Poezia Modernista

= arta poetica modernista

= 1927 ( creatie interbelica )

Testament
Tudor Arghezi
Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte  Am pus-o când să-mbie, când să-njure.
Decât un nume adunat pe-o carte.
În seara răzvrătită care vine
De la străbunii mei până la tine,
Prin râpi şi gropi adânci,
Suite de bătrânii mei pe brânci,
Şi care, tânăr, să le urci te-aşteaptă,
Cartea mea-i, fiule, o treaptă.
Aşeaz-o cu credinţă căpătâi.
Ea e hrisovul vostru cel dintâi,
Al robilor cu saricile, pline
De osemintele vărsate-n mine.
Ca să schimbăm, acuma întâia oară,
Sapa-n condei şi brazda-n călimară,
Bătrânii-au adunat, printre plăvani,
Sudoarea muncii sutelor de ani.
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
Eu am ivit cuvinte potrivite
Şi leagăne urmaşilor stăpâni.
Şi, frământate mii de săptămâni,
Le-am prefăcut în versuri şi-n icoane.
Făcui din zdrenţe muguri şi coroane.
Veninul strâns l-am preschimbat în miere,
Lăsând întreagă dulcea lui putere.
Am luat ocara, şi torcând uşure
Am luat cenuşa morţilor din vatră
Şi am făcut-o Dumnezeu de piatră,
Hotar înalt, cu două lumi pe poale,
Păzind în piscul datoriei tale.
Durerea noastră surdă şi amară
O grămădii pe-o singură vioară,
Pe care ascultând-o a jucat
Stăpânul ca un ţap înjunghiat.
Din bube, mucegaiuri şi noroi
Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi.
Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte
Şi izbăveşte-ncet pedepsitor 
Odrasla vie-a crimei tuturor.
E-ndreptăţirea ramurei obscure 
Ieşită la lumină din pădure
Şi dând în vârf ca un ciorchin de negi
Rodul durerii de vecii întregi.
Întinsă leneşă pe canapea,
Domniţa suferă în cartea mea.
Slova de foc şi slova făurită
Împerechiate-n carte se mărită,
Ca fierul cald îmbrăţişat în cleşte,
Robul a scris-o, Domnul o citeşte,
Făr-a cunoaşte că-n adâncul ei
Zace mânia bunilor mei.

In perioada interbelica s-au manifestat simultan doua tendinte estetice diametral opuse :
traditionalismul si modernismul.
Definit in opozitie cu traditionalismul, modernismul se raporteaza la toate curentele
postromantice si reprezinta o miscare radicala, indrazneata, prin care sunt impuse cele mai recente
forme de expresie in planul creatiei artistice.
Spiritul modern se caracterizeaza prin :negarea valorilor traditionale, libertatea de
exprimare, originalitate, tendinta de a soca
In literatura romana, termenul de modernism este impus de criticul Eugen Lovinescu,
mentorul gruparii si revistei ,,Sburatorul” ( Bucuresti, 1919 ). Lucrarea ,,Istoria civilizatiei romane
moderne” il impune ca teoretician al modernismului.
Principiile de baza ale modernismului lovinescian sunt : sincronismul, teoria imitatiei,
diferentierea, mutatia valorilor estetice.

Modernismul poetic a fost reprezentat, in plan autohton, de Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion
Barbu, fiind marcat de trasaturi, precum: lirism, muzicalitate, simboluri, asocieri inedite de cuvinte,
metafore încifrate (dificile), categorii negative, ambiguitatea limbajului sau revolutionarea topicii si a
sintaxei.

eclectism = amestecul stilurilor

= absenta puritatii stilistice
= sinteza traditiei cu inovatia

Tudor Arghezi se incadreaza in modernismul poetic interbelic, fiind un poet eclectic, prin
fuziunea perfecta dintre traditie si inovatie. Perceput ca un adevarat miracol, Arghezi a intuit toate
formele liricii moderne, largind universul poetic prin includerea unor noi teme.
Poezia „Testament” deschide volumul de debut „Cuvinte potrivite” (1927), volum care
marcheaza adeziunea lui Arghezi la modernism. Este o arta poetica modernista complexa, deoarece
exprima un crez estetic asumat si evidentiaza temele, motivele, modalitatile de creatie si obsesiile
estetice ale creatorului.

