel cu trei compartimente de țesut viu și flux de lichide

2.2 Admitanța piciorului la frecvențe joase și înalte

Curentul furnizat trece prin regiunile interstițiale și plasmatice la frecvență joasă și

prin interstițial lichid, plasmă și prin fluide intracelulare la frecvență înaltă, din cauza
conductivității foarte mici și capacitatea electrică mare a membranei celulare.
Definind Y și σ la frecvență joasă ca YL și σL și la frecvență mare ca YH și σH, putem obține
cu ușurință relațiile date de:
Vleg Ve Vb (8)
Y L=σ 2
=σ e 2
+σ b
Lleg Lleg Lleg 2

Lleg 2 Ve Vb (9)
σL ≡Y L =σ e + σb
Vleg Vleg Vleg

Vleg Ve Vb Vi (10)
Y H =σ H 2
=σ e 2
+σ b 2
+σ i
Lleg Lleg Lleg Lleg 2

Lleg 2 Ve Vb Vi (11)
σH≡Y H =σ e + σb + σi
Vleg Vleg Vleg Vleg

Presupunem că YL, YH, σL, σH, σb, Ve, Vi și Vb cresc la YL+ΔYL, YH+ΔYH, σL+ΔσL,
σH+ΔσH, σb+Δσb, Ve+ΔVe, Vi+ΔVi, respectiv Vb+ΔVb în timpul dializei artificiale.
Na+ este responsabil în principal de determinarea conductivitãtii fluid din corp. Deoarece
schimbarea este concentrația de Na+ în fluidul corpului în timpul dializei artificiale este
neglijabil de mică, modificările în se și dacă sunt neglijabile (KINSEY, 1980; HAENO și
colab., 1985; KANAI et al., 1983).
Înlocuind YL + ΔYL și σL+ ΔσL în (4) și σb +Δσb, Ve+ΔVe și Vb+ΔVb în (8), putem obține
relațiile date de:
Vleg Vrleg−Vcleg Vleg Ve+ ∆Ve Vb+ ∆ Vb (12)
Y L +∆ Y L =( σ L + ∆ σ L ) −σ L =σ e + (σb+ ∆ σb)
Lleg 2
Vleg Lleg 2
Lleg2
Lleg 2

Înlocuind YH+ΔYH și σH+ΔσH în (4) și σb+Δσb, Ve+ΔVe, Vi+ΔVi și Vb+ΔVb în (8), putem
obține relațiile date de:
(13)
Vleg Vrleg−Vcleg Vleg Ve+ ∆ Ve Vb+∆ Vb Vi+ ∆ Vi
Y H + ∆ Y H =( σ H + ∆ σ H ) −σ H =σ e + ( σ b+ ∆ σ b ) +σ i
Lleg 2
Vleg Lleg 2
Lleg 2
Lleg 2
Lleg 2
unde σL, σH, ΔσL, ΔσH, σL, se și si sunt echivalentul conductivități, dar nu și conductivități
complexe echivalente.

2.3 Relația dintre internarea piciorului și internarea intregului corp

Pentru a modifica metoda multifrecvenței, am considerat că:

a) așa cum s-a descris mai sus, metoda multifrecvenței prevede rezultate estimate
rezonabile pentru distribuția fluidelor modificări ale întregului corp datorită dializei
artificiale tratament.
b) schimbarea volumului de lichid în fiecare dintre țesuturile din cutia de trunchi să fie
diferit, dar mecanismul de schimbare a fluidului în toate țesuturile ar putea fi la fel.
c) dacă pacienții stau culcați pe pat în timpul tratamentului dializei artificiale, lichidul
extracelular se deplasează de la picioare la trunchi sau invers.

