„Plumb”

de George Bacovia
(1881 – 1957)
POET INTERBELIC , MODERN , REPREZENTANT AL SIMBOLISMULUI

Pe numele sau real , Gheorghe Vasiliu , si ascuns dupa pseudonimul sau ,

George Bacovia , a ramas considerat pana in prezent ca cel mai mare poet
simbolist din istoria literaturii romane , opera sa fiind caracterizata de critica
literara drept o comoara a curentului simbolist in poezia romaneasca . Acesta ,
traind intre 1881 si 1957 , a debutat la varsta de 35 de ani , in 1916 , cu volumul
de poezii " Plumb " si a impresionat prin imaginarul poetic de care dadea dovada ,
prin folosirea tehnicilor stilistice inedite si grija pentru forma poeziei , versurile
fiind construite intr-o maniera simplista , dar aflate in contrast cu profunzimea
sensului simbolic al acestora . Poezia "Plumb" , cuprinsa in volumul cu acelasi
nume , reprezinta prin pozitia initiala in acesta ,dar si,prin specia cultivata , aceea
fiind considerata drept o arta poetica neexplicita , opera de capatai a scriitorului .
Acest fapt se explica prin profunzimea sensului poetic , prin descrierea universului
bacovian , fiind exprimat printr-un orizont rece si cenusiu fara cale de evadare ,
dar si prin faptul cel mai important , acela al viziunii poetului asupra propriei
conditii , fiind descrisa prin imaginea omului captiv intr-o lume ostila si sufocanta .
De asemenea , poezia poate reprezenta unul dintre nenumaratele pasteluri
simboliste , dar autorul face din aceasta si o elegie existentiala prin dezvoltarea
sentimentului de tristete pe tot decursul textului .
Nivelul tematic impresioneaza prin utilizarea motivului plumbului ca
simbol general in aceasta poezie , fiind deloc intalnit in alte opere simboliste ale
altor autori . Plumbul , utilizat in contexte insolite , sugereaza o legatura simbolica
intre sensul denotativ al acestuia si sentimentele traite de eul liric . Altfel spus , in
acest context , caracterul de metal greu , toxic , anorganic , cenusiu si rece este
legat de starea de angoasa existentiala traita de poet si lumea sumbra conturata
in cenusiul acestui metal emblematic universului bacovian . De asemenea ,
identificam in jurul poeziei tema mortii ce se leaga de esecul existential trait de
eul liric ,dar si conditia poetului damnat , accentuand caracterul de arta poetica a
poeziei si sentimentul de tristete si angoasa , dar si starea de spleen specifica
operelor simboliste .
Tema mortii , fiind centrata pe trairile artistice , marcheaza o legatura
intre realitatea exterioara si cea interioara , lasand intre cele doua o legatura
sintactica de simetrie la nivelul formei . Astfel , cele doua realitati sunt conturate
in doua planuri reprezentate de cele doua strofe . Prima strofa se identifica la
nivelul poetic al realitatii exterioare traite de eul liric , modeland cadrul sumbru ,
funerar , marcat de gravitatea sintagmei "dorm adanc" , dar si repetitia grupului
nominal "de plumb" , ceea ce confera o imagine lipsita de viata sau de miscare , in
asociere cu termenii "flori" , "vestmant" , "coroane" . Termenii "sicrie" si "cavou"
sugereaza in aceasta imagine sumbra un cadru izolat , claustrant , pe cand
cuvantul "vant" poate sugera ideea de gol , de vid , in care eul liric exteriorizeaza
starea de apasare sufleteasca simbolizata de "plumb" si solitudinea nemarginita in
asociere cu sentimentul nebunesc de claustrare. De asemena , legatura dintre
termenul "vant" si "scartaiau" creeaza muzicalitatea caracteristica poeziei
simboliste , aceasta fiind deosebita prin caracterul lugubru al iminentei mortii
aflate in plina actiune asupra eului liric , astfel completand planul exterior al
acestei etape existentiale . Cea de-a doua strofa se identifica inca din primul vers
cu planul realitatii interioare prin intermediul termenului "amorul" . Semnificatia
primului vers din a doua strofa poate reprezenta o metafora pentru imaginea unui
"somn intors spre moarte" sau "indepartarea definitiva de viata" , sentimentul de
iubire aducator de viata fiind negat de catre eul liric in mod categoric . Astfel ,
acest univers interior este invadat de sentimentul de singuratate , devenind atat
de coplesitor , incat este reprezentat de un strigat de ajutor fara ecou , totul in
fata sfarsitului ce se apropie iminent de eul liric . Solitudinea este perceputa ca un
esec existential , in secventa " stau singur langa mort" fiind sugerata o dedublare
a eului poetic , acesta devenind un spectator al propriei morti si al caderii in
neantul fiintei prin sugestia simbolului "aripile de plumb" .
La nivelul analizei fonetice , poezia include o multitudine de aliteratii ce
sustine caracterul melodios impreuna cu ritmul si rima folosita . Folosirea
consoanelor inchise "m" si "b" , in special in titlu , sugereaza spatiul inchis al
ambelor realitati traite de eul liric . Nivelul morfologic impresioneaza prin
dominanta campului semantic al mortii , ce realizeaza astfel decorul funerar al
unei lumi ostile , si prezenta verbelor la imperfect , care sugereaza sfarsitul
continuu , monotonia revazuta prin descrierea autorului . La nivelul sintactic ,
verbele la inceputul propozitiei , precum "dormea" si "stam" , semnifica lipsa de
miscare , o inchidere la nivelul oricarei actiuni , materie sau existenta in cadrul
funerar . Nivelul prozodic marcheaza poezia prin folosirea ritmului iambic si al
rimei imbratisate , sugerand astfel miscarea lenta , aproape impietrita a
atmosferei create de imaginea sumbra a mortii . Nivelul stilistic este conturat de
prezenta epitetelor ce contin termenul "de plumb" si personificarile prezente in
versurile" "Dormeau adanc sicriele de plumb" , "Dormea intors amorul meu de
plumb" .
Poezia "Plumb" , prin multiplele valente stilistice prezente in continutul
acesteia si prin talentul poetic prezent in semnificatiile versurile , demonstreaza in
consecinta importanta si valoarea scriitorului George Bacovia , acesta ramanand
in opinia criticii literare drept poetul reprezentativ al simbolismului in literatura
romana si , de asemenea , un poet vizionar , care isi depaseste orizontul artistic
prin inovatii aduse curentului simbolist .