Psihologia muncii Curs 12 Oboseala si accidentele de munca

1.

Oboseala in munca

2. Accidentele de munca 1. Oboseala in munca Oboseala in munca reprezinta o stare fiziologica ce semnalizeaza epuizarea rezervelor energetice ale organismului si scaderea capacitatii de munca. Ea este un fenomen psihofiziologic normal, reversibil, ce apare ca urmare a efortului prelungit in munca, se manifesta prin simptome obiective si subiective si se remite prin odihna. Exista insa si o oboseala cu caracter patologic, ce se instaleaza prematur, ca urmare a unor solicitari inadecvate sau irationale ale organismului. Surmenajul reprezinta o forma de oboseala ireversibila, ce presupune tratament medical pentru recuperare. Oboseala indeplineste o functie de protectie a organismului, semnalind ca au fost atinse limitele de solicitare pe care organismul nu le poate depasi. Senzatia de oboseala poate fi mai mult sau mai putin vaga: o slabiciune generala, ce nu poate fi definita si localizata, variind de la sentimentul ca este nevoie de repaus pina la stari chinuitoare. Oboseala este un fenomen de dezadaptare, constind in tulburarea raportului optim intre randament si consumul energetic, sub nivelul minim necesar desfasurarii in mod eficient a activitatii (Jurcau, 2003, apud Bogathy, 2004, p. 184). Oboseala afecteaza capacitate de munca, ce reprezinta posibilitatea de a efectua o anumita cantitate de munca la parametrii calitativi stabiliti intr-o anumita unitate de timp. Capacitatea de munca poate fi:

potentiala, conditionata de rezerva de energie a organismului persoanei. functionala, consumata efectiv in procesul de munca. de rezerva, consumata in activitatea extra-profesionala (obligatii familiale, sociale, activitati de loisir). Atunci cand capacitatea de munca functionala si cea de rezerva o depasesc pe cea potentiala,

apare fenomenul de oboseala. Dac odihna pasiv sau activ nu reuete s refac o capacitate de munc diminuat, pot sa apara sindromul de surmenaj, astenie nervoas i chiar depresie. Msurile care se iau n aceast situaie sunt: ntreruperea temporar a activitii (concediu de odihn sau concediu medical), schimbarea temporar sau definitiv a locului de munc, schimbarea temporar sau definitiv a profesiei, pensionare pe caz de boal.
1

Cauzele oboselii includ o varietate de factori legati de:

factorul uman: deficiente de ordin fizic, biologic, fiziologic, deficiente la nivelul proceselor si calitatilor psihice, probleme de sanatate, temperament melancolic, experienta profesionala redusa, stari afectiv-motivationale negative;

factorul tehnic (utilaje, masini): starea utilajului, camp informational bogat, gradul de automatizare a functionarii, sistem de comenzi dificil de utilizat, semnale de control si reglare neergonomice;

caracteristici ale mediului: particularitati fizice si chimice ale mediului (temperatura, iluminat, zgomot, trepidatii, umiditate), particularitati ale mediului social (munca in conditii de izolare, relatii conflictuale, aplicare nejudicioasa a sistemului de pedepse si recompense).

sarcina de munca: munca in tempo impus, supra- sau subsolicitare, responsabilitate mare, monotonia muncii. Exista mai multe forme ale oboselii:

musculara (periferica) este determinata de solicitarea si suprasolicitarea musculaturii; senzoriala (vizuala, auditiva) are in vedere starea organelor senzoriale; generala este provocata de solicitarea intregului organism; nervoasa este generata de solicitarea functiilor psihomotorii; oboseala mintala/intelectuala este generata de munca intelectuala; cronica rezulta din insumarea unor influente nefavorabile de lunga durata; se manifest prin: instabilitate emoional, alterarea capacitii de comunicare, stri de anxietate, scderea interesului i iniiativei, alterarea capacitii de concentrare a ateniei, tulburri de memorie, tulburri de somn, tulburri de apetit alimentar i sexual, izolare;

afectiva este determinata de emotii puternice si greu de suportat. fiziologic: scaderea tonusului, respiratie accelerata, crestarea consumului de oxigen, dureri musculare, modificari in activitatea glandelor endocrine, acumularea unor substante toxice, modificari ale pulsului si ale tensiunii arteriale, scaderea rezistentei organismului;