În aceste condiții, am presupus că balanțele de fluide ale țesuturile din trunchi și

membre sunt similare. În conformitate cu aceste presupuneri, am putea extinde σ L, σ H , σ L+Δ
σ L, σ H +Δσ H , σ e și σ i , care se obțin din admitere măsurată în picior, la conductivități și
conductivitate modificări ale întregului corp, dintre care volumul și înălțimea sunt V
respectiv L. În acest fel, modelul cu trei compartimente prezentat în Fig. 1 a fost extins la
întregul corp.
Din aceste presupuneri, am putea asuma și relația data de:
(14)
Vrleg−Vcleg Vr−Vc
=
Vleg V
Înlocuind Y L, Y H , ΔY L și ΔY H măsurate la picior și relație dată de (14) în (5), putem
rescrie (5) de către urmând ecuații:
2
Lleg2 Y L∗Lleg Vrleg−Vcleg Vr−Vc (15)
∆ σ L =∆Y L + =Δ σ ' L + σ L
Vleg Vleg Vleg V

Lleg 2 Lleg 2 Vrleg−Vcleg σ (Vr−Vc ) (16)

∆ σ H =∆ Y H +Y H =∆ σ ' H + H
Vleg Vleg Vleg V

Lleg 2 (17)
∆ σ 'L≡ ∆ Y L
Vleg
 Lleg 2 (18)
∆ σ ' H ≡ ∆Y H
Vleg

Prin extinderea relațiilor date de (9), (11), (12) și (13) la întregul corp, obținem
relațiile date de către următoarele ecuații:
Ve Vb (19
σ L =σ e + σb
V V
)

V Vr−Vc Ve+ ΔVe Vb+ ΔVb (20

( σ L+ ∆ σ L)
L (
2
1−
V )
=σ e
L 2
+ ( σ b+ Δ σ b )
L2 )

Ve Vb Vi Vi (21
σ H =σ e +σ b +σ i =σ L + σ i
V V V V
)
(22
V Vr−Vc Ve +∆ Ve Vb+ ∆ Vb Vi+ ∆Vi V ) Vr−Vc Vi
L (
( σ H +∆ σ H ) 2 1− V =σ e
L)2
+( σ b + ∆ σ b )
L 2
+ σi
L 2 (
=( σ L + ∆ σ L ) 2 1−
L V )
+ σi

Vr−Vc ∆Ve ∆ Vb Vb (23

∆ σ L =σ L +σ e + σb + ∆ σb
V V Vb V
)

Vr−Vc ∆ Ve ∆Vb Vb ∆ Vi (24

∆ σ H =σ H + σe + σb +∆ σ b +σ i
V V Vb V V
)
Când valoarea hematocritului Ht crește la Ht+ΔHt, următoarele ecuații sunt valabile,
deoarece ∆ σ b este invers proporțional cu ΔHt și proporțional cu ΔVb (GEDDES și BAKER 1967;
GEDDES, 1973; GEEDES și KIDDER, 1976; OKADA și SCHWAN, 1960; SAKAMOTO și
KANAI, 1979; YAMAKOSHI și colab., 1980):

∆ σb ∆ V b ∆ Ht (25)
≅ ≅−
σb Vb Ht

−∆ Ht (26)
∆ V b= Vb
Ht

Înlocuind condiția prezentată la punctul (25) în ecuațiile (23) și (24), putem obține cu ușurință
următoarele ecuații:
∆Ve ∆ Ht Vb Vr−Vc (26)
∆ σ L =σ e
V
−2σ b ( )
Ht V
+σ L
V
 ∆Ve ∆ Ht Vb ∆ Vi Vr−Vc ∆ Vi Vr−Vc (27)
∆ σ H =σ e
V
−2 σ b( )
Ht V
+ σi
V
+σ H
V
=∆ σ L +σ i
V
++ ( σ H −σ L )
V

Din (26), obținem ∆ V e:

V ∆ Ht V b Vr−Vc (28)
∆ Ve= (∆ σ L +2 σ b −σ L )
σe Ht V V

Din (27), obținem ∆ V i :

