Sunteți pe pagina 1din 4

Psihologia muncii Curs 8

1. Competentele sociale
2.

Inteligenta emotionala

1. Competentele sociale Competentele sociale sunt pattern-uri ale comportamentului social care dau indivizi competenti din punct de vedere social, [] capabili sa produca efecte dorite asupra celorlalti indivizi (Moscovici, 1998, p. 74). Prin competenta sociala inteleg abilitatea, posesia abilitatilor necesare pentru a produce efectele dorite asupra altor oameni in situatii sociale (Argyle, 1981, p. 160). Competentele sociale eficiente sunt repertorii de comportamente sociale utilizate pentru a atinge diferite scopuri si surse de intarire in contexte interpersonale [] sunt comportamente interpersonale ce ii ajuta pe indivizi sa maximizeze intaririle intr-un context social si sa minimizeze pedeapsa si feedback-ul negativ la nivel social (Moos, 2000, p. 370). Argyle propune un model al competentelor sociale care include:

asertivitatea capacitatea de a influenta pe altii; sustinerea drepturilor personale si expunerea

gindurilor, sentimentelor si credintelor proprii, intr-un mod direct, onest si potrivit, fara a viola drepturile altei persoane; comportamentul asertiv demonstreaza respect fata de propria persoana si fata de ceilalti, promoveaza autodezvaluirea, autocontrolul; asertivitatea este o modalitate eficienta de solutionare a problemelor interpersonale pentru ca se bazeaza pe comunicarea directa; Lazarus (apud Moscovici, 1998) afirma ca asertivitatea presupune patru elemente: refuzul cererilor; cereri de favoruri si formularea de cereri; exprimarea sentimentelor pozitive si negative; initiere, continuare si incheiere a unei conversatii.

gratificatia si sprijinul sunt elemente importante in relatiile de prietenie si in atractia

interpersonala. Gratificatia (recunostnta) reprezinta sentimentul de atasament, indatorire si bunavointa, fata de o persoana care te-a ajutat, ti-a facut mult bine (Popescu Neveanu, 1978, apud Constantinescu, 2004, p. 130). Sprijinul in situatiile sociale consta in: sustinerea celorlalti intr-o situatie sau relatie; marirea atractiei celuilalt pentru ego (prin incurajari, prin cresterea increderii in sine a celuilalt); cresterea cat mai mare a influentei, atunci cind sprijinul este in acord cu comportamentul dorit (Moscovici, 1998).

comunicarea nonverbala;
1

comunicarea verbala; empatia, cooperarea si atentia acordata celorlalti empatia inseamna capacitatea de a

impartasi emotia resimtita de celalalt si de a-i intelege punctul de vedere. Cooperarea consta in a tine cont de obiectivele celorlalti si de prorpiile obiective, adaptandu-ti comportamentul astfel incat sa fie atinse diferitele obiective propuse.

prezentarea sinelui (autoprezentarea) reprezinta comportamentul care vizeaza influentarea

manierei in care suntem vazuti de ceilalti. Ea se realizeaza si nonverbal, prin vestimentatie, accent, stil verbal. Competentele sociale se asociaza cu succesul la nivel social si ne ajuta in mai multe directii (Moos, 2000):

sa initiem, sa facilitam si sa mentinem relatii interpersonale; sa ne satisfacem diferite nevoi si sa obtinem satisfactie in cadrul relatiilor importante (abilitatile de comunicare, de rezolvare a conflictelor); sa ii impiedicam pe altii sa ne incalce drepturile (refuzul asertiv) sau sa avem acces la propriile drepturi, solicintadu-le; sa minimizam feedback-ul social negativ (absenta competentelor sociale poate duce la etichetarea persoanei ca fiind anormala, ciudata, neadaptata).

Competentele sociale sunt contextuale sau specifice si sunt resursele principale ale eficientei interpersonale. 2. Inteligenta emotionala Inteligenta emotionala este considerata predictor atit al competentei sociale, cit si a celei profesionale. Inteligenta emotionala este definita ca fiind abilitatea de a percepe si exprima emotii, de a le intelege si folosi si de a le utiliza in dezvoltarea personala. Noi definim inteligenta emotionala ca fiind abilitatea de a percepe, evalua si exprima adecvat emotiile; abilitatea de a accesa si genera sentimente pentru a facilita activitatile cognitive; abilitatea de a intelege informatiile incarcate de afect si de a folosi cunostintele despre emotii; abilitatea de a gestiona emotiile proprii si emotiile celorlalti pentru a facilita dezvoltarea emotionala si intelectuala, starea de bine si relatiile sociale adaptative (Mayer & Salovey, 1997, apud Salovey, Mayer, Caruso, & Lopes, 2003). In structura competentelor psihologice si sociale pot fi identificate elemente cognitive si elemente afective, acestea din urma manifestandu-se in plan intrapersonal, dar si in plan interpersonal.

