Exercițiu de reflecție

Identifică minim 6 competențe, ale inteligenței emoționale, pe care consideri că sunt cele
mai bine dezvoltate la tine și 2 competențe pe care ai dori să le dezvolți mai mult.
Prezintă și argumentează alegerile în fața colegilor.
Elaborează activități care au rolul de a dezvolta una din competențele inteligenței
emoționale.

Dezvoltarea emoțională are un rol esenţial în fiecare etapă a împlinirii sociale. O dezvoltare

emoţională echilibrată te ajută să identifici rapid sentimente şi emoţii, să le exprimi şi să le
faci faţă corespunzător în anumite situaţii. În plus, te ajută să percepi si să identifici trăirile
prin care trec cei cu care interacţionezi şi să gestionezi situaţia şi dialogul în funcţie de
acestea. Acele competențe care ne ajută să generăm și coordonăm răspunsuri eficiente,
flexibile, adaptate la cerințele mediului în care trăim, să identificăm și construim oportunități
noi.

Structura competențelor emoționale (Goleman, 2008)

 de ordin personal
o conștiința de sine (cunoasterea propriilor stări interioare)
 perceptia propriei vieți afective (recunoașterea propriilor emoții)
 autoaprecierea corectă (cunoașterea propriilor forțe și slăbiciuni)
 încrederea în sine (un puternic simț al valorii personale)
o stăpânirea de sine (controlul asupra stărilor interioare)
 autocontrolul (ținerea sub control a emoțiilor și impulsurilor)
 onestitatea sau credibilitatea (a inspira încredere)
 conștiinciozitatea (asumarea răspunderii pentru prestațiile personale)
 adaptabilitatea (flexibilitate în fața schimbărilor)
 spiritul inovator (a fi deschis pentru idei și abordări noi)
o motivația (tendințe emoționale care ghidează îndeplinirea țelurilor propuse)
 dorința de a reuși (străduința de a progresa)
 implicarea (alinierea la obiectivele comune ale grupului) 
 inițiativa (disponibilitatea de a acționa ori de câte ori se ivește o
oportunitate)
 optimismul (perseverența în urmărirea obiectivelor propuse, în ciuda
obstacolelor sau a nereușitelor).

 de ordin social
o empatia (perceperea sentimentelor, nevoilor și preocupărilor celorlalți)
 a-i înțelege pe ceilalți și felul lor de a privi lucrurile (a simți
sentimentele celorlalți)
 a-i ajuta pe ceilalți să evolueze (a percepe posibilitățile de progres ale
altora)
 simțul de orientare în serviciu (a anticipa cerințele clienților)
 a ști să valorifici diversitatea etnică și rasială (a cultiva oportunități
prin intermediul oamenilor de diverse origini)
 discernământul politic (a percepe curentele emoționale și relațiile de
putere)
 o sociabilitatea (aptitudinea de a induce celorlalți reacțiile dorite)
 exercitarea influenței (folosirea persuasiunii)
 comunicarea (a asculta cu receptivitate și a transmite mesaje
convingătoare)
 aplanarea conflictelor (a negocia și rezolva divergențele)
 arta conducerii (a conduce indivizi și grupuri)
 catalizarea schimbărilor (a iniția și gestiona schimbările care intervin)
 crearea de legături (a crea și întreține relații avantajoase)
 colaborarea și cooperarea (a conlucra cu ceilalți)
 munca în echipă (crearea unei sinergii de grup în vederea obiectivelor
colective)

Competențe ale inteligenței emoționale bine Competențe ale inteligenței

dezvoltate emoționale în curs de dezvoltare

1. autoaprecierea corectă 1. aplanarea conflictelor

2. onestitatea sau credibilitatea
3. adaptabilitatea
4. dorința de a reuși 4. optimismul
5. comunicarea
6. autocontrolul

Elaborează activități care au rolul de a dezvolta

una din competențele inteligenței emoționale.

Povestea lui Aniel (dezvoltarea imaginației)

Obiectiv: dezvoltarea imaginației.

Metodă terapeutică: colajul.

Materiale: un panou de polistiren, ace de gămălie.

 Etape:
 alegerea personajului principal al poveștii. Aniel poate fi un obiect, un animal, o ființă,
putem alege orice imagine dorim;
 descrierea personajelor şi a mediului unde se desfășoară acțiunea (așezând rând pe rând
imaginile pe panou);
 conturarea intrigii acțiunii (noi decidem ce anume se petrece în poveste şi ce anume
reflectă acest lucru);
 finalizarea panoului și implicit a poveștii cu Aniel;
 discuții finale (cum te-ai simțit pe parcursul activității, ce ai învățat).
.

Jocul „Vulpea și iepurele” (gestionarea propriilor emoții)

Acest tip de joc ii oferă copilului o multitudine de oportunități pentru a-și manageria propriile
țeluri/scopuri prin scopurile/țelurile celorlalți membri.

Tot ce ai nevoie sunt două mingi în culori diferite. Numește o minge „Vulpea” și o minge
„Iepurele”. Pune copiii într-un cerc. Unul dintre copii va avea „Vulpea”, în timp ce alt copil
din grup va avea „Iepurele”. Imaginați-vă că mingile sunt fierbinți și că nu puteți să le țineți
mai mult de două secunde în mână.

„Vulpea” vrea să prindă „Iepurele”, iar „Iepurele” vrea să fugă de „Vulpe”. Dacă un copil
ține „Vulpea” în mână, acesta va trebui să observe unde este „Iepurele” și să paseze „Vulpea”
următorului copil în direcția respectivă. Dacă are „Iepurele”, copilul va trebui să-l dea mai
departe într-o direcție opusă „Vulpei” pentru a nu-l putea prinde.

Puteti juca inclusiv pe puncte. De exemplu, dacă cineva care are „Vulpea”, o paseaza
copilului care are la rândul sau „Iepurele”, iar acesta (cel care a detinut „Vulpea”) va primi un
punct. Jucați până când cineva va primi trei puncte.