∆ σ H −∆ σ L σ H −σ L (29)
∆ Vi= V− (Vr−Vc )
σi σi

2.4. Aplicația valorilor fiziologice

Definim greutatea și densitatea întregului corp ca W și ρ și citează următoarele

relații fiziologice între V, Ve, Vi și Vb (KINSEY, 1980; PENNY și PEULA, 1979), unde Ve +
Vb prezintă volumul de fluid extracelular.
W
V= ,Vi=0.4 V , Ve+Vb=0.2 V ,Vb=0.077 V , ρ ≅ 1
ρ
Prin aplicarea acestor condiții la (19) și (21), σ L măsurat, σ H , σ e, σ b și σ i la începutul dializei
artificiale sunt simplificate ca:

σ L =0.123 σ e +0.077 σ b (30)

σ L −0.077 σ b (31)
σ e=
0.123

σ H =σ L + 0.4 σ i (32)

σ H −σ L (33)
σi=
0.4

Luând în considerare aceste relații fiziologice date prin (30) - (33), putem rescrie cu ușurință
(28) și (29) de către următoarele ecuații, respectiv:
 (34)
V ∆ Ht Vr−Vc
∆ Ve= (∆ σ L + 0.154 σ b −σ L )
σe Ht V
∆ σ H −∆ σ L (35)
∆ Vi= V −0.4(Vr−Vc)
σi

2.5 Schimbări de fluide datorate dializei artificiale

Următoarele fenomene fiziologice în timpul dializei artificiale a fost recunoscută:

i. Volumul de plasmă scade, deoarece Vr este eliminat din plasmă prin dializă extra-
corporală sau ultra-filtrare în timpul dializei artificiale, așa cum se arată în săgeata A
din Fig. 1.
ii. Un volum de lichid interstițial Vx se schimbă în sânge regiune, așa cum se arată în
săgeata B din Fig. 1. Când V r și Vx sunt nu sunt egale, Vb și σb cresc ΔVb și respectiv
Δσ b, iar H t scade Δ H t , sau invers.

Fig. 2. Sistemul de măsurare (a) și electrodul de curent (b)

iii. Deoarece BUN și Na+ sunt, de asemenea, îndepărtate la exces apa este îndepărtată,
echilibrul osmotic dintre interstițial iar regiunile fluide intracelulare se descompun.
 A volumul de lichid interstițial DVI se schimbă în intracelular regiune sau invers,
așa cum se arată în săgeata C din Fig. 1 (KINSEY, 1980; ZALUSKA și colab., 1998);
ΔVi este în creștere volumul Vi.

iv. Când se aplică HSD și HDF, soluția salină V c este infuzat în venă, după cum arată
săgeata D din Fig. 1. Din aceste fenomene fiziologice, următoarele relații sunt
obținute:
∆ Ve=−∆ Vi−Vx (36)

∆ Vb=Vc+Vx−Vr (37)

Vr=Vc−∆ Vi−∆ Ve−∆Vb (38)

Înlocuind (26), (34) și (35) în (38), putem obține Vr ca urmează:

(39)
σe σe
Vr=
−V
0.6 σ e −σL {
∆ σL+ 0.154
∆ Ht
Ht (
σ b−
2 )
+ ( ∆ σH−∆ σL )
σi }
+Vc

Înlocuind Δσ ' H și Δσ ' L date de (15) și (16) cu (39) în loc de Δ σ H și, respectiv, Δσ L, putem
obține Vr prin:
(40)
σe σe
Vr=
−V
σe { '
∆ σ L+ 0.154
∆ Ht
Ht (
σ b−
2 ) ' '
+ ( ∆ σ L−∆ σ L )
σi
+ Vc}
Teoria descrisă aici este dezvoltată în baza ipotezelor din Secțiunea 2.3. Prin urmare,
este foarte important să comparăm valoarea estimată a Vr calculată din (40) cu măsurarea
cantitatea de apă eliminată Vr. Dacă valoarea estimată a Vr este egală valoarea măsurată a
Vr, presupunerile din secțiunea 2.3 pot fi rezonabile. Putem estima lichidul interstițial și
intracelular se modifică de la (34) și, respectiv, (35).
3. Metoda experimentală