Debutul studiilor privind inteligenta emotionala (IE) este relativ recent, in jurul anilor 90, in timp conturandu-se trei directii de abordare a inteligentei emotionale (Roco, 2001): a) teoriile lui Mayer si Salovey; b) teoria lui Bar-On; c) teoria lui Goleman. Anterior impunerii conceptului de inteligenta emotionala, au existeta precursori ai acestui concept: inteligenta sociala (Thorndike), inteligenta intrapersonala si interpersonala (teorie inteligentei multiple - Gardner, 1993), competenta interpersonala etc. Toate aceste definitii accentuau insa ideea ca exista o abilitate care asigura succesul in viata cotidiana, care este distincta de inteligenta academica si care ia forma unei sensibilitati specifice fata de practica si fata de relatiile interumane (Roco, 2001). Modelul lui Mayer si Salovey (1990, 1993) evidentiaza corelatiile dintre emotie si gandire si afirma ca inteligenta emotionala implica trei abilitati: a) de a percepe cat mai corect emotiile si de a le exprima; b) de a genera sentimente atunci cand ele faciliteaza gandirea; c) de a cunoaste si intelege emotiile, de a le regulariza pentru a promova dezvoltarea emotionala si intelectuala. Bar-On (1992) grupeaza componentele inteligentei emotionale in cinci dimensiuni:

aspectul intrapersonal (constientizarea propriilor emotii, asertivitatea, stima de sine, autorealizarea, independenta), aspectul interpersonal (empatia, abilitatea de a stabili relatii interpersonale, responsabilitate sociala), adaptabilitatea (rezolvarea de probleme, testarea realitatii, flexibilitatea), controlul stresului (toleranta la stres, controlul impulsurilor), dispozitia generala (optimismul si abilitatea de a te bucura de propria viata).

Bar-On afirma si el relatia dintre gandire si afectivitate si considera ca functionarea IE implica si o serie de elemente cognitive, de tipul rezolvarii de probleme (capacitatea de a defini problemele, de a implementa potentiale solutii), flexibilitatii gandirii etc. O alta abordare este cea a lui Goleman (2001) care, pornind de la definitiile lui Mayer si Salovey, introduce in structura inteligentei o serie de variabile care sunt trasaturi de personalitate (perseverenta, capacitatea de a amana satisfactiile, optimismul etc.). Goleman afirma ca IE este alcatuita din mai multe constructe:

constiinta de sine (a cunoaste ceea ce simtim la un moment dat si a utiliza aceste preferinte in

procesul decizional; a da dovada de autostima si a ne aprecia realist propriile abilitati);

autoreglarea (controlul propriilor stari afective astfel incat acestea mai degraba sa faciliteze

decat sa interfereze cu sarcinile - eustres; asi reveni fara dificultati de pe urma trairii unei stari de distres, a intelege oportunitatea amanarii recompenselor in favoarea atingerii obiectivelor propuse etc.);

motivatia (a activa dorinta de a cuceri, de a se dezvolta, de a persevera in fata obstacolelor etc.); empatia (a privi lucrurile din perspectiva celorlalti); aptitudinile sociale (capacitatea de a ne controla emotiile in relatiile cu ceilalti, de a intelege

cu claritate situatiile si relatiile sociale, de a interactiona calm si placut, de a utiliza toate aceste capacitati pentru a convinge, a conduce, a negocia si rezolva dispute). Formarea inteligentei emotionale este in mare masura rezultatul unui proces de invatare, bazat pe o serie de modele emotionale identificate in familie sau in mediul scolar. Inteligenta academica este din acest punct de vedere mai flexibila si mai independenta de contextele concrete in care se construieste (Roco, 2001). Relatia dintre gandire si afectivitate este evidenta la nivelul empatiei, care este considerata drept o componenta de baza a IE. Abilitatile emotionale sunt importante pentru adaptarea profesionala deoarece ele furnizeaza o anumita buna dispozitie (good mood), care va impulsiona persoana intr-un stil moderat, echilibrat si o va ajuta sa-si indeplineasca cu succes sarcinile propuse (Goleman, 2001). Bibliografie Argyle, M. (1981). Social competence and mental health. In Argyle, M. (ed.). Social skills and health (pp. 159-187). London: Methuen. Constantinescu, M. (2004). Competenta sociala si competenta profesionala. Bucuresti: Editura Economica. Goleman, D. (2001). Inteligenta emotionala. Bucuresti: Curtea Veche. Moscovici, S. (coord.) (1998). Psihologia sociala a relatiilor cu celalalt. Iasi: Polirom. Moos, R. H. (2000). Social skills training. In Kazdin, A. E. (ed.). Encyclopedia of Psychology (Vol. 7, pp. 370-373). Washington: American Psychological Association and Oxford University Press. Roco, M. (2001). Creativitate si inteligenta emotionala. Iasi: Polirom. Salovey, P., Mayer, J. D., Caruso, D., & Lopes, P. N. (2003). Measuring emotional intelligence as a set of abilities with the Mayer-Salovey-Caruso Emotional Intelligence Test. In Lopez, S. J. & Snyder, C. R. (Eds). Positive psychological assessment: A handbook of models and measures (pp. 251265). American Psychological Association.