Nu-ti voi lasa drept bunuri dupa moarte ,

Decat un nume adunat pe-o carte .

In seara razvratita care vine ,
De la strabunii mei pana la tine ,
Prin rapi si gropi adanci
Suite de batranii mei pe branci ,
Si care , tanar , sa le urci te-asteapta ,
Cartea mea-i fiule o treapta .

Aseaz-o cu credinta capatai ,

Ea e hrisovul vostru cel dintai ,
Al robilor cu saricile , pline
De osemintele varsate-n mine .

Ca sa schimbam , acum , intaia oara

Sapa-n condei si brazda-n calimara ,
Batranii au adunat , printre plavani ,
Sudoarea muncii sutelor de ani .
Din graiul lor cu indemnuri pentru vite ,
Eu am ivit cuvinte potrivite
Si leagane urmasilor stapani .
Si framantate mii de saptamani ,
Le-am prefacut in versuri si-n icoane ,
Facui din zdrente muguri si coroane .
Veninul strans l-am preschimbat in miere ,
Lasand intreaga dulcea lui putere .
Am luat ocara , si torcand usure ,
Am pus-o cand sa-mbie , cand sa-njure .
Am luat cenusa mortilor din vatra
Si-am facut-o Dumnezeu de piatra ,
Hotar inalt , cu doua lumi pe poale ,
Pazand in piscul datoriei tale .

Durerea noastra surda si amara ,

O gramadii intr-o singura vioara ,
Pe care , ascultand-o , a jucat
Stapanul ca un tap injunghiat .
Din bube, mucegaiuri si noroi ,
Ivit-am frumuseti si preturi noi .
Biciul rabdat se intoarce in cuvinte ,
Si izbaveste incet pedepsitor
Odrasla vie a crimei tuturor .
E nedreptatirea ramurei obscure
Iesita la lumina in padure ,
Dand in varf ca un ciorchin de negi
Rodul durerii de vecii intregi .

Lenesa , intinsa in canapea,

Domnita sufera in cartea mea .
Slova de foc si slova faurita
Imparechiate-n carte se marita
Ca fierul cald impratisat de creste.
Robul o scrie , Domnul o citeste ,
Far-a cunoaste ca-n adancul ei
Zace mania bunilor mei .
Prima secventa este construita in jurul semnificatiilor cuvantului "carte" .

"Nu-ti las drept bunuri dupa moarte , orgoliul temperat al poetului

Decat un nume adunat pe-o carte."
- cartea este definita metaforic ca expresie a personalitatii singulare
- aceste doua versuri surprind intentia eului creator de a lasat bunuri de valoare
mostenitorului spiritual prin propria sa creatie .

"In seara razvratita care vine , seara razvratita semnifica trecutul

literaturii , truda , efortul colectiv al generatiilor de poeti inaintase poetului
De la strabunii mei pana la tine ,
Prin rapi si gropi adanci ,
Suite de batranii mei pe branci ,
Si care , tanar , sa le urci te-asteapta
Cartea mea-i fiule o treapta " cartea primeste semnificatia unei
evolutii spirituale prin lectura , prin cunoastere .
-eul creator indeamna prin aceasta secventa ca mostenitorul , fiul spiritual
reprezentat de viitoarele generatii de cititori sa continue efortul strabunilor
-creatia este definta ca proces ce necesita truda
-ca puncte intre generatii , cartea reprezinta un pas evolutiv intre trecutul
stramosilor si prezentul "tanarului"
"Aseaz-o cu credinta capatai
Ea este hrisovul vostru cel dintai , hrisov=testament , element definitoriu
al neamului , al identitatii nationale
Al robilor cu saricile , pline robilor= sugereaza evolutia sociala ,
dar si efortul anonim
De osemintele varsate-n mine " osemintele = face trimitere la ideea
ca efortul creatiei vechilor generatii nu a fost in zadar , de prisos , el fiind
transmis prin intermediul creatiei eului poetic .

A doua secventa constituie o definire a procesului poetic prin intermediul

utilizarii de catre poet a trei serii de termeni metaforici

"Ca sa schimbam , acum , intaia oara

Sapa-n condei si brazda-n calimara ,
Batranii au adunat , printre plavani
Sudoarea muncii sutelor de ani . "
= tot efortul procesului poetic este datorat trudei colective a stramosilor

Din graiul lor cu indemnuri pentru vite ,

Eu am ivit cuvinte potrivite
Si leagane urmasilor stapani .
Si framantate mii de saptamani ,
Le-am prefacut in versuri si-n icoane,
Facui din zdrente muguri si coroane .
Veninul strans l-am preschimbat in miere ,
Lasand intreaga ducea lui putere .
Am luat ocara ,si torcand usure ,
Am pus-o cand sa-mbie , cand sa-njure
.
Am luat cenusa mortilor din vatra
Si-am facut-o Dumnezeu de piatra ,
Hotar inalt , cu doua lumi pe poale,
Pazand in piscul datoriei tale .
=actul poetic devine unul creator de divinitate , in sensul in care truda colectiva
a stramosilor devine o marturie a dorintei de evolutie artistica si spirituala prin
intermediul viitoarelor generatii literare .