Figura 2 prezinta sistemul de masurare si electrodul de curent. Am masurat

caracteristicile de frecventa ale admitantei piciorului pacientilor supusi dializei artificiale
(HD, HDF si HSD) utilizand un contor de bio-impedanta, de la aproximativ 20 de minute
inainte de inceperea procedurii si pana la finalzarea acesteia. Pentru a calcula V r , am definit
admitanta la inceputul dializei artificiale ca fiind valoarea initiala a admitantei. Eroarea
sistematica a contorului de bio-impedanta a fost mai mica de 1% la 200 kHz. Unsprezece
frecvente cuprinse intre 1 kHz si 200 kHz au fost transpuse automat in 1 s ca un ciclu.
Amplitudinea curentului de alimentare a fost de 800 µ A p− p . Masurarile admitantei au
fost efectuate in fiecare minut pe o perioada de aproximativ 4 ore. Pentru a micsora eroarea
de masurare, valorile masurate au fost obtinute prin medierea datelor de la 25 de cicluri.
Astfel, in aproximativ 20 de secunde s-a obtinut o valoare pentru admitanta.
16 pacienti de sex masculin (cu varste cuprinse intre 25 si 54 de ani) au fost instruiti sa
se intinda pe spate cu picioarele despartite, astfel incat coapsele si gambele sa nu se afle in
contact. Electrozii ECG (2x3 cm) au fost folositi pe post de electrozi de curent si tensiune.
Un electrod de curent este format din 3 electrozi, asa cum se observa si in figura 2. Unul
dintre electrozii de curent a fost plasat pe suprafata laterala a coapsei, la o distanta de 10 cm
de rotula, iar celalalt a fost asezat pe glezna, la o distanta de 2 cm de maleola laterala. O
pereche de electrozi de tensiune au fost plasati pe gamba la 10 cm distanta ( Lleg= 10 cm),
echidistant din punctul de circumferinta maxima intre 2 electrozi de tensiune. Distanta
dintre electrodul de joasa tensiune si electrodul de curent a fost mai mare de 7 cm. (KANAI
et al., 1983; HAENO et al., 1985).
Pentru a calcula volumul gambei intre cei doi electrozi de tensiune, gamba a fost
simulata ca doua conuri trunchiate (MAKIE et al., 1987). Unul dintre conurile trunchiate se
afla intre electrodul de tensiune superior si locatia celei mai mari circumferinte dintre doi
electrozi de tensiune, iar celalalt se afla intre locatia celei mai mari circumferinte si
electrodul de tensiune inferior. Circumferințele au fost masurate înainte de începerea dializei
artificiale.
Greutatea W a pacientului a fost masurata inainte si dupa tratament. Volumul V al
intregului corp la inceputul dializei artificiale a fost obtinut din greutatea W.
Am folosit functia de distributie Cole-Cole pentru analiza rezultatelor. S-a presupus ca
pozitia admitantei masurate face parte dintr-un semicerc. In primul rand, am calculat
conductivitatile complexe echivalente σ prin substituirea admitantei masurate Y si
conductivitatile complexe echivalente σ ' prin substituirea admitantei masurate Y+∆Y.
V r inlaturat prin ultrafiltrare sau prin dializa extracorporala a fost monitorizat continuu
pentru a confirma ca pacientii supusi dializei artificiale erau intr-o stare normala. In timpul
dializei artificiale, concentratiile de Na, Cl, K si BUN au fost monitorizate numai la
pacientii cu simptome grave.
H t a fost de asemenea masurat la aproximativ fiecare 30 de minute pentru toti pacientii cu o
eroare de ±1%. Modificarile in ceea ce priveste H t au fost calculate prin interpolarea lineara
intre doua date H t adiacente.
Datorita erorii de propagare, erorile de calcul ale ∆V e si ∆V i au fost mai mici de ±3%
si respectiv ±20%. Am folosit un filtru median de miscare, numit filtru Hanning
(TOMPKINS and WEBSTER, 1981), pentru a produce o valoare de iesire care a fost
reprezentata de media a 3 valori succesive ∆V i, cu scopul de a micsora erorile de estimare
pentru V r si ∆V i si pentru a obtine tendintele valorilor estimate pentru V r si ∆V i.
Prin compararea valorii masurate V r cu valoarea estimata V r in timpul dializei artificiale, a
fost calculata eroarea Er .