Complexitatea acestei arte poetice consta in prezenta celor trei paradigme:

 paradigma cititorului („fiule”, „ti”, „Domnul”);
 paradigma creatiei – ilustrata de metaforele „treapta”, „carte de capatai”, „cuvinte
potrivite”, „Dumnezeu de piatra”, „slova de foc” si „slova faurita”
 paradigma creatorului – reliefata de folosirea persoanei I singular si a substantivului „robul”.

paradigma = model structural

Titlul este un substantiv comun nearticulat, care,:

 in sens propriu, denotativ, desemneaza un act juridic prin care o persoana isi
exprima dorintele ce urmeaza a-i fi implinite dupa moarte,
 iar in sens figurat, conotativ, aminteste de cele doua parti ale Bibliei care contin
invataturi religioase adresate omenirii.
Astfel, este evidentiata relatia spirituala dintre generatii si responsabilitatea posteritatii fata
de predecesori . Asadar , mostenirea are valoare spirituala .
Textul poetic este conceput ca un monolog adresat de tata unui fiu spiritual caruia ii lasa
drept mostenire intreaga creatie, reprezentata in text prin metonimia "carte" (figura de substitutie).

Poezia poate fi grupata in 3 secvente poetice:

1. prima secventa (strofele I, II) sugereaza legatura dintre generatii: strabuni, poet si
cititorii-urmasi
2. a doua secventa (strofele III, IV) reda rolul etic, estetic si social al poeziei
3. a treia secventa (ultima strofa) prezinta contopirea dintre har (=talent) si truda in
procesul creatiei

Poezia debuteaza pe un ton adresativ, instituind o relatie stransa intre creator si cititor –
legatarul (=mostenitor) intregii creatii.
Arghezi sugereaza progresul omenirii, evolutia spirituala de la munca fizica la cea
intelectuala, prin simbolurile „sapa”, „condei”, „brazda”, „calimara” – evolutie care nu ar fi fost
posibila fara contributia slujitorilor gliei „sudoarea muncii sutelor de ani”.
Caracterul sacru si durabil al creatiei este sugerat de doua metafore: „carte de capatai” si
„Dumnezeu de piatra”.
 In viziunea lui Arghezi, arta lui are o dubla functie:
 functie sociala, deoarece creatorul isi pune talentul in slujba intregii colectivitati
 functie (cathartica) , izbavitoare ce sugereaza purificarea sufletului prin arta.

Cea mai complexa si originala idee a „Testamentului” arghezian este estetica uratului,
conform careia frumosul se naste din toate zonele realului, prin metamorfozarea, sublimarea
uratului in valori estetice:
„Din bube, mucegaiuri si noroi
Iscat-am frumuseti si preturi noi”.
Definita metaforic in „Testament”, estetica uratului va fi generalizata in volumul „Flori de
mucigai”.

Pentru Arghezi, frumosul artistic se obtine prin truda, iar inspiratia ( „slova de foc”) se
subordoneaza mestesugului, trudei („slova faurita”).
Asadar, poezia se naste din sinteza dintre spontaneitate si migala elaborarii. Munca
creatorului pentru a obtine „cuvinte potrivite” (metafora centrala a intregului volum) dureaza „mii de
saptamani”.
Versul ultimei strofe, „robul a scris-o, Domnul o citeste”, sugereaza ca harul creatorului este
pus in slujba cititorului, evidentiind relatia stransa dintre cele doua instante ale comunicarii lirice:
autorul si cititorul.

Poezia apartine lirismului subiectiv, putand sa indentificam marcile lexico-gramaticale

specifice: forme verbale si pronominale ale persoanei I singular: „am ivit” „am preschibat” „eu”
„mea” care fac referire la creator, dar si pronume si verbe la persoana a II-a singular ("te", "tine",
"urci") sau substantive in vocativ ("fiule"), care desemneaza interlocutorul imaginar.

Poezia este alcatuita din cinci strofe inegale ca dimensiune, cu masura si ritmuri
variabile, dar cu conservarea rimei imperecheate, fapt care confirma caracterul eclectic al poeziei
argheziene.
Plasandu-se la granita dintre traditie si modernitate, Arghezi isi exprima atractia fata
de cuvintele fruste, care apartin fondului popular al limbii („branci”, „gropi”), considerate, pana la el,
nepoetice. In poezie, este precizata sursa lexicului poetic arghezian: limbajul popular („Din graiul lor
cu-ndemnuri pentru vite”).

frust = necizelat
= bolovanos
= rudimentar

Asadar, estetica uratului, asocierile metaforice inedite, dislocarile topice, amestecul

registrelor stilistice, alaturi de amibiguitatea, expresivitatea si sugestia limbajului poetic sunt trasaturi
care atesta modernitatea poeziei „Testament”.