Durerea noastra surda si amara ,

O gramadii intr-o singura vioara
Pe care , ascultand-o , a jucat
Stapanul ca un tap injunghiat . stapanul = cititorul ; tap injunghiat =
eliberarea spirituala printr-un ritual purificator ( defineste functia cathartica a
poemului , functia purificatoare prin limbaj)
Din bube , mucegaiuri si noroi , bube , mucegaiuri , noroi = cuvinte din
campul semantic al impurului
Iscat-am frumuseti si preturi noi .
Biciul rabdat se intoarce-n cuvinte bici = poezia deprinde un caracter
razbunator , de pedepsire , violent , protestatar
Si izbaveste incet pedepsitor
Odrasla vie a crimei tuturor . odrasla vie a tuturor = imaginea
metaforica a vinii
E nedreptatirea ramurei obscure
Iesita la lumina din padure ,
Dand in varf , ca un ciorchin de negi , ciorchin de negi = valoare superlativa a
impuritatii
Rodul durerii de vecii intregi .

Prima serie de termeni metaforici

- defineste caracterul reformator in plan estetic al poeziei
am ivit , iscat-am , am facut - sugereaza procesul creatiei ca actiune
creatoare demiurgica
am prefacut , am preschimbat - sugereaza caracterul innoitor al poeziei
gramadii - sugereaza caracterul de sinteza

A doua serie de termeni metaforici

- defineste diversitatea zonelor marginale ale realului , investite cu valori
poetice .
graiul lor cu indemnuri pentru vite - universul rural
zdrente - obiectele uzate
veninul - rautatea sub forma concreta
ocara - trivialul

A treia serie de termeni metaforici

-explica semnificatiile conceptului de poezie alaturi de functia sa sociala si
estetica .
cuvinte potrivite - poezia ca act de perfectiune antizonala
leagane urmasilor stapani - poezia ca sursa de inspiratie pentru
posteritate
versuri - poezia ca expresie a perfectiunii formale
icoane - poezia ca expresie a sacralitatii
muguri - poezia ca expresie a noului
coroane - poezia ca expresie a implinirii spirituale

A treia secventa reprezentata de ultima strofa are un profund rol conclusiv ,

accentuand ideea cunoasterii creatiei autentice din ingemanarea talentului cu
mestesugul .

"Intinsa , lenesa pe canapea ,

Domnita sufera in cartea mea .
= purificare prin lectura
= creatia cuprinde tainele strabunilor , care sunt ilustrate sub forma bucuriei
lecturii

Slova de foc si slova faurita , (har + mestesug)

Imparechite-n carte , se marita
Ca fierul cald imbratisat in cleste.
Robul o scrie , Domnul o citeste ,
Far-a cunoaste ca in adancul ei
Zace mania bunilor mei .

- asociind termenii antitetici , marcati simbolic prin "Robul" si "Domnul" ,

ultimele trei versuri reprezinta o definire a conditiei creatorului , "robul",
exponentul colectivitatii , este poetul condamnat la creatie , la confesiunea
ramasa neinteleasa de cititori , "Domnita ,"Domnul" .
- cititorul ramane stapan pe o lume a semnificatiilor din care , prin
subiectivitatea expresiei , ii scapa tocmai esenta .
- Distiland raul originar , poezia produce suferinta "stapanului" , "domnitei" si
"domnului" , fiind ca o otrava perfida , pentru ca in frumusetea obtinuta cu foc si
truda se ascunde o manie naprasnica , ucigatoare a stramosilor .
Caracterul modern il dovedesc prin :
- estetica uratului si cultivarea metaforei ce confera ambiguitatea mesajului
poetic
- problematica moderna a transfigurarii socialului in estetic
- conceptia argheziana asupra raportului dintre inspiratie si tehnica poetica ,
prin care acesta reuseste sa creeze din elementele realitatii material poetic .

Structura
5 strofe polimorfe cu rima imperecheata
Compozitie
3 secvente poetice legate prin legaturi de recurenta si opozitie
recurenta motivului cartii
opozitia dintre materialul nonestetic si cel estetic ex venin-miere
1 . definirea semnificatiilor cuvantului carte ca element metaforic pentru creatie
2 . definirea procesului poetic
3 . explicarea rolului purificator al poeziei si a conditiei poetului .
Incipit si final
Incipitul reformuleaza ideea anticipata inca din titlu , adica mostenirea creatiei
de catre un tata catre fiul sau