valoarea estimata V r −valoarea masurata V r

Er = ∗100
valoarea masurata V r

Fig. 3 – Pozitiile conductivitatilor complexe masurate ale piciorului σ si σ ' . Greutatea scade de la
52,9 kg la 49,6 kg.
 1. Calcule - valori initiale

∆ Ht σe ' σe
V r=
−V e
σe {'
∆ σ L +0.154
Ht
σ b− (
2 ) '
+ ( ∆ σ H −∆ σ L )
σi}+V c

H t =31

∆ H t =39.7−31=8.6

W =52.9 Kg

S
σ b=1.2
m

S
σ e =2.8
m

S
σ i =0.6
m

Lleg=10 cm

V c =3.4 l

W
V= =52.9 l
ρ

S
σ L =0.123 σ e +0.077 σ b =0.3444+ 0.0924=0.4368
m

S
σ H =σ L + 0.4 σ i =0.6768
m

S
∆ σ 'L =0.11
m

S
∆ σ 'H =0.17
m

' V r−V c V r −3.4 (−2.26−3.4 ) S

∆ σ L =∆ σ L +σ L =0.11+ 0.4368 =0.11 +0.4368 =0,0632
V 52.9 52.9 m

8,6 2,8 2,8

V r=
−52,9
2,8 {
0,11+0,154
31
1,2−
2( )
+ ( 0,17−0,11 )
0,6
+3,4 } = -18,89

{ 0,11+ 0,04 ( 1,2−1,4 )+ 0,06∗4,6 }+ 3,4=−18,89∗0,3+3,4=−5,66+3,4=−2,26 l

 ' V r−V c −2,26−3,4 S
∆ σ H =∆ σ H + σ H =0,17+0,6768 =0,17+0,6768∗(−0,1069 ) =0,17−0,0723=0,0977
V 52,9 m

V ∆ Ht V r −V c 52,9 0,154∗1,2∗8,6
∆ V e=
σe (
∆ σ L +0,154 σ b
Ht
−σ L
V )=
2,8 (
0,0632+
31
−0,4368
−2,26−3,4
52,9 )
=18,89∗0,

∆ σ H −∆ σ L 0,0977−0,0632
∆ V i= ∗V −0,4 ( V r−V c ) = ∗52,9−0,4∗(−2,26−3,4 ) =3,0417+2,264=5,30 l
σi 0,6

2. Calcule - Pacientul cu greutatea cea mai mica

∆ Ht σe ' σe
V r=
−V e
σe {'
∆ σ L +0.154
Ht (
σ b−
2 ) '
+ ( ∆ σ H −∆ σ L )
σi}+V c

H t =32,9

∆ H t =40−32,9=7,1

W =44,6 Kg

S
σ b=1.2
m

S
σ e =2.8
m

S
σ i =0.6
m

Lleg=10 cm

V c =3.2 l

W
V= =44,6 l
ρ

S
σ L =0.123 σ e +0.077 σ b =0,123∗2,8+0,077∗1,2=0,4368
m

S
σ H =σ L + 0.4 σ i =0,4368+0,4∗0,6=0,6768
m

S
∆ σ 'L =0.11
m

S
∆ σ 'H =0.17
m
 ' V r−V c V r −3.4 (−1,147−3.2 ) S
∆ σ L =∆ σ L +σ L =0.11+ 0.4368 =0.11 +0.4368 =0,067
V 44,6 44,6 m