Consecintele oboselii pot fi identificate la mai multe niveluri (Tabachiu, 2003, Bogathy, 2004):

psihologic: disconfort psihic, senzatie de slabiciune, somnolenta, tonalitate afectiva negativa, tulburarea motricitatii, iritabilitate, agitatie, diminuarea fuctionarii cognitive; social: probleme in familie cauzate de iritabilitate, costuri economice de refacere, tulburari de integrare in grupul de munca; profesional: scaderea randamentului, oscilatia performantelor, cresterea erorilor, risc marit de comitere a accidentelor de munca, scderea capacitii creatoare n munc, scaderea motivatiei, a satisfactiei cu munca.

Preventia oboselii se poate realiza printr-o serie de metode profilactice generale, cum ar fi:
2

organizarea rationala a muncii, tinindu-se cont de curba randamentului si a oboselii zilnice si saptaminale (la inceputul zilei si al saptaminii se realizeaza activitati mai usoare pentru ca organismul sa se poata adapta la munca dupa perioada de repaus, iar la sfirsitul zilei si al saptamanii se pot proiecta de asemenea activitati mai usoare);

ameliorarea conditiilor de mediu fizic si a climatului din grupul de munca; orientarea, selectia si pregatirea profesionala facute corect si la timp.

Pentru refacerea capacitatii de munca, modalitatea cea mai eficienta este odihna, atit sub forma pasiva, cit si sub forma activa. Repausul pasiv este reprezentat de somn, iar cel activ de activitati mai usoare si mai atractive, cu rol compensator fata de activitatea profesionala de baza. 2. Accidentele de munca Accidentele de munca sunt evenimente neprevazute care survin in timpul desfasurarii activitatii de productie si care pot avea consecinte daunatoare atit pentru om, cit si pentru echipamentele tehnice cu care acesta lucreaza (Tabachiu, 2003, p. 206). Accidentul reprezinta un eveniment fortuit, cu consecinte negative ireversibile si care marcheza o grava disfunctionalitate in cadrul sistemului om-masina-mediu; spre deosebire de accident, incidentul profesional desemneaza un eveniment negativ cu efecte recuperabile (Cristea, 1992, p. 98). Accidentele sunt definite ca evenimente fortuite in care actiunea sau reactia unui obiect, a unei substante sau a unei persoane se soldeaza cu prejudicii fizice asupra unei persoane (Heinrich, 1931, apud Bogathy, 2004, p. 186). Legea

securitatii

si

sanatatii

in

munca

(nr.

319/2006)

(http://www.securitatea-

muncii.ro/legi/legea-319-2006.pdf) ofera urmatoarele definitii: accident de munca - vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta profesionala, care au loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu si care provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces;

accident usor - eveniment care are drept consecinta leziuni superficiale care necesita numai acordarea primelor ingrijiri medicale si a antrenat incapacitate de munca cu o durata mai mica de 3 zile;

incident periculos - evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria, accidentul tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfunctionalitatea unei activitati sau a unui echipament de munca sau/si din comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat lucratorii, dar ar fi fost posibil sa aiba asemenea urmari si/sau a cauzat ori ar fi fost posibil sa produca pagube materiale.
3

Conform Art. 31. al aceleiasi legi, accidentele de munca se clasifica, in raport cu urmarile produse si cu numarul persoanelor accidentate, in: a) accidente care produc incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice; b) accidente care produc invaliditate; c) accidente mortale; d) accidente colective, cand sunt accidentate cel putin 3 persoane in acelasi timp si din aceeasi cauza. Accidentele pot fi grupate in patru categorii:

mecanice taieturi, striviri, caderi, lovituri; termice arsuri; chimice arsuri provocate de acizi; electrice provocate de atingerea unor cabluri electrice. factori psihologici: incompatibilitate intre aptitudinile persoanei si exigentele profesiei, incapacitate de decizie, instabilitatea atentiei, motivatie redusa pentru activitate, mobilitate redusa a atentiei, timp de reactie prea lung sau prea scurt, emotivitate excesiva, lipsa de echilibru si autocontrol, anxietate, stres, sentimente de insecuritate, conflicte personale, interpersonale, oboseala accentuata, suprasolicitare, coordonare defectuoasa a miscarilor, trasaturi caracteriale negative (neglijenta, indisciplina, superficialitate), stari disfunctionale periodice (legate de bioritm, stari fiziologice firesti);

