Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CÂMPUL GRAVITAŢIONAL
Constanta
atracţiei universale K este numeric egală
cu forţa, exprimată în Newtoni, care se exercită
între două corpuri punctiforme având masa de 1 kg
fiecare şi fiind situate la distanţa de 1 m unul de
altul.
Constanta atracţiei universale are valoarea
Definiţie: Se numeşte câmp gravitaţional o regiune din spaţiu, limitată sau nelimitată, unde în
fiecare punct se face simţită acţiunea unei forţe gravitaţionale de atracţie determinate în
modul, direcţie şi sens.
Observaţii:
1. Câmpurile de forţe în general (câmpul gravitaţional în particular) sunt o formă de existenţă a materiei,
distinctă de substanţă, care fac posibilă transmiterea din aproape în aproape a interacţiunilor dintre corpuri.
2. Corpul care generează câmpul gravitaţional se numeşte sursă a câmpului.
3. Masa corpului, ca o măsură a capacităţii sale de a genera un câmp gravitaţional sau de a suporta acţiunea unui
câmp gravitaţional se numeşte masă gravitaţională sau masă grea. Experimental s-a constatat că ea este
numeric egală cu masa inertă.
INTENSITATEA CÂMPULUI GRAVITAŢIONAL
•
Definiţie: Se numeşte intensitate a câmpului gravitaţional într-un punct, mărimea fizică vectorială
prin relaţia:
definită
Unde:
este forţa gravitaţională exercitată asupra unui corp de probă situat în acel punct
este masa corpului de probă
Din relaţia de definiţie se obţine unitatea de măsură pentru intensitatea câmpului gravitaţional:
Definiţie: 1 N/kg este intensitatea câmpului gravitaţional într-un punct în care se exercită o forţă de
atracţie gravitaţională de 1 N asupra unui corp cu masa de 1 kg situat în acel punct.
•Folosind
expresia forţei de atracţie universale se obţine, pentru intensitatea câmpului gravitaţional într-un punct
situat la distanţa r de sursa punctiformă de masă M, expresia:
⃗Γ ( ⃗𝑟 ) P
Observaţie: Câmpul gravitaţional creat de corpul de masă M există chiar în absenţa
corpului de probă din punctul P. Numai plasând acest corp de probă, de masă m, putem
detecta prezenţa câmpului.
Orice câmp se reprezintă prin linii de câmp. Linia de câmp este o linie imaginară la care vectorii intensitate ai
câmpului sunt tangenţi în orice punct.
Definiţie: Se numeşte câmp gravitaţional staţionar, un câmp gravitaţional a cărui intensitate într-un punct
oarecare nu variază în timp.
⃗Γ
⃗Γ
Câmp radial creat de o sursă sferică şi omogenă Câmp uniform – liniile de câmp sunt paralele şi echidistante
CÂMPUL GRAVITAŢIONAL TERESTRU
•
Pământul poate fi considerat, într-o primă aproximaţie, un corp sferic de masă şi rază . Această masă
creează într-un punct , situat la distanţa de centrul Pământului, un câmp gravitaţional identic cu cel pe care
l-ar crea o masă punctiformă egală cu , situată în centrul planetei.
În orice punct de pe suprafaţa Pământului , intensitatea câmpului gravitaţional terestru are aceeaşi valoare:
Într-un punct P situat la distanţa r de centrul O al Pământului, valoarea instensităţii câmpului gravitaţional va
fi:
R
ACCELERAŢIA GRAVITAŢIONALĂ
•
Greutatea a corpului de masă m la suprafaţa Pământului se poate exprima ca o forţă de atracţie gravitaţională:
Acceleraţia gravitaţională are aceeaşi expresie şi orientare ca şi intensitatea câmpului gravitaţional al Pământului,
la suprafaţa acestuia:
RP h
MP
Observaţii:
•
1. Din cauza rotaţiei proprii a Pământului, greutatea la suprafaţa Pământului şi forţa de atracţie universală
nu sunt chiar identice, iar nu coincide cu ; unghiul dintre direcţiile lor este de câteva minute, iar valorile
lor diferă puţin;
2. Pământul nefiind riguros sferic, se constată o variaţie a lui (la nivelul mării) pentru puncte la latitudini
diferite, datorată diferenţelor dintre valorile razei Pământului – mai turtit la poli şi mai bombat la
ecuator;
3. Structura Pământului nefiind omogenă, rocile mai dense modifică local valoarea medie a lui în aşa fel
încât măsurarea precisă a lui permite obţinerea de informaţii asupra structurii geologice a Pământului în
locul respectiv.
4. Într-o regiune limitată la câţiva kilometrii (pe orizontală şi în altitudine) în vecinătatea suprafeţei
Pământului, vectorul este practic constant ca valoare şi ca direcţie. Spunem că acest câmp gravitaţional
este uniform.
⃗g
SATELIŢI ARTIFICIALI
Când un satelit este plasat pe orbită, trebuie să i se imprime o viteză suficientă. Mărimea acestei
•
viteze, orientată tangenţial la traiectoria circumterestră a satelitului, depinde de distanţa orbitei lui
faţă de Pământ.
Menţinerea sateliţilor artificiali pe orbita circumterestră este posibilă prin acţiunea forţei centripete
exercitate asupra lor de atracţia gravitaţională a Pământului. Aceasta le imprimă o acceleraţie
centripetă:
Pentru (raza Pământului), viteza are valoarea 7,9 km/s şi este denumită prima viteză cosmică,
reprezentând o valoare caracteristică pentru câmpul gravitaţional al Pământului.
CĂLĂTORI PRIN SPAŢIUL COSMIC
Pentru a se putea plasa un satelit pe o orbită, trebuie să i se imprime acestuia o viteză V egală cu prima viteză
cosmică corespunzatoare înălţimii respective ( V = 7,9 km/s la suprafaţa Pământului). Când viteza iniţială este
exact cea necesară (prima viteză cosmică sau viteza circulară), satelitul descrie o orbită circulară cu centrul
în centrul Pământului. În acest caz viteza satelitului este aceeaşi în oricare punct al orbitei.
Dacă, însă, la introducerea pe orbită se imprimă satelitului o viteză mai mare decât viteza circulară, orbita
satelitului se alungeşte, luând forma unei elipse. Continuând să mărim viteza iniţială, orbita se alungeşte tot
mai mult, până la infinit; este cazul vitezei V = 11,2 km/s – a doua viteză cosmică, pentru care orbita
satelitului nu se mai închide, ea devenind o hiperbolă, corpul părăsind orbita Pământului.
Viteza pe care trebuie să o aibă un satelit pentru ca pornind de pe Pământ să se elibereze de atracţia Soarelui
se numeşte a treia viteză cosmică şi are valoarea V = 16,7 km/s