7,1 2,8 2,8

V r=
−44,6
2,8 {
0,11+ 0,154
32,9
1,2− (
2 )
+ ( 0,17−0,11 )
0,6 }
+3,2=−15,92 { 0,11+ 0,033∗( 1,2−1,4 ) +0,06∗4,66

' V r−V c −1,147−3,2 S

∆ σ H =∆ σ H + σ H =0,17+0,6768 =0,17+ 0,6768∗(−0,097 )=0,17−0,065=0,105
V 44,6 m

V ∆ Ht V r −V c 44,6 0,154∗1,2∗7,1
∆ V e=
σe (
∆ σ L +0,154 σ b
Ht
−σ L
V
= )
2,8 (
0,067+
32,9
−0,4368
−1,147−3,2
44,6 )
=17,84∗0

∆ σ H −∆ σ L 0,105−0,067
∆ V i= ∗V −0,4 ( V r−V c ) = ∗44,6−0,4∗(−1,147−3,2 )=0,063∗44,6+1,738=4,547 l
σi 0,6

3. Calcule – pacientul cu greutatea cea mai mare

H t =28,8

∆ H t =36,3−28,8=7,5

W =67,4 Kg

S
σ b=1.2
m

S
σ e =3,9
m

S
σ i =0.6
m

Lleg=10 cm

V c =3 l

W
V= =67,4 l
ρ

S
σ L =0.123 σ e +0.077 σ b =0,123∗3,9+0,077∗1,2=0,5721
m

S
σ H =σ L + 0.4 σ i =0,5721+0,4∗0,6=0,8121
m

S
∆ σ 'L =0.11
m
 S
∆ σ 'H =0.17
m

' V r−V c V r−3 (−5 ,22−3 ) S

∆ σ L =∆ σ L +σ L =0.11+ 0.5721 =0.11+0.5721 =0,0 40
V 67,4 67,4 m

7,5 3,9 3,9

V r=
−67,4
3,9 {
0,11+ 0,154
28,8 (
1,2−
2 )
+ ( 0,17−0,11 )
0,6 }
+ 3=−5 , 22 l

' V r−V c 0,8121∗−8 , 22 S

∆ σ H =∆ σ H + σ H =0,17+ =0,07
V 67,4 m

V ∆ Ht V r −V c 67,4 0,154∗1,2∗7,5
∆ V e=
σe(∆ σ L +0,154 σ b
Ht
−σ L
V )
=
3,9 (
0,039+
28,8
−0,5721∗(−0,125) =2 ,73 l )
∆ σ H −∆ σ L 0,07−0 , 040
∆ V i= ∗V −0,4 ( V r−V c ) = ∗67,4−0,4∗(−8 , 22 )=6 , 6 5 l
σi 0,6