Factorii care provoaca accidente si incidente se grupeaza in:

factori de natura tehnica si tehnologica: proiectare inadecvata a masinilor, distrugerea sau disfunctionalitatea unor dispozitive, sistem informational necorespunzator, desfasurare incorecta a procesului tehnologic, folosirea unor materii prime sau auxiliare necorespunzatoare, particularitati specifice ale procesului tehnologic ce implica o anumita periculozitate;

factori de mediu: conditii de munca necorespunzatoare; factori de natura organizationala: discontinuitati si blocaje in fluxul de productie, circulatie defectuoasa a informatiilor, lipsa unor masuri adecvate de protectie, lipsa de control asupra desfasurarii activitatii.

O caracteristica a accidentelor de munca este absenta legaturii dintre intensitatea cauzelor si marimea efectelor. Cauze minore se pot solda cu consecinte foarte grave, iar in alte cazuri, deficiente majore de functionare pot duce la accidente mai putin grave. Cauzele primare ale accidentelor sunt factorul uman si factorul tehnic, iar cauzele secundare sunt reprezentate de acte periculoase (generate de om) si conditii periculoase (determinate de factorul tehnic.
4

Factor uman Factor tehnic

Acte periculoase ACCIDENTE DE Conditii periculoase

Fig. 1 Schema cauzala a accidentelor de munca

MUNCA

Investigarea cauzelor unui accident trebuie sa depaseasca nivelul cauzelor secundare, ajungind la cel al cauzelor primare. Aproape intotdeauna exista mai multi factori ce genereaza accidente. Cca 20% din accidentele de munca sunt provocate de factorii tehnici si cca 80% de factorul uman. Predispozitia spre accidente este un concept ce insumeaza o serie de factori de natura psihologica, ce caracterizeaza o persoana predispusa spre accidente. Acesti factori includ: viteza de reactie mai mare decit viteza de perceptie; emotii puternice dezadaptative (panica, spaima in situatii neprevazute sau stresante); probleme familiale sau financiare care afecteaza capacitatea de concentrare a atentiei; hiperkinezie; deficiente senzoriale sau probleme de sanatate; lipsa aptitudinilor si a experientei profesionale; inteligenta sub medie si inteligenta practica slaba; oboseala accentuata; atitudine inadecvata, de neglijare a mijloacelor de protectie; incredere exagerata in posibilitatile proprii; nerabdare, impulsivitate.

Unii autori propun inlocuirea acestui concept cu expresii precum risc personal sau susceptibilitate pentru accidente, luandu-se astfel in calcul si gradul de periculozitate a activitatii, nu numai factori de natura personala, individuala. Prevenirea accidentelor presupune eliminarea cauzelor secundare sau primare care le genereaza prin masuri tehnice, medicale, psihologice. Masurile tehnice includ: reducerea gradului de utilizare manuala a utilajelor, dotarea aparatelor cu dispozitive de siguranta, proiectare ergonomica a masinilor, dispozitive de blocare a agentilor nocivi, perfectionarea conditiilor de munca. Masurile medicale vizeaza examinari periodice ale personalului, profilaxia imbolnavirilor. Masurile psihologice includ perfectionarea procesului de orientare, selectie si perfectionare continua a personalului, adaptarea muncii la posibilitatile angajatului, ameliorarea propagandei de protectie a muncii.
5

Trainingurile pe tema securitatii la locul de munca sunt eficiente daca ofera oamenilor posibilitatea de a face greseli din care sa invete. Studiul atitudinilor si in special al atitudinii fata de risc au un rol important in lupta impotriva accidentelor de munca.