Referințe

GEDDES, L. A., and BAKER, L. E. (1967): ‘The specific resistance of biological material a
compendium of data for the biomedical engineers and physiologists’, Med. Biol. Eng., 15, pp. 271–
293 GEDDES, L. A. (1973): ‘Specific resistance of blood at body temperature’, Med. Biol. Eng., 2,
pp. 336–339
GEDDES, L. A., and KIDDER, H. (1976): ‘Specific resistance of blood at body temperature’, Med.
Biol. Eng., 14, pp. 180–185
GEORGHIU, E. (1999): ‘On the limits of ellipsoidal models when analyzing dielectric behavior of
living cells. Electrical Bio-impedance Method’, Ann. New York Acad. Sci., 873, pp. 262–268
GRIMNES, S., and MARTINSEN, O. G. (Eds) (2000): ‘Bioimpedance and bioelectricity basics’
(Academic Press, 2000), pp. 11–15
HAENO, M., SAKAMOTO, K., and KANAI, H. (1985): ‘Estimation of fluid distribution by
impedance method’, Jpn. J. Med. Electron. Biol. Eng., 23, pp. 354–360
KANAI, H., SAKAMOTO, K., and HAENO, M. (1983): ‘Electrical measurement of fluid
distribution in human legs–extra and intra-cellular fluid volume’, J. Microw. Power, 18, pp. 233–243
KANAI, H., SAKAMOTO, K., FUJII, M., and KANAI, N. (2000): ‘Problems on the electrical
measurement of intra and extra-cellular fluid volume distribution’. Proc. World Congress 2000 on
MP & MBE, Chicago
KINSEY, S. (1980): ‘Fluids and electrolytes–a conceptual approach’ (Churchill Livingstone Inc.,
1980)
KREEL, B. K., COX-REYEN, N., and SOETERS, P. (1998): ‘Determina-tion of total body water by
multifrequency bioelectric impedance– development of several models’, Med. Biol. Eng. Comput.,
36, pp. 337–345
MAKIE, K., NNAKAYAMA, K., YAGI, S., MIYAMOTO, A., and YAJIMA, K. (1987):
‘Measurement of leg blood volume change by impedance plethysmography with special reference to
microgravity simulation testing’, in: CARSON, E. R., KNEPPO, P., and KREKULE, I. (Eds):
‘Advances in biomedical measurement’ (Plenum Press, New York, London, 1987), pp. 81–87
OKADA, R. H., and SCHWAN, H. P. (1960): ‘An electrical method to determine Hematocrits’, IRE
Trans. Med. Electron., 6, pp. 188–192
PATTERSON, R., RANGANATHAN, C., ENGEL, R., and BERKSETH, R. (1988): ‘Measurement
of body fluid volume change using multi-site impedance measurements’, Med. Biol. Eng. Comput.,
26, pp. 33–37
PENNY, B. C., and PEULA, R. A. (1979): ‘The impedance plethysmo-grafic sample field in the
human calf ’, IEEE Trans. Biomed. Eng., 26, p. 193
SAKAMOTO, K., and KANAI, H. (1979): ‘Electrical characteristics of flowing blood’, IEEE Trans.
Biomed. Eng., 26, pp. 686–695
SAKAMOTO, K., SUNAGA, R., NAKAMURA, K., SATO, Y., FUJII, M., KANAI, H.,
TSUCHIDA, T., UENO, A., KANAI, N., and HASEGAWA, K. (1999): ‘Study of the relation
between fluid distribution change in tissue and impedance change during artificial dialysis by
frequency characteristics of the flowing blood. Electrical Bio impedance Method’, Ann. New York
Acad. Sci., 873, pp. 77–88
SCHWAN H. P. (1959): ‘Alternating current spectroscopy of biological physics’. Proc. IRE, 47, p.
1841
TOMPKINS, W. J., and WEBSTER, J. G. (Eds) (1981): ‘Design of microcomputer-based medical
instrumentation’ (Prentice-Hall, Inc., Englewood Cliffs, New Jersey, 1981), pp. 111–114
TRAUMAN, E. D., and NEWBOWER, R. S. (1983): ‘A practical analysis of the electrical
conductivity of blood’, IEEE Trans. Biomed. Eng., 30, pp. 141–154
YAMAKOSHI, SHIMAZU, K. H., TOGAWA, T., FUKUOKA, M., and ITO, H. (1980):
‘Noninvasive measurement of hematocrit by electrical admittance plethysmography technique’,
IEEE Trans. Biomed. Eng., 27, pp. 156–161
ZALUSKA, W.T., SCHNEDIT, D., KAUFMAN, A. M., MORRIS, A. T., and LEVIN, N. W.
(1998): ‘Relative underestimation of fluid removal during hemodialysis measured by whole body
bio-impedance’, ASAIO J., 44, pp. 823–827